Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 13

Măria Sa nu va afla de acest incident. Altfel, n-o să mai plece.

Dar o să afle când ne vom întoarce.

Mi-ați cerut s-o trimit pe cadână. Am trimis-o.

Asta este cea mai bună soluție pe care am găsit-o.

Îți admir mintea, paşă. Una mai bună nu exista.

Atunci, e rândul dv.

Unde este copilul meu ?

Sultană !

Vin de la sultana Hurrem.

Mi-a spus că mi-a trimis copilul aici.

- Sultană... - Agă Sumbul...

Veşti minunate, sultană. După cum ați dorit,

mai devreme, am urcat-o cu mâinile mele pe Firuze pe corabie.

Acum este în drum către Egipt.

Slavă Domnului, am înlăturat şi pacostea asta.

Cadâna care a îngrijit-o i-a pus numele Kader.

Kader...

Ibrahim, nu poate rămâne aici. Nu îngădui asta.

Ce vrei să fac ? Să-mi arunc propriul copil în stradă ?

Bineînțeles că nu.

Să rămână aici în noaptea asta. Mâine îi găsesc un loc.

Poate o dăm unei familii. Îi ofer tot ce are nevoie.

E fata mea. Eu decid unde şi cum va trăi !

Eunuci !

Majestatea Ta !

Spuneți-i imediat cadânei Firuze să vină.

Suleyman !

Suleyman...

Intră.

Măria Ta, ați dorit s-o vedeți pe cadâna favorită Firuze.

Da. De ce n-a venit încă ?

Am trimis-o la seraiul sultanei Hatice.

- Sultana a chemat-o. - De ce a chemat-o ?

Sultana Huri Cihan se simte rău. A vrut să fie lângă ea.

Mâinile ei tămăduitoare sunt leac în toate.

Eu de ce nu ştiu ?

Iertați-mă, i-am spus să se întoarcă imediat.

Înseamnă că sultana nu a lăsat-o.

Dacă doriți, mă duc imediat s-o iau.

Nu uita chipul ăsta, Ibrahim.

Nu uita ochii migdalați, nasul cârn, mâinile catifelate...

Ea este a ta, este din sângele tău. Îți aparține doar ție.

Nu este fiica dinastiei otomane, nici a marelui-vizir Ibrahim-Paşa,

ci a fiului pescarului Manolis, renegatul Theodoris din Parga.

Ai mare grijă de ea, Ibrahim. Apăr-o cu prețul vieții.

Este tot ce ai în lumea asta nemărginită.

Ea este destinul tău, Ibrahim.

Mihrimah...

- Ce este acela ? - Nimic, îmi adunam lucrurile.

De ce nu eşti gata încă ?

Mai este vreme. S-a întâmplat ceva ?

Nu-mi place deloc starea lui Mehmet.

Îi acordă prea multă atenție acelei slujnice.

- Sigur o să-i treacă în curând. - Doamne-ajută...

Nu înțeleg de ce ai insistat să vii.

Trebuia să rămâi aici, să ai grijă de frații tăi.

Tata a vrut să vin. Nu vă faceți griji.

Şi Selim, şi Beyazid se simt bine.

Unul va rămâne în odaia mea, celălalt, în odaia lui Mehmet.

Mihrimah, de unde până unde dragostea pentru Manisa ?

Acolo este cineva de care îmi este foarte dor.

- Da ? Cine ? - Fratele Mustafa.

Stăm cel mult o săptămână. Apoi, mă întorc.

Spune-mi dacă doreşti ceva.

- De fapt, e ceva. - Spune.

Vreau să fiu musulmană.

- Îți doreşti din inimă ? - Da, din toată inima mea.

Repetă vorbele mele.

Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu în afară de Domnul,

iar Mahomed este robul

şi trimisul Lui.

De acum înainte, numele tău să fie Nurbahar.

Nurbahar...

Cu permisiunea dv.

De ce ați venit ?

Am vrut să te vedem înainte de plecare.

Se pare că te-am deranjat.

Cum să mă deranjați ? Spuneți-mi.

Vreau şi eu o slujnică.

Stai cu gândul numai la harem. Ocupă-te puțin şi de lecții.

Vezi-ți de treaba ta.

Fata mea, nu te teme.

Nu te teme.

Fata mea frumoasă...

Nu te teme. Tatăl tău e lângă tine acum.

Fata mea frumoasă, draga mea...

Nimeni nu-ți poate face rău.

Vino !

Mamă, cine era copilul care a venit aseară ?

Haideți, mâncați !

Osman, Huri Cihan, veniți aici !

Faceți cunoştință cu Kader.

Tocmai am întrebat-o pe mama. Cine este, tată ?

- Kader este... - Ibrahim !

Duceți imediat copiii în odaia lor !

Să nu îndrăzneşti, Ibrahim ! Ține-o departe de copiii mei !

Ce-o să le spui ? Cum o să explici ruşinea asta ?

Hai să mâncăm mai întâi, apoi, plecăm.

- Pleci ? - Măria Sa porneşte la drum azi.

- Tu de ce plângi ? - N-am nimic.

Se pare că se răcoreşte. Îți aduc ceva mai gros de îmbrăcat.

Spune dacă ai vreo nevoie.

Eunucii sunt la uşă. Să le spui dacă vrei ceva.

Mulțumesc, agă. Nu pot să mai cer nimănui nimic.

Cadână, tu ai îngrijit-o de când s-a născut.

Adevărat, paşă.

Vei continua să fii doica ei.

Mărite paşă, a venit dl Nasuh.

Să intre.

- Paşă ! - Vino, dle Nasuh.

Vino să faci cunoştință cu fata mea, Kader.

Dumnezeu s-o binecuvânteze ! E foarte frumoasă.

Amin !

Am poruncit să fie pregătit conacul din Yedikule.

Acolo va sta de acum înainte.

- Eu credeam că aici, cu dv... - Aşa este mai potrivit.

Să nu lipsească nimic la conac. Eunuci, odalisce, bucătari, totul...

Să luați toate măsurile pentru a trăi în siguranță şi în tihnă.

O să stau cu ochii pe ei, paşă. Stați fără grijă.

Tu ce-ai făcut ?

Aşa cum ați dorit, am dus-o pe cadâna Firuze la serai.

Sultană !

Firuze...

- Dle Nasuh ? - Eu sunt.

Şi tu eşti unul dintre ei ? Dacă mă atingi...

Stai ! Eu nu-ți fac rău.

Am venit să te iau.

Te duc la serai când se luminează de ziuă.

Cum ? Dar pe mine...

Totul a fost un joc. Paşa a fost nevoit.

Ce joc ?

Aveați să mă omorâți cu iubirea dv., pe care o ridicați în slăvi.

Aşa mi-ați spus.

Dar văd că v-ați pierdut încrederea.

Altfel, nu m-ați fi urcat pe corabie. Nu-i aşa ?

Tu ai pierdut în noaptea aceea. Ai pierdut noaptea aceea de joi.

Ştiu că nu ai curajul să bei otrava.

Dar nici nu pot aştepta să accepți asta.

Sultană, urmează multe nopți.

Şi înainte au venit slujnice ca tine.

Una a fost chiar prințesă.

Dar a plecat. Eu am alungat-o. Fii sigură că te alung şi pe tine !

Dacă o să plec într-o zi din harem

o să fie doar din voința mea.

Dumnezeule mare...

Sultană !

Ibrahim-Paşa nu şi-a ținut cuvântul. Nu şi l-a ținut !

Mi-au spus că te-ai dus la Hatice.

Da, sultana m-a chemat.

Îi sunt recunoscătoare că vrea să mă vadă şi când vine aici. Stăm de vorbă.

Te-a supărat ceva ?

Spune.

Azi plecați. Iar a venit vremea despărțirii.

Dacă asta este problema, nu te necăji. Mă întorc repede.

Nu pleca, Suleyman.

"Să plece ochiul, mintea, sufletul, Tu nu pleca !"

"Mai bine te văd pe tine decât pe ele, numai nu pleca !"

"Şi soarele, şi cerul s-au adăpostit în a ta umbră."

"Cerul şi stelele pot să plece,"

"Numai tu nu pleca !"

"De pleci, ia-mi şi sufletul cu tine."

"De nu mă ridici de la astă masă şi nu mă iei cu tine, nu pleca !"

"Câtă vreme sunt cu tine,"

"orice loc al lumii e o grădină, o ogradă, pentru mine."

"Chiar de frumusețea grădinii, a ogrăzii, piere toamna,"

"Tu nu pleca !"

"Nu-mi arăta ce-i despărțirea, căci despărțirea are inimă de piatră."

- Lasă-mă ! Dă-te ! - Eunuci, săriți !

Ce se întâmplă aici ?

Dă-te ! Te omor !

Sultană !

Unde ai fost, Fidan ? Te aşteptam.

Sultană, veneam la dv.,

dar s-a iscat un scandal în sala de piatră şi am intervenit.

- Ce scandal ? - Au adus o cadână.

Să-mi fie iertat, dar nu s-ar spune că e femeie.

A snopit în bătaie doi eunuci. Nimeni nu-i face față.

- Dar ce-a făcut ? - Au spus că a furat banii unei cadâne.

Cine este cadâna asta ? De unde a apărut ?

Măritul prinț Mustafa a văzut-o pe drum. I-a fost milă de ea.

Dumnezeule... Du-te şi adu-o.

Aşteaptă la uşă. S-o alungăm cât mai repede, sultană.

Adu-o înăuntru.

Înclină-te, cadână. În fața ta este o sultană.

Au dreptate în privința cununiei, prințe.

Dacă se plâng cadiului,

nu e deloc bine pentru stima dv. şi a dinastiei.

În acest caz, fie fac cununie, fie o alung pe cadână, nu ?

Intră.

Mărite prinț, a venit un olac din capitală.

Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han a primit vestea.

În scurtă vreme, o să vină în Saruhan.

- Bine. Vine singur ? - Nu, prințe.

O să fie însoțit de sultana Hurrem, de prinții Mehmet şi Cihangir

şi de sultana Mihrimah.

Anunțați-o pe mama.

Vreau să-l primesc cât mai bine pe Măria Sa.

Prințului i-a fost milă de tine. Te-a luat la serai.

De îndată ce vii, furi banii slujnicelor ?

Nu i-am furat eu.

- Odalisca Fidan minte ? - Nu i-am furat eu, sultană.

Ce ar trebui spus despre bătaia pe care le-ai dat-o eunucilor ?

M-au făcut hoață.

Oricum eşti o hoață. Negustorii sunt sătui de tine.

Am făcut multe afară. Am făcut lucruri rele.

Dar aici nu am făcut, sultană. Nu am făcut.

Minte. Porunciți s-o dăm afară.

Sultană, prințul m-a adus aici. M-a ajutat.

Eu niciodată nu trădez. Nu fac răutăți.

Fidan, să rămână în harem până se clarifică situația.

Mulțumesc.

Sultană, a venit veste de la Majestatea Sa.

O să vină în curând.

Măria Ta, în dimineața asta a venit Hizir-Reis. Aşteaptă să-l primiți.

Să vină.

Vreau să vorbesc ceva cu dv. mai înainte.

Te ascult, Ibrahim.

Ştiți situația cu cadâna Nigar. Slavă Domnului, a rămas în trecut,

iar eu şi sultana Hatice trăim în tihnă şi în fericire.

Însă...

Însă ce ?

Cadâna Nigar era însărcinată când a fost reținută.

Mie mi s-a spus că pruncul s-a născut mort.

Însă copilul trăieşte, Măria Ta.

Cum e cu putință ? Cine şi de ce să ascundă ?

Hatice ?

Aceasta a fost soluția pe care a găsit-o.

Socoteşte că acest copil o să ne strice liniştea.

Are destule motive pentru a socoti asta.

Unde este copilul ?

Am dus-o într-un conac, în Yedikule, Măria Ta.

Măria Ta, orice ar fi, este copilul meu.

Cu bune, cu rele, toată răspunderea îmi aparține.

Majestatea Ta, a venit amiralul Hizir Hayreddin-Paşa.

A venit Hizir-Reis, sultană.

O să vină şi Măria Sa după ce vorbeşte cu el.

Măria Sa îl apreciază mult. Am auzit multe despre el.

Se pare că se înțelege bine şi cu Ibrahim-Paşa.

Hizir-Reis nu se implică în nicio alianță, sultană.

Apropierea de Măria Sa o să-l deranjeze pe paşă

mai devreme sau mai târziu.

Asta va duce la o confruntare între paşă şi Măria Sa.

Bine. Să trecem la cealaltă problemă.

Iertați-mă, Majestatea Ta. Mă simt ruşinat în fața dv.

Am luat Tunisul din mâna păgânilor, dar nu l-am putut apăra.

Să nu te simți ruşinat, Hizir-Paşa.

N-am putut să-ți acordăm ajutor, aşa cum ne înțeleseserăm.

Stai liniştit, Reis. Nu te puteai împotrivi unei armate puternice.

Mulțumesc. Nu voi avea linişte până nu voi recuceri Tunisul, paşă.

Nici eu. Ibrahim-Paşa, să înceapă imediat pregătirile

pentru expediția din Tunis !

Vreau o flotă puternică, să nu-i lipsească nimic.

Nu doar cucerirea Tunisului se apropie, ci şi a Romei.

Ibrahim-Paşa nu s-a ținut de promisiune.

A întors corabia din drum. Firuze a venit din nou în harem.

- Cu copilul ce s-a întâmplat ? - L-a luat.

Oricum, nu aveam de gând să-l mai țin.

Existența copilului o s-o deranjeze mult pe sultana Hatice.

Când o să vină vremea, o să afle şi Nigar.

De ce să aşteptăm ?

Nu se poate, câtă vreme e căsătorită cu tine. Va afla când veți divorța.

Ba chiar asta va fi pricina pentru care vei divorța de ea.

- Ibrahim-Paşa... - Nicidecum nu i-ar spune.

Şi-aşa, cu greu a scos-o din viața lui. În fine...

În curând, o să pornim la drum. S-a spus că stăm o săptămână.

Agă Rustem, la întoarcere, să n-o mai văd pe Firuze aici.

Găseşte o cale de a scăpa de ea !

O să vă acuze pe dv., sultană.

Dacă le oferim duşmanilor o asemenea ocazie...

Nu-mi pasă ! Fie ce-o fi, accept.

Agă Rustem, rezolvă treaba asta.

La întoarcere, Firuze nu va mai fi. Nu va mai fi !

Sultană, am vrut să vă văd înainte de plecare.

Ți-am spus să nu mai vii aici.

O să plec imediat. Nu vreau să vă pun într-o situație grea.

Ce este ?

La Manisa vă aşteaptă cineva. O persoană curajoasă şi îndrăgostită.

Ştiu că împărtăşiți aceleaşi sentimente ca el.

- Firuze... - Să nu vă abțineți.

Ascultați-vă vocea inimii. O să vă arate calea cea bună.

Să fiți atentă... Să nu audă careva...

Poate e mai bine să se termine. În fond, nu avem niciun viitor.

Nu gândiți aşa. Depinde de dv.

Gata, ajunge. Pleacă acum.

Mult noroc să aveți, sultană !

- Mărite prinț ! - Taşlicali ?

S-a anunțat că Măria Sa este în Akhisar. Se apropie.

Îmbrăcați-vă.

- Prințe ! - Vino, Helena.

Lasă-ne singuri.

- Nu te văd de zile bune. - Am fost puțin ocupat.

Eu sunt aici pentru tine.

Mi-e greu să rezist şi să rabd, dar îndur.

Locul unde eşti tu este raiul pentru mine.

Dar nu eşti. Nici nu întrebi unde sunt, ce fac...

Nu mă mai iubeşti ?

Ce înseamnă asta ? Căprioara mea...

Nu una, ci o mie de cadâne de-aş avea, ce folos ?

Inima mea e la tine.

Cunosc ținuturile astea ca în palmă.

Nu a rămas loc necutreierat de mine şi de Ibrahim.

Aici am învățat să conduc statul.

Şi eu aştept cu nerăbdare acea zi, Măria Ta.

Stai cu gândul numai la plecarea în sangeac.

Aşa eram şi eu.

Înainte de Manisa, am schimbat trei sangeacuri.

Sultanul Baiazid Han m-a trimis mai întâi în sangeacul Karahisar.

Pe atunci, răposatul meu unchi, prințul Ahmet, era în Amasya.

Nu a vrut ca un copil să-l împiedice. Aşa că mi-a dat sangeacul Bolu.

Atunci, unchiul meu nu a vrut,

susținând că nu vrea ca fiul lui Selim să-i țină calea

când o să meargă în Istanbul, spre a ajunge sultan.

Astfel am încheiat două guvernări înainte de a începe.

După aceea, m-au numit în sangeacul Caffa.

Caffa ?

Este în nordul Mării Negre. Trei ani am stat acolo.

- Aveam 15 ani când am plecat. - Atunci, se impune să plec şi eu.

Şi tu ai acel spirit negreşit.

Eşti lumina ochilor mei.

Dar nu este momentul, fiule.

Fratele tău, Mustafa, abia a plecat în sangeac. Să mai treacă o vreme.

Să vedem dacă mama ta o să vrea să stea departe de tine.

Mama vrea. Trebuie să învăț cât mai repede cum se conduce statul.

Când s-o împlini sorocul şi o fi să plec din lumea asta...

Dumnezeu să ne ferească ! Nu spuneți asta, Măria Ta.

Negreşit se va întâmpla într-o bună zi.

Voi muri şi eu, la fel ca toți ceilalți.

Atunci, nu pot şti cine şi unde va fi,

însă Mustafa este aproape de tron, fiule.

Dumnezeu ştie cine va fi sultan...

Când tata a urcat pe tron, era cel mai mic dintre copii.

Nu am nicio îndoială

că Mustafa va îndeplini cu bine această măreață funcție.

O să-i fiu mereu alături.

"Oricare dintre fiii mei care o izbândi să urce pe tron"

"poate să-şi ucidă frații, pentru orânduiala statului."

"Chiar şi ulema îngăduie asta. Să se îndeplinească de îndată."

De ce mi-ați spus asta, Măria Ta ?

Aşa a poruncit sultanul Mehmet-Han în codul de legi.

Să nu cumva să uiți asta !

Fratele Mustafa nu ne-ar ucide nici pe mine, nici pe frații mei.

Nu ar putea.

Sigur că nu v-ar ucide.

Totul e gata, da ?

Desigur, sultană. Nu lipseşte nimic.

Ce s-a întâmplat cu acuzația acestei cadâne ?

A spus adevărul, sultană.

A venit la mine cadâna care a pierdut banii.

I-a găsit printre lucrurile ei. A uitat unde i-a pus.

Se vedea în privirea ei că nu i-a furat.

Învățați-o rânduiala haremului. Nu vreau ceartă şi bătaie.

Mă ocup eu, sultană.

Helena unde este ? În odaia ei ?

Nu am văzut-o deloc.

Vorbeşte cu ea. Să nu cumva să apară pe-aici !

De ce mai este aici, sultană ? Se va face cununie ?

Ce cununie ? După ce pleacă Măria Sa, scăpăm şi de necazul ăsta.

"Într-o bună zi, grădina de lalele va pieri,"

"La lăsarea toamnei, Grădina primăverii se va prăpădi."

"Grădina primăverii se va prăpădi..."

Spor la treabă, cadiule !

Mărite paşă, fiți binevenit ! Este o mare onoare.

Puneam deoparte bulbi, pentru dv.

Ce bine ar fi să-i sădiți în grădina dv. !

Mulțumesc. Ce sunt astea ?

Sunt narcise, paşă. Sunt la fel, însă au culori diferite.

Sunt din recolta mea. Eu le-am dat şi nume, paşă.

Asta este galbenul lui Ebussuud, ăsta, albul, iar acesta, aidoma.

Se zice că cel mai mult îți plac trandafirii şi lalelele.

Trandafirii şi lalelele...

Mărite paşă, înaintaşii au atribuit lalelei şi trandafirului

o anumită spiritualitate.

Trandafirul îl reprezintă pe Profet. De aceea îmi place foarte mult.

Iar laleaua seamănă cu scrierea cuvântului "Dumnezeu".

Ai felurite lalele în grădină.

Veniți să le vedeți primăvara, paşă.

Sunt lalele crescute de mine.

Tot eu le-am dat şi numele, paşă. Sunt o specie nouă, lumina raiului.

Frumos...

Şi poetul Hafiz elogia laleaua. Spunea într-un gazel:

"Dacă în preajma omului nu ar fi nişte obraji ca laleaua,"

"ar pieri şi frumusețea pajiştii, şi a grădinii cu flori."

Hafiz a fost un poet bun, mărite paşă.

Nu-i aşa ? A fost un poet bun.

Să nu cumva să audă alții vorbele astea !

Unii spun că opera lui e plină de injurii şi că ar trebui arsă.

Oricine ar fi aceştia... au căzut pradă mândriei şi trufiei.

Nu se săvârşeşte nicio greşeală dacă se citeşte opera lui Hafiz.

Despre Yunus Emre spui acelaşi lucru ?

Nu pot spune.

Citirea poeziilor lui Yunus este o insultă fățişă.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

Mustafa...

Măria Ta, bine ați venit ! Este o mare onoare.

Bine te-am găsit, Mustafa !

Mehmet...

Aşadar, acesta este seraiul tău. Este foarte frumos.

Majestatea Ta, prințe, bine ați venit !

Taşlicali Yahya. V-am vorbit despre el.

- Sultană, bine ați venit ! - Prințe !

Sultană...

Eşti mulțumit de prinț ?

Din plin, Majestatea Ta. Dumnezeu să fie mulțumit...

Amin !

Mi-a fost dat să mă întorc aici, să mai văd acest loc înainte să mor.

Încă se vorbeşte pe-aici despre faptele dv., Măria Ta.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

Măria Ta...

În sfârşit, ați ajuns. V-am aşteptat.

Mi-a fost dor de Saruhan. Am oprit aici cu fiecare ocazie.

- Ce faci ? - Bine, după cum vedeți.

Trăiesc în tihnă, alături de fiul meu şi de nepotul meu.

Bine.

Hurrem, bine ai venit şi tu !

Bine te-am găsit ! Mulțumesc, Mahidevran.

Mihrimah, ce frumoasă eşti !

Mulțumesc, sultană. Şi dv. atrageți toate privirile.

- Aşadar, aici trăieşti. - Da, sunt mulțumită de viața mea.

Acum am un nepot. Mai am un prinț.

Eşti bunică.

Cei de aici îmi spun sultană-mamă. Odăile voastre sunt pregătite.

- Odihniți-vă mai întâi. - Mulțumesc.

Adevărat, cadiule. Întrevederile cu trimisul francez continuă.

Indiferent de pricină, paşă,

aceste capitulații nu ne sunt de niciun folos.

Astăzi, Imperiul Otoman e puternic.

Însă, mâine-poimâine, la cea mai mică poticnire, Doamne fereşte,

aceste capitulații o să fie o pacoste pe capul nostru.

Eu decid beneficiile şi daunele acestora.

Fiind cadiu al Istanbulului, am vrut să afli înaintea tuturor. Atât.

Domnul, în sura Luqman, spune:

"Nu-ți întoarce obrazul de la oameni, disprețuindu-i,"

"nu umbla semeț pe pământ,"

"căci Dumnezeu nu-l iubeşte pe lăudărosul fudul."

Semeția mea...

... este semeția Imperiului Otoman.

În funcția pe care o ocup, reprezint acest stat, sabia Islamului.

Nu pot să mă comport ca un om de rând.

Funcțiile sunt trecătoare, mare-vizir.

Trebuie să fii atent.

Vă place mult un scriitor italian. Cum îl chema ? Dante...

- Alighieri. - Dante Alighieri.

Avea o vorbă: "Drumul către iad este pavat cu bune intenții."

Funcția mea este la mâna Măriei Sale,

nu a Divanului, Hoca Celebi.

Sigur că e nevoie de o asemenea înțelegere pentru a cuceri toată Roma.

Însă aceste capitulații o să necăjească celelalte state care fac negoț cu noi.

O să ceară şi ele.

Mai mult, nu cred că le va plăcea cunoscătorilor într-ale negoțului.

Când noi o să obținem ce vrem,

Imperiul Otoman va fi mai puternic şi mai bogat ca oricând.

Atunci o să vezi că toți vor fi mulțumiți.

Doamne-ajută...

Paşă, ducesa de care v-am vorbit, Giulia Gonzaga...

- Celebra ducesă pictată de Tiziano. - Chiar ea.

Când ne îndreptam către Tunis,

am bombardat malurile Italiei ca s-o iau.

Papa s-a speriat, crezând că venim pentru el, şi a părăsit Roma.

Am pierdut-o pe Giulia Gonzaga. Am urmărit-o o vreme.

Dar nu am găsit-o. I-am dat sarcină unui ofițer.

Continuă s-o urmărească.

Negreşit o va prinde într-o zi şi i-o vom prezenta Măriei Sale.

Sultană...

Faceți cunoştință cu Hizir-Reis, zis şi Barbarossa.

Bine ați venit !

Bine v-am găsit, sultană ! Sper că sunteți sănătoasă.

Mulțumesc.

Am auzit multe despre dv. Azi ne-a fost dat să ne cunoaştem.

Sunt onorat, sultană.

Dumnezeu este cel mai mare.

Mărturisesc că nu există alt Dumnezeu în afară de Domnul...

Numele tău să fie Mustafa, numele tău să fie Mustafa...

Numele tău să fie Suleyman, numele tău să fie Suleyman...

Numele tău să fie Suleyman, numele tău să fie Suleyman...

Ia-l, Mustafa.

Suleyman, fiule...

- Dumnezeu să-i dea pioşenie ! - Amin !

- Dumnezeu să-i dea noroc ! - Amin !

- Dumnezeu să-i dea viață lungă ! - Amin !

Veniți cândva şi cu soția. Mi-ar plăcea s-o cunosc.

Sultană, mi-am petrecut viața pe mări.

De aceea nu m-am căsătorit.

O să stai mai mult în capitală. Poți să-ți întemeiezi un cămin.

A trecut vremea aceea, paşă.

În afară de mare, nu pot să am nici soție, nici iubită.

Familia este importantă.

E important să trăiți în tihnă, alături de copiii dv. şi de mama lor.

Dar vă înțeleg.

În loc să-i lăsați nefericiți şi cu ochii în lacrimi,

preferați să fiți singur.

Paşă, cu permisiunea dv., plec.

Mult noroc ! Să mă anunți cu privire la pregătirile flotei.

Cum doriți, paşă. Sultană !

- O seară bună ! - Şi dv.

Să nu cumva să mai faci asta !

Ce-am făcut ?

Cum să te plângi în fața cuiva,

mai ales a unui paşă atât de valoros precum Hizir-Reis,

de mine şi de viața ta ?

Atunci, ocupă-te şi tu puțin de copiii tăi !

În fiecare seară eşti lângă acea bastardă.

Are un tată ! Va fi pomenită alături de numele meu.

Nicidecum nu poți face asta !

Nu ştii că asta îmi va răni onoarea, adică onoarea dinastiei ?

Datoria ta e să-mi slujeşti familia. Eu sunt Imperiul Otoman !

"Divina comedie".

E un cadou de la Ibrahim-Paşa. E scrisă de Dante Alighieri.

Dacă n-ai citit-o, ia-o. Însă este în italiană.

N-am reuşit să mi-o însuşesc. Dar m-am încăpățânat s-o învăț.

- Despre ce e vorba ? - Despre iad, purgatoriu, rai...

O călătorie măreață.

E o călătorie minunată parcursă de sufletul omului.

Cred că a fost inspirată de "Înălțarea la Cer".

Odihneşte-te câteva zile, apoi, mergem împreună la vânătoare.

Aş vrea foarte mult. Înainte să venim, am mers şi cu tata.

Cum a fost ?

Bine. Am exersat chiar şi lupta cu sabia cu tata.

A durat puțin, ca de obicei.

În ziua aceea, mi-a povestit un vis.

În noaptea în care m-am născut eu, a avut un vis.

Când a intrat în iatac, era întuneric peste tot.

Deodată, s-a strecurat o lumină înăuntru. Parcă răsărise luna.

A luminat tronul.

A văzut un prunc pe el, un prunc care dormea.

Cică eu eram.

Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

Măria Ta !

Mahidevran, eşti bine ? Sper că nu ai niciun necaz.

Slavă Domnului, viteazul meu mă ține în palme !

Bine.

V-ați amintit ? La masa asta făceați podoabele.

Cei mai frumoşi şi mai fericiți ani i-am petrecut sub acoperişul acesta.

Oriunde m-aş uita, o amintire prinde viață în fața ochilor mei.

Aici v-am văzut prima dată. Aici m-am îndrăgostit.

Aici m-am aplecat la picioarele dv. sfinte.

În odaia asta l-am născut pe Mustafa.

Ce repede trece timpul ! Parcă totul s-a întâmplat ieri...

Vocea dv. încă îmi răsună în urechi.

"Mahidevran a mea, Gulbahar a mea..."

Iertați-mă.

Noapte bună !

Dle Yahya !

Spune, agă.

Ăsta este pentru dv.

Ce e ăsta ?

"Mâine-dimineață o să fiu în grădină, în spatele cişmelei."

Ajunge ! Gata, ieşiți !

Mamă, eşti bine ? Pari necăjită.

Mă înfurii când o văd pe cadâna Fatma.

Ruşine ! Cea care a încercat să mă omoare e mamă de prinț.

Mai mult, îi pune prințului numele Suleyman.

- V-ați instalat, Hurrem ? - Nu rămânem aici, Mahidevran.

Dacă ai nevoie de ceva, să spui, Mihrimah.

V-ați gândit dv. la tot. Mulțumesc. Cu permisiunea dv.

Asta este odaia mea preferată.

Aici l-am văzut prima dată pe Măria Sa.

A fost o noapte de vis.

Dumnezeu să nu-ți mai dea o altă suferință !

Doar visele ți-au mai rămas.

Primesc veşti şi despre tine. Spuneai că tu eşti focul însuşi,

dar Firuze ți-a ars rău sufletul.

Pentru că ai trăit toate astea, ştii foarte bine.

Sultana favorită pierde într-un singur mod.

Când i se ia noaptea de joi.

Se va întâmpla şi asta într-o zi.

Cu celelalte nopți ce s-a întâmplat ? Le-ai băgat în sac ?

Dacă mai spui ceva, tu o să ajungi în acel sac.

Dacă tot am venit până aici, negreşit ieşim la vânătoare.

Însă mergem doar o zi. Timpul nostru e limitat.

Sunt curios să văd Manisa.

Fratele meu mi-a spus că o să mă plimbe.

Nici eu n-am mai văzut-o de mult. Ne plimbăm împreună.

Mustafa !

- Porunciți, Măria Ta. - Unde eşti cu gândul ?

Nicăieri. Vă ascult. Ce bine ar fi să fim mereu laolaltă !

Aşteptați.

Sultană...

Sultana ce-mi luminează ziua şi noaptea... În sfârşit, ați venit.

De ce vorbeşti aşa cu mine ?

- Sultană, eu... - Tu îți dai seama ce spui ?

Să nu aveți nicio îndoială. Eu spun ce-mi trece prin inimă.

Dacă vede sau aude cineva, ştii ce vei păți, da ?

Cel mai probabil o să-mi taie capul.

- Nu ți-e frică ? - Ba da.

- Atunci, de ce îmi... - Sultană, eu sunt soldat.

M-am luptat de nenumărate ori cu moartea fără să clipesc.

Am luat vieți, am dat vieți. Cu toate astea, mă tem.

Pentru prima dată mă tem de moarte.

Mă tem că n-o să vă mai văd.

Iertați-mă, sultană. Nu v-am văzut.

- Nazli ! - Porunciți, sultană.

Mihrimah unde este ?

Ăsta este al tău. E o copie. Originalul va rămâne la mine.

Acolo trebuie să fie.

- Trebuie să plec. - Sultană !

Când o să vă mai văd ?

Jupâneasă Afife, mulțumesc mult. Datorită ție am luat puțin aer.

Prinților !

- Jupâneasă Afife ! - Spune, agă Rustem.

Înainte de plecare,

Măria Sa mi-a poruncit să aleg un cal pentru cadâna Firuze.

- Vreau să-l văd. - Desigur, vine imediat.

Este darul Măriei Sale...

Firuze, e clar că Măria Sa îți acordă interes.

Dar să nu te crezi sultana Hurrem. O să suferi şi mai mult.

Ce înseamnă asta ?

De când am venit, mă tot gândesc. Mă întreb...

De ce Măria Sa este atât de legat de sultana Hurrem ?

Au trecut atâția ani, unele au venit, altele au plecat...

Ați găsit vreun răspuns ?

Nu am putut.

Până în noaptea aceea. Era să-şi ia viața în fața ochilor mei.

Dacă nu ajungeam la timp, bea otrava aceea.

Copiii, atâta avere, puterea...

Nimic n-o interesa.

Nu pot să-i aprob faptele,

însă toți ar trebui să se încline cu respect

în fața unei asemenea iubiri,

aşa cum s-a înclinat şi Măria Sa.

Te plictiseşti aici ?

Le spun să te scoată afară, să te joci în grădină.

O să vin şi eu.

Haide, stai aici !

Paşă, cât o să dureze asta ?

Biata fată are nevoie de mamă, nu de dădacă.

Mama ei s-a căsătorit, Matrakci. Altfel, ştiam ce aveam de făcut.

Ar fi trăit aici cu ea. Nu mai stăteam cu grijă...

Sultana Hurrem ştie. De unde ştim că nu va da totul în vileag ?

Având în vedere că nu a spus, are un alt scop.

Cadână Firuze, poftim. Darul Măriei Sale.

Agă Rustem, e foarte frumos. Pot să-l călăresc ?

Anunțați-mă când doriți. Le poruncesc să-l pregătească.

Firuze ! Hai să ne întoarcem. Să poftească şi prinții.

Eu vreau să mai stau puțin.

Nu se poate, prințe. Ajunge. Vă aşteaptă dascălii.

Tot timpul, lecții...

Prințe, veniți mai târziu. Exersăm şi lupta cu sabia.

Vin eu, agă Rustem.

Prinților !

- Spor la treabă, negustorule ! - Mulțumesc.

Cum merg treburile ?

Slavă Domnului, de la venirea prințului, câştigăm şi noi un ban.

Se spune că nu conduce bine Saruhanul.

Peste tot e dezordine.

Asta e o prostie. Prințul poate să conducă lumea.

O să-l trimitem sultan de aici, la fel ca pe tatăl lui.

Cu voia Domnului, o să ajungă pe tron într-o zi.

Sultanul Suleyman nu dă prea uşor tronul.

Adevărat. N-o să-i îngăduie sultana Hurrem.

Se spune că Mehmet a crescut.

Şi ce dacă ? Cum să urce el pe tron, când e prințul Mustafa ?

Câtă îndrăzneală ! Cum să vorbiți aşa despre sultan şi despre prinț ?

- Spor la treabă, negustori ! - Mulțumim.

Le-am poruncit să-ți pregătească prepeliță. Îți plăcea mult.

Stai liniştită, nu este otrăvită.

Să iau măsuri totuşi. Nu e ceva ce n-ai mai făcut.

Ai înființat o fundație.

Ai chemat în harem toate persoanele importante.

Ce faci, Hurrem ? Vrei să conduci statul ?

E clar că ai multe păsări care-ți ciripesc. Ai aflat tot.

Nu e uşor să fii mama prințului moştenitor.

Cum se spune ? La cea mai mică greşeală, se pierd capetele.

Fundația are un singur scop: binefacere.

- Ai ieşit în grădină de dimineață. - Da, m-am plimbat puțin.

Data viitoare să mă anunți. Vin şi eu. Stăm de vorbă.

Bine.

Poftiți, conaşule. Şerbetul dv.

- Cum merg treburile ? - Câştigăm o pâine, conaşule.

Altă meserie nu mai ai ?

Am avut o tarla, dar am vândut-o din pricina sărăciei.

Măritul prinț a spus că le va da pământ celor care vor.

Cum o să le dea ?

Se va da tot ce e nevoie. Noi o să lucrăm pământul.

Noi luăm o parte, iar restul se duce la vistierie.

Doamne-ajută aşa să fie !

O să ne rugăm zi şi noapte pentru prinț.

- Spor la treabă ! - Mulțumesc, conaşule.

Mustafa !

Mult pământ e gol, Măria Ta. Nu au puterea să-l lucreze.

Astfel, intră bani în vistierie, iar cei fără căpătâi câştigă o pâine.

Bun, te-ai gândit bine.

Agă Abbas, pleacă de aici până nu-ți iau viața !

Nu te băga ! Am să-i spun vreo două prințului.

- Am zis să pleci ! - Lasă-mă ! Mărite prinț !

Eşti mărețul prinț. E frumos să furi o fată logodită ?

Dacă tot ai luat-o, măcar să fi făcut cununie.

Familia ei trăieşte în ruşine. O să depun o plângere la cadiu.

Era logodnica mea !

Crezi că prințul o să se cunune cu tine ?

O să te dea afară imediat ce pleacă Măria Sa.

Fatma, nu te baza pe acel copil. Îți aminteşti de Gulşah, da ?

O să te duci la ea într-o zi.

Având în vedere că vipera asta îți ține calea,

eşti printre cadânele favorite ale prințului.

- Cum te cheamă ? - Helena.

Helena...

Îți dau un sfat.

Dacă vrei să rămâi în picioare, chipul tău frumos nu e de ajuns.

O să fii curajoasă ! N-o să te laşi strivită.

Acum, spune-mi ce-i cu cununia asta.

E adevărat că era logodită, Măria Ta, cu negustorul din târg.

I-a îndatorat familia. A fost nevoită.

Mai întâi, am vorbit cu familia ei. Au rupt logodna din voința lor.

Apoi, i-am plătit negustorului datoria lor.

Tu reprezinți aici justiția mea.

Tu trebuie să respecți legea în primul rând.

Cadâna nu este prizonieră, nu este o captură. Cum s-o iei în harem ?

Dacă negustorul se duce la judecată, câştigă.

Nici măcar eu nu te pot salva.

Chiar dacă ai luat-o cu îngăduința familiei sale,

o să fii acuzat de răpirea unei cadâne libere.

Cum să ajungă prințul meu într-o asemenea situație ?

E în joc onoarea dinastiei !

Nu voi permite asta. O să mă cunun cu ea.

O să te cununi ?

Altfel, trebuie s-o dau afară, tată. Nu-mi cereți să fac asta.

Nu dormiți de câteva zile. Nici nu ați prea mâncat.

Dacă o să continuați aşa, o să vă îmbolnăviți.

- Oare unde este acum ? - Sigur este la serai.

Poate că este cu Nigar.

Sultană, încetați. Nigar nici nu ştie de copil.

Nu mai ştiu, Gulfem.

O voce lăuntrică îmi spune că fata asta o să-i aducă din nou laolaltă.

Este cu neputință. Chiar paşa a căsătorit-o.

- Tot el a căsătorit-o şi mai înainte. - Sultană, nu este acelaşi lucru.

V-am spus de la bun început. Nu trebuia s-o trimiteți de aici.

Măcar era în fața ochilor dv.

- Sultană ! - Ai aflat unde este paşa ?

- La serai, sultană. - Poți să te retragi.

Paşă !

Agă Rustem, ce s-a întâmplat ? Ce cauți aici la ora asta ?

Mi-au spus că sunteți aici. Veneam să vă întreb dacă doriți ceva.

Da. Du-te acasă. Să nu mai vii până la întoarcerea Măriei Sale.

- Odihneşte-te. - Mulțumesc, paşă.

M-am căsătorit de curând. Trebuie să-i ofer timp cadânei.

Stai fără nicio grijă. O să ai destul timp. În Teke.

O să te trimit când o să se întoarcă Măria Sa.

Să fie cu noroc, paşă !

Nu există explicație, Mahidevran. Ca mamă, este răspunderea ta.

Cum să îngădui asta ?

De unde puteam şti că aşa se va întâmpla, Măria Ta ?

M-am gândit că se simte bine câteva zile, apoi, o alung.

Am vorbit cu Mustafa. Cadâna n-o să rămână aici.

Mi-a spus că vrea să se cunune.

Nicidecum ! Nu-l las pe el să ia o asemenea decizie.

Trebuia să te gândeşti de la început la asta.

Tu ce zici ?

Umilul meu sfat este să nu insistați cu cununia.

Zici să renunț la Helena ?

Nu, zic să găsiți o soluție după plecarea Măriei Sale.

Intră.

Vino, Mihrimah.

Prințe, îmi făceam griji pentru Cihangir.

Dar se pare că se simte bine.

Prințul este foarte iscusit. Este şi puternic. Pare fericit.

Pentru că a venit aici. I-a fost foarte dor de dv.

Taşlicali, spune-le eunucilor să aducă mâncarea lui Mihrimah aici.

- Nu te deranjează, nu ? - M-aş bucura mult.

Cu permisiunea dv., prințe.

Sultană...

Suleyman, ce te necăjeşte atât de mult ?

Pregăteşte-te, Hurrem. Ne întoarcem mai devreme.

Credeam că eşti fericit că am venit. Ce s-a întâmplat deodată ?

Ai aflat ce-a făcut prințul Mustafa ?

Vrea să se cunune cu o cadână, Helena.

Mustafa e un prinț naiv. Poate să comită asemenea greşeli.

Însă Mahidevran trebuia să-l îndrume.

Nici ea nu e mulțumită de situație. A vorbit cu el de nenumărate ori.

A spus că va rezolva.

O singură discuție trebuia să fie de ajuns.

Fie fiul ei nu-i respectă spusele,

fie încearcă să-l întoarcă împotriva ta.

Ce înseamnă asta ?

Prințul Mustafa e un copil bun, cu scrupule, la fel ca tine.

Niciodată nu ar trăda.

Însă Mahidevran vrea ca fiul ei să urce cât mai repede pe tron.

Astea sunt acuzații grave, Hurrem.

Eu am trăit asta, Suleyman. Am văzut cu ochii mei.

Crezi că Mahidevran a plâns şi a suferit când erai în pragul morții ?

Era plină de furie şi de ură.

I-am văzut ochii arzând de focul răzbunării.

Până şi răposata sultană-mamă s-a temut de răutatea ei

şi mi-a trimis copiii de la serai.

Numai eu ştiu ce-am trăit în acele zile negre.

Dumnezeu să mă ferească de durerea pierderii tale !

Dacă tu nu eşti, la ce folos tronul şi coroana ?

Ce preț mai are lumea ?

Tot ce-am făcut nu a fost pentru tine ?

Tot ce-am pățit nu a fost pentru tine ?

Şi ce am pățit eu a fost pentru tine, Hurrem.

Ce crede Majestatea Sa Sultanul Suleyman

despre înțelegerea comercială şi prietenească cu regele nostru ?

Monsieur Foret, nu ne-ați înțeles deloc.

Majestatea Sa a lăsat totul în seama mea.

În mâna mea stau războiul şi pacea.

Dv. veți lua decizia finală ?

Leul, cel mai feroce dintre fiare,

nu se dresează cu forța, ci cu mintea.

Dresorul îl îmblânzeşte mai întâi cu hrana preferată,

apoi, prin deprindere.

În mâna stăpânului său se găseşte întotdeauna un băț,

pentru a-i trezi frica şi pentru a se apăra la nevoie.

Niciun străin nu poate îndrăzni să-i dea hrană.

Numai şi numai persoana cu care este obişnuit poate să-l hrănească.

Leul este suveranul, monsieur. Dresorii lui sunt vizirii.

Leul este mărețul sultan otoman.

Eu îl dresez pe măritul padişah

cu bățul adevărului şi al dreptății.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 13, SERIA 3