Original subtitles

- Haide, Frank. Ușurel! - Ai grijă la cap!

Ține strâns garoul. Pregătește-l de operație.

Ce ai aici, Beej?

Până acum, nimic grav.

E în șoc. E rănit la umăr.

Bine.

Scade pulsul. E mai grav decât credeam.

Ridic picioarele.

Am pierdut pulsul. Winchester!

Charles, adu trusa de urgențe. Repede!

- Ce are? - Stop cardiac.

Adrenalină... Pregătită.

- Are puls, Margaret? - Nu. Nimic!

La naiba! Mai multă adrenalină.

Doar n-o să moară de la o rană la umăr.

Lunetist!

Duceți pacienții la adăpost!

Margaret, ascunde-l pe puști!

- Să-l ducem sub autobuz. - Haide.

Gwen! Apucă de capătul celălalt.

Hai după cutiile alea.

Înăuntru! Klinger,

du-te la generator și stinge luminile!

Da, dle!

Du-l în spatele ambulanței! Jos!

Haide, puștiule! Hai!

Haide!

- Ceva? - Bate.

- Așa te vreau! - Bate! Așa!

Liniște! Treceți înăuntru, cu toții!

Dai puțină lumină aici?

Chiar aici, pe plagă.

- Cum e, Gwen? - Simt o ușoară arsură.

Cred că glonțul e înăuntru. O să te faci bine.

Asistentele sunt faine după ce le cunoști.

Du-o la radiologie.

O preiau imediat.

S-a suspendat heblul. Au lichidat lunetistul.

Acum știu cum te simți

când ești țintă mobilă.

Unii își pierd simțul umorului...

Haide, Charles!

Am trecut prin ceva ce poți povesti copiilor...

dacă îți cumperi.

- Ce s-a întâmplat? - Un puști a murit,

dar l-am salvat.

Nu prea scapi dintr-un atac

cu mai mulți vii decât erau.

Căscați urechile în timp ce vă încheiați la brăcinari.

Vom face rotația îndatoririlor suplimentare.

A mea a fost împușcată.

Chiar trebuie?

Da și de data asta vreau să le faceți pe bune.

Hunnicutt, te ocupi de spălătorie.

Abia mă spăl pe mâini de toate astea.

Bucură-te de ce ai!

L-am pus pe Mulcahy să se ocupe de gunoi.

Unii sunt gunoieri înnăscuți, iar altora li se bagă pe gât.

Winchester, tu ești la parcul auto. Să auzim motoarele!

De ce? Le-o fi foame?

Maior Houlihan va răspunde de moral.

Iar Pierce... Asta o să fie tare.

Ești noul șef la popotă.

Voi adăuga un ingredient secret la odorile fiecărei mese.

De abia aștept.

Winchester, vii sau chemi un pacient?

Vin.

Pot să-l ajut cumva?

Nu. Se simte bine.

Îți vine să crezi? Omul ăsta murise...

timp de 3 minute.

Dacă ai nevoie, sunt la birou.

- Se simte bine? - Da.

Am trecut să văd ce face...

după o asemenea uimitoare experiență.

Am stat cu el două minute.

A stat aici jumătate de oră.

Sunt cele mai gustoase frigănele pe care le-ai gustat.

Cum spui tu, căpitane.

Trebuie să înmulțești ingredientele.

Rețeta e pentru mine și tata.

- M-am prins. - Bine, începi cu două ouă

și adaugi o cană și jumătate de lapte.

Apoi adaugi un vârf de vanilie.

- Vreți vanilie? - Da.

Pentru asta vreau permisie de două zile.

Nu ai vanilie?

Nu. Am folosit-o aseară

- la clătite cu lichior. - În regulă.

Merge și fără vanilie.

Nu folosi mixerul, ia un tel.

Freacă până obții un strat subțire de spumă

la suprafață.

- Bun. Spumă plutitoare. - Da, bine.

Când o obții,

înmoi fiecare felie de pâine

ca amestecul să pătrundă în fiecare por.

Ce tare! Asta nu e doar pâine prăjită.

- E prăjitură. - Desigur.

Vei știi că s-au înmuiat,

dacă le ciupești ușor cu degetele și nu reacționează.

Să le ciupesc cu degetele?

Stați! Jos maioneza sau orice altceva ați găti.

Nu dați ordine până nu semnați.

Ce e asta?

Hârtiile uzuale.

Atestă că sunteți responsabil de popotă. Semnați aici,

- și toate vă aparțin. - Ouă!

Aici, pe linia punctată, dle.

Aici, dle. Pe linia punctată.

Iar aici, inițiala, pentru ustensile.

- Lapte! - Chiar aici.

Aici, tăvile cu alimente.

- Ce? - Inițiala.

- Tăvile. - Ce? Bine.

- Aici. - Unde? Aici?

Da, dle, iar aici,

pentru tăvile cu abur.

Și aici, aici și aici.

- Umezeală! - Stai așa! Stai o clipă!

Și aici.

Îmi asum responsabilitatea

pentru tot ce semnez.

Aproape tot... Zi bună, popoțimea voastră!

Stai puțin... Cum adică, „aproape tot”?

Având în vedere câte-s aici,

50 de tăvi amărâte nu-s mare lucru.

Vrei să spui că ne lipsesc 50 de tăvi?

Dle, nu mi-aș face griji pentru asta.

Desigur, nu eu răspund financiar.

Nici eu!

- Amestecăm! - Da. De ce...

„Eu, Benjamin Pierce, îmi asum responsabilitatea financiară

pentru toate articolele menționate.”

Cu inițialele B.F.P. Astea nu sunt inițialele dvs?

- Ușor! Ușor! - Ce?

- Ușor. Ce? Da. - B.F.P.?

Nu poți să vii așa să-mi spui că datorez armatei 50 de tăvi!

De ce nu mi-ai spus înainte?

Păi n-ați mai fi semnat.

Să-ți explic ceva.

Acum răspund de popotă.

Dacă vrei să mai mănânci,

fă în așa fel încât să nu mai datorez armatei 50 de tăvi.

Ați lăsa un om flămând pentru 50 de tăvi amărâte?

- Cu mare satisfacție! - Bine.

O să vorbesc la MASH 8063. Poate împrumut câteva.

Înmuiem cu grijă pâinea în spumă.

O ciupiți dvs. sau o ciupesc eu?

Uite, eu sunt doctor, nu expert în rufărie.

Nu dau buzna aici să-ți explic cum se face.

Sigur ai sistemul tău să le rezolvi.

Dle căpitan, am fost transferat abia ieri.

Nu știu nimic despre rufe.

Mă gândeam că aveți un sistem.

Păi n-arată prea rău.

Sunt sigur că noi doi...

Poftim, doctore!

Haide!

Îți amintești ce ai simțit?

Ai văzut ceva?

Nu știu.

Sunt încă... Cred că sunt încă foarte slăbit.

A fost ca și cum ai fi visat?

Ai auzit voci?

Doar pe ale doctorilor.

Nu. Vreau să spun...

când ai fost... plecat.

Chiar nu înțeleg ce vreți.

Când eram foarte mic...

fratele meu mai mic a murit.

N-am putut...

să înțeleg totul, pe atunci...

dar luni întregi, după accident...

nu puteam trece prin camera lui...

fără această...

teamă indefinită.

Aveam o...

senzație de furnicătură în... piept și brațe.

Apoi, ieri...

când mi-am dat seama că...

mi-a șuierat glonțul pe la ureche...

acea senzație mi-a revenit.

Dar tu ai fost acolo.

Ai fost acolo, chiar și pentru o clipă,

și trebuie să știu ce ai simțit.

Aș vrea să vă ajut...

dar sunt obosit și cred că voi adormi acum.

Pot să-ți vorbesc puțin afară, doctore?

Da, desigur.

Mulțumesc.

- Da? - Te simți bine?

- Perfect. - Nu te macină nimic?

Absolut nimic.

Atunci, ce naiba e cu tine?

De fiecare dată când vii aici, îl bântui pe Markham!

Ești ca un uliu.

Dacă n-ai uitat,

sunt parțial responsabil că e în viață.

Lasă-l să se odihnească!

Să te întreb ceva, dr. Schweitzer.

Mă poți privi în ochi și să-mi spui

că nu te-ai întrebat cum e?

Ce să fie?

Prin ce a trecut băiatul...

Era mort.

N-ai nici un dram de curiozitate despre ce este dincolo?

Nu. Cred că voi afla curând.

Poate simți nevoia să stai în negare,

dar mie nu mi-e frică să fac față celei mai crude realități.

Îți explic eu faza cu realitatea crudă, doctore!

Markham e pacientul meu. Să nu te mai prind acolo!

- Ce e cu tine? - Cu mine?

De ce strigi la bietul om? Nu vezi că e tulburat?

Când termin cu pacienții,

o să-mi pese.

Eu stau să citesc un manual despre ridicarea moralului,

iar tu strici totul!

Și, ce vrei să fac?

Nu știu. Puțină sensibilitate, puțină înțelegere ar putea fi utile.

E clar că e tulburat,

iar dacă țipi la el n-o să-i faci vreun bine.

Bine. Dacă tot ești responsabilă cu moralul, ocupă-te tu.

Am de primenit și împăturit 90 de kg de lenjerie.

- Charles, ce bine că te văd. - Margaret.

Poate mă poți ajuta cu ceva.

Am vorbit cu multă lume. Sunt responsabilă cu moralul.

Caut idei cu ce-am putea face

să-i înveselim pe cei de-aici.

Dnă maior, pe mine nu mă preocupă problemele altora.

Atunci, poate te preocupă ale tale?

Eu n-am nicio problemă. Mulțumesc.

Cu excepția găsirii unui loc unde să fiu singur...

Dle maior, știu cât e de greu să fii fericit pe aici,

când ești înconjurat de răniți și moarte,

dar putea fi mult mai rău.

Gândește-te la medicii de la Prim ajutor.

Văd moartea de mai multe ori pe zi decât noi într-o săptămână.

Mă asculți, dle maior?

E normal să fii copleșit de ceea ce facem aici,

dar nu te lăsa afectat.

Fii și tu tare!

Nu mă asculți deloc!

Am venit aici să te ajut să te aduni,

iar tu stai acolo ca o momâie.

N-ai probleme, nici depresii. Ești ciudat.

Măcar nu mă mai deranja cu bizareriile tale.

Ăsta-i omulețul cu moralul! Sus cu el!

N-ai făcut morcovii cum ți-am spus.

Rețeta necesita rația de unt pe doi ani și jumătate.

Lumea încă vorbește de micul dejun.

Aia ce e, Ouă cu Benzedrină?

Domnule căpitan,

astfel de mâncare primeam acasă...

înainte să fug de acolo.

Știți, carnea mea a fost destul de bună, după ce am țesălat-o.

Mănânc-o.

Cum te simți acum, fiind responsabil cu mâncarea?

Nu e așa ușor să pui la punct mesele.

Numai o clipă.

E cineva aici cu care trebuie să vorbiți.

Spune-i că nu dăm mese gratis poliției.

E ceva important.

Vi-l prezint pe căpitanul Pierce, Stăpânul Popotei.

Bună, sergent. Cu ce vă ajut?

Mă întrebam dacă putem discuta.

Da, sigur. Luați un loc, vă rog.

Desigur.

Dle, sunt sergent Chiaverini.

Am fost trimis să anchetez problema unor tăvi

ce-au fost furate de la MASH 8063.

Tăvi?

Alea care stau sub mâncare?

- Da, dle. - Da.

Ia stați! Nu plecați nicăieri.

- Omul ăsta a venit să mă aresteze. - Ce bine!

Măcar nu merg singur.

Sunt curios, cum ai împrumutat 50 de tăvi de la MASH 8063.

Tipul mi-a spus că-mi împrumută 50 de tăvi

dacă-i împrumut 100 de furculițe.

Știți cum se spune în bătrâni,

„Nici să nu iei, nici să nu dai cu împrumut”,

așa că le-am furat.

Adică ajung la mititica,

fiindcă n-ai vrut să le dai?

Și dacă le dăm înapoi cele 50 de tăvi?

Spuneți-le că suntem copii nebuni, puși pe șotii.

Ne-ar scăpa de pârnaie,

dar tot aș datora 50 de tăvi armatei.

Mulțumesc mult, Klinger. Mulțumesc.

- Bună, sergent. - Da.

Cred că e o mare greșeală.

Adică, nimeni din unitatea asta nu ar fura tăvi,

dar v-aș putea ajuta.

Dacă MASH 8063 are deficit de tăvi,

noi avem în plus.

Domnul caporal Klinger ar fi încântat

să le ducă personal acolo.

M-am prins, dle. Cred că se poate aranja.

Bun. Câte tăvi vă lipsesc?

75.

Bună treabă, Rizzo.

Fiecare supapă, fiecare disc trebuie scoase de pe jeep

și amplasată pe cearșaf, în ordinea corectă.

Nu înțeleg, dle. De ce-l desfac?

Mergea foarte bine!

Pe cearșaf, Rizzo. Pe cearșaf!

Nu-ți dai seama ce putere ai?

Poți desface un jeep.

Îl poți transforma într-o grămadă de gunoaie,

iar apoi, oricând dorești,

poți să-l faci la loc, și-și va reveni la viață.

Dacă am putea face asta și cu oamenii...

atunci...

n-ar mai muri.

- Dle, avem o problemă. - Și eu am o problemă.

Dacă nu-mi rad bătăturile,

am tendința să cad pe spate.

Dle colonel...

- Entry-vous. - Dle, trebuie să protestez.

Sunt în gunoi până la coapse. Nu mai încape nimic.

Atunci, aruncă-l într-un șanț, de preferat în direcția vântului.

Nu pot!

Winchester a desfăcut toate jeep-urile

în piese și le-a pus pe cearșafuri.

Asta voiam să vă spun.

Parcul auto a fost complet dezmembrat,

iar Klinger trebuie să ajungă la 8063, urgent.

- De ce? - Pentru că...

E o poveste lungă, dar oricine a fost

idiotul responsabil de popotă înainte,

m-a încălțat cu 75 de tăvi lipsă.

Eu sunt idiotul care te-a încălțat cu tăvile,

și erau numai 50!

Dle colonel, treaba cu rufele mă înnebunește.

Mă bucur că ai pomenit asta.

Ăștia nu prea par a fi fructele păcatului

ce ți le-am trimis acum 2 zile.

Poate găsești floarea pasională care poartă așa ceva.

Pe bune...

Vedeți asta?

Parcul auto îmi trimite cearșafuri unsuroase.

Îmi înfundă scurgerea. Nu le pot curăța.

Mi se stafidesc mâinile.

Winchester n-are câțiva cilindri.

Pornește, tâmpitule! Pornește!

Ce faceți, dle maior?

De ce nu pornește idiotul?

Pentru că l-am făcut bucăți, pe cearșaf,

cum mi-ați spus.

Am nevoie imediat de transport.

Mai avem vreunul?

- Merge vreunul? - Numai ambulanța.

Dar n-o puteți lua decât pentru o urgență medicală!

- Este o urgență medicală! - Unde vă duceți?

La Prim ajutor.

E foarte posibil

să-i zornăie pe la mansardă,

dar când ești în branșă de atâta vreme

nu te mai uimește nimic.

Mă gândesc că Winchester se confruntă

cu o anxietate severă.

Am văzut multe de-astea.

Unii făceau acte de eroism nebunesc,

alții se băgau o săptămână sub pat.

Nu-mi place să stau indiferentă.

Margaret, să lăsăm lucrurile să evolueze de la sine.

Winchester e băiat mare.

Sunt sigur că va rezolva singur asta.

Sper să încetinească până nu omoară pe cineva.

Vreau să-ți spun câteva vorbe.

Sper să fie „camion de gunoi”.

Nu, dar e ceva de genul, „Cum îți permiți?”

Ești față bisericească, o sursă de inspirație pentru noi,

și, mai ales, un sculptor.

Cum să mă încalți cu 50 de tăvi?

Ia o prăjină și ajută-mă să împing gunoiul ăsta.

- Vezi? - Vom fi îngropați de vii!

Domnul te pedepsește.

Plouă cu gunoaie asupra ta.

Nu știu de ce te plângi. Cele 50 de tăvi n-au existat niciodată.

Acum nu mai există 75 de tăvi.

Uite, și eu am fost la fel de supărat

când am preluat popota.

Iată ce mi s-a explicat.

Armata nu face lucrurile ca toți oamenii.

Așadar, acum,

- ai un deficit de 75 de tăvi. - Da.

Dar nu sunt bune la altceva decât ca suport pentru mâncare.

Așadar, undeva, o unitate are 75 de tăvi în plus.

Când se va termina războiul,

o mână de generali se vor reuni,

vor aduna toate plusurile și minusurile

și vor ieși pe zero.

Doar că, până să se întâmple asta,

vei încălța pe altcineva cu problema asta.

- Aoleu! - Vai!

Așa. Deocamdată am oprit hemoragia.

Du-l în ambulanță, te rog.

Mă bucur că ați ajuns.

Așa rezolvăm mai repede.

Prim-ajutor.

Nu știu de ce ați venit.

Da, dle.

Nici mie nu mi-e prea clar.

Mai sunt?

Da, dle. Stați.

Mai e doar el.

- Maiorul Winchester? - Ce?

Pentru dvs.

Alo?

Winchester, ce naiba faci acolo?

Mă ocup de răniți.

Îți dai seama că vom primi răniți și aici?

Sigur că da. Doar de aici vin.

Îți dai seama că poți fi ucis acolo?

Ce-i drept, nu m-am gândit la asta.

Ar fi interesant, nu?

Winchester, treci înapoi imediat!

Dle maior, am probleme aici.

Se duce. Are multe leziuni interne.

Acum, Winchester!

Sunt bine?

Nu-mi simt picioarele.

Rezistă.

Te ducem la o unitate MASH, și te vor pune pe picioare.

Nu știu dacă pot, doctore.

Mă simt ciudat.

Rezistă.

- Doctore? - Da?

- Mai ești aici? - Sigur. Sunt aici.

Nu te văd. Ia-mă de mână.

Te țin de mână.

Nu o simt.

Doamne! Voi muri...

Mă auzi?

Da.

Ce se întâmplă cu tine?

Simți ceva?

Vezi ceva?

Te rog, trebuie să știu.

Ce ți se întâmplă?

Îmi miroase a pâine.

Nu înțeleg.

E ultimul, dle.

Îl punem în ambulanță?

Nu.

Mulțumim, doctore.

Sunt recunoscător.

Doar nu credeai că aș semna

fără să le număr, nu?

Sigur că nu. Nu ești fraieră.

10, 11, 12...

- Bine. Mai trebuie 15. - 15.

Ai fi surprins să afli ce măgării pot face unii oameni.

Îmi spunea tata niște povești de necrezut.

Trebuie să ai grijă la toți, mereu.

Poftim, dnă. Ultimele 15 tăvi.

Mulțumesc pentru ajutor.

Măcar atât. Vă eram dator.

13, 14, 15. Bine.

Nimic nu se compară cu lucrurile făcute de armată.

Subtitrarea: Mirela Matei