Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 3, episodul 2

Agă Kudret ?

Grăbeşte-te ! Trebuie să ieşim.

Paşă, să trecem cu bine !

Să trecem cu bine, nu ?

Oamenii vin până sub nasul nostru, ne pregătesc o ambuscadă,

iar tu habar nu ai. Aşa iei tu măsuri ?

Am făcut tot ceea ce trebuia, paşă. S-a mers în recunoaştere.

Dar s-au strecurat cumva.

- Mustafa-Paşa ! - Paşă !

Tu vei fi răspunzător pentru siguranța traseului nostru.

- Cum porunciți, paşă. - Cât despre tine, Iskender Celebi...

Dacă o piatră atinge piciorul calului meu, pe tine te trag la răspundere.

Afară !

Prindeți-l !

- Carevasăzică, fugeai. - Sultană...

Chiar şi în situația asta, am fost miloasă cu tine, Nigar.

Nu-mi pune răbdarea la încercare. Acum îți iau viața !

Luați-mi-o. Luați-mi viața, să scap !

Nu mai rezist. Omorâți-mă !

Cine te-a ajutat ?

- Sultană... - Răspunde-mi !

Dacă vreți să auziți, vă spun.

Ibrahim-Paşa.

Cel care a încercat să mă salveze din mâinile dv. este Ibrahim-Paşa.

Ştiți de ce ? Pentru că mă iubeşte.

Am fost împreună ani de zile. Ibrahim-Paşa mi-a luat casa aceea.

Nigar !

În nopțile în care nu venea acasă, era cu mine.

N-ați putut să-l faceți fericit. Dar eu l-am făcut.

Lângă mine era fericit.

Luați-i capul !

Stai !

Încă n-am terminat cu tine, Nigar.

Vei îndura suferințe atât de crunte, încât o să mă implori să te omor.

Duceți-o. Închideți-o !

Prințe, iertați-mă. Doamne, ajută-mă !

Prințe, am copii. Nu-i lăsați fără tată. Iertați-mă !

Mai greu decât să iei o hotărâre este să te răzgândeşti, Mustafa.

Uneori, este o slăbiciune, alteori, o virtute.

Stai !

Ca sultan al imperiului, mi-ați spus că decizia dv. ar fi fost moartea.

Nu puteam să mă consider egalul dv. şi să iau aceeaşi decizie.

Prințe !

- Prințe, vă aşteptam. - Lasă-mă singur.

Am primit o veste de la sultana Mahidevran.

A fost înlăturată din funcție.

Sultana Hurrem va conduce haremul.

Cum este mama ?

Este sănătoasă, slavă Domnului ! Însă s-a necăjit mult.

O să vină aici în curând.

Sultana Hurrem iarăşi a făcut ce-a vrut.

Suleyman... Ce zi frumoasă !

Ce s-a întâmplat ? De ce ai vrut să mă vezi ?

Puterea pe care ți-am acordat-o priveşte conducerea haremului,

nu iatacul imperial.

Nu poți hotărî tu cine intră şi cine iese de aici !

Nimeni nu are dreptul de a impune interdicție !

Nu ştiu cine şi ce ți-a spus, însă eu n-am...

Ți-am oferit o viață de care nimeni nu mai are parte.

Cred că aşa meriți. Dacă n-o să mai cred asta,

eu n-o să mai fiu în viața ta, Hurrem.

O fac în mod voit. Vor să te îndepărteze de mine.

De aceea ți-au trimis cadâna aceea.

- Suleyman... - Gulfem mi-a cerut s-o demit.

Am încuviințat.

În locul ei, am chemat-o pe jupâneasa Afife.

Cine este jupâneasa Afife ?

Este doica mea. O să vină din Trabzon.

O iubesc la fel de mult ca pe răposata mea mamă.

Cu experiența ei, îi va îndruma pe toți.

De dimineață am vorbit cu Măria Sa. A dat poruncă. Vine jupâneasa Afife.

- Bun. - Să trăiți, sultană !

Doar jupâneasa Afife îi poate veni de hac lui Hurrem.

O să-i vină, însă Hurrem nu e o pradă uşoară.

Dacă vrem să scăpăm de ea, trebuie să acționăm mai inteligent.

Cât de mult aş vrea să rămân aici !

Mi-aş dori s-o văd pe Hurrem zvârcolindu-se de durere.

Continuă să tragi de timp, Mahidevran.

N-o să mai fie nevoie să pleci.

- Sultană, liniştiți-vă. - Mamă, ce se întâmplă ?

Esma, Gulşah, unde sunteți ? Veniți imediat aici ! Esma !

- Porunciți, sultană. - Alianța răului a trecut la acțiune.

Ele au vrut. De aceea vine cadâna asta.

Cine vine, sultană ? Ce spuneți ?

Vine jupâneasa Afife, doica Măriei Sale.

- Vai de noi ! - Ce ?

Este mai rea decât Daye.

Până şi sultana-mamă se sfia de ea. Făcea ce spunea.

Adunați-mi lucrurile ! Plecăm.

- Cum ? Unde mergem ? - Nu mă faceți să repet !

Strângeți imediat. Repede !

Mărite paşă, cufărul acesta a fost adus pentru dv.

- Ce cufăr ? De unde a apărut ? - Este un dar de la Majestatea Sa.

Lăsați-l şi ieşiți !

Măria Ta !

Ai frică în priviri, pargalezule. Loialitatea nu are parte de linişte.

Oricare ar fi taina pe care mi-o ascunzi,

asta nu te face mai puternic, ci te face un laş.

Aoleu ! Se va lăsa cu vărsare de sânge.

Ce ți-am spus eu ție, Hurrem ?

Nu ți-am spus că odaia asta va rămâne goală ?

Sultană, ultimele întâmplări v-au cam înfuriat.

Ar fi bine să vă îndepărtați puțin şi să vă odihniți.

- Îți bați joc de mine ? - Nici vorbă ! Cum să îndrăznesc ?

Eliberează imediat odaia asta !

Iertați-mă, însă este odaia mea acum.

Ți-ai pierdut mințile ? În fața ta este sultana Hatice.

Tu îmi dai sfaturi ?

Ani de zile te-ai ascuns în spatele altora.

Acum a venit rândul sultanei Hatice ?

- Ieşiți amândouă ! - Sultană...

Am zis să ieşiți !

Şi voi. Să iasă toată lumea !

Ascultă-mă bine, Hurrem. Nu o să-ți repet.

Eliberează imediat odaia, altfel...

Durerea trădării v-a întunecat inima.

Furia v-a învăluit privirea. Înțeleg.

Nu aş vrea să fiu în locul dv. Este greu, foarte greu...

- O să-ți iau viața ! - Nu mai aşteptați.

M-am întors de multe ori din morți. Mă întorc din nou.

Dar dv. n-o să vă mai reveniți. Toți au auzit de trădarea asta.

Oriunde ați merge, şuşotelile vă vor urma.

Într-o zi, te vor vorbi şi pe tine, Hurrem. O să-şi bată joc de tine.

Ştii de ce ?

Pentru că Măria Sa se va îndrăgosti de o altă cadână.

Nu vă faceți iluzii. Nu există o asemenea cadână pe lume.

Nu trăieşte.

Cât costă o sclavă ?

300 de galbeni. Sunt sănătoase tun.

Vin din ținuturile persane, chiar şi de la serai.

Ceri prea mult. Arată-mi-le pe cele mai ieftine.

- Iar aduni numai ciurucuri. - Nu lungi vorba. Arată-mi-le.

Tu ! Vino.

Au trimis-o de la serai. Dacă îți convine, ia-o.

Cum te cheamă ?

Vorbeşte, cadână ! Cum te cheamă ?

Firuze.

Dacă nu te temi de nimeni, dacă nicio cadână nu se pune cu tine,

atunci, de ce nu le laşi să vină ?

Pentru că Măria Sa nu are nevoie de alte cadâne.

Dacă doriți, puteți să le pregătiți pentru Ibrahim-Paşa.

Îi plac mult cadânele.

Vipero ! Nesimțito !

Cine eşti tu de îndrăzneşti să-mi vorbeşti aşa ?

- Ieşiți din odaia mea. - Nu eu, tu o să ieşi.

Voi uita palma pe care mi-ați dat-o mai devreme, sultană.

Ca femeie, înțeleg durerea prin care treceți.

Sunteți într-o situație demnă de milă.

E ruşinos ca o odaliscă de rând să fie preferată în locul măreței sultane.

- Ai grijă cum vorbeşti, Hurrem ! - Să nu cumva să mă învinuiți !

Nu eu am băgat-o pe Nigar în patul paşei !

Să se facă exact ce-am spus. S-a înțeles ? Haideți !

- Gulşah ! - Porunciți, sultană.

Cine se va ocupa de modificarea odăii mele ?

Eu, sultană. Dacă doriți ceva...

Bineînțeles că da. Nu mă las în seama gusturilor tale.

Faceți loc ! Majestatea Sa, sultanul Suleyman Han !

Mihrimah, raza mea de lună... Ce faci ?

Sunt foarte fericită datorită dv.

Ai văzut darul meu ?

Da, l-am văzut. Este un cal minunat.

Exact cum am vrut eu. Dar încă nu m-am plimbat cu el.

Mâine vă duc la conacul de vânătoare. Mergi acolo călare.

Minunat !

Mama ta unde este ?

Nu este aici. S-a mutat în odaia sultanei-mame.

Femeile simt, nu ?

Dar dv. n-ați simțit nimic ani de zile. Foarte dureros.

Ce somn profund aveți ! N-ați văzut marea iubire a paşei pentru Nigar.

Nu a fost iubire. Ibrahim încă mă...

Nu vă amăgiți, mărită sultană.

Paşa nu vă mai iubeşte, nu vă mai doreşte.

Inima lui s-a răcit față de dv. S-a cufundat în iubire şi a plecat.

Sunt foarte curioasă cu ce foc o s-o ardeți.

Vă dați seama ce privire aveți ? Este stinsă. Uitați-vă în oglindă.

Paşa stă lângă dv. doar pentru a-şi apăra statutul.

Spune ce vrei, fă ce vrei.

Nu poți să-mi arzi sufletul şi mai mult.

Însă eu o să ți-l ard pe-al tău, încât nici cenuşa n-o vor mai găsi.

Dv. veți face ceea ce n-au putut face sultana-mamă, soțul dv. iubit

şi o mulțime de alți duşmani ?

Nu mă faceți să râd.

Nici nu intenționez.

Ştiu ce vrei să faci. Vrei să scapi de Ibrahim.

Dar nu voi îngădui asta.

Ce înseamnă asta ?

Înseamnă că am renunțat la divorțul de Ibrahim.

- Aşadar, ați renunțat, da ? - Să nu ai nicio îndoială.

Asta nu schimbă nimic. În fond, Măria Sa...

Măria Sa m-a lăsat pe mine să decid. Este viața mea.

Ce mai viață ! Ibrahim-Paşa, odalisca Nigar şi copilul lor...

- O să trăiți fericiți împreună. - Taci, Hurrem !

V-am avertizat de la bun început.

V-am spus că tac, dacă vreți. Nimeni nu va afla.

Era bine să fi acceptat atunci...

Nu v-ați fi călcat onoarea în picioare.

Sultană !

Nu uita de unde ai venit, Hurrem. Cine eşti tu să vorbeşti de onoare ?

Mergeți la seraiul dv., sultană. Duceți-vă la odalisca Nigar.

Aveți foarte multe de învățat de la ea.

De pildă, cum l-a avut pe paşă în palma sa,

cum l-a făcut să se îndrăgostească de ea.

- Învățați de la ea să fiți femeie ! - Hurrem !

Dar nu puteți merge, nu-i aşa ? Nici măcar nu vă puteți uita la ea.

Pântecul mărit al bietei cadâne vă strigă adevărul.

Ajunge, taci !

Lăsați-o să vorbească. Să spună ce vrea.

Nu mă face să mă răzgândesc. Nu voi divorța.

Să nu crezi că vei rămâne în odaia asta.

Măria Sa niciodată nu va permite asta !

Tu de ce eşti aici ? De ce nu te-ai dus cu mama ta ?

A vrut să rămân aici.

De fapt, eu mi-am dorit mult, iar mama a acceptat.

Este odaia mea acum.

Nu este la fel de mare ca cea a lui Mehmet.

Nu are nici vestibul de piatră. Dar nu contează, este frumoasă.

Bineînțeles că trebuie să fac mai multe schimbări.

Mâine mergem la conacul de vânătoare. Pregăteşte-te.

Cât vrei pentru astea trei ?

- 600 de galbeni. - Nu fac atât.

Nu se poate. Le dau să mănânce şi să bea de câteva zile.

Îți dau cel mult 400 de galbeni.

Bine, ia-le. Să fie cu folos !

Am puțină treabă. Vin mâine să le iau.

- Bine, nu-ți face griji. - Rămâi sănătos !

Ia-le pe astea şi du-le la locul lor !

- Mişcă. Mişcă-te, cadână ! - Nu mă atinge ! Merg singură.

Ce e ? Te-ai înfuriat ?

Lasă cadâna ! Haide !

Mişcați-vă ! Haide şi tu !

Nu vor renunța. Acum am de-a face şi cu sultana Hatice.

Sultană, mai bine nu ne grăbeam.

O să vă atace, invocând odaia sultanei-mame.

Lasă odaia acum, Sumbul !

Sultana Hatice a renunțat la divorțul de Ibrahim.

Vai de noi ! Ce facem acum ?

O să găsesc o rezolvare.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Măria Ta...

Ieşi.

Măria Sa a aflat. O să facă ceea ce trebuie.

Nu prea cred.

Am destule motive să cred asta.

Ai dreptate. Dar nu poate continua aşa la nesfârşit.

Sultană, mă bucur mult că l-ați iertat pe Ibrahim-Paşa.

Da, ați luat cea mai bună decizie.

Cine a zis că l-am iertat pe Ibrahim ?

Am zis doar că nu voi divorța.

Am făcut asta pentru ca Hurrem să nu-şi atingă țelurile ticăloase.

Cât despre Ibrahim... Niciodată nu-l voi ierta.

Ştii hotărârea mea în privința acestei odăi, da ?

- Suleyman... - Răspunde-mi !

Da, ştiu.

Atunci, ce urmăreşti, Hurrem ? Ce vrei să faci ?

Nu urmăresc nimic special, Măria Ta.

M-am mutat aici pentru liniştea copiilor mei.

M-am opus când Mahidevran a vrut să se mute aici, adevărat.

Pentru că sultana-mamă murise de curând.

Amândoi ştim foarte bine că te-ai opus dintr-un singur motiv.

Trebuia să nu te opui, s-o laşi pe Mahidevran să se mute.

Am zis că această odaie va rămâne goală !

Am aceeaşi părere. Eliberează imediat odaia !

Ba nu, nu o eliberez.

Aşa cum tu mi-ai spus să nu mă amestec în iatacul imperial,

nici tu nu poți să te amesteci în haremul meu.

Nu întrece măsura, Hurrem. Uneori, uiți cine se află în fața ta.

Şi tu, Suleyman.

Dacă mă scoți de aici, trebuie să mă scoți şi din harem.

Atunci, o să ieşi.

Grăbiți-vă puțin. Mişcați-vă !

Apă...

Apă...

Apă...

Trebuie să ne oprim. Nu vezi în ce hal este ?

- Dă-ne puțină apă. - Am zis să mergeți !

Dă-ne apă. O cadână moartă nu ți-e de folos.

Ridicați-vă. Avem un drum lung. Haideți !

Când au plecat la conacul de vânătoare ?

Cu puțin înaintea noastră. Am venit la dv. de-ndată ce-am auzit.

Sultană, să-mi fie iertat, dar nu avem altă soluție.

- Trebuie să plecați din odaie. - Nu, n-o să dau înapoi.

Când lucrurile se îndreptaseră, am luat-o de la capăt.

Sultana Hatice a renunțat la divorț. N-am putut să-mi țin gura.

Am distrus totul.

Faptul este consumat. Nu vă mai învinuiți.

Eu mă gândesc la Ibrahim-Paşa.

Dacă se întoarce, o să fie mai puternic decât înainte.

Pot să merg cu acest cal până în Manisa ?

Desigur, prințe. Dacă doriți, vă duce şi la capătul lumii.

Nu vreau să merg la capătul lumii, ci la fratele meu, Mustafa.

Îmi este foarte dor de el.

Mehmet, viteazul meu, nu fi necăjit. O să vă vedeți în curând.

- Când urcăm pe cai ? - Agă Rustem !

Dv. odihniți-vă, Măria Ta. Eu înşeuez imediat caii.

Bine, vino !

- Tată ! - Spune, raza mea de lună.

- Mama de ce nu a venit cu noi ? - Vine altă dată.

Eşti teafără ? Vorbeşte.

Ce s-a mai întâmplat ?

Să stăm puțin. Trebuie să se odihnească.

- Nu are nimic. Ridic-o. - Nu, nu poate merge în starea asta.

Jupâneasa Afife sigur a primit vestea. O să vină în curând.

Jupâneasa Afife este deşteaptă ?

Foarte. Păcăleşte până şi diavolul.

Bine. M-am săturat să am de-a face cu cadâne proaste.

- Nu mă atinge ! - Ridică-te !

- Opreşte trăsura. - Ce s-a întâmplat ?

Opreşte-o !

- Ridicați-vă ! - Lasă-le ! Suntem obosite.

Ce faci, omule ?

Nu e păcat de cadâne ? De ce le chinui ?

Nu te băga ! Ridică-te.

Stai ! Cine sunt cadânele astea ?

Le-am cumpărat, domnule. Toate sunt sclavele mele.

Nu mai sunt. Le iau eu.

Nu sunt de vânzare. Vezi-ți de drumul tău !

Fii atent. Nu ştii cine sunt eu ?

Ce-mi pasă mie cine eşti ? Dă-te !

Blestematule ! Cine eşti tu să mă atingi ?

În fața ta este ditamai aga din harem.

Îți zbor capul pe loc.

Iartă-mă, agă. N-am ştiut. Altfel...

Gura !

Ce vrei în schimbul lor ?

Am nevoie de ele, agă. Nu le vând.

Spune cu cât le-ai luat. Îți dau dublu.

Măria Sa v-a trimis armura sa ?

- Este armura lovită la Mohacs. - Ce semnifică ?

O păstra pentru a nu uita distanța dintre el şi moarte.

Acum îmi cere acelaşi lucru.

Ca soldat, nu mă simt ofensat să mi se amintească de moarte.

Dar, ca prieten...

Paşă, să-mi fie iertat, dar nu este atât de rău.

Da ?

- De ce purtăm armură, paşă ? - Ce întrebare este asta ?

Vă spun eu, paşă. Pentru a ne apăra de moarte.

Măria Sa intenționează să vă protejeze cu armura sa.

Însă decizia vă aparține. De dv. depinde dacă o purtați sau nu.

De când purtăm noi armură ca să ne apărăm de prieteni, Matrakci ?

Bine ați venit, mărite paşă ! Aceşti guvernatori...

Să trecem peste introducere, Mustafa-Paşa. Vă cunoaşteți ?

Bun.

După cum ştiți, le-am declarat război lui Tahmasp şi aliaților lui.

Nu am nicio îndoială în privința credinței guvernatorilor prezenți aici

față de sultanul Suleyman Han.

Sunteți demni de toate aprecierile şi laudele

pentru înaltele servicii aduse statului.

Cred şi sper că vom beneficia de serviciile voastre

şi în expediția din Răsărit.

Suntem onorați, mărite paşă,

însă aş vrea să vă dau veşti despre greutățile pe care le întâmpinăm.

Sigur că da. Tocmai de aceea v-am chemat, guvernatorule Ahmet.

Să-şi verse fiecare focul.

Toate necazurile se vor sfârşi în adunarea de astăzi.

A venit valiul Azerbaidjanului, Ulama-Paşa.

Ulama-Paşa, bine ai venit !

- Te-am aşteptat. - Vă aşteptam în Alep.

Am venit imediat cum am primit scrisoarea dv. Despre ce e vorba ?

Ibrahim.

Vreau să nu izbândească în această expediție.

Astfel încât să piardă orice stimă în ochii Măriei Sale şi ai soldaților.

Am luat cunoştință de necazurile voastre.

- Mustafa-Paşa ! - Paşă !

Să se aloce de 20 de ori câte 100 000 de galbeni,

spre a fi împărțiți în mod egal guvernatorilor.

Să le fie acoperite toate nevoile specificate.

Cum porunciți, paşă.

Mărite paşă, dacă-mi îngăduiți, vreau să aduc în discuție o altă problemă.

Ni s-au făcut nenumărate promisiuni şi mai înainte.

Chiar din partea Majestății Sale. Însă problemele nu au contenit.

De aceea, mulți guvernatori s-au adăpostit la şahul Tahmasp.

Şahul Tahmasp şi-a îndeplinit toate promisiunile făcute.

Mai întâi, să rectificăm o greşeală.

Niciun guvernator otoman nu i se poate adresa acelui blestemat de Tahmasp

cu titlul de "şah".

Accept asta doar ca pe o greşeală de exprimare şi chiar o iert.

Însă ceva nu iert.

Un guvernator otoman nu îl va compara pe Majestatea Sa cu Tahmasp.

Aşa cum pe bolta cerească există un singur soare,

pe pământ există un singur împărat: sultanul Suleyman Han.

Aşa... Mai are cineva ceva de spus ?

Bun.

Verificați bine şeile.

Faceți loc !

Sultană !

Agă Rustem, ia asta.

Trimite-i-o cât mai repede lui Iskender Celebi.

Cum porunciți, sultană.

Mamă ! A venit mama.

- Agă Rustem ! - Porunciți, Măria Ta.

Însoțeşte-i pe Mehmet şi pe Mihrimah.

- Să se plimbe călare. - Desigur, Măria Ta.

Ce se întâmplă, agă Sumbul ? Cine sunt astea ?

Le-am adus din porunca sultanei Hurrem.

I s-a făcut milă de ele când le-a văzut pe drum.

Mai bine le duceai în altă parte. Uită-te la ele. Cum să le primim ?

Parcă tu erai prințesă când ai venit...

Du-le la hamam. Să se spele bine, să le consulte, să le dea veşminte.

Am venit pentru că vreau să vorbesc cu tine.

Eu am spus tot, Hurrem.

Mi-am dat viața pentru tine, Suleyman.

Iar tu socoteşti că o odaie e prea mult pentru mine.

Nu odaia este problema, Hurrem. Dacă voiai, îți făceam seraiuri.

Te-ai înfuriat fiindcă te-am pus în fața faptului împlinit.

Ştiu, ai dreptate. Însă nu asta era intenția mea.

Dacă plec acum din odaie, haremul o să-şi bată joc de mine.

Este în joc reputația mea.

Trebuia să te gândeşti înainte la asta.

Suleyman, te rog să te mai gândeşti.

Mai reflectează asupra deciziei.

Cum îl cheamă ?

Este calul dv., sultană. Cum spuneți dv.

Coamă-Lungă să fie.

Coamă-Lungă... I-ați pus un nume frumos, sultană.

Haide, Coamă-Lungă !

Eu m-am hotărât, Hurrem. În seara asta, eliberezi odaia.

Asta socoteşti a fi demn de mama celor cinci copii ai tăi ?

Întoarce-te în harem acum, Hurrem. Fă ce ți-am spus !

Altfel, suporți consecințele.

Ce se va întâmpla, Suleyman ? O să mă scoți cu forța ?

Mă trimiți la vechiul serai ? Sau în Edirne ?

Hurrem !

Mamă ! Mamă, ajutați-mă !

Ce slabe sunt astea !

Fetelor, nu faceți gălăgie. Să iasă cine a terminat.

Raza mea de lună, eşti teafără ? Te doare ?

Piciorul meu...

- E sânge. - S-a zgâriat în ramuri, sultană.

Agă Rustem, cum e posibil ? Spune-mi de-ndată !

- Iertați-mă, Măria Ta, eu... - Nu este vina lui, tată.

Ne-a ieşit un şarpe în față. Calul s-a speriat şi a luat-o la fugă.

Dacă nu venea aga Rustem, cădeam. El m-a salvat.

Mulțumesc, agă Rustem. Cum să te răsplătim ?

Nici vorbă, sultană. Este datoria mea.

Agă Rustem, îți datorez viața fiicei mele. Cere-mi ce vrei tu.

Nu vreau nimic, Măria Ta. Mă rog pentru sănătatea dv.

Spune-le să pregătească trăsura. Ne întoarcem la serai.

Cum porunciți, Măria Ta.

Vino, Mihrimah. Încet.

- Dați-le să mănânce. - Unde vor dormi ?

Deocamdată, în odaia de piatră. După aceea mai vedem.

Ce e acela ?

Nimic.

Ce tatuaj este acela ?

- Ce se întâmplă acolo ? - Nimic, vorbeam şi noi.

Nu mai vorbiți. Ridicați-vă. Ajunge, îmbrăcați-vă.

Mihrimah !

- Dragii mei frați... - Cum te simți ?

Mi-au spus să mă odihnesc. Dar mi-e bine.

Ai căzut de pe cal.

N-am căzut de pe cal, Selim. M-am agățat în ramuri.

Aşa se întâmplă dacă mergi fără mine.

M-a ajuns blestemul tău, nu ?

Te învăț eu. N-o să mai cazi.

V-am spus că nu am căzut !

Ce frumos ! Nu mai mergi nici la lecții.

Mă bucur şi eu de odaia mea.

Nu te bucura degeaba. Mama o să se întoarcă.

Ce-ai spus ?

Aşa se zice. Tata nu i-a dat voie.

- Mehmet ? - Fratele meu are dreptate.

Sultanatul tău de trei zile a luat sfârşit.

Nu se poate.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Mihrimah, frumoasa mea, ai dureri ?

Sultană...

Sultană, m-am ocupat de cadânele pe care ați vrut să le iau în harem.

O să le amenajez un loc imediat. Erau într-o stare jalnică.

- Mizeria de pe ele... - Lasă-le acum !

N-am putut să-l conving pe Măria Sa.

Mi-a cerut să eliberez odaia în seara asta.

Să strângem, atunci.

Nu se poate.

Suntem nevoiți să alegem una dintre rele în seara asta, sultană.

- Sultană ! - Ce s-a întâmplat, Gulşah ?

Sultana Hatice s-a mutat la serai.

Va sta aici până se întoarce Ibrahim-Paşa.

Asta mai lipsea.

Ce s-a întâmplat, draga mea ? De ce plângi ?

- Nimic. - Dacă ai dureri...

Plânge pentru că o să-i ia odaia.

Mihrimah ?

Mi-a plăcut mult aici. Avea să fie odaia mea.

Dar o să se întoarcă mama.

Nu te necăji. O să ți se dea o altă odaie.

Nu se poate. Eu pe asta o vreau !

Tată, vă rog să-mi dați voie să rămân aici.

Atunci, o să i se dea lui Hurrem altă odaie.

Hatice !

Iertați-mă, v-am necăjit cu lucruri fără rost.

Treceți la locul vostru ! Vorbiți întruna.

- Cum te cheamă ? - Clara.

Clara, bine. Acela este locul tău. Du-te acolo.

Tu ?

- Eu ? - Cum te cheamă ?

Nadia.

Nadia... De unde eşti ? De unde vii ? Din ce țară ?

Lasă. Acolo este locul tău, lângă Clara. Haide !

Haide, du-te !

Tu ai mai rămas. Cum te cheamă ?

- Firuze. - Firuze... De unde eşti ?

Agă Sumbul !

Să vă cadă o piatră în cap cât Sumbul de mare. Ce e ?

Vă cheamă aga Şeker.

Doamne ! M-aş mira dacă ar face ceva fără mine.

Acolo este locul tău. Du-te ! Ai grijă, nu vreau scandal. Haide !

Firuze...

Cum să îngăduiți asta, Măria Ta ?

Dv. ați decis ca acea odaie să rămână goală.

Hatice, ceea ce ți s-a întâmplat te-a afectat mult.

Nu te mai obosi gândindu-te la asta. Vreau să stai departe !

Mi-ați spus că este inacceptabil.

Am văzut cât v-ați înfuriat. Ce s-a schimbat ?

Asta este între mine şi Hurrem, Hatice !

Nu voi discuta cu tine deciziile pe care le iau.

Mihrimah...

Îngerul meu cu păr de aur...

- Ce se întâmplă, mamă ? - Ce să se întâmple ?

Măria Sa mi-a dat voie să rămân în odaia sultanei-mame.

- Serios ? - Da.

- Cere-mi ce vrei tu. - Ce vreau ?

- În afara căsătoriei cu Malkocoglu. - Atunci, facem cununia.

Nu te gândi acum la astea. O să ai destul timp.

Îți promit că, într-o bună zi, o să te căsătoreşti

cu cel pe care-l iubeşti şi pentru care-ți bate inima.

- Promiți ? - Promit.

Sultana-mamă v-a spus de nenumărate ori.

Ibrahim, Mahidevran, toți v-am spus.

Dar văd că, indiferent ce-ar fi, n-o să ne ascultați.

Hatice !

Hurrem este un hanger. În spatele dv. şi al dinastiei...

Măsoară-ți vorbele !

Iubirea ce ți-o port nu înseamnă să îngădui tot ce spui !

- Majestatea Ta ! - V-am spus să ne lăsați singuri !

Majestatea Ta, am primit o veste importantă despre Ibrahim-Paşa.

Cavalerii turkmeni i-au organizat o ambuscadă în drum spre Diyarbakir.

Să-mi toarne paharnicul un ultim potir, Să spună că beau fără măsură.

Să spună că nu m-am dezmeticit, Să spună că sunt un nebun.

Să umple paharele tuturor, Cârciumă să fie numită adunarea.

Nimiceşte a inimii casă, Nu lăsa piatră pe piatră.

Fă asta, ruină s-o numească. La ce folos un alt chip în inima ta ?

Se cuvine să numească Kaaba casă păgână ?

Vorbele lui Yahya să fie o taină de iubire.

Prietenii să le audă, Altora să nu le spună.

Măritul Paşă !

- A cui este poezia aceasta ? - A lui Taşlicali Yahya.

Taşlicali Yahya...

N-am mai auzit de el. Tu ai auzit, Matrakci ?

Da, paşă, dar nu pot spune că l-am urmărit.

- Oricum nimeni nu-l urmăreşte. - Ce-ai spus ?

Am spus că nimeni nu-l urmăreşte.

Cum te cheamă ?

Yahya, paşă, dar mi se spune Taşlicali.

- Îți bați joc de mine ? - Nici vorbă, paşă. Eu...

- Luați-i capul ! - Paşă, n-am intenționat să...

Stați !

Mai ai poezii ?

Am, paşă.

Să mi le aduci cândva. Aş vrea să le citesc.

Dacă nu-mi plac, atunci, o să-ți iau capul cu adevărat.

Ce-ai pățit, Taşlicali ? Eşti cam palid. Aduceți-i apă.

Nimiceşte a inimii casă, Nu lăsa piatră pe piatră !

Fă asta, ruină s-o numească.

Nu este deloc rea, nu-i aşa, Matrakci ?

Am auzit că este înzestrat, paşă, dar nu ştiu dacă este de încredere.

De ce ?

Este unul dintre poeții aflați sub protecția lui Iskender Celebi.

Blestematul este implicat în toate.

- Ai vreo veste despre Ulama-Paşa ? - Ne va întâmpina în Alep, paşă.

Bine. El cunoaşte cel mai bine regiunea.

Aş vrea să-i împărtăşesc gândurile mele legate de ținutul persan.

Vreți să treacă el la conducerea noului stat care se va întemeia ?

E nevoie de un han puternic, Matrakci.

Cineva care să poată purta titlul de "sultan".

Iertați-mă, paşă, dar nu există o asemenea persoană.

Sultană ! Doamne... Chemați imediat medicul !

Ce faci ? Dă-te !

Sultană ! Ce-a pățit sultana ?

Este bine, o să-şi revină. Trebuie să doarmă puțin.

Nu este o rană gravă, Măria Ta. Paşa este bine.

Este în fruntea armatei. Este pe cale să ajungă în Alep.

Cum s-a întâmplat incidentul ?

Cavalerii turkmeni le-au organizat o ambuscadă, apoi i-au atacat.

Paşa a scăpat ca prin minune.

Tahmasp va plăti pentru acest atac mişelesc.

Fă pregătirile, Ayas-Paşa. A venit vremea să pornim la drum.

- Cum porunciți, Măria Ta. - Poți să te retragi.

Suleyman, mi-ai îngăduit să rămân în odaie.

Ce-ai făcut pentru mine...

N-am îngăduit pentru tine, Hurrem, ci pentru Mihrimah.

Iartă-mă. Nu am vrut să te necăjesc.

Poți să te retragi.

Sultană, am adus-o pe cadâna pe care ați chemat-o.

Vino mai aproape, cadână. Vino.

- Cui îi datorez sănătatea mea ? - Mă numesc Firuze, sultană.

Firuze... Cine eşti tu ? De unde ai venit ?

Am venit din oraşul Ray, sultană.

Ray... Ori eşti persană ?

Nu, sultană, sunt siriană.

Aşadar, eşti siriană... Nu vin cadâne de acolo în harem.

Tu cum ai venit ?

Barbarossa m-a găsit, Hizir-Reis. El m-a adus.

Îmi amintesc de tine ca prin vis. Aseară te-ai uitat în ochii mei.

Mi-ai spus ceva. Ce era ?

O rugăciune, sultană.

Doamne, ajută-ne !

Să fim răniți mai târziu,

Să fim iertați mai repede.

Cum m-ai vindecat ?

Ai făcut ceva cu mâinile.

Nu erau mâinile mele, ci ale Domnului, sultană.

Faceți loc ! Majestatea Sa Sultanul Suleyman Han !

Treci pe margine şi pleacă-ți capul !

Sultană !

Ai veşti despre odalisca Nigar ?

Este în seraiul sultanei Hatice. Este ținută în temniță.

Va fi executată după naştere.

Cu copilul ce se va întâmpla ?

În general, are aceeaşi soartă, sultană.

Agă Percem, am o sarcină pentru tine.

- Porunciți-mi, sultană. - O s-o răpeşti pe odalisca Nigar.

O s-o răpeşti înainte de a se naşte copilul.

Fac tot ce pot, însă sultana a luat multe măsuri.

O să-ți acord ajutorul necesar.

Ce ai ? Eşti bolnavă ?

Nu, Măria Ta, sunt bine.

Măria Ta, aseară s-a simțit rău. Medicul i-a spus să se odihnească.

Te oboseşti mult, Hatice. Nu te da jos din pat azi, odihneşte-te.

Am primit veşti despre Ibrahim azi. Rana nu este gravă. Este bine.

- Bine. - Dați-mi apă.

Copiii tăi unde sunt ?

Înăuntru, Măria Ta. Pentru ei mă întristez.

Au fost foarte afectați.

Atunci, revino-ți cât mai repede. Copiii tăi au nevoie de tine.

Măria Ta !

Cu permisiunea dv.

Vă rog să mă iertați pentru ce v-am spus aseară.

Suferi, Hatice. Starea ta mă mâhneşte profund.

Nu permite furiei să te stăpânească. Aşteaptă cu răbdare şi linişte.

Măria Ta, trebuie să vă spun ceva.

Mi-ați cerut să hotărăsc soarta lui Ibrahim.

M-am gândit suficient şi am luat o decizie.

Nu te grăbi. Mai târziu.

Am renunțat la divorț.

Aveți dreptate, nu mai vedeam nimic din cauza furiei,

din cauza focului durerii...

Ce s-a schimbat, Hatice ? Ce ți-a atenuat furia şi durerea ?

Durerea mea nu s-a atenuat.

Dar o să sufăr şi mai mult dacă îl pierd pe Ibrahim.

Apoi, copiii mei. Vreau să crească alături de tatăl lor.

Faceți loc !

Sultană, vă pregătesc imediat calul.

Nu este nevoie, agă Rustem. Am venit să-ți mulțumesc.

Mihrimah este bine datorită ție. Gulşah !

Poftiți, sultană.

Ia ăsta. Un mic dar din partea mea.

Îl onorați pe sclavul dv., sultană.

L-ai meritat din plin, agă Rustem.

Câtă vreme dai dovadă de credință,

nu există funcție în care să nu poți avansa.

Îmi dau viața pentru dv.

Agă Rustem, ai trimis scrisoarea ?

Da, sultană. Va ajunge cât mai repede la Iskender Celebi.

Bine.

Ce faceți aici ?

Tu cine eşti ?

Cine sunteți voi ? Ce căutați aici ? Din cauza voastră a fugit animalul.

Foarte bine. Ar fi fost păcat.

Păcat ? Îl urmăresc de două zile.

Având în vedere că nu l-ai vânat de două zile, eşti un vânător iscusit.

- Helena ! - Venim, mamă, suntem aici.

Spor la treabă ! Aşteaptă aici.

Poate i se face milă animalului de tine şi vine.

Helena, cine era omul acela ? Îl cunoşti ?

Nu l-am mai văzut.

Nici eu, dar era foarte chipeş. Nu-i aşa ?

Ție toți bărbații ți se par chipeşi.

Ce tot şuşotiți ?

Nimic, mamă, vorbesc şi eu cu Rita.

E clar. Ați uitat să mai veniți. Unde sunt rufele ?

- Aici, mamă, le-am adus. - Spălați-le imediat !

- Helena ! - Ce e, Rita ?

- Frumosul tău este tot acolo. - Care frumos ?

Mărite prinț, v-am căutat peste tot.

Sunt aici.

Iertați-mă, dar ce-ați făcut e împotriva rânduielii. Un prinț...

- Ştiu rânduiala, Lala. - Atunci, vă rog să vă conformați.

Dacă pățeați ceva, cum îi explicam Măriei Sale ?

- N-a venit nicio veste de la tata ? - În ce privință ?

Încă n-am primit ordinul de participare la expediție.

O să vină în curând, prințe.

Cum ? Mustafa nu va participa la expediție ?

Nu. O să-i las statul în grijă în lipsa mea.

Este o mare onoare, Măria Ta.

Dar o să se necăjească. Îşi dorea mult să participe la expediție.

Nu am nicio îndoială că va fi un bun soldat.

Dar, mai întâi, trebuie să fie un bun om de stat.

Mahidevran ce-o să facă ?

Urma să meargă în Manisa după plecarea dv. în expediție.

Majestatea Ta, a venit jupâneasa Afife, doica dv.

Să intre.

Măria Ta !

Jupâneasă Afife, bine ai venit în casa ta !

Sunt onorată, Măria Ta.

- Sultană ! - Jupâneasă Afife...

Ce faci ? Cu tine vorbesc. Ce faci ?

Am adunat flori. Le pun la uscat.

- Cum le-ai adunat ? - Ne-au scos în grădină să lucrăm.

Am înțeles.

Dacă ai nevoie, să-mi spui. Te trimit eu.

- Mulțumesc. - Eşti o cadână politicoasă.

Fatma !

- A venit bufnița. - Vorbeşte frumos !

Lasă-mă în pace, cadână. Du-te la treaba ta !

Ce faci ? Aici se face asta ? Du-te la hamam !

- Nu te interesează pe tine. - Ți-am zis să te duci la hamam !

Vino să mă ridici.

- Ai primit scrisoarea mea ? - Da, sultană.

- Atunci, cunoşti situația. - Nu este o taină, sultană.

Toată lumea vorbeşte despre sultana Hurrem şi despre faptele sale.

E clar că nimeni n-o iubeşte, în afară de Măria Sa.

Crede-mă că sunt îndreptățiți.

Viitorul dinastiei este în pericol.

Mă deranjează foarte mult ce se vorbeşte despre Măria Sa.

Faptul că este legat de o singură cadână naşte multe bârfe.

Şi cadânele din harem sunt nemulțumite.

Visează cu înfocare la Măria Sa, dar nici măcar nu-l văd.

Dacă se va continua aşa, se va isca o mare revoltă în harem.

Pe scurt, vreau să-l salvezi pe Măria Sa de sub stăpânirea lui Hurrem.

Sultană...

N-o să-ți dau niciun ordin care să te ruşineze, jupâneasă Afife.

Nu vreau decât să impui rânduiala haremului, atât.

Să se respecte principiile şi normele.

Fatma, ridică-te de acolo până nu-mi pierd răbdarea.

Gulşah ! Dispari de aici până nu mă provoci !

- Fă ce-ți spun ! - Şi dacă nu fac ?

- Ți-am spus să te mişti ! - Pleacă de aici !

- Te fac bucăți ! - Ce se întâmplă aici ?

- Tu cine mai eşti ? - Primim ordine de la tine ?

Nu întrece măsura ! În fața ta este jupâneasa Afife.

Tăceți !

- Agă Kiraz ! - Porunciți, jupâneasă Afife.

Bate-le la tălpi !

Cum să ne bată ? Eu sunt mâna dreaptă a sultanei Hurrem.

Eu sunt favorita prințului Mustafa. Nu poți să te atingi de mine.

- Esma ! - Porunciți, sultană.

Ce se întâmplă ? Ce e ruşinea asta ?

A venit jupâneasa Afife.

Le-a pedepsit pe Fatma şi pe Gulşah pentru că se certau.

Să fiți sănătoasă ! Eram sătui de certurile lor.

Odaia mea este pregătită, Sumbul ?

Da. Puteți să mergeți de-ndată ce vă sunt cărate lucrurile.

Ajunge.

De acum înainte, să vă băgați mințile în cap !

Nu vreau ceartă şi bătaie. O să respectați normele.

Cine nu se supune şi strică rânduiala,

indiferent cine ar fi, îl nimicesc.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 2, SERIA 3