Original subtitles

Atențiune, tot personalul!

Acesta e apelul de trezire!

E ora 1:30

și avem o ambulanță în curte.

Pregătește plasmă!

E viață de noapte în Coreea.

E slăbuț. Sunt numai trei.

Treburile merg prost. Nu e de bine?

Să vedem ce ai acolo.

Un colecționar de oase debutant...

Pune-i perfuzie.

Da, doctore.

Ești fleașcă. Te-a lovit o bombă cu apă?

Am căzut în șanț.

E grav? O să mă fac bine?

Da. Ai o încheietură fracturată și câteva răni...

puțină apă la genunchi, la celălalt genunchi și la cot.

Înăuntru cu el.

O rană urâtă la picior. Strângeți garoul.

Strâns! Pregătiți-l.

- Bine. - Cum stăm?

Aveți noroc, dle colonel.

- N-aveți pacient. - Ce?

Ne descurcăm.

Culcați-vă liniștit.

Bine, urmez sfatul medicului.

Pierce, vrei să taci din gură?

Charles, nu te pripi.

Știu că ți-e greu, dar arată puțină compasiune.

- Șoimule, ai luat vreun virus? - Nu, mă simt bine.

- Ești sigur? O răceală? O gripă? - Nu.

Alergie?

N-am răcit, Beej. Strănut puțin.

În cazul ăsta, ciocu' mic!

Sănătate!

- Vrei o batistă, Pierce? - Nu, mulțumesc.

Mi s-a atras atenția asupra faptului că

s-au evaporat cheile de laborator.

Trebuie să le returnați întotdeauna.

Părinte, dă-i asta lui Pierce.

Cred că i-ar prinde bine lui Pierce.

Dă-i-o, te rog.

Nu-mi trebuie.

Cică nu-i trebuie.

Părinte, pasează textila.

Pierce, când ajunge la tine, ia-o și dispari cu tot cu nas.

Nu e nevoie să ne dai și nouă.

N-am nevoie. Nu sunt răcit.

Pierce, dacă strănuți cu spasme...

Mă simt bine. N-aveți încredere în doctor?

Nu are febră.

Oi fi alergic la Charles.

E de la pedanterie.

Ar putea fi o alergie.

Du-te și fă un duș.

Ai putea îndepărta ce te mănâncă,

iar aburul o să-ți facă bine la nas.

Ia-ți o punguță de usturoi.

Ce să iau?

O punguță de asafoetida.

Iei o legătură de usturoi, ți-o atârni de gât...

și lași aburii să-și facă treaba.

Te scapă și de vampiri.

Sunt o ființă umană, nu salam.

Nu-l băga în seamă. Ai nevoie de eucalipt.

Eucalipt?

Adică ulei camforat.

Arsenicul te scoate din boală.

Mi-ar rezolva problema.

Nu vă băgați nasul în nasul meu.

Stați așa!

Pierce, știu că nu e vina ta,

dar nasul tău ne încurcă pe toți.

Te pun pe tușă.

Te trimit la duș.

- Stați puțin... - Cară-te!

Vă aduc eu prosoape curate, domnule.

Frumos din partea ta.

Singurul motiv pentru care fac acest duș

e că este a doua marți a lunii.

Șoimule...

Nu ți-a zis mama să bați la ușă

când intri în dușul unui străin?

Poți să-l cerți pe omul

care ține leacul tău în mâinile sale?

Am adus ulei camforat.

Exact ce nu a recomandat medicul.

În caz că n-ai observat, nu mai strănut.

- Ei bine... - Salutare!

Maior Houlihan m-a rugat

să-ți dau esența de eucalipt

- pentru strănut. - Cum adică?

I-a fost frică să vină ea?

Mai lăsați-mă în pace!

Să-l folosească pe tot!

- Folosește ulei camforat! - Chestia aia pute!

Nici esența de eucalipt nu miroase a trandafiri.

În caz că nu ați remarcat, și nu ați făcut-o,

nu mai strănut.

Pierce... am trecut să văd cum mai stai cu nasul.

Minunat, acum avem cvorum.

Așadar, propun moțiunea

amânării dușului.

Pierce, nu mai strănuți.

Nu mai spuneți!

Ți-am spus că aveai nevoie de o curățare cu abur.

Aveți perfectă dreptate.

Vă rog să ieșiți cu toții.

Trec la clătire.

Dușuri fierbinți pentru răceală,

dușuri reci pentru febră.

Asta-i nouă...

Orice ar fi mai bun decât asta.

El e caporal Brooks.

Rană la picior și rotula spartă.

Avea păduchi, așa că am dat cu sulf.

Ai noroc. Pe vremea mea,

ne făceau frecții cu lanolină.

Dispăreau păduchii,

dar îți alunecau și hainele.

Bună! Scuze că am întârziat la rond.

Mi-am uitat aparatul la hotel.

Dna maior mă pune la curent cu cazurile nou sosite.

Sper c-ai venit ca doctor...

Sunt bine. E liniștea de după furtună.

Dnă maior, cine urmează?

Soldat Caputo...

fractură metacarpiene și expunere...

- Era ud leoarcă. - Ne gândim

la pneumonie.

Mereu e bună prevenția.

De aia-i spun lui Mildred

să țină cauciucurile de iarnă tot anul.

Soldat Magnuson... Șrapnel.

Văd că la el folosim unguent cu neomicină.

E alergic la tetraciclină.

Dr. Hunnicutt a vrut să încercăm.

Pierce, supraveghează-l pe puști.

Dacă neomicina e așa de bună ca reclama...

am putea-o folosi permanent în arsenal.

Corect.

Margaret, mulțumesc pentru informare.

Data viitoare când mai dorm în operație,

o s-o fac mai liniștit.

Mulțumesc, dle.

Pudră cu sulf, neomicină.

- Am progresat mult. - Da.

Penicilina se găsea numai în pâinea veche de o săptămână.

- Adios , Pierce! - Cu bine, colonele.

Până aici!

Dacă nu cumva ești din „Albă ca zăpada” te pun la rezervă.

N-a fost un strănut. A fost o replică.

Orice ar fi fost, nu vreau s-o împrăștii pe-aici.

Nu e nimic contagios. E doar o alergie.

Ești convins, nu-i așa?

Vrei să-mi spui prin ce metodă

te-ai diagnosticat singur?

Pur și simplu, știu.

Vechea și certificata metodă „pur și simplu, știu”!

Ai vorbit ca un adevărat pacient.

Nouă, doctorilor, ne place abordarea mai științifică...

radiografie toracică și un VSH.

De ce nu mă credeți?

Stați așa, dle colonel. Nu e nevoie.

Fă-i pe plac unui vârstnic.

Am făcut 7 ani de facultate.

Medicina e viața mea. N-aș vrea să cred că am pierdut vremea.

Testele astea ar putea dura până mâine.

Nu te teme.

Slujba ta nu pleacă nicăieri,

dar până nu ne asigurăm că nu e ceva contagios,

ești medic non-grata .

Minunat.

Nu-mi vine să cred.

M-au jumulit și testat, înțepat și zgâriat. Și pentru ce?

Ca să-mi spună ce știam deja.

Nu sunt contagios. Sunt alergic.

Păi și? Acum te poți întoarce în ATI.

Acum crede că sunt alergic la vreun pacient de acolo.

Pariez că e ceva de pe aici. Ceva mărunt...

Nu-i egoul lui Charles.

Sau picioarele tale...

E de la ceva nou. Ceva ce n-a mai fost aici.

Lenjeria mea. O ating și mă îmbolnăvesc.

- Desigur, e curată. - Nu, asta am primit-o ieri.

Probabil folosesc un săpun nou. Cred că asta e.

La revedere, chiloței!

Vezi ce ai făcut?

Ai stat fără chiloți și ai răcit.

Ce e asta?

- Ce? - Apa de colonie.

N-am mai văzut-o.

Poftim?

Cum îndrăznești?

Tâlhar ce ești! Era un dar de la mama.

Nu se mai rade?

Trebuie să fie pe aici. E ceva...

Ceva e în... Ce e asta?

- Ce faci... - Cum să-ți trimită asta?

- Uite-aici! Uite, cât puf! - Las-o moale!

Intră-n nas și te fac să strănuți.

Nu! O bag undeva.

Polen! Cea mai veche alergie din lume.

Ia uite! De ce lăsăm buruienile să crească pe aici?

Ultimul grădinar a cosit în câmpul de mine.

Buruienile produc polen.

Polenul ajunge în aer.

Simplu...

Se duce. O simt.

Mă simt mult mai bine. Mult mai bine!

„Praf: negativ. Buruieni: negativ.

Insecte, vânat, artropode: negativ.”

Chiar nu reacționează la nimic?

L-am testat până și la neomicină și sulf...

ceea ce exclude pacienții din ATI.

E mai dificil să abordăm ce nu are pacientul.

Ar trebui să consultăm un specialist în alergii.

Mi-aș dori asta,

dar nu cred că e vreunul în Coreea.

Suntem pe cont propriu.

Din nefericire, am făcut tot ce am putut.

De ce te-ai dat jos din pat?

Arăți groaznic.

Șoimule?

O să mor.

Stai jos.

- O să mor. Știu asta. - Doamne!

Încetișor! Nu vei muri.

Gata, ajunge. Duceți-l în cortul VIP.

până când îi dăm de capăt.

Haide!

Dă-i perfuzie cu Benadryl, adrenalină,

- Demerol 5% și apă. - D 5% și A.

- Da, dle. - Arată mult mai rău.

Îi erau umflate mâinile.

Și ce ochi avea...

N-am mai văzut așa ceva.

Ce credeți că este?

Nu știu, părinte,

dar cred că am făcut tot posibilul pentru corp.

E cazul să aflăm ce e în mintea lui.

- Bună, Sidney! - Bună, B.J.!

Mă bucur mult să te revăd.

Mă bucur că ai venit, Sidney.

Regret că te-am chemat în pripă.

Nu-i nimic, dle colonel.

Eram în mijlocul unei terapii

cu câțiva dintre colegii mei, având o culoare la damă...

dar nu-i nimic. Se repetă la fiecare 6 ani.

- Bună, Sidney! - Bună, părinte!

Unde e?

- I-auzi-l. - Vreo schimbare?

- Numai în rău. - E convins că va muri.

Asta trebuia să fie camera mea.

Scuză-mi fața! Dacă știam că vii

scoteam perfuzia de gală.

Nu-i nimic. Merg astea normale.

După cum arăți, te-ai cam distrat.

Vă las singuri.

Trec mai târziu, să văd ce faci.

- Da. - S-ar putea să fie somnolent,

- de la Benadryl. - Mulțam, Margaret.

Într-o zi vei face un om sănătos foarte fericit.

Văd că au transferat cazul la Psihiatrie.

Marina era ocupată, așa că m-au adus pe mine.

Ce-ai zice să discutăm puțin?

Nu mă întreba ce mănânc, ce respir

sau ce săpun folosesc.

Mă interesează mai mult ce simți.

Înot în sudori reci.

Sunt doctor, dar nu știu ce am.

Sidney, mi-e frică.

E de înțeles.

O să mor.

N-aș comanda dricul încă.

Presimt că e doar un simptom.

Ce fel de simptom?

Uite un început bun.

Când a început strănutul?

De alaltăieri. M-a trezit din somn.

Ce făceai înainte de asta?

Dormeam. De ce?

Înainte de asta.

Ne-au trezit pentru niște răniți. Era foarte devreme.

Și ce cazuri ai avut?

A fost o noapte ușoară.

Am avut un singur caz, o încheietură fracturată.

O rezolvam cu ochii închiși.

Poate așa a fost.

Pare o noapte obișnuită în Coreea.

Ce s-a întâmplat după?

M-am băgat în pat,

ceea ce nu e așa de obișnuit aici.

Cred că te-a ajuns Benadrylul.

Propun să continuăm când vom fi amândoi treji.

Scuze că nu ți-am putut spune mai mult.

Nu-ți face probleme. Te-ai descurcat bine.

- Sidney? - Da.

Ai idee ce ar putea fi?

Nu, dar cred că tu știi.

Eu?

O să-ți spui tu singur.

Atunci de ce te-au mai chemat?

Asta e.

Cam multe obiecte personale.

Nu e de mirare că la păzește popa.

Dacă tot ai amintit,

un preot necinstit ar putea fi un mare bandit.

Să vedem obiectele de la cei trei pacienți

care au venit alaltăieri.

Să începem cu caporalul Brooks.

Brooks... Aici e.

Tratat de maior Winchester.

Sidney, de ce te interesează oamenii ăștia?

Nu e vorba doar de ei.

Mă interesează toate

în care a fost implicat Pierce.

După ce termin aici,

vreau să verific în Mlaștină și la triaj.

Prea bine. Te conduc cu plăcere.

După ce se trezesc pacienții,

vorbesc cu ei.

Aici nu-s prea multe. Unde e uniforma?

A trebuit s-o ardem.

Îi dăm una nouă când pleacă.

Sărmanul a venit cu păduchi.

Păduchi?

Ajută la ceva?

Habar n-am.

Să vedem... soldat Caputo, tratat de Dr. Pierce.

Gata...

Caputo...

Caputo.

Ia să vedem.

Poftim.

Și aici lipsește uniforma. Tot păduchi?

Nu, el a venit ud leoarcă.

A căzut într-un șanț cu apă cu mucegai.

Hainele erau impregnate.

- Asta miroase? Mucegai... - Da.

E o alergie obișnuită.

A fost unul dintre primele teste efectuate

dar rezultatul a fost negativ.

Urmează soldatul Magnuson.

Da.

Știi, mă simt de-a dreptul inutil.

Aș vrea să am măcar idee ce caut.

Părinte, când voi ști ce caut

voi fi găsit deja.

Facem o pauză, Sidney?

Bună idee.

Nu cred că vom găsi un indiciu

din noaptea aceea.

Doar dacă nu vrei să auzi altă explicație fantastică despre cum...

m-am bărbierit.

Dacă mă cauți de nebunie,

să nu ne rezumăm la o zi.

E plin de nebunie pe aici. E în fișa postului.

Nu cred că asta e problema.

Tu te auzi cum vorbești?

Nu prea-ți stăpânești trăirile.

În materie de război, nu poți.

- Atunci, ce e? - Nu știu.

Dar cred că problema e ca o mină

care îți stă pe creier de multă vreme.

Noaptea trecută a declanșat-o ceva.

Vom ști ce a declanșat-o când vom ști ce anume a amorsat-o.

Spune-mi despre copilărie.

Copilăria mea? Haide, Sidney.

Poți mai mult.

Fii îngăduitor. E primul lucru pe care l-am învățat la psihiatrie.

Eram foarte mic atunci.

Bine, fie. Copilăria mea...

Am crescut în Crabapple Cove, statul Maine.

Un homar în fiecare oală și doi metodiști în fiecare garaj.

Aveam și o baltă.

În fiecare an, ningea încă de la Halloween.

Cred că Norman Rockwell s-ar fi plictisit.

Da, era un val de simboluri americane.

Ești norocos... De unde vin eu...

balta era o gură de hidrant de pe strada 78.

Nu, noi aveam una adevărată.

Era prevăzută cu stuf și broaște

și leagănul obligatoriu din anvelopă legată cu lanț.

- Te duceai adesea pe acolo? - Sigur.

Era păcat să nu merg.

Mergeam adesea acolo cu vărul meu, Billy, la pescuit și înot.

Primăvara ne băgam până la genunchi,

căutând mormoloci.

Mama se înfuria

când veneam acasă ud leoarcă.

Cum era vărul Billy?

Cel mai tare. Îl iubeam.

Era ca un frate mai mare.

Când aveam 6 ani, îl priveam ca pe un adult, deși avea 12 ani.

Era important pentru tine.

Toți îl admirau pe Billy. Chiar și adulții.

Era campionul regional de yo-yo.

Fura „Gazeta Poliției” de la tatăl său...

și o citeam în garaj, pe întuneric.

De aceea nu știu nimic despre sex.

Billy... Ce caracter...

Apoi, când am mai crescut,

m-am angajat la farmacia Ballinger.

Livram rețete cu bicicleta.

Ceva în neregulă la slujbă?

Nu mă dădeam în vânt după bătrânul Ballinger,

dar făceam destule bacșișuri.

Făceam destul cât să fac economii.

Te-a supărat vreodată?

Nu, ți-am spus că îl iubeam.

Ce faci cu pumnul?

Nimic.

Haide. Glumești?

La 7 ani, Billy mi-a salvat viața.

Serios? Cum?

Când aveam 7 ani, eram pe baltă, pe acea baltă...

în orășelul nostru.

Mersesem la pescuit împreună,

pe mijlocul bălții. Luasem o barcă.

Eu... am căzut din barcă

și am înghițit apă până în plămâni.

M-am panicat și m-am dus la fund,

apoi Billy m-a tras afară.

M-a salvat... Era să mă înec.

Cred că ai fost îngrozit.

Am leșinat.

Când m-am trezit, miroseam a iută.

Noroc cu Billy.

Aș fi fost mort dacă nu mă scotea Billy din apă.

Te-a ajutat în apă?

Nu, m-a scos din apă.

M-a ajutat să urc în barcă.

Și care... Care e diferența?

Nu, e important.

Te-ai referit la apă de câteva ori.

În afară de baltă,

ai spus ceva de un val...

- și înot în sudori reci. - Da.

Ce crezi că înseamnă

că Billy „te-a ajutat în apă”?

Nu înseamnă nimic.

Nu m-a ajutat să cad în apă.

Dar cum ai ajuns în apă?

Am pus undița pe...

locul de lemn albastru de pe mijlocul bărcii.

M-am ridicat să mai iau momeală,

apoi am căzut în apă.

Apoi, îmi amintesc că se auzeau râsete...

chiar înainte să cad,

apoi nu am mai auzit nimic.

Nu am mai auzit sau văzut nimic.

Era apă peste tot.

Mi-amintesc că am încercat să strig și nu ieșea niciun sunet.

Apoi am simțit o mână

ce m-a apucat de guler și m-a tras afară.

Dar cum ai ajuns în apă?

M-am ridicat.

Ei râdeau în jur.

El m-a împins!

De ce ar fi făcut asta?

Îl iubeam! L-am iubit!

L-am urât!

De ce m-a împins?

M-am...

Am ajuns înapoi în barcă.

Mi-a spus, „Ești așa de stângaci.

Dacă nu eram eu, ai fi fost mort.”

I-am mulțumit.

Mă împinsese în apă

și îl detestam pentru asta.

Și n-am putut decât să-i mulțumesc.

De ce n-ai spus că-l urăști?

- N-am putut. N-am putut să-i spun. - De ce?

Nici să gândesc nu puteam.

Îl adoram.

Așa că ai deformat întâmplarea.

Ai ignorat că te-a împins.

Cu acel crâmpei de realitate ascuns pe undeva...

a apărut conflictul interior.

Până alaltăieri.

Din ce cauză?

Din ce cauză?

Poate că soldatul Caputo.

A venit speriat rău, mirosind a mucegai,

mirosind, după cum spuneai...

A iută udă.

Ca un sac de iută ud.

Un miros poate fi cel mai puternic factor de declanșare a unor amintiri.

Știi ce e nostim?

Suntem aici, în focul luptelor...

și sunt doborât la pământ

de o întâmplare de pe baltă, de când aveam 7 ani.

Micile câmpuri de luptă...

bălțile, dormitoarele, curtea școlii...

pot lăsa cele mai cumplite urme.

Sidney, auzi ce aud și eu?

- Ce? - Nimic.

Nu mai strănut.

Sună bine.

Și un decar. Inutil, părinte.

Aici un optar. Sidney, damele sunt mai tari.

Domnilor, Patty și Maxene sunt pe scenă.

Laverne așteaptă în culise.

Vă costă 4 piese s-o vedeți.

Eu sunt din Missouri,

dar mi-ai arătat destule. Pas.

Am făcut jurământ de smerenie, dar nu de suicid.

Dealerul spune pas.

Nu știu dacă ți-a intrat a treia damă.

Aș fi nebun să pariez contra unui psihiatru.

Sănătate!

Dacă mă gândesc mai bine, poate reprimi vreun sentiment.

Plusez.

Trei dame... Privește și plângi.

Nu trebuia să cedezi la vechiul truc cu strănutatul.

Subtitrarea: Mirela Matei