Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 11

Mamă, arătați bine. Zâmbiți. A plecat Firuze ?

Ți-am spus să stai departe de chestiunea asta, Mihrimah.

Oricum, nu fac nimic. Dar mă abțin cu greu.

- Stai potolită. - Bine.

Te duci la tatăl tău de îndată ce vine. Sigur s-a necăjit.

Şi eu.

- Sultană... - Jupâneasă Afife...

Trebuie să aplicați sigiliul pe câteva acte.

Ce este acela ?

Decizia de căsătorie a cadânei Nigar.

Nigar ? Cu cine se va căsători ?

Cu un negustor din târgul Edirnekapi. E înstărit.

Paşa o să se necăjească.

Conform regulilor, nu trebuie să fie căsătorită

cu un funcționar de la serai ?

Aşa este mai potrivit. Nu dorim să ajungă la urechile Măriei Sale.

La fel ca întâmplările de azi-noapte...

- Ce înseamnă asta ? - Cadâna Firuze...

Ce-a pățit cadâna Firuze ?

Nu ne-a spus ce s-a întâmplat. Însă am găsit-o într-o stare critică.

Cine ştie cum a speriat-o Hurrem ? O s-o omoare în curând.

Sultană, vă rog să nu vă mai implicați în chestiunea asta.

Având în vedere că încă trăieşte înseamnă că n-o s-o omoare.

A încercat o dată, însă Nigar a intervenit.

Nigar ?

Jupâneasa Afife mi-a spus. Încearcă să ne câştige bunăvoința.

Sunt obligată să iau toate măsurile pentru protecția ei.

Cine te împiedică ? Fă ce vrei. E tot ce faci de când ai venit.

Ce cadână valoroasă !

- Mihrimah, întoarce-te în odaia ta. - Mamă...

Am zis să te întorci în odaia ta !

Iertați-mă, sultană. Eu îmi fac doar datoria.

Sunt nevoită să fiu dreaptă cu toți.

Eşti dreaptă, nu ?

Ce dreptate este asta, jupâneasă Afife ?

Când am venit la seraiul ăsta, eram singură. Nimeni nu m-a apărat.

Pe deasupra, toți erau împotriva mea.

Ibrahim-Paşa, sultana Hatice, răposata sultană-mamă, Mahidevran, toți.

Ştii de câte ori m-am întors din morți ?

Ce jigniri am auzit, ce exiluri şi pedepse am îndurat...

Fiecare a spus ceva despre mine. Nemiloasă, vrăjitoare, crudă...

Dar nimeni nu a spus nimic despre ce mi se făcea mie.

Nimeni nu a povestit.

În schimb, de când a venit Firuze, toată lumea este lângă ea.

V-ați unit cu toții şi ați apărat-o.

Ați adus-o lângă mine, ca pe o viperă vicleană.

V-ați bătut joc de mine.

Asta este dreptate, jupâneasă Afife ? Asta este ?

Pe ei îi înțeleg. Toți vor să se răzbune pe mine.

Dar tu de ce eşti împotriva mea ?

Cum să-mi fii duşman, când eşti vistiernic-şef ?

Eu sunt soția legitimă a sultanului Suleyman.

Am dăruit cinci copii dinastiei.

În ochii tăi nu am preț nici cât o simplă slujnică ?

Nici vorbă, sultană. Ce vrăjmăşie ?

Dacă am fost necuviincioasă, iertați-mă, dar eu...

Nu ți-am cerut să mă protejezi, să treci cu vederea tot ce fac.

Nici n-o să-ți dau vreo poruncă stânjenitoare.

Vreau doar să fii dreaptă.

Dacă există dreptatea de care spui, vreau să se aplice şi pentru mine.

Firuze, ai spus cuiva ce s-a întâmplat aseară ?

Nu. Este între mine şi sultana Hurrem.

Având în vedere că o înfrunți pe măreața sultană,

fie eşti foarte curajoasă, fie eşti proastă.

- Sper că te gândeşti la ceva. - Negreşit.

O să vezi şi tu odată cu ceilalți. Ai vreo veste despre Măria Sa ?

Ce este ?

Ce treabă ai cu Măria Sa ?

S-a dus împreună cu frații mei la conacul de vânătoare.

Conacul la care n-ai putut tu să te duci...

Cadână Nigar, decât să te plimbi fără rost,

mai bine du-te şi pregăteşte-te. Te căsătoreşti.

Sultană, îngăduiți-mi să-mi îndrept greşelile.

Întoarce-te în văgăuna ta. Continuă să te ascunzi.

Dacă o cunosc măcar puțin pe mama,

ştiu că e o chestiune de timp să te strivească.

Să ieşim la vânătoare şi când mergem în Manisa.

Munții şi pădurile de acolo sunt diferite.

V-ați dus acolo când aveați 16 ani.

Adevărat. Am stat vreme îndelungată. O cunosc ca în palmă.

Acum, prințul Mustafa conduce acele ținuturi.

Eu unde o să merg, Măria Ta ? În ce sangeac ?

Nu te grăbi, prințe. Afli când o să vină vremea.

- Cât mai mergem aşa ? - Ce e ? Ai obosit, Selim ?

Am obosit. Aici nu sunt nici lei, nici lupi.

În pădurea asta nu sunt lei, prințe.

- Dar lupi sunt ? - Cum să nu ? Sunt lupi pestriți.

- Ai văzut vreun lup pestriț ? - Am văzut, prințe.

Atât de înalt era. Avea blana groasă.

Avea colți atât de puternici,

încât zdrobea prada dintr-o singură muşcătură.

- Agă Rustem ! - Porunciți, Măria Ta.

- Să ne tragem sufletul aici. - Cum doriți.

Pe unde umbli ? De câte ori întreb de tine, nu eşti.

Sunt ocupat cu cronica, paşă.

Scriu toate amănuntele expediției persane.

Mi-am numit lucrarea

"Cronica campaniei sultanului Suleyman-Han în Persia".

Bine, să scrii şi de mine, Matrakci. Vorba zboară, scrisul rămâne.

Mărite paşă, să aveți o dimineață frumoasă !

Şi tu, Mustafa-Paşa. Ce s-a întâmplat ?

Paşă, a venit trimisul regelui Francisc al Franței.

Îl lăsați de multă vreme să aştepte la hanul trimişilor.

Atunci, chemați-l, să-l ascultăm.

Ayas-Paşa şi Kasim-Paşa să fie prezenți în Divan.

Cum porunciți, paşă.

Măria Sa s-a dus singur la conacul de vânătoare ?

Nu, paşă, îl însoțesc şi prinții.

- Rustem ? - Este şi el.

- Un vis ? - Un vis, prințe.

Întemeierea acestui măreț imperiu a fost prevestită de un vis.

Cine a avut acest vis ?

Înaintaşul dv., Majestatea Sa Osman-Han.

Pe atunci, eram o mică provincie.

Într-o noapte, în vis, i s-a arătat şeicul Edebali.

Stăteau față-n față în cort.

Deodată, din pieptul şeicului Edebali a răsărit o lună.

Apoi, acea lună a intrat în pieptul hanului Osman.

Apoi, pe pieptul lui a crescut un copac uriaş.

Era un copac atât de întins, de înalt şi de impunător,

încât, când a crescut, a cuprins cu ramurile lui întreaga boltă a cerului

şi cu rădăcinile lui a împresurat pământurile.

Umbra acestui copac a căzut peste trei continente.

Oamenii s-au strâns sub acest copac

şi au strigat într-o voce numele hanului Osman.

La un moment din noapte, hanul s-a trezit. N-a avut stare.

I-a povestit lui Edebali visul său. Şeicul a spus aşa:

"Fiule Osman, sultanatul să-ți fie cu noroc ție şi neamului tău."

Sunt fericit să te văd crescând şi devenind un bărbat puternic.

Însă, uneori, sufletul mi-e învăluit de tristețe.

Odată ce tu creşti, ne pierdem inocența, Mustafa.

Am avut un vis când te-ai născut.

Când am intrat în iatacul meu, era întuneric peste tot. Nu se vedea nimic.

Când am căutat să aprind o lumânare, o lumină s-a strecurat înăuntru.

S-a ivit precum luna în iatac. Lumina tronul meu.

Când m-am uitat într-acolo, te-am văzut pe tine pe tron.

Dormeai pe tronul meu.

Tată...

Dumnezeu să-ți dea viață lungă !

Să nu mă încerce cu durerea pierderii tale sau a fraților tăi.

- Agă Rustem ! - Porunciți, Măria Ta.

Strângeți. Să pornim la drum înainte de căderea întunericului.

Soldați, strângeți ! Haideți, grăbiți-vă !

Prinților, poftiți pe-aici.

- Agă Rustem ! - Porunciți, Măria Ta.

De îndată ce ne întoarcem, vorbeşte cu dascălii lui Mehmet.

Să se facă totul ca Mehmet să fie educat fără cusur !

Am înțeles, Măria Ta.

A venit trimisul regelui Francisc al Franței, Jean de la Foret.

Să intre.

- Mărite mare-vizir ! - Monsieur Foret, bine ați venit !

Mărite mare-vizir, vă salut în numele regelui Francisc al Franței,

țară soră şi prietenă.

Având în vedere că ați insistat atât de mult pentru o întrevedere,

veştile sunt rele.

Carol Quintul, regele Spaniei,

vrea să strângă toate țările sub propriul acoperiş.

Urmăreşte să cucerească Italia în totalitate.

Dacă nu ne ajutați, o să-şi atingă țelul. O să-i vină rândul Franței.

Se spune că a jurat să ne şteargă din istorie.

Odinioară, Carol Quintul nu a avut curaj să iasă în fața Măriei Sale.

Noi am cutreierat prin toată Germania.

Nu a mişcat un deget să-şi apere pământurile.

Acesta este împărat ?

Pentru noi, Carol Quintul nu este decât un fricos rege al Spaniei.

În vremea expediției persane,

şi-a adunat curajul şi ne-a atacat din nou pământurile.

Nu poate îndrăzni să vă iasă în cale, paşă. O să fugă.

Bineînțeles.

Profită de lipsa noastră şi du-te şi atacă Tunisia şi Algeria...

Vrednic de milă...

Negreşit Carol Quintul va plăti pentru asta !

Pe scurt, ce mai doreşte regele Francisc de la noi,

în afară de prietenie ? Spune.

Sultană, în sfârşit, a ajuns la noi informația pe care o doreați.

Sultană, paşi, guvernatori, judecători militari, muftii, trimişi străini,

căpetenii ale ienicerilor,

toate persoanele care ocupă funcții importante în stat şi în afara lui

au fost investigate.

Acolo sunt informații însemnate despre toți.

Bine.

Sultană, iertați-mi curiozitatea, dar ce faceți cu atâtea informații ?

Vreau să ştiu alături de cine voi merge mai departe, Sumbul.

Ibrahim-Paşa o să plece în curând.

- Cum aşa ? Unde ? - Unde vreau eu.

Câtă vreme este el aici, nici eu, nici copiii mei nu ne găsim liniştea.

Sultană...

Mărite paşă, Carol Quintul trebuie oprit înainte de-a mai înainta.

În aceste condiții, Franța nu mai poate rezista mult.

Regele Francisc aşteaptă sprijinul

puternicei armate a sultanului Suleyman-Han.

Noi ce vom avea de câştigat ?

Franța este singurul stat care se opune regelui Spaniei.

Dacă rezistența noastră cade,

toată lumea creştină o să vi se împotrivească.

Nu s-a mai văzut ca păgânii să se țină de cuvânt.

De unde ştim că mâine nu ne veți lăsa la mijlocul drumului ?

Adevărat. În vremea expediției din Viena şi Germania,

l-am fugărit pe Carol Quintul, dar voi n-ați scos nicio vorbă.

Dacă Majestatea Sa o să-l sprijine pe rege, n-o să regrete.

Dacă ne veți fi alături, curajul lui Carol Quintul va fi înfrânt,

iar năzuința lui de a stăpâni lumea de unul singur

se va duce pe apa sâmbetei, lucru important şi pentru voi.

Monsieur Foret, spuneți-ne concret ce vrea regele de la noi. Haideți !

Vrem ajutorul flotei şi al armatei terestre.

Pentru că vistieria noastră este goală,

avem nevoie de galbeni pentru echiparea armatei.

Dacă Majestatea Sa binevoieşte, dorim să încheiem un acord comercial.

Atunci, voi stați, iar noi ne războim.

Monsieur Foret, conform principiilor Imperiului Otoman,

uşile noastre sunt deschise tuturor statelor care caută adăpost la noi,

mai ales prietenilor.

Se pare că discuțiile se vor prelungi.

Rămâneți o vreme în Istanbul.

La sfârşitul discuțiilor, o să fiți adus în fața Măriei Sale.

Sultană !

Apropie-te, cadână.

- Ți s-a pregătit o odaie. - Dar eu cu Mustafa...

- Ce-ai spus ? - Eu...

Cine eşti tu, să-i spui măritului prinț pe nume ?

- Iertați-mă, fără să vreau... - Aici este un serai.

Şi tu, la fel ca orice slujnică, îi aparții prințului Mustafa.

O să trăieşti conform regulilor !

Du-o !

Cine este cealaltă cadână ?

Cadâna Fatma, prima cadână a prințului.

- Sultană ! - Ce este, Clara ?

Aga Zumrut vrea să vă vorbească.

Să intre imediat.

Sultană !

Aşteaptă afară, Clara.

Ce-ai făcut, agă Zumrut ? Ai trimis scrisoarea ?

Am trimis-o, sultană. O să ajungă în câteva zile.

- E o persoană de încredere ? - Stați fără grijă.

- Agă Yahya ! - Spune.

A venit un olac din capitală. V-a adus o scrisoare.

Dă-i ăsta. Să nu plece nicăieri.

Cum porunciți.

De când ați plecat din Istanbul şi până acum,

poeziile scrise de dv. mi-au stat alături.

Stați fără grijă. Poeziile dv. sunt în siguranță.

Sper că o să vi le înmânez cu mâinile mele.

Sper că sunteți sănătos, în Manisa, alături de fratele meu, Mustafa,

iar zilele sunt luminoase şi însorite.

De când ați plecat, Istanbulul este rece şi ploios.

Cadână Firuze, ce ai ? Nu ieşi din odaie de zile bune.

Măria Sa s-a întors ?

Da, dar nu te entuziasma. Azi e joi. Sigur nu te primeşte.

Ce pui la cale ?

Vrei să mă laşi singură, agă Kiraz ?

Bine.

Dacă pierd eu, sunt dispusă să beau otrava asta.

Dar tu, Firuze ? Tu o să poți s-o bei ?

Să nu aveți nicio îndoială.

Măria Sa îşi petrece nopțile de joi doar alături de sultana favorită.

Dacă strici această datină măcar o dată,

atunci, o să vină sfârşitul lui Hurrem.

Tată !

Mehmet, ia-ți frații şi mergeți în harem.

Mihrimah !

- Tată... - Mai târziu, Mihrimah.

Tată, te rog ! Aştept de zile bune să vă întoarceți.

Iertați-mă, am fost necuviincioasă.

Jur că nu asta a fost intenția mea.

Când am văzut-o pe mama atât de necăjită...

Nici ea nu ştia că am venit la dv.

S-a înfuriat rău pe mine când a aflat.

- Vă rog să mă iertați. - Să nu mai îndrăzneşti !

Vă promit. Nu se va mai întâmpla. N-o să vă mai necăjesc.

Prințe !

Spuneți-le să-mi pregătească hamamul.

Cum porunciți, prințe.

- Mehmet ! - Mamă, bine ați venit !

De fapt, bine ai venit tu !

Ai febră. Eşti bolnav ?

- Mamă, ce faceți ? - Ce ?

- Nu sunt copil. - Dar ai febră.

Nu este important. Dați-mi voie să mă schimb.

Atunci, odihneşte-te puțin. Vorbim mai târziu.

Intră.

- Mărite paşă ! - Agă Sumbul, cum merge ?

Sultana Hurrem este mulțumită de serviciile tale înalte ?

Paşă, eu nu fac diferență între sultane. Le slujesc pe toate.

Desigur... Ce vrei ?

Sultana Hurrem m-a trimis.

Vrea să vorbească cu dv. o chestiune importantă.

- Importantă ? - Aşa a spus.

Bine, să poftească sultana. O aştept.

Nu aici, paşă.

- Mărite paşă ! - Bine ați venit, cadiule Ebussuud !

Bine v-am găsit, mărite paşă ! Sper că sunteți sănătos.

Slavă Domnului !

Agă Sumbul, anunț-o pe sultană. O să vin.

Cum porunciți, paşă.

Ce s-a întâmplat, cadiule ? Ce vânt vă aduce pe-aici ?

Am venit în vizită la Măria Sa. Ştie, mă aşteaptă.

Măria Ta !

Nu te aşteptam aşa de repede, cadiule.

Este o sarcină importantă. Nu poate aştepta.

Bine ai venit ! Ia loc aici.

Măria Ta, am început discuțiile cu trimisul lui Francisc.

O să iau informații mai târziu. Poți să te retragi.

Aşadar, ai cugetat la spusele mele.

Da, Măria Ta. M-am uitat şi în câteva cărți.

La ce legi ai găsit probleme ?

Măria Ta, legea imperiului are nevoie de o nouă orânduială.

Legile pământului şi ale taxelor sunt incomplete.

E important ca argumentele să fie clare.

Cât despre legea judecății, se impune să fie reanalizată.

Dacă mă întrebați pe mine,

trebuie refăcută de la început până la sfârşit.

Este o chestiune crucială.

Acolo unde nu este lege, nu există nici iertarea Domnului.

Dacă îmi îngăduiți, aş dori să vă dau exemple.

Ai îngăduința mea.

Măria Ta, situația ulemalelor e vrednică de plâns.

Trebuie stabilită o orânduială.

Însă asta este datoria judecătorilor militari.

Nu se ştie cine va fi judecător militar.

Spune-mi gândurile tale.

Dacă e nevoie, o să le explici şi judecătorilor militari situația.

Cum doriți, Măria Ta. Unde am rămas ?

Legea noviciatului.

Avem datoria de a-i linişti pe cadiii care aşteaptă numirea şi pe dascăli.

Se ceartă în legătură cu cel care va fi numit.

Te poți aştepta la dreptate şi ştiință de la o viață petrecută aşa ?

Ai dreptate, Hoca Celebi.

Şi aşa ți se spune.

Adevărat, Măria Ta. Unii îmi spun şi aşa.

Ți-ai scris gândurile ?

Da, Măria Ta, însă acestea sunt primele păreri.

Să se sfătuiască membrii Divanului, să vedem ce au de spus.

Fără Divan nu se poate, Măria Ta.

Dumnezeu, în Cartea Sfântă,

i-a poruncit Profetului să săvârşească faptele sfătuindu-se.

În sura "Sfatul" se porunceşte:

"Pentru cei care răspund Domnului lor,"

"pentru cei care îşi săvârşesc rugăciunea,"

"pentru cei care țin sfat între ei asupra treburilor lor,"

"pentru cei care dăruiesc din ceea ce i-am înzestrat."

Domnul, în acest verset, a menționat cultul sfătuirii după rugăciune

şi ne-a arătat nouă, bieților Lui robi, cât de însemnat este.

E clar că stăpâneşti şi hermeneutica.

Domnul m-a ajutat să încep o interpretare a Cărții Sfinte.

Cea mai mare dorință a mea este s-o termin până mor, Măria Ta.

Lucrarea unui învățat ca tine

va fi citită vreme de secole în medrese, Hoca Celebi.

Ce face copila, cadână Zehra ?

E sănătoasă, slavă Domnului ! Nu are niciun necaz.

Să nu o neglijezi. Să te duci când poți.

- Să nu-i lipsească nimic. - Fiți fără grijă, cadână Gulfem.

- Să fii atentă. - Nu vă faceți griji, sultană.

Bine. Poți să te retragi.

Sultană !

- Vino. Ce cauți aici ? - Nimic, agă.

Cum nimic ? Cui i-ai cerut voie să ieşi din serai ?

Sultana Huri Cihan e bolnavă. De aceea am venit.

Şi e treaba ta, când sunt atâția medici ?

- Am adus o alifie, agă. - Gura ! Alifie...

Agă Sumbul, dă-i pace cadânei.

Sultană...

Treci la treabă !

Aşa nu se poate, Gulfem. Oare să dăm copila unei familii ?

Măcar ar avea părinți.

V-ați gândit bine, sultană, dar cui s-o dăm ?

Trebuie să fie cineva de încredere.

N-o să spunem a cui este.

E de ajuns să fie nişte oameni înstăriți, cinstiți.

Sultană, a venit sultana Hurrem.

De ce a venit asta ? Să intre.

Sultană, cadână Gulfem...

Ce s-a întâmplat, Hurrem ? E important dacă ai venit aici.

De multă vreme vreau să vă vizitez. Azi a fost să fie.

Sultană, multă sănătate !

De ce ? Ce s-a întâmplat ?

Au spus că sultana Huri Cihan e bolnavă.

De unde până unde ? Se joacă sus cu fratele ei.

Înseamnă că e rodul închipuirii mele...

Tu de ce ai venit, Hurrem ?

Iubitul dv. soț, Ibrahim-Paşa, încă o iubeşte pe Nigar.

- E clar că nu a putut s-o uite. - Minți !

Dacă nu credeți, mergeți la Conacul de Marmură.

Acolo se adăpostesc. Se întâlnesc pe ascuns.

Acum sunt acolo. Mergeți şi vedeți cu ochii dv.

- Ce cauți aici ? - Paşă, eu...

Speri la ajutorul sultanei Hurrem ?

Crede că va mai fi ceva între noi. De aceea m-a trimis aici.

Dumnezeu mi-e martor că asta îmi doresc cel mai mult.

Dar este imposibil.

- Atunci, de ce ai venit ? - Vreau să vorbim ceva.

Întoarce-te la stăpâna ta.

Să nu cumva să mă învinuiți, paşă !

Toate nenorocirile care mi s-au întâmplat au fost din pricina dv.

V-am iubit fără să aştept nimic în schimb, fără să mă plâng.

V-am iubit cu prețul vieții. Am acceptat totul.

Dacă nu-mi ascundeai copilul, n-am fi trăit nimic din toate astea.

În ciuda tuturor lucrurilor, eu am avut grijă de voi.

Te-am trimis la fratele meu. Însă ştii ce-a urmat.

Acum, tu o slujeşti pe sultana Hurrem, cea care te-a predat.

De dv. ce-ar trebui să spun, paşă ? Cu cea care v-a omorât copilul...

Taci !

Să nu îndrăzneşti să mai spui asta !

Sultana Hatice nu este atât de crudă încât să sacrifice un prunc nevinovat.

Şi eu ce păcat am, paşă ? Nu m-ați iubit deloc ?

Vă cer un singur lucru. Îmi sunteți dator.

Spune.

Căsătoriți-mă cu aga Rustem.

Sultană, v-am spus să nu mergeți. De ce ați ascultat-o ?

Oricum, nu m-am dus. N-am putut.

Ați făcut foarte bine.

E doar o minciună murdară. Să nu credeți.

Înainte nu m-a trădat ?! Nu m-a înşelat ?!

De unde ştiu că n-o s-o facă din nou ?

Oricum, nu şi-a cerut iertare. Nici nu regretă.

Sultană !

Mi-a fost teamă, Gulfem.

Mi-a fost teamă că o să-i văd.

Uită-te la mine. Cum am ajuns în halul ăsta ?

Onoarea mi-e călcată în picioare.

Niciodată să nu gândiți aşa ! Asta vrea Hurrem.

Să vă necăjească, să vă neliniştească.

A izbândit.

Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

- Măria Ta ! - Firuze !

Mi-au spus că nu ai ieşit deloc din odaie în lipsa mea.

Ce ai ? Ce s-a întâmplat ?

Prostii...

Cine te-a necăjit ?

Dacă dv. v-ați întors, nimic nu mai contează.

Ce s-a întâmplat ?

Ce-ai pățit ?

Spune !

- Cum a decurs întâlnirea ? - Bine.

Asta e tot ce ai de spus ?

Ați vrut să vorbesc cu paşa, să-i recâştig inima.

Cred că mai există o speranță, sultană.

Da ?

L-am întrebat ceva, ca să înțeleg asta.

A tăcut, n-a răspuns.

E clar că încă mă păstrează într-un colț al inimii lui.

- Apoi, ce s-a întâmplat ? - A plecat.

Atunci, arată-ți toată iscusința, Nigar.

Fă-l să se îndrăgostească din nou de tine. Poți să pleci.

Nazli ! E clar că sultana Hatice nu s-a dus. Află ce s-a întâmplat.

Cum porunciți, sultană.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman-Han !

Bine ai venit, Suleyman !

Ce face Cihangir ?

Uneori mai are dureri, dar acum e bine.

Bine.

Mă duceam să mă pregătesc. Astăzi e joi.

Sunt nerăbdătoare să vin la tine.

Sultană ?!

- Ibrahim, tu... - Vreau să vorbim ceva, sultană.

Despre cadâna Nigar.

Sultană, podoabele dv...

- E vreo veste despre sultana Hatice ? - Nu, sultană.

Oare ce s-a întâmplat ?

Nu contează, în seara asta nimic nu-mi poate strica buna dispoziție.

Agă Sumbul, mănâncă odată şi pleacă. O să te vadă careva.

Ce dacă mă văd ? Cine aude crede că săvârşim un adulter.

Doamne fereşte !

Mi-ai tăiat toată pofta. Mi-a rămas mâncarea în gât.

Nu ai auzit-o pe jupâneasa Afife ? Nu ne-a mustrat pe amândoi deunăzi ?

Intrarea în bucătărie este interzisă !

Dacă mai scoți o vorbă,

îți tai capul şi îl pun în cazan. Blestematule !

Poftă bună, agă Sumbul. Am adus moaşa.

Bine, du-te la treaba ta.

- Ce s-a întâmplat ? - Vezi-ți de treaba ta. Nu te băga.

Vino, cadână. Nu te teme.

- Agă... - Ți-e foame ?

Mulțumesc, agă. Am mâncat.

Bine. Agă Şeker, dă-ne prăjitura cu griş.

Să mâncăm ceva dulce, să avem o discuție dulce.

Aşa au zis. Uneori, mai pleci.

Sultana Hatice ține la mine. Eu am ajutat-o la naşterea copiilor.

Merg în vizită uneori.

Nu-ți zice nimeni să nu mergi, dar cere voie.

Dacă toți fac ce-i taie capul, o să fie aici târgul de slujnice.

- Iartă-mă, agă. - Bine, întoarce-te la treabă.

Agă...

Bravo, ai început să conduci haremul de aici.

Ai prăjitură cu griş ?

Doamne sfinte !

Sultană, Majestatea Sa este împreună cu cadâna favorită.

- Când o să fie gata inelul meu ? - Mai e mult de lucru.

Sunt nerăbdătoare să-l port ca pe un sigiliu al iubirii noastre.

Ce oglindă frumoasă !

Când o să te uiți în oglinda asta, o să mă vezi pe mine.

O s-o vezi pe Hurrem care te iubeşte...

- Ce cadână favorită ? - Sultană...

- Am întrebat cine este. - Cadâna Firuze este înăuntru.

Doamne, care este intenția iubitului ? De-aş şti...

Mi-a ferecat calea de scăpare.

Mi-a luat inima şi voința şi a plecat.

Doamne, el e tot ce am.

El este padişahul meu milos.

De ce nu are milă ? De ce are inima de piatră ? De-aş şti...

Doamne, fumul ce se ridică,

Doamne, țipătul meu, plânsul meu

vor putea ajunge la urechile iubitului ?

Iubitul meu o să le audă ? De-aş şti...

Doamne, ce este înflăcărarea asta ?

Ce este vălul ce coboară peste chipul meu ?

Tu eşti totul pentru mine.

Tu eşti unu, tu eşti o mie... Tu !

Fie că tac, fie că grăiesc,

în privirea mea stă închipuirea ta şi a iubirii tale.

Tu eşti binecuvântarea mea, tu eşti timpul meu.

Doamne, unde este casa clădită din lut ?

Unde este casa de suflet ?

Doamne, unde este familia mea ?

Unde este neamul meu ?

Am rămas să-mi strig durerea în astă lume ticăloasă.

Inimă, ai fost îndepărtată de-a ta urbe.

Aici eşti printre străini.

Doamne, noaptea cu chip întunecat nu poate fi perechea zilei mele.

Primăvara mea nu poate fi urmată de toamna cu inima împietrită.

Buzele mele, perdea peste sentimente şi adevăruri,

a venit timpul să tăceți.

Sultană, ce faceți ? Cum să vă luați viața ?

Reveniți-vă, sultană. Aveți cinci copii.

Unde plecați şi-i lăsați ?

- Jupâneasă Afife... - Sultană...

Sultană... Eu sunt, sultană. Sunt aici.

De ce nu mănânci nimic ?

Am văzut-o pe cadâna Fatma. E cu burta la gură.

O să-ți dăruiască un copil în curând.

Şi asta nu e tot. În sala de piatră sunt zeci de slujnice.

Toate te privesc cu drag. Nu mi-am închipuit că e aşa.

Nu suport să te atingă o altă cadână. Nu, nu pot să fac asta.

- Helena... - Poate că eşti prinț.

Însă, când te-am cunoscut, când m-am îndrăgostit de tine,

erai Ibrahim.

Erai un om de rând. Unul de-al nostru. Însă acum...

- Îmi închipui ce simți. - Nu ai cum.

Nu ştiu cum o să mă obişnuiesc aici.

Nu am voie să ies afară. Stau toată ziua în serai.

Mi-e dor de mama, de tata, de Rita...

Mi-e dor până şi de războiul meu de țesut covoare.

Helena, căprioara mea fără pereche, ce te necăjeşte şi pe tine...

Ieşim când vrei tu. Te duc la familia ta.

- Promiți ? - Promit.

Spune-i acelui olac să ducă asta degrabă în capitală.

Stați fără grijă.

Sultană !

Ce-ai trimis ?

O scrisoare pentru familia mea. Le-am dat veşti despre mine.

- Am înțeles. - E vreo problemă, sultană ?

Mustafa. Mă îngrijorează starea lui din ultimele zile.

Nu e bine să fie atât de ataşat de o cadână.

E foarte fericit.

Are îndatoriri mai însemnate. O să stai cu ochii pe el, Taşlicali.

Sarcina ta este să-l aperi de toate relele !

Să nu aveți nicio îndoială, sultană.

Viața unui prinț moştenitor e plină de pericole.

De la pasărea ce zboară până la furnica de pe pământ,

trebuie să fim cu ochii în patru la tot.

De aceea vreau să ştiu fiecare pas făcut de prinț.

Dacă este vreo situație care mă depăşeşte, vă anunț de îndată.

Prințe !

Cum te cheamă ?

Clara.

De ce te grăbeşti ? Vrei să pleci imediat ?

Prințe, eu...

Dragul meu frate, te-am deranjat cumva ?

Vino, Mihrimah.

Sultană !

- Frumoasă cadână, nu ? - Cine ?

Cum să nu întrebe cine ? La Clara mă refer.

Ce vrei, Mihrimah ?

- Nu pot să-mi vizitez fratele ? - Spune ce vrei.

- În curând o să mergeți în Manisa. - Da.

Vreau şi eu să vin.

Nu e nevoie să-mi spui mie. E de ajuns să-i spui tatei.

Adevărat. Dar, dacă nu vine mama, nu mă ia nici pe mine.

De ce vrei aşa de mult să vii ? Ți-e dor de sultana Mahidevran ?

Nu, mi-e dor de fratele Mustafa. Fratele mai binevoitor decât tine...

- Altceva ? - Ce altceva ?

Vrei să număr datoriile pe care le ai la mine ?

- Helena... - Cadână Fidan...

- Vino cu mine. - Ce s-a întâmplat ?

Pui multe întrebări, cadână ! Fă ce ți se spune. Mergi înainte !

- M-ați chemat. - Am auzit ceva.

Nu ai venit aici de bunăvoie. Vrei să pleci.

I-ai cerut ajutorul lui Fidan.

Oricum, nu te ține nimic aici.

Adevărat, când am venit, eram ca şi moartă.

- Însă acum simt că am renăscut. - Ce înseamnă asta ?

Înseamnă că vreau să-i fiu alături prințului.

Treburile astea nu merg după bunul tău plac, cadână.

- O să pleci, te ajutăm ! - Nu plec !

Oricum este interzis. Nimeni nu poate ieşi.

Ia-o din fața mea !

Sultană !

E clar că v-a necăjit faptul că ați rămas la uşă aseară.

Am făcut o înțelegere.

Ați spus că, dacă dovedesc că iubirea în care vă încredeți atât s-a sfârşit,

o să beți otrava.

Adevărat, aşa am spus.

V-am luat noaptea de joi.

E cea mai puternică dovadă a sfârşitului iubirii dv.

Negreşit.

Dacă făceai ce-ai spus, crede-mă că acceptam că ai câştigat.

Am făcut.

Pe cine păcăleşti tu, cadână ?

Măria Sa te-a trimis în odaia ta azi-noapte.

Vă necăjiți degeaba, sultană. Nu trebuie să vă distrugeți.

Măria Sa nu a ținut-o pe cadâna Firuze în iatac.

- Spune-mi adevărul. - Acesta este adevărul, sultană.

A trimis-o de îndată ce ați plecat dv. Nu a primit-o în iatac.

Chiar dacă ar fi aşa, aseară am fost lângă Măria Sa.

M-a chemat pe mine, nu pe dv.

Important nu este să fii chemată, ci să rămâi acolo.

Nu este o victorie. Nu eu am pierdut.

Urmează multe alte zile de joi.

Nu-ți răci gura de pomană. Nu am timp să te ascult.

Cadână Nigar !

- Te caut peste tot. - Sper că e de bine.

- Vino cu mine. Mişcă-te ! - Unde mergem, jupâneasă Afife ?

Te-a chemat sultana Hatice. Acolo o să mergi.

Ce s-a întâmplat ? De ce mă cheamă ?

De unde să ştiu eu ? A zis să te duci.

Ia-o înainte. Hai, mergi înaintea mea !

Intră.

Majestatea Ta, a venit sultana Hurrem.

Să intre.

- Suleyman... - Vino, Hurrem.

Despre ce e vorba ?

Am o rugăminte la tine.

Dacă îmi îngădui, vreau să înființez o fundație.

- Ce fundație ? Te-ai gândit ? - Mă gândesc de multă vreme.

Un lăcaş de binefacere mare, pentru săraci şi nevoiaşi.

Dacă asta vrei, o să ți se acorde fonduri din vistierie.

Nu este nevoie, Suleyman. Eu voi acoperi toate cheltuielile.

Vreau să ospătez în harem soțiile funcționarilor de stat importanți.

O să le cer să mă ajute la fundația pe care o voi înființa.

Nu vreau o contribuție materială,

ci să fie membre în consiliul de administrație al fundației.

E clar că te-ai gândit în detaliu. Fă cum vrei tu, ai îngăduința mea.

Dacă ai nevoie de ceva, să-mi spui.

Sultană, mărite paşă...

Vino mai aproape, Nigar.

Probabil eşti curioasă de ce te-am chemat, nu ?

- Sultana Hurrem ştie că eşti aici ? - Nu, paşă.

Bine.

Sultană, paşă... M-ați chemat.

Vino, agă Rustem.

Sultană, iertați-mă, dar Măria Sa poate întreba de mine.

E posibil să fie nevoie să mă întorc la serai.

Merg şi eu. Trebuie să vorbesc cu Măria Sa. Are legătură cu voi.

Cu noi ?

Tu şi Nigar...

Am decis să vă căsătoresc.

Tu ai cerut să te căsătoreşti cu mine ?

Nu, habar nu aveam.

Atunci, de unde până unde ? Cum ne-au potrivit ?

Ți-am spus, agă.

Paşa vrea să scape de tine, iar sultana, de mine.

Aşa ne înlătură pe amândoi.

Nu e aşa de uşor. Sultana Hurrem o să împiedice asta.

De ce spui asta ? Atât de rău este să te căsătoreşti cu mine ?

- Unde s-a dus agă Sumbul ? - O urmăreşte pe doică, sultană.

Chestiunea aceea... Negreşit cadâna aceea ascunde ceva.

Aş spune că sultana Hatice este însărcinată, dar de ce să ascundă ?

Aga Sumbul caută motive să iasă pe-afară, sultană.

Sultană, îmi întoarceți vizita ?

Am vorbit cu Măria Sa. Am zis să trec şi pe la tine.

Mergeți la Firuze. Are nevoie de mintea dv.

Adevărul e că a ajuns în situația asta fiindcă v-a ascultat.

Ştiu ce-ai făcut, Hurrem.

Te-ai folosit de amărâta de Nigar şi i-ai întins o capcană paşei.

Însă eu am încredere deplină în el. Nu cred asemenea jocuri murdare.

Sultană, totul începe cu un joc.

O scânteie este de ajuns pentru a ațâța focul.

Scânteia aceea a căzut în altă parte, Hurrem.

O căsătoresc pe scumpa ta Nigar cu aga Rustem.

Sultană !

- Agă Sumbul, unde te duci ? - Sultana Hurrem m-a chemat.

Nu-mi place deloc starea ta, agă Sumbul.

Şi paşa este deranjat.

Eu mă supun ordinelor, sultană. Ce-mi stă mie în putință ?

Sultana Hurrem conduce haremul.

Ai grijă ! Stau cu ochii pe tine.

Sultană...

Agă Sumbul, dacă nu-mi dai o veste bună, pleacă imediat !

Şi-aşa sunt foc şi pară ! O vor căsători pe Nigar cu Rustem.

Doamne, asta mai lipsea !

De fapt, nu ar fi rău. Măcar se căsătoreşte cu unul dintre noi.

O să-mi vărs toată furia pe tine.

Împuşcă doi iepuri dintr-un foc. Şi pe Nigar, şi pe Rustem.

- Sultană... - Ce este ?

Am aflat ceva ce va zdruncina pământul.

Cadână, să nu o neglijezi. N-o să-i lipsească nimic.

Sultana m-a avertizat.

Să-mi spui ce-i lipseşte. Aduc data viitoare.

Are de toate. E de ajuns să-i aduceți fructe şi legume proaspete.

- Este fata lui Nigar, nu ? - Sultană...

Răspunde-mi ! Este fata lui Nigar şi a paşei Ibrahim, nu-i aşa ?

- Nazli ! - Porunciți, sultană.

- Găseşte-o pe Nigar. Adu-o la mine. - Cum porunciți.

Închide uşa.

Nu te teme, draga mea. Sunt aici. Ce se va întâmpla ?

Aşa cum a fost şi până acum, tu o s-o îngrijeşti.

Eu o să vă dau tot ce aveți nevoie.

Să nu fie de deochi ! Ce frumoasă este !

Seamănă cu mama ei.

- Sultană ! - Vino mai aproape, Nigar.

- Se pare că ați aflat. - Ce să aflu ?

M-a chemat sultana Hatice.

Când m-am dus la serai, era şi Ibrahim-Paşa acolo.

Apoi, a venit aga Rustem.

O să mă căsătorească cu aga Rustem.

Ştiu. Crezi că paşa te mai iubeşte ?

Când te-am găsit, treceai printr-o criză.

Durerea îți tăiase vocea şi respirația.

Îți luaseră copilul.

De ce îmi amintiți asta, sultană ?

Dacă vreți să-mi sfâşiați sufletul e de prisos. Eu nu mai am suflet.

Atunci, ai nevoie de un suflet nou.

Iertați-mă, sultană, dar n-am înțeles ce vreți să spuneți.

O să te căsătoreşti cu aga Rustem, Nigar.

Decât să te lamentezi, mai bine să-i naşti un copil.

E singurul lucru care o să te vindece.

M-ați chemat ca să-mi spuneți asta ?

Încetează cu jocul, Nigar.

Ştiu ce interes ai față de aga Rustem.

Căsătoria asta e mai mult o răsplată pentru tine decât o pedeapsă.

E un agă cu un viitor bun.

Dacă te căsătoreşti cu aga Rustem, o să capeți puteri.

Vei fi aproape de duşmani.

Însă sunt curioasă... Cum s-a luat decizia asta ?

Eu am vrut, sultană.

I-am spus paşei să mă căsătorească cu aga Rustem,

pentru că măcar atât îmi datorează.

A tăcut. A plecat fără să răspundă.

În acel moment am crezut că e gelos,

că niciodată nu va îngădui această căsătorie.

Dar te-ai înşelat.

Nu te încrede în căsătoria asta, Nigar.

Se sfârşeşte cu câteva cuvinte:

fii liberă, fii liberă, fii liberă.

Măria Ta, dacă nu sunteți disponibil, mai târziu...

Vino, paşă.

Mă uitam pe însemnările cadiului Ebussuud.

Să convoci de îndată Divanul, să discutați aceste chestiuni.

Desigur.

Ce spun trimişii Franței ? Ce vrea Francisc de la noi ?

Măria Ta, venisem să vă dau detalii despre asta.

Mai întâi, i-a cerut ajutorul amiralului Hizir-Reis

pentru a împresura Genova.

Vrea alianță ? Nu se tem de Papă ?

Măria Ta, cu un an înainte, regele Francisc şi Papa Clement

s-au întâlnit în Marsilia şi, printr-o căsătorie politică,

şi-au consolidat puterea împotriva lui Carol Quintul.

Prin urmare, Henric, fiul lui Francisc,

s-a căsătorit cu nepoata Papei, Caterina de Medici.

Din familia De Medici din Florența ?

Adevărat, Măria Ta, este fiica lui Lorenzo de Medici,

guvernator al Florenței şi duce de Urbino, mort în urmă cu mulți ani.

Bunicului său, care avea acelaşi nume, i se spunea Lorenzo Magnificul.

Ce uşor este să fii magnific în lumea păgână !

Ai crede că a cucerit câteva state.

Bunicul lui, Lorenzo de Medici,

a fost foarte darnic cu poeții, artiştii, învățații...

A înfrumusețat Florența cu lucrările pe care le-a comandat.

De aceea este amintit drept "Magnificul".

Cel care i-a urmat a fost numit Piero cel fără de noroc.

Măria Ta, cred că a venit vremea să comandați şi dv. lucrări

care să vă poarte numele.

Dacă o să găsesc un arhitect care să-mi înțeleagă visurile,

o să-l pun să facă nişte lucrări care se vor opri în loc odată cu lumea.

Întreaga lume se va minuna.

Am dus-o pe fata lui Nigar într-un loc sigur, sultană.

Bine. Nimeni nu va şti asta.

- Cadâna Nigar ? - Mai ales ea nu va şti, Sumbul !

Cel puțin până obțin ce vreau...

- Ai aflat unde este Ibrahim-Paşa ? - Este la serai, sultană.

Măria Ta, în Italia există peste 20 de principate.

Însă nu există o unitate.

Un păgân pe nume Machiavelli a scris o carte intitulată "Principele",

dedicată lui Lorenzo. Îi cere să înarmeze Italia

şi să asigure unitatea, alungând toți străinii din țară.

Se spune că în carte sunt sfaturi atât de ticăloase,

încât nu o poate scoate la iveală până la moartea lui Machiavelli.

Porunceşte să se găsească imediat această carte, paşă.

Să vedem ce a scris şi a ascuns atâția ani.

Cât despre francezi, continuă întrevederile.

Vom continua să-l ajutăm pe Francisc împotriva lui Carol Quintul.

Mai mult, nu uita de Luther şi de Papa Clement.

Trebuie să ne asigurăm că dezbinarea din lumea creştină

va lua amploare.

Cum doriți.

Ibrahim-Paşa, ce este cu această căsătorie ?

Mi s-a spus că îi căsătoreşti pe Nigar şi pe aga Rustem.

Adevărat, Măria Ta. E ideea sultanei Hatice.

Agă Rustem !

Unde ai dispărut, agă Percem ? Am întrebat de tine.

A trebuit s-o însoțesc pe sultana Hurrem.

Ce s-a întâmplat ?

A vrut să meargă la o casă în Fatih. E un copil acolo.

Ce copil ? Ce legătură are cu sultana ?

Copila cadânei Nigar trăieşte, agă.

Faceți loc !

Sultană !

Agă Rustem, să-mi fie adus calul !

Cum porunciți, sultană. O să vă urcați pe el ?

- Nu, vreau doar să-l văd. - Am înțeles. Agă Ramazan !

Te căsătoreşti cu Nigar.

E clar că nu prea eşti fericit.

Cum să îndrăznesc ? Dacă aşa s-a considerat de cuviință...

- Ibrahim-Paşa... - Sultană...

Nu ne-am întâlnit de multă vreme. Sper că sunteți sănătoasă.

Te-am văzut pe tine. Mă simt mai bine.

Dacă ați venit la Măria Sa, poftiți.

Cadâna Firuze nu este. E singur.

Ce frumos ai spus ! Firuze nu este...

Dar Nigar este, nu-i aşa ?

Crezi că vei putea scăpa dacă o căsătoreşti cu Rustem ?

Sau este o căsătorie falsă ?

O faci să divorțeze şi o iei iar lângă tine ?

Nu vă implicați în treburi care nu vă privesc.

Ştii ce s-a întâmplat în acea zi ?

- Ce zi ? - Ziua în care a născut Nigar.

Ați avut o fată. S-a spus că s-a născut moartă.

Tu ai crezut. Mai exact, ai preferat să crezi.

Indiferent ce-ar spune unii, sultana Hatice nu ar lua viața unui prunc.

Ai dreptate. Nici eu nu cred. Nu poate fi atât de nemiloasă.

În această situație, rămân două posibilități.

Fie s-a născut moartă, aşa cum s-a spus,

fie trăieşte undeva.

Paşă !

Vă place ?

Da. E foarte frumos. Al cui este ?

E calul meu. L-am hrănit cu mâna mea de când s-a născut.

- Cum îl cheamă ? - Butomir.

- Butumir... - Butomir.

- Butomir. - Da.

Înseamnă ceva ?

E locul în care m-am născut. Eu sunt croat de origine.

Aşadar, eşti croat... E frumos acolo ?

Din câte îmi amintesc, da. Râurile, pădurile...

Toată ziua păşteam porci. Cunosc ținutul ca în palmă.

Porci ?

Da. Tata creştea porci. Eu îl ajutam.

- Familia ta este tot acolo ? - Nu ştiu nimic, sultană.

Aveam nouă ani când am plecat. N-am putut să mă întorc niciodată.

- Coamă-Lungă... - Vino.

Dacă doriți, îl înşeuăm, să vă plimbați puțin.

Nu e nevoie.

Îngăduiți-mi să vă ajut să vă înfrângeți această frică.

- Altă dată. - Cum doriți.

Intră.

- Paşă ! - Cadână Gulfem...

Ați spus că este important. Sultana Hatice...

Nu, nu-ți face griji. Te-am chemat din altă pricină.

Mă preocupă ceva de o vreme. Vreau să mă ajuți.

Dacă pot să fac ceva...

Ştiu că îi eşti apropiată sultanei Hatice.

Nu-ți ascunde nimic.

Umblă un zvon prin serai.

Se spune că pruncul născut de Nigar, copilul meu,

nu s-a născut mort.

Sultana Hatice ar fi dat ordin să fie omorât.

Paşă, nu credeți aceste zvonuri.

Sultana n-ar răni nici o furnică. Cum să sacrifice un prunc ?

Nu este cu putință.

Am fost martoră. Pruncul s-a născut mort şi a fost înmormântat.

Înseamnă că are un mormânt. Nu-i aşa ?

- De ce întrebați... - Gulfem !

Trebuie să ştiu adevărul. Unde este acel mormânt ?

SFÂRŞITUL EPISODULUI 11, SERIA 3