Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 7

Gulşah ? Aoleu ! Unde a dispărut cadâna asta ? Eunuci !

Eunuci ! Eunuci, săriți !

Nu-ți dau voie să mă omori !

Jupâneasă Afife, trezeşte-te ! Jupâneasă Afife !

Ce se întâmplă ? Agă Kiraz, cum îți permiți să intri neanunțat ?

Iertați-mă, dar e important.

Gulşah nu mai este. A fugit din temniță.

Ce spui, omule ? Cum să fugă ?

Nici eu n-am înțeles. Când m-am dus, temnița era goală.

- Nici eunucii nu erau acolo. - Doamne sfinte ! Nu mai sta !

Căutați peste tot ! Scoateți-o de oriunde s-ar ascunde. Imediat !

Sultană, sunteți teafără ? Nu vă temeți. A trecut.

Sunt lângă dv.

Sultană !

Jupâneasă Afife, unde eşti ? Dacă nu veneam, o omora pe sultană.

Iertați-mă, dar eu...

Ajută-mă. S-o scoatem pe sultană de aici.

De ce stați aşa ? Să cheme cineva medicul !

- Sigur s-a întâmplat ceva. - Ce s-a întâmplat ?

- Faceți linişte ! - Ce se întâmplă ?

Sultana Hatice... Închideți uşa !

- O să vă facă bine, sultană. - Mulțumesc.

Copiii mei nu s-au trezit, da ?

Nu vă faceți griji. M-am ocupat eu. Dorm ca nişte îngeri.

Sultană, sunteți teafără ?

Da.

Acum am auzit, sultană. Ce v-a făcut ?

Unde este medicul ? De ce nu l-ați chemat ?

Nu vă faceți griji. S-a făcut ceea ce trebuia.

Slavă Domnului, e bine acum.

Vipero ! Ce i-ai făcut sultanei ?

Sultană, vă rog să vă liniştiți. Şi-aşa, sultana Hatice e răvăşită.

Unde e ticăloasa de Gulşah ? O s-o omor !

Nu te deranja tu. Odalisca Nigar a rezolvat deja.

Nu am înțeles cum a făcut asta de una singură.

E clar că a ajutat-o cineva.

Tu să te gândeşti la asta, blestematule !

Prințul o să-ți ceară socoteală. Tu erai răspunzător de cadână.

Doamne, nu ştiu cum am ajuns aici. În fiecare zi, câte un incident.

Zău că mă întorc în Trabzon ! Nu mai am bătăi de cap.

Du-te, ai cale liberă până în iad !

Nu mai stați, ajutați-i ! Haideți, nu vă mai uitați aşa !

Chemați cadânele, să curețe aici.

Jupâneasă Afife, de ce stați ? Dați-i de veste prințului.

Sultană !

E târziu. Să nu-l deranjăm acum. Eu sunt bine.

Slavă Domnului, sultană ! Dumnezeu v-a apărat.

Stați liniştită, prințul o să facă ceea ce se impune.

Cine se află în spatele acestui incident îşi va ispăşi pedeapsa.

Să n-o mai obosim pe sultană.

A avut o noapte grea. Trebuie să doarmă.

Mai bine taci. Se ştie a cui slujnică era Gulşah.

De unde ştim că n-ai trimis-o tu ?

De aceea a murit Gulşah ? Eu am vrut doar s-o apăr pe sultană.

Nigar a venit la mine.

A văzut-o pe Gulşah intrând în odaia sultanei.

Bine că am ajuns la timp !

De ce să facă Gulşah asta fără să-i porunceşti tu ?

E clar că a acționat de capul ei. Şi-a pierdut mințile în temniță.

Nu tu te plângeai cel mai mult de ea ?

Nu ai alungat-o fiindcă făcea doar ce o tăia capul ?

Atunci, de ce o țineai lângă tine ?

Nu am ascuns. Ca să-ți fac ție în ciudă.

Şi tu ai luat-o pe Fatma lângă tine.

Nu te cred. E un joc !

Gata ! N-o mai lungiți !

Nimeni să nu se implice !

Negreşit adevărul va ieşi la iveală, oricare ar fi.

Aveți dreptate. Să mergem în odaia mea, să vă odihniți.

Sultană, rămâneți aici. Eu merg în odaia lui Mihrimah.

Nu e nevoie.

Atunci, îngăduiți-i lui Firuze să vină cu dv.

Mâinile ei tămăduitoare o să vă liniştească.

- Cadâna Gulşah ? - Ce s-a întâmplat ?

Era clar că aşa se va întâmpla.

A primit ce-a meritat. A trăit prea mult.

Ascultați-mă. Să audă toate, să nu iasă vorbe !

Ticăloasa asta a atentat la viața sultanei Hatice !

Bine că odalisca Nigar a ajuns la timp şi a salvat-o pe sultană !

Tăceți ! Gata. Haideți la culcare !

- Ce zici de treaba asta, Fatma ? - Dumnezeu s-o odihnească !

E clar că ai noştri au scăpat de ea. A aflat de Firuze.

- A spus Nigar. Nu ai auzit ? - Nici eu nu am înțeles asta.

Orice ai face este de prisos.

Sfârşitul tău va fi mai crunt decât al lui Gulşah.

Sultană !

Stați liniştită, n-am lăsat nicio dovadă în urma mea.

Aşa cum ați poruncit, am scăpat şi de pacostea asta.

Tu mă crezi proastă ? De ce n-ai intervenit imediat ?

De ce ai aşteptat ? Era s-o omoare !

Sultană, eu...

Asta voiai, nu ? Ai vrut să moară. Aşa te răzbunai pe noi toate.

Hatice murea, Gulşah murea, iar incidentul era pus în seama mea.

Bine că n-am avut încredere în tine şi am venit !

Nu are legătură cu dv. Jur că nici nu mi-a trecut prin minte.

M-am gândit doar la ce-a făcut sultana Hatice.

Când priveam prin crăpătura uşii cum moare,

aveam un singur lucru în minte.

Copilul meu. Nu avea niciun păcat bietul de el.

Dar l-a omorât fără milă.

Nici măcar o dată n-am putut să-l țin în brațe.

N-am putut să-l îmbrățişez, să-l pup, să-l miros...

Îți înțeleg durerea, Nigar. Tocmai de aceea am venit la tine.

Era clar că nu aveai să intervii

când sultana Hatice era aşa de aproape de moarte.

Trebuie să te stăpâneşti, Nigar !

Ibrahim-Paşa se va întoarce la sfârşitul expediției. Tu vei fi aici.

Dacă vei reuşi să-l iei încă o dată pe paşă din mâna sultanei Hatice

o să fie cea mai cruntă răzbunare.

M-ai înțeles, Nigar ? Nigar !

Sultană, eu o cunosc bine pe Gulşah. Era în stare de orice.

Dar aşa ceva e prea mult chiar şi pentru ea.

Îi era teamă să se apropie de dv., darămite să vă atace...

Sigur Hurrem a forțat-o.

Cadâna a murit, Mahidevran. De ce să-şi sacrifice viața ?

Era clar că acest incident va fi pus în seama lui Hurrem.

- Nu s-ar arunca singură în foc. - De Nigar ce spui ?

De-ar avea putere, ar îneca-o pe sultană într-o lingură de apă.

- De ce a ajutat-o ? - Hurrem a vrut.

Nu pentru că ține la sultană, ci ca să nu fie acuzată.

Tu ce zici, Firuze ? Eşti cea mai apropiată de Hurrem.

Nu pot să ştiu adevărul,

dar ştiu că sultana Hurrem nu a vrut să vă omoare.

Cum poți fi aşa de sigură ?

Pentru că eu sunt singura pe care vrea s-o omoare acum.

O cadână singură fuge din temniță, intră în odaia sultanei,

iar tu te aştepți să cred asta.

V-am explicat situația, prințe.

Din păcate, nu dețin nicio probă care să dovedească contrariul.

Ce s-a întâmplat cu eunucii şi cu slujnicele de la uşă ? Ce fac ei ?

Am vorbit cu ei. Aruncă vina unul pe altul.

Să nu-ți pese de vârsta nimănui, jupâneasă Afife !

Cine a fost neglijent va fi pedepsit în cel mai aspru mod !

Cum porunciți, prințe.

Sultană ! M-ați chemat.

Vino mai aproape.

Azi-noapte mi-ai salvat viața. Mahidevran crede că este un joc.

De ce să mint ? Dacă este implicată Hurrem,

nu pot trece cu vederea această posibilitate.

Desigur, aveți suficiente motive să credeți asta.

Însă, credeți-mă, acesta este adevărul.

De ce să te cred ?

Eşti o cadână care a uneltit ani buni împotriva mea,

m-a păcălit, m-a trădat !

Am plătit în cel mai aprig mod pentru greşelile mele, sultană.

Dumnezeu m-a pedepsit luându-mi copilul.

Credeam că mă acuzi pe mine.

Au fost vorbe spuse la durere şi furie.

Şi dv. sunteți mamă. O mamă care şi-a pierdut copilul...

Ştiu că nu ați omorî niciodată un copil.

Nu îndrăznesc să vă cer iertare.

Însă vreau să ştiți că am lăsat trecutul în urmă.

Am şters tot ce am trăit.

Dar Hurrem ? De ce eşti lângă ea, după atâtea întâmplări ?

Eu nu sunt lângă nimeni, sultană.

Mai ales lângă sultana Hurrem, nicidecum !

Mă preocupă doar viața mea.

Nu am pic de încredere în tine.

Dacă o slujeam pe sultana Hurrem, afla de mult de Firuze.

Sultană, prințul a adormit.

Dacă îmi îngăduiți, mă duc la sultana Mihrimah.

Bine. Firuze !

Ce au vorbit despre mine azi-noapte ? Au zis ceva ?

Sultana Hatice era foarte obosită. Nu a permis să se discute nimic.

E clar că te înțelegi bine cu sultana.

Te-ai îngrijorat pentru ea.

Dacă am greşit cu ceva fără să ştiu, iertați-mă.

De aceea țin la tine, Firuze.

Ai o inimă bună. Se reflectă pe chipul tău.

Eşti veselă, zâmbitoare... Eşti plină de iubire.

Te apropii de toți cu duioşie, ajuți...

Dar ai şi o durere profundă ascunsă în priviri, a cărei pricină n-o ştiu.

- Poate, pentru cei lăsați în urmă. - Sultană...

Starea ta îmi aminteşte de o cunoştință de demult.

O fată tânără care trăia în Rutenia.

O fată nevinovată, care a fost luată din casa ei,

de pe meleagul ei,

şi adusă în acest serai.

Nimeni nu este aşa cum pare, sultană.

Sultană !

Cadână Firuze, unde ai stat ? Te aşteaptă sultana Mihrimah.

Sultană !

Sultană, am scăpat de pacostea de Gulşah,

dar încă n-am găsit-o pe cealaltă cadână.

Ce cadână ?

Mă refer la ticăloasa care a mers în iatacul imperial.

Nu poți să nu-mi aminteşti, nu ?

Cine ți-a spus asta ? Cum ai aflat de Firuze ?

Ce contează, sultană ?

Să nu îndrăzneşti să mă ameninți cu asta, Nigar !

Te distrug înainte să deschizi gura !

Nu am o asemenea intenție, sultană.

Aşa cum am spus, mă preocupă doar viața mea.

- Sultană, vă simțiți bine ? - Da, prințe.

Voi decide soarta ta la întoarcerea Măriei Sale.

Poți să te retragi.

Sultană, toți cei neglijenți au fost pedepsiți.

De acum înainte, nimeni nu poate să vă mai necăjească.

Nu voi îngădui asta.

Ştiu, prințe, ştiu.

Hatice...

Când am plecat de aici, credeam că n-o să te mai văd.

Slavă Domnului că mi-a îngăduit

să-mi mai văd o dată iubita fără asemănare !

Tată !

Huricihan, Osman...

Ce mult ați crescut !

- Mi-a fost foarte dor de tine. - Şi mie.

Ce frumoasă te-ai făcut ! Semeni tot mai mult cu mama ta.

Osman...

De ce n-ai venit ? Mama a plâns şi a suferit mult.

Am venit, fiule.

Cum e ? Sunt frumoasă ?

Străluciți ca un soare. Iar veți fura toate privirile.

Mulțumesc, Firuze. Datorită ție. Şi tu eşti foarte frumoasă azi.

Să nu întârziem. Tata trebuie să fi sosit.

Stați, sultană Mihrimah. Nu v-am pus coroana.

Bine, să ne grăbim.

Aşteptați de ani întregi. Mai răbdați puțin.

Nu pot. Îmi este foarte dor.

Haide, Firuze ! Vii şi tu cu mine.

Faceți loc ! Măritul prinț Mehmet !

V-ați bucurat inimile şi privirile, acum treceți la locurile voastre.

Mihrimah, ce frumoasă eşti !

Frate, şi tu eşti foarte chipeş. Iar ai cucerit haremul.

Doar haremul ? Prințul nostru o să cucerească întreaga lume.

Mergem ?

- Mustafa o să plece în curând. - În sfârşit !

Spun asta pentru sultana Mahidevran. O să plece împreună.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han

şi măritul prinț Mustafa !

Mihrimah, luna mea, soarele meu...

Stai să te văd.

Ce mult ai crescut !

Mi-a fost foarte dor de dv.

- Mehmet ! - Bine ați venit, Măria Ta !

Ai ajuns un tânăr prinț. Viteazul meu !

V-am spus că veți fi uimit când îl veți vedea.

Este aşa cum ai spus.

Bine ați venit, Majestatea Ta !

Bine te-am găsit !

Mai este cineva care v-a dus dorul la fel de mult ca mine. Mama.

Dacă vreți, să n-o mai lăsăm să aştepte.

Hatice...

Lasă-mă singură.

Unde este sultana Hatice ? N-o să vină ?

S-a dus la seraiul ei. Azi s-a întors şi Ibrahim-Paşa.

Câtă mândrie ! Aşadar, s-a dus în fugă.

Vezi-ți de problema ta.

Sunt sigură că, în noaptea asta, Măria Sa va fi alături de favorita lui.

Aşadar, ați adus-o pe cadână.

Nici nu a plecat de la serai.

Bine, o să stați de vorbă toată noaptea.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Măria Ta...

În sfârşit, v-ați întors.

M-am întors, Hurrem. Ce faci ?

Padişahul sufletului meu s-a întors.

Cum să fiu altfel decât bucuroasă şi veselă ?

Bine ați venit ! Măria Ta, am o veste pentru dv.

Mustafa o să fie tată în curând.

Fatma, cadâna lui favorită, este însărcinată.

Doamne-ajută să avem încă un prinț !

Mi-a spus Mustafa. Să fie cu noroc !

- Gulfem ! - Bine ați venit, Măria Ta !

Prințe !

Te simți bine ? Ai dureri ?

O să-mi țin copilul în brațe cu bine. Când mergem în Manisa ?

Pregăteşte-te. Plecăm peste câteva zile.

Selim, Beyazid...

Prinții mei voinici...

Am muncit mult, tată. Îl înving pe Selim la sabie.

Ba nu, Măria Ta. Nimeni nu mă poate învinge.

Cihangir...

Vino.

Prințul meu viteaz...

- Unde te duci la ora asta târzie ? - Nicăieri. Mă plimb.

Cadână Firuze, ai grijă pe unde te plimbi în noaptea asta !

Stai departe de Calea de Aur !

Intră.

Măria Ta !

Vino mai aproape, jupâneasă Afife.

Cum este haremul ? Sultanele ți-au dat bătăi de cap ?

Nici vorbă. Sunt onorată să le slujesc pe sultane.

Am trăit câteva întâmplări neplăcute, dar...

- Trebuie să ştiu ceva ? - E o chestiune, Măria Ta.

Însă sultana Hatice a dorit să vă spună personal.

Bine.

Dacă nu mai ai nimic de spus, poți să te retragi.

Măria Ta, dacă doriți, îi spun cadânei Firuze

să se pregătească pentru noaptea asta.

Ce frumoasă eşti ! Pentru cine te-ai pregătit ?

- Chiar în odaia jupânesei Afife... - Ştii răspunsul.

Adevărat. Dar nu te teme, nu spun nimănui.

Oricum, ştiu de multă vreme.

Mie nu mi-e frică. Du-te şi spune când vrei.

Nu te bucura că a venit Măria Sa.

Dacă află sultana Hurrem, nimeni nu te poate apăra.

Eu îmi accept soarta. Trăiesc ce mi-e scris în frunte.

Eşti o cadână deşteaptă. Eşti şi frumoasă.

Având în vedere că i-ai cucerit inima Măriei Sale după atâția ani,

ai şi un viitor strălucit.

Bineînțeles, dacă nu ar fi sultana Hurrem. O să fie păcat de tine.

Sultană !

Spune, jupâneasă Afife.

Măria Sa doreşte să vă vadă în noaptea asta.

Aşteaptă !

Am aşteptat destul. Vreau să-l văd pe Măria Sa.

Nu se poate în noaptea asta.

De ce ? Tu mi-ai spus să mă pregătesc.

Măria Sa este împreună cu sultana Hurrem.

Intră !

- Suleyman... - Draga mea Hurrem...

Despărțirea asta a durat atât de mult,

încât seraiul a fost un iad pentru mine.

În fiecare noapte fără tine, flăcările m-au ars, m-au nimicit.

Slavă Domnului, eşti aici, lângă mine.

Atât de dor ți-a fost de mine ?

Zilele se tot adună...

În mintea şi în sufletul meu adie un vânt ce mă îndreaptă către tine.

Mi-am pierdut urma pe drumurile pe care le-am străbătut.

M-am pierdut în închipuirea ta.

Aşa i-ai spus cadânei.

Ea este o închipuire, Suleyman. Nu te lăsa amăgit de o închipuire.

Eu sunt adevărul tău. Eu sunt adevărul ! Eu.

Comoara mea tăinuită în orice suflet, Perlă a oricărei inimi ruinate.

Aripa mea tăinuită a oricărei păsări fără aripi,

Mărturia inimilor, Expresia chipurilor,

Iubita mea, sultana mea...

I-aş spune dragoste, Aş vrea să mă contopesc.

Nu doi, aş spune să fim unu !

Inima mi-e sfâşiată, Aripile mi-s frânte.

Zbor către nemărginire.

Ochii mi-s orbi, urechile mi-s surde,

Paşii mă poartă doar către dragoste.

Nu dragostea aduce ploaia ?

Nu ea preface apa în nor şi norul în apă ?

Nu o uneşte cu pământul ? Nu străpunge toate semințele ?

Nu ea se deschide ?

Contopirea nebună cu pământul nu e precum regăsirea iubiților ?

Ați anunțat-o pe sultană ?

Da, agă. O să vină la un moment dat.

Faceți loc !

Tu pleacă, plimbă-te puțin.

Prințe, sultană !

Agă Rustem, în sfârşit, te-ai întors. Ce faci ?

Mă rog pentru sănătatea dv.

Iertați-mi uimirea, nu v-am văzut de mult.

Ce repede a trecut timpul !

Aşa este. Mi-ai văzut calul cel nou ?

Mustafa le-a poruncit să-l aducă din Manisa pentru mine.

Mai devreme. E unul dintre cei mai buni cai pe care i-am văzut.

E în grija ta de acum înainte. Vreau să-l creşti cât mai bine.

Nu vă faceți griji.

Sultană, mi-au spus că n-ați urcat deloc pe cal.

Dacă doriți un alt cal...

Nu, îmi place calul meu. Uneori, îl hrănesc chiar eu.

Dar mi-e frică să urc pe el.

Mehmet, eu mă plimb puțin. Ne vedem mai târziu.

Firuze !

A căzut o dată, dacă-ți aminteşti. De atunci, nu s-a mai urcat pe cal.

M-am străduit mult, dar în zadar.

În sfârşit, a zâmbit şi mama. A venit tata. O să mă lase în pace.

Firuze, ce ai ? N-ai scos o vorbă de azi-dimineață.

Cine te-a necăjit aşa ?

Nimeni. Sunt puțin obosită. Nu am prea dormit azi-noapte.

Eşti sufletul lumii.

Ăsta cine mai e ?

Fără tine, trupul mi-e lipsit de viață.

Eşti sufletul lumii.

Fără tine, trupul...

... mi-e lipsit de viață.

Cui îi scrii poezia asta ?

Eu ? Nimănui. Iertați-mă dacă v-am deranjat.

Nu te sfii. Oricum, nu sunt o persoană importantă.

Tata lucrează la serai. Am venit să-l vizitez.

Credeam că sunteți din familia dinastică.

De unde atâta noroc ? Semăn eu a sultană ?

Nu ştiu, n-am mai întâlnit nicio sultană.

Nici să nu întâlneşti ! Sunt nesuferite.

Mai ales sultana Mihrimah. Sigur i-ai auzit numele.

E singura fată a Măriei Sale. De aceea este cu nasul pe sus,

antipatică şi, între noi fie vorba, foarte urâtă.

Pământul are urechi. Să nu audă vorbele astea !

Nu-mi pasă.

N-am înțeles ce v-a făcut sultana, de v-a înfuriat aşa de tare.

- E doar un copil. - Copil ?

Dacă te întâlneşti într-o bună zi cu ea,

să nu cumva să-i spui asta ! O să se înfurie rău.

Ieri a aruncat pe cineva în temniță din pricina asta.

- Bine, o să rețin acest sfat. - Ai face bine.

Tu cine eşti ? Ce funcție ai ? Eşti poet ?

Nu, sunt soldat.

Sper că te descurci mai bine decât la poezii.

E atât de evident că nu sunteți sultană...

Ele sunt deştepte încât să înțeleagă o poezie bună.

Serios ? I le arăt sultanei Mihrimah. Să vedem dacă o să-i placă.

Găsiți altul care să vă amuze.

Sultană, ce s-a întâmplat ? Cine era ? Ce face aici ?

Să ne întoarcem !

- Hurrem ! - Suleyman...

Ce culoare frumoasă ! N-am mai văzut.

Ce faci cu ea ? Inel ?

Mai este de lucru. Durează mult.

Nu contează, aştept. Sunt sigură că va fi minunat.

Ce fac copiii mei ?

După cum ai văzut, au crescut. Mai ales, Mehmet şi Mihrimah.

Nu mă supără deloc. Şi dascălii sunt mulțumiți.

Fac tot ce-mi stă în putință pentru a fi educați cât mai bine.

Slavă Domnului, toți sunt bine. Numai Cihangir...

Îl îngrijeşte o slujnică. Măcar îi alungă durerea.

După câte spune, fiul meu s-a născut cu o aripă pe spate.

Domnul l-a trimis pe lume drept înger.

O să fie bine. Voiam să vorbim despre Mehmet.

A împlinit vârsta. Vrea să depună jurământul cât mai repede

şi să fie acceptat în Corpul Ienicerilor.

Sigur că da. Vine primăvara.

De îndată ce se îndreaptă vremea, o să se facă ceremonia.

Aşa i-am spus şi eu. Însă este nerăbdător.

Vrea să se facă înainte de plecarea lui Mustafa.

Am vorbit şi cu prințul Mustafa. Este şi dorința lui.

Vrea să fie lângă fratele lui.

Dacă aşa vor prinții, apa curgătoare stă în loc.

Eunuci !

Trimiteți-i veste paşei Ibrahim. Să înceapă pregătirile

pentru înregistrarea prințului Mehmet în Corpul Ienicerilor.

Cum porunciți. Majestatea Ta !

- Spune. - A venit sultana Hatice.

Sultană !

Mărite paşă, Majestatea Sa a poruncit să se facă pregătirile

pentru intrarea prințului Mehmet în Corpul Ienicerilor.

- Măria Ta ! - Hatice !

O dimineață bună, sultană !

Iertați-mă, nu am putut veni să vă întâmpin.

Nu puteam să stau în picioare.

N-am vrut să vă necăjesc chiar când ați venit.

Eşti bolnavă ?

Trebuie să vorbesc cu dv.

- Vă las singuri. - Rămâi, Hurrem.

Are legătură cu tine.

- Nigar ? - Paşă !

După cum ştiți, am întemnițat-o pe Nigar.

Am aşteptat naşterea pruncului nevinovat pentru a o pedepsi.

Pruncul s-a născut mort.

Peste o vreme, am poruncit să fie executată.

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a reuşit să scape.

Acum e aici, în harem.

Ce înseamnă asta ?

Să vă explice Hurrem, Măria Ta. Ea a adus-o în harem.

Hurrem ?

Credeam că e moartă. Mi-a trimis veste.

Mi-a cerut ajutor. Am acceptat. Eram nevoită.

Era în joc reputația haremului. Am vrut să fie în fața ochilor mei,

să nu spună în stânga şi-n dreapta ce-a pățit.

Nu Nigar, tu aveai să spui.

Măria Ta, ne-a amenințat că, dacă nu o lăsăm pe Nigar să rămână,

o să dea în vileag întâmplarea.

Niciodată nu am amenințat.

Era şi prințul Mustafa lângă noi. Dacă doriți, puteți să-l întrebați.

Am spus că doar Măria Sa poate hotărî.

- Am vrut să aştepte până... - Ajunge ! Tăceți amândouă !

Aşadar, sultana Hurrem te-a adus. Iar tu ai crezut. Aşa este ?

Ți-ai pierdut mințile, cadână ? Cum s-o crezi ? De ce ai venit aici ?

Ce am de pierdut, paşă ? Doar viața mi-a mai rămas.

Nici ea nu mai are nicio valoare.

Sultana Hatice mi-a luat copilul. Copilul nostru...

- L-a sacrificat fără pic de milă. - Mi s-a spus că s-a născut mort.

- Şi dv. ați crezut. - Nu mai contează !

Nu este nici locul, nici momentul să vorbim despre asta.

Acum ieşi de aici. Haide !

Soarta mea e clară, paşă. N-o să mă lase în viață.

Poate că e ultima dată când vă văd.

Tocmai pentru asta m-am întors la serai.

Să vă mai văd măcar o dată.

A venit un agă la mine. Dv. l-ați trimis să mă salveze.

În acel moment, am înțeles că încă mă iubiți.

Am vrut doar să-mi apăr copilul şi pe mama lui. Atât. Ai înțeles ?

Era răspunderea mea.

Nu m-a lăsat conştiința să plătiți voi pentru păcatele mele.

Să nu cumva să cauți un alt înțeles !

Ieşi !

Nu există explicație, Hurrem ! Cum s-o aduci pe cadână în serai ?

Ibrahim-Paşa a fost declarat nevinovat.

Îşi continuă viața ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

Nigar ce păcat are ? Să fie şi ea iertată.

Ți-am mai spus.

E o chestiune între Hatice şi Ibrahim.

Cu ce drept te amesteci tu, când nici măcar eu nu intervin ?!

Măria Ta...

Vrăjmăşia dintre voi mă necăjeşte foarte mult.

Puneți-i capăt de îndată ! Vreau linişte în haremul meu.

M-am săturat de certurile voastre fără sfârşit şi fără sens,

de incidentele pe care le provocați !

- Măria Ta... - Întoarce-te în odaia ta !

Nu vreau să te mai văd implicată în aceste certuri, Hatice !

Ocupă-te de familia şi de casa ta. Nigar va primi ce merită. Eunuci !

Sultană !

Ibrahim-Paşa, în sfârşit, te-ai întors !

- Ce plăcere să te văd aici ! - Sunt convins.

V-am adus salutările şi respectele lui Iskender Celebi.

El nu a putut veni, din păcate.

A fost judecat de Consiliul de Război şi a fost executat.

Sub această cupolă se vor întruni multe consilii, paşă.

Vor cădea multe capete.

Aveți dreptate. Însă eu voi întruni acele consilii,

eu voi lua acele capete. Încă nu ați înțeles asta ?

Astea sunt vorbe mari pentru cineva a cărui viață

stă pe buzele unei cadâne.

Amândoi ştim că nu este aşa.

N-am cerut nimănui iertare. N-am cerşit îndurare.

În afară de Măria Sa, nu dau nimănui socoteală.

Toată îndrăzneala o iau de la Măria Sa. La fel ca dv.

Asta nu poate continua la nesfârşit, paşă.

Nu te crede de neînlocuit.

Alt mare-vizir nu există. Însă întotdeauna există alte cadâne.

Una a început deja să vă zdruncine tronul.

E clar că vestea s-a răspândit.

Se spune că veştile rele se răspândesc repede.

Înseamnă că ştii şi despre Nigar. Ce păcat că a trebuit s-o apăr !

Până aici. Sultana Hatice este înăuntru acum.

Vrea firman pentru uciderea lui Nigar.

Dacă ai destulă putere, împiedică asta, paşă.

Aş vrea să-mi petrec toată viața alături de dv.

Să trăim împreună, să avem copii...

O fetiță cu ochii tăi migdalați şi cu nasul tău cârn...

Mai e puțin, paşă. O să-mi țin copilul în brațe.

Jupâneasa Afife...

Spune, jupâneasă Afife.

Sultana Hatice ți-a decis soarta.

Măria Sa a îngăduit.

Am înțeles. Vasăzică până aici a fost.

Luați-mi odată viața, să se termine chinul ăsta.

Sultana ți-a cruțat viața.

Însă nu vrea să rămâi în harem.

O să-ți găsim cât mai repede un soț potrivit şi o să te căsătorim.

Ce e ? Nu te bucuri ?

Vrea de soț un guvernator, un paşă. Asta e grija ei.

În vis o să-i vezi.

Dacă îți găseşte un chior, un schilod, să-i mulțumeşti sorții.

Cadână Fatma, nu umbla în voie pe-aici însărcinată.

Ai grijă ! Aluneci, dă cineva peste tine, cazi...

Păcat ! Să nu pățeşti ceva...

Sumbul, să stai cu ochii în patru ! Cadâna aia e pe-aici, pe undeva.

Mahidevran a spus că a fost tot timpul în serai.

Dar nu da crezare. Au adus-o de îndată ce a venit Măria Sa.

Dacă nu azi, mâine va apărea.

Vreau să ştiu cine trece pe Calea de Aur.

O țin ascunsă, sultană.

Dar n-o să dureze mult. Negreşit vor lăsa ceva la iveală.

- Sultană ! - Nigar...

Jupâneasa Afife a venit la mine mai devreme.

Sultana mi-a decis soarta.

O să-mi găsească un soț şi o să mă căsătorească.

Asta e o veste bună.

De ce ai fața asta ? Ți-a fost cruțată viața. O să trăieşti.

Vrei alt necaz de la Dumnezeu ?

Dacă muream, mă durea mai puțin sufletul.

Sultana Hatice o face în mod voit. Vrea să mor câte puțin în fiecare zi.

Unde ți-e mintea, Nigar ? A zburat când l-a văzut pe paşă ?

- Sultană... - Căsătoreşte-te cu cine-o fi.

Te ajut să divorțezi când va veni vremea.

Vei fi liberă ca pasărea cerului. Apoi, poți să zbori unde vrei tu.

De pildă, către inima paşei Ibrahim.

Sultana Hatice e sensibilă, fragilă...

Întâmplarea asta a necăjit-o mult. Bine că te-ai întors !

Sunt sigur că o vei împăca şi îi vei obloji rănile.

Stai liniştit, nu se va mai necăji de acum înainte.

Apropo, o să devii tată.

Venise vremea. M-am bucurat mult când am auzit.

Toți stau cu ochii pe tine, Mustafa.

E important să ştie că tu vei duce dinastia mai departe.

- Să fie cu noroc ! - Amin !

Când te întorci în Manisa ?

Vreau să fiu lângă Mehmet la ceremonia de depunere a jurământului.

Ziua următoare, voi porni la drum.

Văd că eşti nerăbdător să te întorci. Te aşteaptă cineva ?

Helena, te simți bine ?

Sunt bine, n-am nimic.

Unde-ți stă mintea ? De fapt, ştiu unde.

Uită-l odată. El te-a uitat. N-o să mai vină.

Nu spune asta !

Mi-a spus că o să vină la mine. Negreşit va veni !

S-a dus în expediție, la război.

- Poate că... - Helena !

Rita, îmi fac griji pentru el. Nu mai rezist.

Vreau doar să ştiu unde e şi ce face.

Poate are nevoie de mine, poate e rănit, poate a murit...

Poate m-a uitat, aşa cum ai spus, şi n-o să mai vină.

Dar vreau să ştiu. Unde este ? Ce face ?

Am făcut tot ce-am putut. I-am întrebat pe toți.

Nimeni nu-l cunoaşte. E clar că nu este de aici.

Te-a păcălit.

Rita !

De unde ştii că s-a dus în expediție ?

Poate că are soție, copii... S-a dus la ei.

Uită-l odată ! Altă cale nu există. O să-l uiți !

Agă Abbas, cum să-ți dau banii ăştia în două zile ?

Îmi pare rău, dle Yanni. E tot ce pot să fac.

- Am şi eu socotelile mele. - Nu face asta, agă.

Chiar de-mi vând casa, tot nu fac rost de bani.

Trebuia să te gândeşti înainte la asta.

Ne ştim de atâția ani. Nu există o soluție ?

- De fapt, există. - Care ? Spune.

Helena.

O vreau pentru mine, după porunca Domnului şi învoiala Profetului.

Dacă mi-o dai, n-o să-mi mai datorezi nimic. Şterg totul.

Şi asta nu e totul. O să-ți dau tot ce vrei.

Şi fata ta, şi voi veți trăi în tihnă şi în belşug de acum înainte.

E cu putință aşa ceva ?

Este, Yanni. Dacă tu vrei, este cu putință.

Te rog să nu te superi pe mine. Aş vrea eu să suferi ? Helena !

Să nu cumva să mai spui asta ! O să vină. Ştiu eu, o să vină...

Aga Abbas vine aici zilnic.

- Rita ! - Nu-i aşa ?

- A pus ochii pe tine. - Să-i sară ochii !

Aşa, râzi puțin.

Unde este Taşlicali ? I-am spus să aştepte aici.

Nu l-am văzut, paşă. Nu a venit aici.

De ce vorbeşti cu cadânele ? Ți s-a urât cu viața ?

- Dacă e din haremul Măriei Sale ? - Nici vorbă. Crezi că aş vorbi ?

Tatăl ei lucrează în serai. Ea venise în vizită la el.

Nu mai contează. Nu băga pe nimeni în seamă.

Taşlicali, vino mai aproape !

Fă cunoştință cu măritul prinț Mustafa.

Am avut onoarea de a-l cunoaşte pe prinț mai demult, paşă.

A trecut mult timp de atunci.

- Da ? Unde ? Când ? - În vremea expediției germane.

Dl Malkocoglu Bali mi-a spus să stau lângă dv.

Pe drum, duşmanii ne-au prins într-o ambuscadă. Am fost rănit grav.

Dv. v-ați ocupat de mine, uitând de rana pe care o aveați.

- Vă datorez viața. - Numele tău e Yahya ?

Taşlicali Yahya... De fapt, eu îți datorez viața.

În ziua aceea te-ai aruncat în fața mea ca să mă aperi.

- Din pricina mea ai fost rănit. - Îmi dau viața pentru dv., prințe.

Sultană !

- Arătați foarte bine. - Mulțumesc. Şi tu.

- Vino cândva să stăm de vorbă. - Desigur, sultană.

Oricum, voiam să vă vizitez. O să plecați în curând.

Măria Sa încă nu te-a chemat ?

Atunci, aminteşte-i.

Stați liniştită, sultană. Nu sunt o persoană care poate fi dată uitării.

Din câte am auzit, eşti un poet bun.

Exagerează, prințe.

Aş vrea să-ți ascult distihurile cândva.

- Agă Rustem ! - Porunciți, mărite paşă.

Măria Sa e mulțumit de tine. Şi eu, la fel.

Ai meritat răsplata pentru acțiunile tale din vremea expediției.

Mulțumesc, paşă. Îmi fac doar datoria.

Pe viitor, te aşteaptă sarcini mai însemnate, agă Rustem.

N-am nicio îndoială că le vei săvârşi cu succes.

Eu sunt mulțumit de funcția mea, paşă.

Sunt fericit să fiu lângă Măria Sa şi să-l slujesc.

- Nu țintesc funcții mai înalte. - Nici nu încape îndoială.

Mamă !

Mehmet... Aduceți veşmintele viteazului meu !

Ce se întâmplă ? Ce sunt astea ?

Prințe, sunt veşmintele pentru ceremonie.

Croitoresele vor să le probați.

O să fiți foarte chipeş.

Desigur. Fiul cui este ? Toți ochii vor fi ațintiți asupra ta.

Să vadă cum arată un prinț moştenitor.

Eu nu sunt prinț moştenitor, mamă.

Lăsați-mă singură cu fiul meu.

Nu mai eşti copil, Mehmet.

Acest jurământ este primul tău pas către tron.

O să pleci şi în sangeac când o să vină vremea.

Faptul că Mustafa este mai mare decât tine nu schimbă nimic.

Pe tron va sta cel mai puternic şi mai deştept, nu cel mai mare.

Să nu cumva să uiți asta !

Tu o să fii mai puternic decât el.

Într-o bună zi, tu vei conduce lumea. Tu !

Vi s-a pregătit o odaie mare în Manisa.

S-a făcut tot ce este necesar pentru tihna dv.

Sunt convins că acolo veți fi mult mai liniştită decât aici.

Locul în care eşti tu este raiul pentru mine, Mustafa.

Atunci, de ce sunteți tristă ?

Mehmet va fi înarmat cu sabia.

Hurrem face asta mai devreme în mod voit, ca să vedem şi noi.

N-am înțeles care este problema. Şi eu am vrut să fie mai devreme.

Iubirea şi respectul față de frații tăi mă bucură din plin, fiule.

Dar mă şi nelinişteşte la fel de mult.

Sentimentele te pot împiedica să vezi anumite pericole.

Mamă, nu începeți iar !

În momentul în care Mehmet depune jurământul, va deveni rivalul tău.

Fii sigur că Hurrem îl va influența şi îl va instiga împotriva ta.

Aşa cum dv. mă instigați împotriva lui Mehmet ?

Noapte bună, mamă !

- Firuze ! - Sultană !

- Unde te uiți aşa ? - Nicăieri. Căzusem pe gânduri.

Mehmet se îmbracă. Îl vedem, apoi plecăm.

Mihrimah ce face ? N-am văzut-o astăzi.

Ultima dată spunea: "A venit tata. Mama o să mă lase în pace."

Măria Ta !

Mehmet, viteazule, slavă Domnului, am apucat şi ziua asta.

Am vorbit cu dascălii tăi. Sunt foarte mulțumiți de tine.

Am fost mândru de tine. Cere-mi orice.

Sunt fiul unui padişah ca dv. Ce-aş putea să-mi mai doresc ?

Să mergem !

Sultană, ca mamă, oricât de mândră ați fi de prinț este prea puțin.

Domnul să-i lumineze calea !

Amin ! Mulțumesc, Gulfem.

Sultană, mă bucur să vă văd aici. E o onoare.

Nu o lua personal, Hurrem. Am venit pentru prinț.

E sânge din sângele meu, nu din al tău.

Văd că tot furioasă sunteți.

Însă, în asemenea zile, furia şi supărarea nu-şi au locul.

Să lăsăm deoparte cele întâmplate între noi.

Măcar astăzi.

Sultană, ceremonia e gata să înceapă.

Bine, ieşim imediat.

Jupâneasă Afife, sultana Mahidevran unde este ? Nu o să vină ?

Mă uit de îndată.

Sultană !

Hurrem, felicitări ! Dumnezeu să-i dea viață lungă prințului !

Amin !

Având în vedere că a venit toată lumea, putem să mergem.

Mă bucur să te văd.

Te-ai chinuit atât de mult doar ca să văd eu. Cum să ratez ?

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

La ceremonia dinainte nu a fost aşa de multă lume.

Asta este mai fastuoasă.

Ce legătură are ? Este acelaşi lucru.

Totul se face conform datinei şi rânduielii.

În numele măritului padişah ! În numele Domnului !

Calea mea este şi a voastră ! Brațul meu este şi al vostru !

Paloşul meu este şi al vostru ! Credința mea este şi a voastră !

Mă închin în fața voastră ! Îmi dau viața pentru voi !

Sacrific tot ceea ce am pentru voi !

Vorba să-mi fie sentință ! Sarea, apa, pâinea să-mi fie răsplată !

De mă abat din drum,

tăişul săbiilor voastre să-mi fie osândă !

Adevărul este de partea vitejilor ! Aşa să-mi ajute Domnul !

Voi, ostaşi credincioşi, şi voi, duşmani ai lui Muhammed !

Voi, cu nemulțumirea, iar noi, cu lauda !

Voi sunteți de-o parte, iar noi, de-o altă parte !

Să le piară soiul ! Să-i nimicească năpasta !

Să-i tăiem cu săbiile noastre ! Să le sfârtecăm trupurile !

Să-i aruncăm în mări şi în zări !

Doamne, fă-mă să fiu mândră de fiul meu !

Amin !

Ce chipeş este !

Cine este chipeş ?

Bineînțeles că Mehmet.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 7, SERIA 3