Original subtitles

Guten Morgen, gașcă!

Mă bucur să văd că v-ați adunat cu toții.

Sigur sunt curioși să aflați

de ce v-am chemat aici.

Dacă-i vorba de gaura din cortul asistentelor,

sunt nevinovat.

Îți dau înapoi bormașina.

De prost gust, dar nu e amuzant.

Ușurel, Margaret! Oricine are nevoie de un hobby.

Putem trece mai departe?

Corect. Stăm cu toții aici

plictisiți și nervoși.

Bine. Ajung imediat la subiect.

Ajunge la subiect.

Totul a început azi dimineață când bravul meu poștaș...

Max Klinger, mi-a adus această scrisoare.

De la cine e?

M-a pus să jur că voi păstra secretul...

cu jurăminte adevărate.

Grăbiți-vă, colonele!

Nu mai rezist treaz mult.

Asta îți va căsca benoaclele, dar îți va lungi și urechile, Hunnicutt,

pentru că e de la...

Radar.

- Radar! - Ce drăguț!

M-am gândit că ar fi fost drăguț să fim împreună

când vom afla noutățile de la micuț.

Se pare că a învățat să scrie.

Citiți-o...

Șezi blând, părinte!

Să-mi iau ochelarii.

Mor de curiozitate.

„Dragă dle colonel... vă scrie Walter, fost Radar O'Reilly,

din Ottumwa, Iowa, SUA.

E nostim să fiu civil din nou.

Nu-mi mai dă nimeni ordine.

Cu excepția mamei, desigur. Ha-ha.”

Cu siguranță nu și-a pierdut inteligența ravisantă.

„Am transformat ferma într-o afacere de succes.

Va fi cel mai bun an al nostru, la grâne.

Îmi iese porumbul pe urechi

și o să fac o grămadă de bani.

Se pare că, într-adevăr, culegi ce-ai semănat.”

A scris „seminat”.

- Desigur. - Ce e rău în asta?

Sincer, mi-e dor de toți,

dar uneori sunt așa de ocupat, că uit.

Apoi, când îmi amintesc, îmi lipsiți de două ori mai mult.

Mă rog în fiecare noapte ca acest așa-zis război să ia sfârșit

să vă puteți întoarce la cei... pe care-i iubiți.

Trebuie să închei această scrisoare

și să trec pe tractor.

Toate cele bune lui Ochi-De-Șoim și celorlalți...

chiar și maiorului Winchester.

Sigur va face o mutră când va auzi.

Oricum, indiferent cât succes voi avea,

o să rămân al vostru Radar.

Cu drag,

vă îmbrățișez de la distanță,

Walter O'Reilly... fermier gentilom.

Foarte drăguț!

Ticălos mic! Credeam că l-am uitat...

Ce chestie! E om de afaceri în devenire.

Chiar așa. Azi în Ottumwa, mâine în Keokuk.

Cred că regăsesc o pildă în scrisoarea asta.

Și eu. Klinger, livrare specială pentru Părinte.

Am un titlu tare pentru predica dvs.

„Timidul va moșteni domeniul.”

Destul de bine, nu-i așa?

- Klinger, ai grijă la ochelari! - Vai!

Cred că s-au spart.

Te pripești mereu.

Sigur mai aveți o pereche.

Vrei să-i răspunzi, Klinger?

Tot eu, săptămâna trecută...

Dar trebuie să recunoașteți, c-am căpăcit musca aia.

A fost un moment de apropiere spirituală.

Cred că un omor ar strica atmosfera.

Am și eu partea mea de vină.

La naiba!

Nu pot citi și nici lucra

până nu-mi fac alții.

Știu. Era un optometrist care umbla prin unități.

Dați-i un telefon.

Klinger, sună la sediu.

Află unde e oftalmologul ambulant.

Dacă e prin zonă, adu-l aici.

Dacă nu e, adu-l aici!

Bună, păpușă! Decartezi des pe aici?

Nu te mai saturi de poante?

- Dle. - Margaret.

Ce e cu ea?

Ne tot ignoră.

Fiecare are dreptul

să fie deprimat, ocazional.

Ăsta e anul lui Margaret.

Stai puțin, Igor. Ce-i chestia verde?

Am avut ieri vită.

Oameni buni, asta e de nerefuzat.

Salată de varză proaspătă.

Las-o baltă! Nu e nimic proaspăt pe-aici.

Până și aerul are o zi.

Vai!

Nu-mi vine să cred! Există ceva nealterat în Coreea.

E la fel de bună ca varza

ce-o face Mildred acasă, pentru picnic.

Furnicile se târăsc tocmai din Arkansas numai ca să guste.

Incredibil! E și comestibilă.

De unde ai condimentele?

Le-a adus un puști coreean.

Împreună cu niște ridichi și castraveți.

Spunea că ne-a rămas dator.

Se numea Park Sing... Sang...

Sung! Park Sung. Îți amintești?

Familia de refugiați din nord.

Satul lor a fost bombardat.

Bunica lui avea pneumonie. Am tratat-o.

Mi se pare corect.

Am salvat-o, așa că ne salvează.

POPOTĂ

Vedeți ce frumoasă e masa

când e mâncare adevărată?

Uitați-l pe puștiul cu varza.

- Park Sung! - Salutare!

Bună ziua, Dr. Pierce, Dr. Sherman, Dr. B.J.

- Ce plăcere! - Mulțumim pentru legume.

Mi-au fericit burta.

Sunt încântat să fac un cadou

după ce mi-ați salvat bunica.

- Ce mai face? - E bine.

Am ridicat o colibă pe aici.

Mă bucur că ți-ai găsit un loc de stat.

Ne-am luat viața de la capăt.

Am încercat să cultiv, dar terenul e stâncos.

Unele cresc bine, altele nu.

Soldații americani mi-au dat asta să învăț să cultiv,

dar nu prea știu să citesc în engleză.

E greu să citești ceva cu ochelarii ăia.

De ce nu-l rugăm pe optician

să-i facă alții?

Bine gândit, Pierce.

Park Sung, vino pe aici mâine dimineață

și-ți facem o nouă pereche de ochelari.

Mulțumesc. Sunteți buni prieteni.

Iepurele ăsta e bolnav, nu-i așa?

Nu s-a atins de nimic.

Din câte se pare, e prea obosit să țopăie.

Vom avea grijă de el.

Cât ghinion să ai, cu patru lăbuțe?

„L-O-P”...

„Z-D.”

Sunt buni ăia.

Arată și bine.

Remarcabil! Îți mai trebuie o pipă

și ești gata de curs.

Fiule, aruncă o privire.

Sunt prima clasa-ntâi. Mi-i dați mie?

Sigur. Nu te costă nimic.

Voi lua lentilele din Seul

și voi reveni poimâine.

Ne revedem atunci.

O să mă vezi mai bine.

Mulțumesc mult. Acum pot să plec?

Vreau să văd dacă tratamentul iepurelui Bugs a avut efect.

Da, sigur.

Dr. Herzog, mulțumim că l-ați rezolvat.

Cu plăcere. Spuneți-mi Bud.

Mă cheamă Myron, dar nu-mi place să mi se zică așa.

Dle colonel! Tot aici sunteți.

- Da. - Sunteți cu toții aici.

Până când vom pleca. Ce vânt te aduce?

Niciunul.

Am auzit că Dr. Herzog e aici și voiam să-l cunosc.

Dr. Herzog, presupun. Eu sunt maior Houlihan.

- Încântat, dnă maior! - Vă rog, spuneți-mi Margaret.

- I-auzi! - Am impresia

că-i face ochi dulci.

Când terminați, v-aș putea face un tur.

Ne-am cunoaște mai bine.

Mă tem că ești pe cont propriu.

Cinci sunt cam mulți, așa că plecăm.

Eu le-aș ține companie.

- Afară! - Ai un buletin?

Afară! Afară cu voi!

Slavă Domnului că au plecat.

Așadar...Bud, parcă?

Poate ar fi mai bine să-mi spuneți Dr. Herzog.

„Decizia specifică a respectivului dosar

trebuie aplicată imediat.”

În sfârșit, înțeleg ceva.

Scrie „semnați aici”.

La naiba, abia văd hârtia.

- Sherman T... - Sherman T...

Sper să nu se termine hârtia până apuc să scriu „Potter”.

Te avertizez,

dacă-mi spargi și ochelarii cei noi,

fă-ți rost de un jeep și dispari.

Și s-o calci! Pentru că, nervos fiind, sunt iute de picior.

Nu aveți nevoie de ochelari

să-mi citiți regulile.

Citește-mi scrisoarea de la Mildred.

Dle, e ceva personal.

Mai bine așteptați, și-o citiți singur.

Prostii. Ar putea fi important. Citește-o!

Da, dle.

„Dragă Gogomănel”

Gogomănel?

- Da! - Fain nume, dle.

„Îmi lipsesc degețelele tale adorabile

și fluieratul tău dulce când sforăi.”

De fapt, cred că aștept să vină noii ochelari.

Dacă-ți cunoști interesul,

o să păstrezi tăcerea privind degețelele.

Pe cuvânt de onoare, colonel Gogomănel!

Nu faceți decât „Aha”. Care e verdictul?

Relaxați-vă! Nu aveți nevoie de ochelari.

Serios? E minunat!

Sunt aproape sigur că vederea încețoșată

e de la o simplă alergie.

Pune picăturile astea, vrea câteva zile.

- Ar trebui să-și revină. - Ce ușurare!

Am fost așa de îngrijorată.

Asta înseamnă că viforosul flirt a luat sfârșit?

Îmi pare rău că am dat impresia

că vă fac avansuri.

Nu voiam să știe ce probleme am.

Trebuie să recunosc că am fost foarte flatat,

dar am fost mai mult înfricoșat.

S-a terminat cu bine!

E minunat să știu că am ochii perfecți.

N-am spus asta.

S-ar putea să ai nevoie, cândva,

dar e ceva natural.

Atențiune, tot personalul! Avem răniți în triaj.

Cred că ești solicitată.

Mulțumesc.

Iar a început.

Sunt toți civili. Satul a fost lovit de obuze.

- Ce avem aici? - Rană la picior.

Din când în când,

am impresia că războiul e o mare porcărie,

dar îmi revin la normal și devin din nou depresiv.

Ochi-De-Șoim, aici!

Doamne!

- Cum e? - Are numai tăieturi și julituri.

Veneam de la întâlniri mai julit ca tine...

Având în vedere vecinii,

ai avut noroc.

Nu mă simt prea norocos.

De fiecare dată când ne mutăm,

vin soldații și distrug tot ce avem.

Bunicii tăi sunt bine?

Nu știu.

Când auzim că vin soldații,

familia mea se mută spre sud.

Eu rămas să apăr pământul,

dar nu am putut.

- Ce o să faci? - Nu știu.

Odihnește-te puțin.

Bine.

Halal viață, nu?

Cu puțin noroc, avea soarta lui Oliver Twist.

Ne mai vin și alți răniți.

Nu poate rămâne.

Am ajuns. Pe aici.

Aici e. Drăguț, nu?

Dlor, nu știu ce se petrece aici,

dar știu că nu-mi place deloc.

Ne scuzi, Charles!

El e noul tău coleg de cameră.

Să-ți arăt aripa de nord.

- Pe aici. - Doamne!

Dlor, putem vorbi o clipită?

În dormitorul principal. Ne scuzi!

- S-a întâmplat ceva, Charles? - Da, ceva scurt.

Pot să vă reamintesc, subliniind

că sunt posesorul unei treimi din acest domiciliu mizer

și că am cel mai înalt în grad?

Vă interzic să utilizați locuința mea ca pe aeroportul Ouijongbu „Y”.

Haide, Charles! Deschide-ți inima și șterge praful.

- Nu are unde să se ducă. - Doar câteva zile,

până vede ce poate face.

Nu pricepeți. Eu sunt doctor!

Nu-s asistent social.

Poate crea un precedent complet nedorit. Și așa am prea puțină intimitate.

Ăsta e un pat clasa întâi.

Îmi sunteți cei mai buni prieteni, dr. Ochi-De-Șoim, Dr. B.J.

Cum vă numiți, dle?

Dr. Charles Emerson Winchester al III-lea.

Mulțumesc pentru primire, dr. Al Treilea!

Nu înțelegi. Ei nu au niciun drept...

Voi lucra pentru dvs. Fac patul, mătur...

Voi face menajul.

- Menajul? - Mă ocup de toate.

O să cultiv și grădina să avem legume proaspete a-ntâia.

Probabil de la tine provine varza...

Dlor, probabil m-am pripit în decizia mea.

Băiatul vrea să lucreze și cu siguranță n-a prea avut noroc.

Sunt plin de compasiune.

Și în curând, cu legume proaspete...

Nu...N-o să-ți dau... de făcut nimic extenuant.

Poate ar fi bine să începi cu bocancii ăștia.

Ăla e dr. Al Treilea!

„Cel mai important

e să pregătești corect solul,

punând îngrășământ și udând bine.”

Îngrășământ? Ce e asta?

Păi este, cum să-ți spun... este îngrășământ.

E bun pentru pământ...

dar rău pentru nas.

- Îngrășământ... - Asta e.

Felicitări. Ați trecut amândoi testul de citire.

D-le colonel, dvs. ați trecut și testul de diplomație.

Acum văd să citesc foarte bine. Pot să plec?

Dr. Ochi-De-Șoim, Dr. B.J. mă ajută să fac o grădină.

- Merg să supraveghez. - Bună idee.

Când angajezi oameni cu ora trebuie să-i supraveghezi.

Pentru o singură persoană aș mai munci așa... pentru mine.

Măcar fructele muncii noastre

vor fi legume proaspete.

Bună, slugilor!

Nimic nu se compară cu o zi petrecută în soare, nu?

Perseverați, băieți.

Nu lăsați grădina asta să vă doboare.

Ne vedem mai încolo, băieți.

- Vă rog... Nu faceți bine. - Ce?

Mai întâi se udă pământul, apoi se pune îngrășământul.

Uite cine se furișează în cortul lui Margaret.

Bună, Margaret.

Nu te-am văzut de mult.

Să nu spui asta unui optician.

Stai jos. Îți pun un ceai.

Bine. Plec din nou mâine dimineață.

Voiam să văd dacă ești mai bine.

Da, mă ajută picăturile.

- Deja văd mai bine. - Ar fi mai bine să te examinez.

Haide!

- E mult, mult mai bine. - Vezi?

O să-ți revii în câteva zile. O să fii ca nouă.

Mă îndoiesc.

Ce vrei să spui?

Dacă nu mă înșală memoria,

mi-ai spus că, într-o zi, voi purta ochelari.

Am spus doar că nu ai o vedere perfectă.

N-ai de ce să-ți faci griji.

Nu e un capăt de lume, nu?

Înseamnă că mă schimb și nu în bine.

Margaret, sunt copii care au nevoie de ochelari.

Dar eu nu sunt copil.

Dar cine e? Cine vrea să fie?

Chiar și cu ochii tăi imperfecți,

pariez că vezi viața mult mai în clar decât atunci când erai adolescentă.

Sper să fie așa.

Nu ajungi ofițer de rang înalt,

să conduci o sală de operații, să impui respect, dacă nu l-ai meritat.

Nu se întâmplă peste noapte.

Ai demonstrat destule până acum.

Cred că ar trebui să te simți mândră.

Știi, ai dreptate. Chiar sunt.

Sigur că ești. În plus, dnă maior,

chiar dacă nu mai ești asemeni unui copil,

din punctul meu de vedere tot ca un copil arăți.

Bud, ești un tip drăguț.

E singura mea greșeală.

Nu ți-ai băut ceaiul.

De fapt, ceaiul nu prea e pe gustul meu.

Perfect. După cină o să-i înnebunim pe Hunnicutt și Pierce...

și vom merge să bem ceva la Club.

Fac eu cinste.

Mă scuzați!

Trebuie să rezolvi un pariu al meu cu B.J.

Nu.

El spune că nu e nimic între tine și Bud.

Pe de altă parte și eu spun că nu e nimic între tine și Bud.

Cine are dreptate?

Asta e problema mea.

- Hopa! - Sunt doar afaceri.

Și așa va rămâne.

- M-ai citit. - Voi fi mai atent.

Mă scuzați, băieți.

- Mă retrag. - Probabil ești epuizat.

Îmi voi lua rămas bun dimineață.

E beznă afară, Bud.

Te conduc eu la cort.

- Aș fi încântat. - De ce iei sărățelele?

Pentru că... nu fumez.

- Dublu sau nimic. - Bine.

Trebuie să recunosc, m-a impresionat compasiunea pe care ați arătat-o

când l-ați acceptat pe bietul băiat.

Fac și eu ce pot. Coniac pentru mine, te rog.

O bere, te rog.

Într-o lume în care cei mai mulți sunt incapabili să vadă

dincolo de propriile interese...

dvs., d-le maior, v-ați dovedit a fi un adevărat filantrop.

Doamne, vă lucesc bocancii în seara asta!

Cade frumos lumina pe ei.

Uite-l pe colonelul Potter. Haideți aici, colonele!

Cu plăcere. Klinger, băieți, veniți aici!

Fac eu cinste.

Klinger, acum că am ochelarii,

nu mai sunt, oficial, supărat pe tine.

Nu, dle. M-ați tratat mai bine decât meritam.

Sunteți un adevărat prinț.

Am învățat asta de la Radar.

Când am venit aici, băiatul mi-a stricat ornicul.

L-am făcut cu ou și cu oțet.

S-a simțit așa de vinovat că venea să-mi spună,

la fiecare sfert de oră, cât e ceasul.

M-a înnebunit.

Mai ales la ora 4:00 dimineața...

Era un tip pe cinste.

Mi-e dor de el.

Și eu am simțit la fel după ce am primit scrisoarea.

Parcă-l văd pe Radar,

cu ochelarii fund de borcan, sorbind din sucul Nehi...

Aproape îmi dau lacrimile.

Walter O'Reilly, modest, delicat...

inocent ca un miel, și de două ori mai alintat.

Nu credeam că-mi va lipsi Radar.

Așa a și fost.

Las-o baltă, snobule! Era un tip pe cinste.

De ce stăm noi aici,

vorbind despre el așa?

Pentru că se află la 16000 km distanță.

Dar e bine-sănătos în Iowa.

Aș zice să mergem în biroul col. Potter

și să-l sunăm, ca de la om la om.

Sau ca de la om la omuleț...

- Ce arată ceasul în Iowa? - Anul 1882.

Alo? Cu cine vorbesc?

- Operatorul din Ottumwa, Iowa? - Ottumwa!

Alo?

Cum mai e vremea pe acolo?

Dă-mi-l încoace!

Ce mai faceți, dnă?

Vă sun din Coreea.

Da, noile tehnologii sunt minunate.

Încerc să dau de un anume Walter O'Reilly.

Da, băiatul Ednei.

- Mulțumesc. Sună. - Bun...

Nu vă mai agitați pe aici.

O să vă vină rândul fiecăruia.

Crezi că are tractor cu șofer?

Bună, Radar, prăpădit ce ești!

Ți-aș recunoaște vocea oriunde.

Pardon, dnă O'Reilly!

Aici colonelul Potter...

fostul șef al lui Radar, pardon, Walter, din Coreea.

Da, doamnă, tehnologia e minunată!

Aș putea vorbi cu el?

Nu e acasă?

Sigur. Trebuia să știu că muncește din greu la câmp.

Serios?

Înțeleg...

Ce e?

Sigur, înțeleg...

Spuneți-i că-i transmitem toată dragostea

și sper ca toate să se rezolve.

Ce să se rezolve?

Se pare că Radar a exagerat puțin în scrisoarea sa.

I-a fost jenă să ne spună

că nu-i merge prea bine.

- Mai exact merg foarte prost. - Ce s-a întâmplat?

Recolta e slabă și nu au ajutoare.

La naiba!

A trebuit să-și ia o slujbă de noapte la magazin,

pentru a plăti ipoteca.

Ziua trudește la fermă.

- Bietul Radar! - Ce păcat!

Având în vedere situația sa disperată, ce-ar fi să-i împrumutăm niște bani?

Nu ar accepta niciodată.

Park Sung! Ce cauți aici, la ora asta?

Bugs... e bolnav.

Am încercat să-l ajut, dar are nevoie de un doctor.

Dă-l încoace să-l văd.

De ce sunteți triști?

E o poveste lungă.

Un prieten are probleme...

Mi-a trecut o idee ciudată prin minte.

Te gândești și tu la asta?

- Așa cred. - Aha!

Ce tot „aha”?

Radar are nevoie de ajutor, dar nu are bani.

El e geniu-fermier și n-are unde să stea.

- Aha! - Trebuie doar să-l convingem

pe Radar să-l primească.

Cred că aș fi mai fericit și în Iowa decât aici.

Park Sung, ți-ar plăcea să trăiești la o fermă din SUA?

Ai merge și la școală.

Acolo nu e război?

Numai pământ și animale.

Și un șef minunat, pe măsura ta.

Asta e prima-ntâia.

- Klinger? - Deja sun la Ottumwa, dle.

Iar Bugs... o să se facă bine?

O să se facă bine. Va avea mulți tovarăși.

Bugs va fi mămică.

Și este un tip pe cinste

Și este un tip pe cinste

Și este un tip pe cinste

Și toți suntem de acord

Discurs!

Nu știu ce să spun...

decât „mulțumesc”. Vă mulțumesc tuturor.

E perfect.

Așadar, Park Sung, înainte de a tăia tortul de varză

avem un mic cadou de adio pentru tine.

- Hunnicutt, Pierce. - Park Sung, vei călători

pe tărâmul libertății și al Boston Braves.

Așadar, te-am dotat cu unele chestii necesare, cum ar fi...

Un dicționar coreean-american,

să poți avea un dialog.

De asemenea, o pereche de cizme.

La fermă, trebuie să te uiți mereu pe unde calci.

În cele din urmă, esențial pentru un fermier...

pe lângă o fiică...

o pălărie de paie!

Acum vei putea face baloți sub soarele arzător.

Este... Cum se spune?

Minunat.

Subtitrarea: Mirela Matei