Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 5

- Mamă ! - Mustafa, viteazul meu...

Eşti bine, da ? Eşti sănătos ?

Sunt bine, nu vă faceți griji.

Sultană !

Bine ai venit, prințe ! Te-am aşteptat mult.

Bine v-am găsit ! Ce fac copiii dv. ?

Paşa a plecat de multă vreme. Sigur sunt trişti.

Te aşteaptă Măria Sa.

Prințe !

Ce are ?

Nimic. Despărțirea a întristat-o. Nu-l lăsa pe Măria Sa să aştepte.

Sultană !

Agă Rustem, ai spus că ai o veste importantă.

Altfel, nu v-aş fi deranjat.

Ibrahim-Paşa a trecut cumva la conducerea statului

pe care ziceai că îl întemeiază ?

Mâine plecăm în expediție. Am vrut să vă ofer un dar înainte.

Un dar ?!

Să-mi fie iertată îndrăzneala, dar bănuiesc că o să vă bucure.

Sunt curioasă. Ce fel de dar este ?

Aş dori să vedeți cu ochii dv., sultană.

- Măria Ta ! - Mustafa, prințul meu viteaz...

Ce faci, fiule ?

Mă rog pentru sănătatea dv. Sper că sunteți sănătos.

Mi-am văzut fiul, sunt bine. Cum a fost drumul ?

A durat mult. Nu ni s-a permis să călătorim în timpul nopții

din motive de siguranță.

Eu am vrut. Avem o expediție. Duşmanii dau târcoale.

Măria Ta, am fost desemnat locțiitor.

Este o mare onoare pentru mine. M-am simțit mândru. Dar...

Dar ai fi preferat să participi la expediție.

Iertați-mă, nu urmăresc să judec deciziile dv.

N-am nicio îndoială, Mustafa. Expediția va dura mult.

Trebuie să apărăm Rumelia şi capitala de duşmanii

care ar putea profita de lipsa mea.

În cine să mă încred, dacă nu în tine ?

Măria Ta, prințe !

Mehmet, fratele meu...

Ai crescut.

Au venit cai noi ?

Am ales cei mai buni cai pentru dv., sultană.

Însă darul meu nu este un cal.

Ce se întâmplă ? Cine este cadâna asta ?

Odalisca Nigar ?!

Chiar ea, sultană.

Cum e cu putință ? Se spunea că a murit.

Dacă nu ajungeam la timp, soarta ei era moartea.

Am auzit că vreți să ajungeți la ea. Am vrut să fiu de ajutor.

Dacă am întrecut măsura, să-mi fie cu iertare.

Agă Rustem, dacă îmi puneai lumea la picioare,

nu mă bucuram aşa de mult.

Odaliscă Nigar, aşadar, trăieşti...

Suferă de depresie, din pricina a ceea ce s-a întâmplat, sultană.

Nu a scos o vorbă de câteva zile.

Pe cine nu reduce suferința la tăcere ?

Nigar, să nu te temi. O să te însănătoşeşti.

Dă-i-o agăi Percem. Să-i satisfacă orice nevoie.

Trebuie să stea departe măcar până îşi recapătă puterile.

Nu vă faceți griji, sultană.

- Bine ați venit, prințe ! - Bine v-am găsit, sultană !

Mahidevran, bucură-te. Ți-ai regăsit fiul.

Mulțumesc, Hurrem.

Dacă îmi dai voie, vreau să-mi alin dorul de fiul meu.

Desigur. Prințe, v-am pregătit o odaie specială.

În loc să mergeți în expediție, veți sta aici, cu noi.

Nu e nevoie. Voi sta în iatacul imperial.

Mamă !

Eşti foarte pricepută.

Bunica mea era tămăduitoare. Adunam toată ziua flori pentru ea.

Ea le fierbea şi prepara leacuri. Am crescut urmărind-o.

Cum te simți, Cihangir ?

Slavă Domnului, durerile i s-au alinat.

Firuze, Dumnezeu mi te-a trimis. Mi-ai vindecat fiul. Cere-mi orice.

Sultană, dacă îmi îngăduiți,

vreau de multă vreme să ies în grădină.

Mi-e dor de soare, de cer, de pământ, de flori...

E simplu. E de ajuns să-i spui lui Gulşah.

Ieşi oricând vrei tu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze ! Cu îngăduința dv., îl duc în pat.

Bine.

Sultană, a venit prințul Mustafa.

Am văzut. Va rămâne în iatacul imperial după plecarea Măriei Sale.

Tocmai când credeam că am scăpat, iar s-au adunat mamă şi fiu.

Suntem nevoite să răbdăm o vreme.

Cu Nadya ce se va întâmpla ?

Nu mai suport. Fiecare respirație de-a ei este o jignire.

Bine că Măria Sa pleacă mâine ! Vom găsi o rezolvare.

Soarta ei să fie un exemplu pentru toate care văd,

ca să nu mai îndrăznească niciuna !

- Măria Ta ! - Veniți aici.

Se spune că expediția o să dureze mult.

- O să-mi fie dor de dv. - Şi mie o să-mi fie dor de voi.

- Nu se poate să nu mergeți ? - Nu se poate, Mihrimah.

Tata o să înfrângă duşmanul.

Tată, vreau şi eu să vin, să mă lupt.

Tu aşteaptă, eu sunt mai întâi. Eu înfrâng duşmanul.

Esma, te întorci tu cu copiii.

- Măria Ta ! - Rămâi şi tu, Hurrem.

Intră !

- Ce cauți aici ? - Trebuie să vorbim.

Am auzit-o pe sultana Hurrem vorbind cu Gulşah.

Sfârşitul Nadyei se apropie. O să-i întindă o cursă.

Ştiu.

Atunci, de ce stați ? Trebuie să împiedicați asta.

Voi face tot ce-mi stă în putință.

Faceți tot ce puteți pentru mine. Nadya este nevinovată.

Dacă va păți ceva din pricina mea, n-o să mă pot ierta.

Cum să car acest păcat ?

Firuze, uite-aşa vei cuceri inima Măriei Sale.

Aşa vei sta în fața tiranilor.

Îmi pare rău, jocul va continua. Nu pot risca să te pierd.

Nadya ?

Nu-ți face griji, o s-o apăr cu prețul vieții.

Promiteți-mi.

Cuvântul meu e cuvânt.

Ce faci ? Ieşi de aici ! Întoarce-te la treabă.

Mustafa, de ce nu mănânci ?

I-am pus să pregătească mâncărurile tale preferate.

- Te-a necăjit Hurrem ? - Are dreptate, mamă.

Trebuia să plec în expediție, dar stau aici, cu voi.

Să nu te necăjească vorbele acelei vipere.

Măria Sa ți-a acordat o sarcină pe care nu a acordat-o nimănui.

Vei fi locțiitorul sultanului lumii.

Cât despre Hurrem...

Va cădea atât de tare de pe marginea prăpastiei,

încât nici măcar o bucată nu vor mai găsi.

Ce înseamnă asta, mamă ? V-am spus să stați departe de ea.

Eu n-o să fac nimic, Mustafa.

Măria Sa a început să fie interesat de o altă cadână, după ani întregi.

Mai e puțin. Domnia lui Hurrem o să apună.

E de ajuns. Noapte bună !

Prințe, nu pot să vă spun ce dor mi-a fost de dv.

Parcă au trecut ani întregi.

Bine că sunteți aici ! V-am revăzut.

În noaptea asta, îmi voi găsi liniştea în brațele dv.

Vii altă dată, Fatma. Sunt obosit, vreau să dorm.

Ce înseamnă asta, Fidan ? Spune-mi ce se întâmplă.

Prințul nici nu se uită la mine.

Nu-ți face gânduri. Am parcurs un drum lung. E obosit.

Doamne-ajută aşa să fie !

Fidan, spune-mi despre Manisa, despre slujnice.

- Nu trimiți pe nimeni la el, da ? - Sunt nevoită, Fatma.

Sultana Mahidevran are ordine clare.

Vrea un nepot cât mai repede.

Dar stai liniştită. Nu trimit nicio cadână de două ori.

Cihangir zâmbeşte. Slavă Domnului, se simte bine.

E o slujitoare care parcă are mâini tămăduitoare.

I-a alungat durerile. De-ar fi posibilă şi vindecarea...

Nu-ți pierde încrederea. Negreşit vom găsi o rezolvare.

Mâine pleci. Iar ne despărțim. Oricum suntem despărțiți...

Nu te-am văzut de zile bune, nu ți-am auzit vocea.

Patul meu nu e cu nimic diferit de un mormânt.

Parcă mi-a venit moartea şi aşteaptă la căpătâi...

Suleyman, spune-mi adevărul. Ai simțit ceva pentru acea cadână ?

Spune-mi, te implor ! Am nevoie să ştiu asta.

Ai simțit ceva pentru cadâna căreia i-ai dat batista mov ?

Nu.

Ştiam. Inima ta este pecetluită cu dragostea mea.

Nicio cadână, niciun trup nu poate distruge această vrajă.

Mărite paşă, galerele au fost lansate la timp la apă, aşa cum ați poruncit.

Bine.

Dle Nasuh, să se înceapă imediat transportarea muniției grele.

Desigur, paşă.

Arhitectul-şef s-a ținut de cuvânt.

A terminat galerele la timp şi a schimbat soarta războiului.

Arhitectul-şef nu are o contribuție prea mare.

Este meritul agăi Sinan că galerele au fost lansate la timp.

Taşlicali are dreptate, paşă. Aga Sinan este foarte priceput.

Dacă nu era el, nu erau gata mai devreme de o lună.

Domnul l-a înzestrat cu multă îndemânare şi minte.

Cine este acest agă Sinan ? Mereu aud că i se aduc laude.

Să vină la mine cândva. Vreau să-l felicit şi să-l răsplătesc.

Acest măreț stat are nevoie de oameni iscusiți ca el.

Este cu neputință să apărăm Tabrizul, mărite şah.

Renunțați la Tabriz.

Trebuie să ne retragem de îndată.

Lăsăm Tabrizul în voia sorții, Mirza ?

Otomanii nu se pot adăposti în ținutul persan, mărite şah.

Sunt nevoiți să se întoarcă.

Tabrizul va fi al nostru când se vor întoarce.

- Sau... - Sau ce ?

Să trimitem imediat un olac. Trebuie căutată calea păcii.

Ăsta-i sfatul tău ? Să ne predăm ?

- Eu zic doar să ne înțelegem. - Nu există înțelegere !

Să-mi fie iertat, mărite şah, însă Mirza are dreptate.

Putem măcar să ne retragem. Nu uitați bătălia de la Mohacs.

Nici măcar Ferdinand nu a ieşit în calea sultanului Suleyman.

Adevărat. În ciuda instigărilor, nu s-a întâlnit cu oastea otomană.

Victoria a fost a lor.

Ferdinand a renunțat la pretenția suveranității.

Asta numiți voi victorie ?!

În plus, cu cine ne comparați voi ? Noi suntem vitejii ținutului persan.

Nicio putere nu ne poate înfrânge !

Aş vrea să vă amintesc de Caldiran.

Când Suleyman va veni în Tabriz,

tot ce va găsi aici va fi capul lui Ibrahim ! M-ați înțeles ?

Mergem peste şah, dar şahul nu este cu noi.

Adevărat. Un şah poate înfrunta un alt şah.

Sultanul Suleyman unde este ? N-o să vină ?

Cum se va lupta Ibrahim-Paşa împotriva şahului ?

- Un şah poate înfrunta un alt şah. - Adevărat.

Paşă, nu plecați urechea la ei.

Soldat, în picioare !

- Faceți loc ! Măritul paşă ! - Repede ! Treci !

Noi am bătut atâta cale degeaba ?

E imposibil să ne întoarcem fără să ne înfruntăm cu duşmanul.

În vreme ce oamenii lui Tahmasp îşi dau viața pentru stăpânul lor,

nişte laşi se străduiesc să ne întoarcă de la poarta Tabrizului

şi să distrugă munca noastră.

Noi niciodată nu ne întoarcem din drum ! Aşa să se ştie !

Cei care pretextează dificultatea drumului... Treaba lor !

Dacă se întorc din drum, se întorc şi de la calea credinței.

Dacă sunteți bărbați, veniți cu mine în Tabriz,

ca să meritați pâinea sultanului.

În primul rând, cu ajutorul Domnului, apoi, cu efortul vostru,

vom dărâma Tabrizul în capul lui Tahmasp. Doamne-ajută !

Trăiască Ibrahim-Paşa ! Trăiască Ibrahim-Paşa !

Eşti agitată. Te temi fiindcă rămâi singură ?

E o amenințare ?

Doar o avertizare.

Stai potolită, ca să nu pățeşti nimic.

Sultană, eu nu sunt Nigar. Aveți grijă !

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Hatice...

Măria Ta, să aveți drum bun şi sabia tăioasă !

Amin !

Stați de vorbă, când e atâta treabă. Treceți la locurile voastre !

Agă Sumbul !

Nu mă reține, cadână. Am multă treabă.

Agă Sumbul, Măria Sa trece pe-aici ?

Cum să nu treacă ? Cum să plece fără să te vadă ?

Doamne, dă-mi răbdare.

- Agă Sumbul ! - Pe unde umbli ? Te căutam.

Vin de la jupâneasa Afife.

A zis să-i spun ticălosului, şarlatanului de Sumbul,

care nu face doi bani,

să nu se mai plimbe degeaba pe-aici, să facă şi el o treabă.

Jur că îți tai limba şi hrănesc câinii cu ea.

De ce te superi pe mine ? Aşa a spus jupâneasa Afife.

Ce ai ?

Vreau să-l văd pe Măria Sa, agă.

Taci, cadână ! Vorbeşte mai încet.

Trebuie să-l văd înainte să plece în expediție.

Nu se poate. Măria Sa îşi ia rămas-bun.

Hurrem, să ai mare grijă de Cihangir.

Vreau mereu veşti despre starea lui de sănătate.

Desigur, Măria Ta. Şi dv. să-mi scrieți,

să găsesc puțină linişte în seraiul care va deveni un iad în lipsa dv.

Dumnezeu să vă aibă în pază !

Hurrem ! Aşteaptă.

Cadâna Firuze vrea să-l vadă pe Măria Sa.

Nu se poate.

Aşa i-am zis şi eu, dar a insistat să vă spun.

Măria Ta !

Jupâneasă Afife, haremul este în grija ta.

Să nu îngădui incidente.

Stați fără grijă, Măria Ta.

Jupâneasă Afife !

Măria Ta !

Vreau s-o văd pe cadâna Firuze.

Sunt convinsă că vorbele mele îți vor intra pe o ureche

şi îți vor ieşi pe cealaltă, dar eu îți spun.

Nadya, favorita Măriei Sale, este sub protecția mea.

Dacă voi fi martoră la cea mai mică jignire adusă ei,

o să ai de-a face cu mine.

Oricum am de-a face cu dv. Mai mult, nu-mi pasă de Nadya.

Aseară am fost cu Măria Sa.

Mi-a spus că nu simte nimic pentru ea.

Sunt atât de multe lucruri pe care nu le ştii...

Mahidevran, gata.

Dacă aşa gândeşti, las-o în pace pe cadână.

Era bine să fi fost la fel de miloasă şi cu Nigar.

Nigar a plătit pentru păcatul ei.

Nu a înfăptuit acel păcat de una singură.

Ce vină a avut un biet prunc ?

Pruncul s-a născut mort, Hurrem !

Sunt convinsă. O să-i explicați paşei asta.

I-ați luat şi iubita, şi copilul.

Sultană, lăsați-o să plece. Să nu vă necăjească mai mult.

- Tu cine eşti, cadână ? - Măria Ta...

Face curățenie aici.

Firuze unde este ?

Măria Ta !

Nadya, vino cu mine.

- Ce ai ? - M-a cuprins tristețea.

M-am gândit că n-o să vă mai văd niciodată,

dacă plecați fără să vă văd.

Am venit să-mi iau rămas-bun de la tine.

Merg pe meleagurile în care te-ai născut tu, în ținutul persan.

Inima mea este cu dv.

Nu-mi doresc decât să vă întoarceți teafăr.

Să-l purtați mereu la dv.

Ce este ?

Este armura dragostei noastre. O să vă apere de toate relele

şi o să vă dea putere să vă întoarceți la mine.

- Agă Rustem ! - Porunciți, mărite prinț.

Am auzit că ai fost numit îngrijitorul cailor după ce am plecat eu.

Aşa a binevoit Măria Sa, prințe.

Țineam la Ahmet, fostul îngrijitor. El m-a învățat să călăresc.

Dumnezeu să-l odihnească ! Toți țineau la el.

N-am înțeles cum a căzut de pe cal un maestru ca el.

- Sunteți sigur că a fost accident ? - Aşa au spus, prințe.

Înaintase în vârstă. Nu mai avea vechea putere.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Măria Ta, dacă îmi îngăduiți,

aş dori să vă conduc până la cortul din Uskudar.

Cetățile Beyazid, Pasin, Aktamar, Oltu, Sivan şi Vastan au capitulat.

Reprezentanții poporului din Tabriz

aşteaptă să-i primiți, pentru a se preda.

Mărite paşă, Tabrizul este pământ otoman.

Dacă ne-au acceptat puterea şi au predat oraşul,

atunci, interzic şi eu prădarea oraşului.

Scrie, Celalzade !

Din porunca sultanului Ibrahim, conducătorul suprem al armatei...

Oricine îndrăzneşte să prade oraşul

va fi executat negreşit.

Să audă toată lumea !

E porunca sultanului Ibrahim, conducătorul suprem al armatei !

Să nu ziceți că n-ați auzit !

E porunca sultanului Ibrahim, conducătorul suprem al armatei !

Tabrizul a capitulat.

Cine îndrăzneşte să-l prade va fi pedepsit cu execuția.

Netrebnicule ! Unde s-a mai văzut să numeşti un paşă sultan ?

Aşa scrie aici.

Nu-i mai spuneți sultan !

Spuneți-i comandant suprem al armatei !

Ați înțeles ? Altfel, vă tai capetele pe rând.

Mărite paşă, am luat asta din mâna crainicului mai devreme.

Sub porunca dv. scrie "sultanul Ibrahim, comandantul armatei".

Da. E vreo problemă ?

Sigur că da. Cum îndrăzniți aşa ceva ?

V-ați crezut sultan pentru că ați cucerit Tabrizul ?

Doar Măria Sa foloseşte acest titlu !

Şahul persan, împreună cu sultanatul lui simplu,

le spune guvernatorilor de sangeac şi hanilor "sultani".

E prea de tot să i se spună "sultan" conducătorului armatei unui suveran

pe care-l invidiază ?

Nu s-a mai văzut aşa ceva, paşă. Nicidecum nu poate fi îngăduit !

Iskender Celebi, tu tot n-ai înțeles, nu-i aşa ?

Eu dețin autoritatea supremă. Eu fac tot ce vreau.

Sunt răspunzător să iau şi să aplic orice măsură

care este în avantajul Imperiului Otoman.

Sunt curios care este avantajul imperiului dacă vă numiți "sultan".

Nu-ți dau ție explicații.

E clar că vreți să treceți la conducerea statului de care vorbeați.

De aceea vă numiți sultan. O să-i dați socoteală Măriei Sale.

- Bine ați venit, Majestatea Ta ! - Bine v-am găsit !

Husrev Celebi, nepotul lui Mevlana, cel care ne-a luminat lumea

şi ne-a bucurat inimile. Sper că eşti sănătos.

Ne rugăm pentru sănătatea dv., Majestatea Ta.

Vizita dv. la lăcaşul nostru este o onoare pentru noi.

Poftiți, Majestatea Ta.

Vino ! Oricine ai fi, vino !

De eşti păgân, închinător la foc,

Idolilor de te-ai ruga, vino !

Lăcaşul nostru este lăcaşul speranței.

Chiar de ți-ai încălcat făgăduiala de o sută de ori, vino !

Doar sămânța dragostei o sădim în acest pământ.

Doar sămânța dragostei o sădim în tarlaua pură.

Vino aproape, şi mai aproape !

Până unde mergem pe acest drum ?

Dacă tu eşti eu, iar eu sunt tu, Până unde mergem eu şi tu ?

După moarte, nu ne căutați mormântul pe pământ !

Mormântul nostru este în inimile înțelepților.

Care este povestea cu sultanul, comandant al armatei, paşă ?

Soldații vorbesc despre asta.

Lasă-i să vorbească. Când va veni vremea, vor tăcea cu toții.

Paşă, se va folosi totul împotriva dv.

Mărite paşă, iertați-ne, vă deranjăm.

Ce e agitația asta, paşă ?

Tahmasp ține nişte forțe în Kizilcadag.

- Câți soldați ? - În jur de 5 000, paşă.

Porunciți-mi să curăț locul de duşmani.

Sunt o amenințare pentru prezența noastră în Tabriz.

Ai dreptate, nu putem rămâne nepăsători.

Mustafa-Paşa, să i se dea 10 000 de soldați paşei Ulama.

Cum porunciți, paşă.

Ulama-Paşa, am încredere deplină în tine.

- Aştept veşti bune. - Nu vă faceți griji, paşă.

Cu voia Domnului, îl voi învăța minte pe duşman.

Cerul presărat cu mii de stele,

În ciuda nemărginirii şi a măreției sale,

Se tot roteşte ca o piatră de moară în jurul puterii Domnului.

Suflete, roteşte-te şi tu aşa în jurul locului sfânt.

Cerşetorule, roteşte-te şi tu în jurul unei mese pline cu merinde.

Ai fost fermecat de iubirea Domnului, care a creat universul din nimic.

Mâinile şi picioarele îți sunt de prisos.

Din astă pricină, rostogoleşte-te fără mâini, fără picioare,

Precum o minge, în locul iubirii Lui.

Nu e o grămadă de carne şi oase, nu e trupul tău ca o umbră.

Cel ce se roteşte este un om. Devine sufletul lumii.

Bunăstarea învăluie inimile.

Cei ce iubesc cu adevărat devin fluturi de noapte

Şi se tot rotesc în jurul lumânării dragostei.

Fiindcă ființa sa, trupul său a fost făurit din lut,

Însă inima sa, din foc, din flacără.

Fiecare specie trage către specia sa.

Fiecare stea se roteşte pe cer.

Fiecare specie cu specia ei se înțelege.

Alături de ea îşi găseşte alinarea şi tihna.

Aşa cum magnetul atrage fierul,

Cel ce scapă de mândrie, cel nimicit se afundă în pieire.

Se tot roteşte în jurul pieirii.

Biet om, existența ta piere în fața existenței Celui de Sus.

Nu constituie nimic. Tu eşti un nimeni.

De înțelegi acest adevăr, scapi de mirare.

Pregătirile sunt gata, Gulşah ?

Puteți să fiți sigură că de data asta nu va exista nicio problemă.

Sper.

Spor la treabă !

Ce se întâmplă ? E vreo nuntă, şi eu nu ştiu ?

E porunca sultanei Mahidevran.

O să aibă vreun nepot ?

Ce nepot ? Sultana vrea să împartă. Doar nu ne întreabă pe noi.

Bine, şi-aşa, toți sunt indispuşi.

Întinde aluatul cum trebuie. Nu ți-am spus să fie subțire ?

Ce e asta, ca o piele de bivol ?

Mai subțire !

Sumbul, tu ce faci acolo ? Las-o !

Trebuie amestecată bine. O să se lipească.

Asta-i bună ! Întinde şi o foaie de aluat.

Zău că le fac mai bine decât voi.

Uită-te la ăsta. Parcă ar fi o poartă de cetate.

Fiți mai delicați. Trebuie să vezi prin ele. Eu să vă învăț ?

Doamne, dă-mi răbdare !

- Mărite prinț ! - Vino, Fatma.

Prințe, nu v-am văzut de zile bune. Nu m-ați chemat.

M-am gândit că nu mă mai doriți.

Vă visez, dar e atât de dureros să nu vă pot vedea, atinge...

Nu te mai necăji gândindu-te la lucrurile astea. Uite, sunt aici.

Mi-a fost foarte dor de dv.

Nu saluți, Hurrem ?

Şi tu erai aici ? Dacă ştiam, nu veneam.

Am auzit că eşti tristă. Plângi în fiecare noapte.

Mahidevran, nu căuta bucluc.

Îți spun eu numele pacostei: Nadya.

Ai spus că e un nimeni, dar ai văzut că Măria Sa o prețuieşte.

Pe ea a vizitat-o ultima înainte să plece în expediție.

Cu asta te mulțumeşti acum ?

Asta e şi soarta ta. O să arzi în foc, ca şi mine.

Mahidevran, niciun foc nu mă poate arde. Ştii de ce ?

Pentru că eu sunt focul însuşi.

- Cine este ? - Nu te teme, Nadya, eu sunt.

Firuze, m-am plictisit aici. Nu mă lasă să ies.

Crede-mă că îmi pare rău pentru tine.

Îmi este foarte frică.

Nu mai rezist să-mi aştept moartea în orice clipă.

Nadya, te rog să nu mai plângi. Mâine se va termina chinul ăsta.

- O să te salvez. - Cum o să mă salvezi ?

Voi vorbi cu sultana Hurrem. O să-i spun adevărul.

Îi spun că eu sunt cadâna pe care o caută.

O să mor de mâhnire dacă pățeşti ceva din cauza mea.

N-o să-ți dea voie.

Nimeni nu va şti. Nici tu să nu spui. Să nu audă jupâneasa Afife, da ?

- Cu tine ce se va întâmpla ? - Nu te gândi la mine.

Firuze, eşti un om foarte bun.

Firuze ! Ce cauți aici ? De ce ai venit ?

- Dacă te-a văzut cineva ? - Nu m-a văzut nimeni, agă.

Doamne ! Să nu mai vii ! Nu ai voie !

Bine. Mâncați astea, apoi, treceți la treabă.

Intră !

- Jupâneasă Afife ! - Spune, agă Kiraz.

Aga Şeker vi le-a trimis.

- Baclava ? - Cu fistic. Vă place mult.

De unde până unde ?

S-a împărțit în tot haremul, din porunca sultanei Mahidevran.

- În cinstea prințului Mustafa. - Bine, lasă-le acolo.

Te-ai uitat la Nadya ?

De acolo vin. Firuze era la ea.

Doamne ! Cadâna asta nu ascultă deloc. O să se dea în vileag.

Agă Kiraz, să stai cu ochii pe ea !

Să gust...

Tu de ce nu mănânci ?

Am mâncat multe. Le-a făcut bune.

Comoara mea tăinuită în orice suflet, Perlă a oricărei inimi ruinate.

Aripa mea tăinuită a oricărei păsări fără aripi,

Mărturia din inimi, Expresia de pe chipuri,

Iubita mea, sultana mea...

I-aş spune dragoste, Aş vrea să mă contopesc cu tine.

Nu doi... Aş spune să fim unul.

Inima mi-e sfâşiată, Aripile mi-s frânte.

Zbor către nemărginire.

Ochii mi-s orbi, urechile mi-s surde,

Paşii mă poartă doar către dragoste.

Nu dragostea aduce ploaia,

Nu ea preface apa în nor şi norul în apă,

Nu o uneşte cu pământul, Nu străpunge toate semințele,

Nu ea dă în vileag ?

Contopirea nebună cu pământul nu e precum regăsirea iubiților ?

Iubita mea, sultana mea...

Aşa cum eu vă iubesc pe dv., aşa iubeşte apa pământul.

Nu-i pasă de arşița soarelui, nu-i pasă că dragostea o schimbă.

Chiar de s-ar face abur şi s-ar ridica la cer,

Ştie când să se întoarcă. Aşteaptă răbdătoare.

Bate vântul, fulgeră, norii plâng, dar apa tot îşi regăseşte iubirea.

Întregul univers ajută iubiții să se regăsească.

Comoara mea tăinuită în orice suflet, Perlă a oricărei inimi ruinate.

Aripa mea tăinuită a oricărei păsări fără aripi,

Mărturia din inimi, Expresia de pe chipuri,

Iubita mea, sultana mea...

I-aş spune dragoste, Aş vrea să mă contopesc cu tine.

Nu doi... Aş spune să fim unul.

Sultană...

Ce se întâmplă aici ? Aoleu ! Dați-vă !

Eunuci ! Dați-o jos de îndată !

Firuze...

Pleacă de-aici ! Să nu mai ieşi !

Din cauza mea...

- Am zis să pleci. - Azi voiam să spun totul.

Le spuneam să mă omoare pe mine, nu pe ea.

Taci ! Nu mai are niciun rost.

Mi-ați promis că o veți apăra.

Toate şi toți au un sfârşit.

Numai Tu eşti veşnic în trecut şi în viitor.

Mustafa !

Mamă, ce se întâmplă ? Cum să intrați aşa ?

Hurrem i-a luat viața Nadyei. Au spânzurat-o în salonul de piatră.

De unde ştiți că a fost Hurrem ? Aveți vreo dovadă ?

Sigur cineva a auzit sau a văzut.

Aşa o să acuzăm o sultană ?

Tu eşti locțiitor. Îl reprezinți pe Măria Sa aici.

Vei face tot ce trebuie !

Mamă, Măria Sa nu a crezut nici când sultana Hurrem m-a otrăvit.

Acum o să creadă ?

Nu am putere să iau decizii cu privire la haremul Măriei Sale.

Sultană !

Te-am avertizat de nenumărate ori, dar iar ai făcut ce-ai vrut.

Dacă vă referiți la Nadya, n-am nicio legătură.

Cadâna şi-a pus capăt zilelor.

Nu ştiu cum se face, dar tot haremul a dormit azi-noapte.

Mai ales cei care o apărau pe cadână.

Sigur le-a picat rău vreo mâncare.

Tu ai făcut-o, nu-i aşa ?

Nicidecum, sultană. Cum să îndrăznesc ?

Sultană, ieşiți imediat din odaia mea !

Nu poți tu să-mi spui ce să fac, Hurrem. Jupâneasă Afife !

Porunciți, sultană.

Investighează imediat cazul ! Scrie-i Măriei Sale o scrisoare.

Va trebui să dovediți.

Nu este nevoie de dovadă. E de ajuns să ştie de incident.

Să nu te bucuri că ai scăpat de cadână.

Nadya pleacă, alta vine.

Mărite paşă !

Explică-mi.

Te-ai dus cu o armată de două ori mai mare decât a duşmanului,

dar ai fost înfrânt. Explică-mi imediat !

Paşă, mă simt ruşinat. Iertați-mă.

Am căzut într-o ambuscadă într-un defileu strâmt.

Cum am avut pierderi însemnate, am fost nevoit să mă retrag.

Tu cunoşti cel mai bine regiunea. Cum să bagi armata acolo ?

Dv. ați vrut, paşă. Am respectat ordinul venit de la dv.

Ce ordin ? Despre ce vorbeşti ?

A venit un olac când eram pe drum.

Avea un ordin scris de dv., să urmăm drumul de munte.

M-am gândit că ați primit vreo informație şi am mers pe acolo.

Măria Ta, s-au stabilit nevoile lăcaşului dervişilor.

Li s-au alocat 300 000 de accele.

Bine.

- Măria Ta, paşă ! - Spune, agă Rustem.

A venit un olac din tabăra militară a paşei Ibrahim.

Poftiți-l înăuntru.

Majestatea Ta, sunt ceauşul Iskender, olacul paşei Ibrahim.

Măritul paşă mi-a poruncit să vă înmânez această scrisoare.

Majestatea Ta, mă simt onorat să vă anunț

că Tabrizul este pământ otoman.

Tahmasp a fugit, pentru că nu avea puterea să ne înfrunte.

Şi-a risipit muniția şi celelalte lucruri şi a fugit.

A fost înfrânt şi nimicit. A fost alungat.

Tahmasp a fugit. Tabrizul a căzut.

Să fie cu noroc, Măria Ta !

Ceauş Iskender, vei fi răsplătit din plin pentru vestea adusă.

Îmi dau viața pentru dv., Majestatea Ta.

Ayas-Paşa, trimiteți o notă prin acest ceauş.

Felicitați-l pe Ibrahim-Paşa. Să mă aştepte în Tabriz.

Cum porunciți, Măria Ta.

- Majestatea Ta, mai este o chestiune. - Spune.

Iertați-mi îndrăzneala, însă trebuie să ştiți.

După cucerirea Tabrizului,

Ibrahim-Paşa a poruncit să i se spună sultan, nu paşă.

Netrebnicule ! Cel pe care-l reclami e marele-vizir al Imperiului Otoman.

Cum îndrăzneşti ? Cum să-l acuzi ?

Majestatea Ta, eu...

Un ceauş nu poate să întreacă măsura, să-mi acuze locțiitorul.

Luați-l ! Tăiați-i capul !

De unde ştiți că este adevărat ce a spus Ulama-Paşa ?

Poate a vrut să se salveze.

Ulama-Paşa ştie regiunea asta ca în palmă, Taşlicali.

E cu neputință să facă o asemenea greşeală.

Dacă nu s-a aliat cu Iskender Celebi...

Nu vreau să-mi fac păcate, dar poate s-a aliat cu Tahmasp.

Cândva, îi era alături.

Nici nu mă gândesc la asta.

Cred că este mâna lui Iskender.

Urmăreşte să mă atragă într-o nereuşită militară,

ca să decad în ochii Măriei Sale.

Iskender nu lasă nicio urmă, paşă. Cum să-l acuzăm fără dovezi ?

Atunci, vorbim pe limba lui, Matrakci.

Îngenunchează !

Majestatea Ta, puteți să-mi luați capul, dar adevărul nu se schimbă.

Am spus adevărul. Majestatea Ta !

Ați primit vreo veste rea de la paşă ?

Nu, paşa e bine.

Tabrizul a fost cucerit.

Paşa a dovedit încă o dată ce mare comandant este.

Sultană, nu vă mai necăjiți. O să se întoarcă în curând.

O să vă revedeți.

Dacă e să mărturisesc, vă invidiez.

Domnul să le ofere tuturor o iubire aşa de mare şi de puternică.

Mă aşteaptă cadânele. Prințe...

Sultană...

Firuze, ce face Cihangir ? A adormit ?

A adormit, sultană. E mai bine.

Vino mai aproape.

Mulțumesc. Datorită ție, fiul meu şi-a găsit liniştea.

- Sultană ! - Ce s-a întâmplat ?

A venit musafirul pe care-l aşteptați.

Bine. Atunci, să nu lăsăm sultanele să aştepte.

Bine ați venit, sultană !

Ați citit scrisoarea ? E clar că v-a necăjit.

Spune că încă mă iubeşte.

Să nu aveți nicio îndoială. Cu Nigar doar s-a înveselit.

Nu-i mai pronunța numele nenorocitei !

Da, nu are niciun rost să dezgropăm trecutul.

Sultană, credeți-mă, veți fi din nou fericită.

Să încheiem acest subiect.

Sultană, eu iau masa în grădină. Poftă bună !

Nigar ?!

Nigar !

Porunciți, sultană.

Cum e cu putință ? Ce cauți aici ?

Eu am adus-o, sultană. Era într-o situație grea.

A trimis veste. Am simțit nevoia s-o ajut.

E slujnica mea acum. În amintirea atâtor ani...

Cine este cadâna asta ?

Odalisca Nigar, o fostă slujnică. Cândva a fost vistiernic-şef.

Cadâna asta va pleca imediat de-aici, Hurrem !

De ce să plece ?

Ştii motivul. Nigar e pedepsită.

Chiar eu am dat-o afară de la serai. A fost alungată.

Acea chestiune... Şi-a ispăşit pedeapsa.

S-a încheiat acel capitol.

- Agă Sumbul ! - Sultană !

Nigar a fost înregistrată în condica haremului ?

Da, aşa cum ați poruncit.

Nu aveți acest drept, sultană. Vina lui Nigar e gravă.

Eu mă ocup de conducerea haremului. Nu uitați ce a făcut cadâna Fatma.

Toată lumea ştie că a îndrăznit să încerce să mă omoare.

- Dar este tot aici. - Sultană, nu spuneți nimic ?

Plecați de-aici ! Imediat ! Să iasă toată lumea !

Toată lumea, am zis !

Când o să te opreşti, Hurrem ?

Nu e de ajuns ce-am trăit din cauza ta ?

Eu nu am nimic cu dv. Dv. ați început acest război.

Măsoară-ți vorbele ! În fața ta e o membră a familiei dinastice !

Luptându-te cu mine, te lupți cu dinastia. Să ştii asta !

Niciodată n-am avut o asemenea intenție.

Eu doar v-am arătat adevărata față a iubitului dv. soț.

Însă v-ați vărsat durerea trădării pe mine.

Aveați nevoie de un motiv pentru a-l ierta pe paşă.

Relația mea cu Ibrahim nu interesează pe nimeni.

- Mai ales pe tine, niciodată ! - Nici nu mă interesează.

De aceea ai adus-o pe Nigar în harem ?

Viperă nenorocită ! Aşadar, iar ai scăpat.

Tu nu ai pic de ruşine ? Cu ce îndrăzneală te întorci ?

Sultană...

Taci ! Îmi vărs toți nervii pe tine acum !

Nigar nu are nicio vină, sultană. Vina este a paşei, după cum ştiți.

Dacă n-a fost acuzat, nici Nigar nu poate fi.

Tu o să hotărăşti asta ?

Cine a spus că am luat o decizie ? Vom aştepta întoarcerea Măriei Sale.

O să facă ceea ce se cade.

Crezi că o să îngădui ca Nigar să stea aici ?

Nu suportați nici măcar s-o vedeți, nu-i aşa ?

Tocmai de aceea ați vrut s-o omorâți.

Când vă uitați la ea, vă vine în minte trădarea paşei.

Ba chiar vă temeți.

Oare paşa se va întoarce la ea ? Îşi va găsi alinarea în brațele ei ?

Nimeni nu se poate purta aşa cu mine, nici chiar dv. !

În fața dv. nu stă o slujnică, o slugă.

Acele zile au rămas în urmă, foarte departe.

Să nu cumva să uitați asta !

Sultană, sunteți bine ?

Veți îngădui ca Nigar să rămână ?

Dă-te !

Ce se întâmplă ?

- Vă cheamă Ibrahim-Paşa. - Care este chestiunea ?

Nu ştiu. S-a poruncit să veniți de îndată.

Sultanul, comandant al armatei, nu este în cortul său. Urmați-mă.

Ibrahim-Paşa ! Ce se întâmplă aici ?

De ce au fost executați ?

- Tu nu ştii ce fac oamenii tăi ? - Nu ! Eu...

S-au îmbrăcat în veşminte persane

şi au încercat să prade vistieria armatei.

Nici nu mă gândesc la asta.

Să nu cumva să-i aperi pe aceşti trădători !

Sunt vinovați.

Ulama-Paşa i-a prins cărând desagile cu aur.

Au primit pedeapsa meritată.

Iskender Celebi, în calitate de vechil al bunurilor Măriei Sale,

tu eşti răspunzător de vistieria armatei, nu-i aşa ?

Aşa o aperi ? Aşa ai grijă de ce ți-a încredințat Măria Sa ?

Eşti părtaş la această trădare ?

Nicidecum ! Nu are nicio legătură cu mine.

Cum să-mi imputați o asemenea ticăloşie ?

Nici eu nu vreau să mă gândesc la asta.

Omul nu-şi taie creanga pe care a urcat, nu ?

Însă e vorba de neglijență. O să-i dai explicații Măriei Sale.

Şi dv. trebuie să-i dați explicații Măriei Sale, paşă.

Iskender Celebi, ştiu ce încerci să faci.

Vrei să nu reuşesc şi să decad în ochii Măriei Sale, nu ?

E un efort de prisos.

Nimeni nu poate interveni între mine şi Măria Sa. Ai înțeles ?

Uită-te ! Uită-te bine ! Trage învățăminte.

Drumul ăsta te duce lângă ei.

Îmi pare rău pentru oamenii dv. Erau cei mai buni.

Şi tu ai trecut de partea lui, Ulama-Paşa ?

Eu mă retrag. Paşa l-a chemat pe Măria Sa.

O să sosească în curând. Puneți capăt acestei lupte.

Nu primesc sfaturile tale ! Spune-mi cum s-a întâmplat.

Vătaful meu i-a văzut. Când m-a anunțat, am intervenit.

N-am observat că sunt oamenii dv., pentru că aveau alte veşminte.

Sunt convins.

E vremea să fim uniți, Celebi.

Nu e momentul să te gândeşti la asta.

Tahmasp a prins curaj în urma înfrângerii din Kizilcadag.

Îşi adună armata, să ne atace.

Nu mişc un deget.

Sultanul, comandantul armatei, să se gândească la asta.

Oricum, e agitat.

I-a trimis veste de câteva ori Măriei Sale.

Îşi cheamă moartea, dar habar nu are.

Bine ați venit, Hizir-Reis !

Am crescut ascultând poveşti cu victoriile tale

pe Marea Mediterană şi în Algeria,

împotriva spaniolilor, a venețienilor şi a cavalerilor.

În sfârşit, te-am cunoscut. Leul mărilor stă în fața mea.

Vorbele prințului dinastiei otomane nu sunt demne de mine.

Ați câştigat inimile armatei şi a poporului.

Oriunde merg, vorbesc de dv., întreabă de dv.

Vă amintesc numele numai cu respect şi laudă.

Dumnezeu ne-a lăsat poporul în grijă.

Fac tot ce-mi stă în putință să fiu demn de iubirea lor.

În ce stadiu sunt pregătirile ?

Am auzit că ați pregătit 90 de galere pentru cucerirea Tunisului.

Sunt de ajuns ?

Cu voia Domnului, sunt de ajuns pentru a îngenunchea duşmanul.

Pregătirile sunt aproape gata. În câteva zile ridicăm pânzele.

Bine.

După cum poți să bănuieşti,

sultana Hatice l-a iertat pe Ibrahim-Paşa.

După încheierea expediției, vor merge la seraiul lor.

Îşi vor continua viața ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

Numai tu şi copilul tău ați avut de suferit.

Ce vreți de la mine, sultană ? De ce am fost adusă aici ?

Pentru sultana Hatice, nu ? Să fiu în fața ochilor ei.

Ai dreptate. Fac tot ce pot ca să mă necăjească.

Trebuie să acționăm împreună împotriva lor.

Nu dv. m-ați aruncat în fața sultanei Hatice ?

Nigar, am fost nevoită. Ştii conflictul dintre mine şi paşă.

Dar, după cum ai văzut, nu te-am lăsat în fața morții.

Aş fi vrut să te răpesc mai devreme, dar nu s-a putut.

Bine că eşti în viață ! Asta contează.

Totul se va rezolva. Ai încredere în mine.

Iertați-mă, sultană, dar nu mai am încredere în nimeni.

Ce zici de Lumea Nouă conturată pe harta lui Piri-Reis ?

Crezi că ar trebui să trecem oceanul şi să mergem în Lumea Nouă ?

Desigur, prințe.

Când păgânii au înțeles că nu se pot pune cu noi aici,

au început să treacă oceanul şi să prade bogățiile Lumii Noi.

De ce le lăsăm acele pământuri păgânilor spanioli ?

Dacă tot suntem imperiul lumii,

peste tot trebuie să ni se ducă faima şi să fluture steagul nostru.

Sunt de aceeaşi părere, prințe.

La întoarcerea din expediția din Răsărit, voi discuta şi cu Măria Sa.

Însă unii demnitari susțin că este de ajuns ca steagul nostru

să fluture pe Marea Mediterană,

dar să nu fim îndurători cu spaniolii şi cu venețienii.

Întotdeauna au existat oameni cu orizonturi înguste.

Dacă sultanul Mehmet Han îi asculta pe cei ce gândeau aşa,

Istanbulul nu ar fi fost al nostru astăzi.

Noi suntem oamenii orizonturilor.

Trebuie să fim demni de înaintaşii noştri.

O să-i prezint şi eu situația Măriei Sale.

Ştiu că şi Ibrahim-Paşa îşi doreşte asta.

Mărite prinț, dacă îmi îngăduiți,

trebuie să mă întorc pe şantierul naval, pentru pregătiri.

Ai îngăduința mea, Hizir-Reis.

Avem încredere deplină în tine şi în mateloții tăi viteji.

Să aveți drum bun şi săbii tăioase !