Original subtitles

E destul de bine.

Ați încercat la Rockettes?

Cele mai bune rezultate pe care le-am avut în al II-lea război,

testat fiind de o franțuzoaică mică de la o fermă locală.

E prima dată când mi-au testat reflexele

fără ciocănel.

Desigur, aventurile s-a terminat odată cu armistițiul...

cel semnat cu Mildred.

Cum e tubulatura?

165 cu 93.

Nu se poate. Mai ia-o odată.

E cea mai bună valoare dintre cele două.

La naiba! Dacă am diastolica peste 90,

atunci chirurgul șef mă va smulge de aici,

mă va pune într-o slujbă de 2 lei,

într-un spital de stat,

ștampilând inventarul la bazinete.

Nu neapărat.

Pierce, armata cere mereu

limită de 86 la bătrânei.

Le place să aducă băieți tineri

cărora nu le-a mijit bine bisturiul.

Alte valori sunt bune...

hemoleucograma, radiografia toracică, EKG...

Fă-mi un favor. Scoate 4 puncte de la diastolică

și 15 de la sistolică.

Chirurgul șef nu va observa.

Măcar o dată sunt de acord cu armata.

Există un motiv bun

pentru a nu glumi cu valorile mari.

Cât despre cardiovascular,

nu fac combinații.

La naiba! E ultimul meu examen fizic!

N-o să mă scoată nimeni din cursă

până nu trec linia de sosire.

Nici dvs. n-ați minți pentru mine.

Ia stai așa!

Examenul mai poate fi amânat 2 săptămâni.

Poți să-mi mai acorzi ceva timp, Pierce?

Știu cum pot să reduc degrabă tensiunea asta.

Eu sunt de acord,

dar știți ce înseamnă asta, nu?

Fără sare, fără cafeină, fără băutură, fără țigări.

Mai ușor de făcut decât de zis.

Și, cel mai important,

nu trebuie să se agraveze.

E multă tensiune în conducere.

Va trebui să vă adaptați.

Nu-ți face griji, Pierce.

O să-mi iau o vacanță de două săptămâni

în ținutul liniștii.

Mă poți ajuta păstrând tăcerea.

Nu vreau să fiu tratat

ca un moș ramolit de către camarazi.

Aveți perfectă dreptate.

Vă ajut să coborâți.

Era un test de liniște.

Domnule, v-am căutat peste tot.

Dacă m-ai căutat unde eram

m-ai fi găsit acolo.

Nu înțelegeți, domnule.

N-ați semnat permisia pentru Tokyo.

V-am lăsat-o pe birou, dar ați trecut-o cu vederea.

N-am trecut-o cu vederea. Am respins-o.

Cum ați putut face așa ceva, dle?

Băiete, n-a fost vina mea, ci a ta.

Au zis de la sediu că toate rapoartele

din ultimele 60 de zile sunt 100% greșite.

Imposibil! Completez aceste rapoarte matinale

la câteva zile, cu precizie.

Din păcate, acum 60 de zile,

ei au schimbat formularele, iar tu nu.

Adică trebuie să refac toate rapoartele?

Mi-e teamă ca da.

Domnule, e un munte de hârtii.

O să-mi ia cel puțin o săptămână.

Ce bine că voi beneficia de câteva zile

în Tokyo pentru a pregăti de asta.

Greșit. Poți să-ți iei adio de la Tokyo.

Ne-au cerut noile rapoarte în trei zile.

Dle, lăsați-mă să merg la Tokyo. Nu e nicio grabă.

Le-a luat 60 de zile să descopere că le-am greșit, nu?

Ai grijă, caporale, deja am destule critici...

- Colonele! - Ce-i?

Nu merită să vă enervați.

Așa e. Corect.

Klinger, ai la dispoziție trei zile

să transformi muntele în mușuroi.

Hai pa!

Ce ziceți de asta?

Mi-a stricat întreg weekendul

și pare fericit. Asta mă scoate din minți!

Relaxează-te! Își face și el meseria.

Da? Părea că-i place.

De ce i-ați spus că nu trebuie să pună la suflet?

Nu vreau să se enerveze deloc,

așa că să nu te aud mârâind.

Nici n-am început încă.

Klinger, las-o baltă!

Dați-mi și mie un motiv serios.

Motivul este un 165 cu 93.

Iar acum, ultimele noutăți...

Dimineață, primul vestitor al primăverii

a fost prins într-o plasă de camuflaj.

Curând, vom trece la chestii romantice,

precum țânțarii.

Când vin „sugativele”,

vor fi pline cu malarie.

Așadar, e esențial să începeți să luați

din nou pastilele săptămânale de clorochină.

Vă las să reveniți la prânzul programat regulamentar.

Vă rog...

Frumos discurs, domnule.

N-aș fi zis-o mai bine. Fac eu cinste cu micul dejun.

Mulțumesc, Igor.

Bună dimineața, dle colonel. Cum vă simțiți?

Deocamdată, bine.

Sper că nu e cafea, nu?

Din obișnuință... Asta făceam în fiecare dimineață.

Mulțumesc pentru observație.

Bună dimineața, colonele! Ce zi minunată, nu?

V-ați odihnit bine?

Nu știu, am dormit buștean.

Domnule, asta e cafea?

Așa mi-au spus. De ce?

Azi e oribilă.

Nu se poate bea.

Atunci sunt norocos, fiindcă nu intenționam s-o beau.

Băiete, ouăle n-au niciun gust.

Cred că au aruncat ouăle

și au bătut cofrajele.

Hunnicutt...

vrei să-mi explici ce ai făcut cu sarea?

Cu aia?

Păstrez un loc, pentru Părintele Mulcahy.

De ce e toată lumea îngrijorată brusc

de ceea ce mănânc și cum mă odihnesc?

O fi pentru că sunteți bun.

Nu pentru mult timp!

Ai dezvăluit starea sănătății mele.

Credeam că nu vom discuta asta.

Domnule colonel, nu vă agitați!

Vă crește tensiunea.

Desigur, dacă ați avea problema asta...

- Salutare tuturor! - Ți-am păstrat un loc, părinte.

Mulțumesc.

Colonele, sper că nu beți cafeaua, nu?

M-ai turnat până și la popă!

Nu e nimic sacru pentru tine?

Două zile amărâte.

Negocierile de pace au un an...

dar nu-i deranjează...

'Neața, Klinger. Cum merge?

Minunat, dle.

Chiar voiam să înot într-un ocean de hârtii.

- Deci, ți-a spus și ție. - Relaxați-vă.

Habar n-am de tensiunea dvs.

Nu voiam să știe nimeni...

dar în cazul tău, ar fi mai bine să fac o excepție.

Ai permisiunea să tratezi moșul cu delicatețe.

- Ce avem aici? - Medicamente.

Au venit de la Corpul I.

Bun. O fi clorochina.

- Să vă ajut, domnule. - Nu, tu fă-ți rapoartele.

Cred că pot deschide o cutie de pastile fără să mă stresez.

Ce naiba ai mai făcut acum?

Ce spuneți acolo?

Ai comandat alt medicament!

- Asta s-a întâmplat! - Mai încet!

Unii au nevoie de liniște,

printre care și dvs.

Tembelul a comandat primachină în loc de clorochină.

Sunt sigur că am comandat ceea ce ați cerut.

Da? Mă mir că n-ai comandat un Anthony Quinn.

De fapt, ar fi fost un progres.

Măcar ar fi jucat rolul de furier.

Liniștiți-vă, colonele! Mulțumesc mult, Klinger.

Nu am făcut nimic rău, sincer.

Vă demonstrez. Am cererile aici.

Vă demonstrez.

Uite ce dezastru...

Probabil e singurul dosar cu felii de chec în el.

E numai o gogoașă. O păstrez pentru a momi șobolanii.

Relaxați-vă! Nu e nicio grabă.

Ne descurcăm și cu asta.

Măcar putem preveni malaria.

Dacă e același medicament,

de ce țipați la mine?

Pentru că nu este exact la fel.

Nici pe departe!

Clorochina e un inhibitor.

Primachina e curativă.

Ei bine, asta explică totul.

Se dă numai celor care pleacă acasă.

Adică tu nu vei beneficia.

E bine și așa, decât deloc.

Nu prea. Ce facem cu cei de culoare?

Lor ce le-am mai făcut?

Uneori, au reacții adverse severe la primachină.

Dacă controlăm dozele, nu vom avea probleme.

S-ar putea să nu vă convină, dar Klinger n-a greșit.

- Nu? - Sigur că nu. Doar v-am spus.

Nu mai au clorochină.

Așa că au trimis primachină.

- Înțeleg. - Vreți să...

duc pastilele neîncurcate

- la popotă? - Nu, vezi-ți de rapoartele tale.

Vreau să fiu sigur că-s distribuite corect.

Strigați-mă, dacă e ceva.

Sunt sigur că vă pricepeți.

Băiete, îmi pare rău că am țipat la tine.

Dle, nu pot să fiu supărat pe dvs.

O să fiu bine. Sper că și dvs.

Mda...

Dă-mi niște crochete de cartofi.

Bună alegere.

Primachina, colonele...

Danke. Sper că vă asigurați

că nimeni nu ia mai mult de o bomboană.

- Nu vă faceți griji. Nu dăm două. - Păcat.

Or fi cele mai gustoase din meniu.

Da.

Și nici nu vă crește tensiunea.

Intră.

V-am adus micul dejun.

Frumos din partea ta, maior!

Pune-l acolo.

Aveți deja ceva de mâncare.

Căpitanul Hunnicutt a adus un aperitiv acum o oră.

Mă simt ca Don McNeill al micului dejun.

Îmi pare rău, domnule. N-are nimic.

Mai dormiți...

iar când vă treziți, aveți mic dejun și prânz.

- Bună dimineața! - Și cina.

Așa, Klinger. Cum merge?

Ce e cu locul ăsta? S-a împrăștiat peste tot.

Vă rog, lucrez.

Îmi place cum ai aranjat.

Văd că ai tapetat podeaua.

Să fi văzut cum era acum o oră. Era un dezastru.

Dă-o naibii! Ai stat aici toată ziua.

Asta e tot ce ai făcut? Ai scris „MASH 407”?

Nu... Am făcut și celelalte chestii.

Am găsit câteva rapoarte matinale...

și le-am pus... în această grămadă.

Ai luat niște rapoarte și le-ai pus într-o grămadă?

Cred că ești epuizat. Ia o pauză.

Mulțumesc, domnule.

Dacă vine Potter și vede dezastrul,

o să-i sară țandăra.

- Asta vrei? - Nu, domnule.

Atunci nu te mai îmbufna ca un copil.

Nu fac asta, doar că sunt foarte obosit.

Nu mă pot pune în mișcare.

Dar te-ai pune în mișcare spre Tokyo, nu?

O să fac un lucru pe care-l fac foarte rar.

O să-ți dau un ordin direct.

Rezolvă rapoartele și curăță camera!

- Ai înțeles? - Da, domnule.

Le voi rezolva, dle. Vă puteți baza pe mine.

Așa te vreau, somnorilă.

Îl țin pe Potter departe în timp ce tu te ocupi de dezastru.

Nu-i nimic ca o după-amiază cu băieții, nu?

Apreciez îngrijorarea voastră sinceră,

dar, să vă spun cinstit...

Eram bine mersi liniștit cu Zane Grey.

Știm cum faceți.

După câteva pahare, vă veți îndrepta spre birou.

- Și ce e rău în asta? - Nimic...

dar e muncă și iar muncă.

Dvs. aveți nevoie de distracție.

Hai să stăm cu Charles.

Parcă ai spus „distracție”...

Ce zici de o companie revigorantă?

Desigur. Luați loc, colonele.

- Ne mai vedem, băieți! - Mulțumim. Așa va fi.

Cum merge cu războiul nervilor, colonele?

Ia te uită, Pierce! Pentru o clipă,

am crezut că ai uitat pe cineva.

Winchester este singurul care nu m-a ucis cu bunătate.

M-am gândit că-i cel mai bine

să păstrez distanța.

Luați și voi exemplu.

Ce vreți, oameni buni?

Miroase interesant trabucul!

Așa ar trebui să fie, domnule.

- Direct din Havana. - Mamă!

Aici găsești cu greu astfel de țigări.

- M-am prins. Poftim, dle colonel. - Regret, dle colonel.

Corpul dvs. e zonă pentru nefumători.

Încetișor, dlor. Nu trag în piept.

Invit doar fumul în gură pentru o scurtă întâlnire,

urmată de o despărțire contemplativă.

Bună încercare, dar nu pupați țigări.

Bine, domnule gardian.

Așadar, ce beți?

Eu vreau o...

limonadă. Fă-o dublă.

Sună revigorant. Cred că vreau și eu una.

Stoarce și pentru mine una.

Eu mai vreau un coniac.

O clipă, amice!

Dacă stai la masa asta nu servești șnapsuri.

În primul rând, amice,

coniacul nu e șnaps.

În al doilea rând, e masa mea.

Stăteam aici, liniștit, îmi vedeam de treaba mea...

când am fost provocat de căpitanul Carrie Nation

și circul său de abstinență.

Lasă omul să-și ia ce vrea.

Ce doriți?

Limonadă. Fără prăjiturele.

Winchester, m-am săturat de dulcegăriile tale.

- Ce? - Bună ziua!

Dle colonel, voiam să văd cum vă simțiți.

- Împresurat. - Vai!

Am trecut pe aici, în drum spre ATI.

- Băieți, ne distrăm și noi? - Jucăm un darts?

N-aș recomanda să-mi dați obiecte ascuțite.

- De ce nu jucăm un poker? - Poker.

Poker! La asta mă pot descurca.

Bine, colonele! Tăiați teancul.

Nimic nu se compară cu viața pe Mississippi.

Săptămâna asta sunt cam lefter.

Știu că voi, țărănoilor, sunteți mai tari în buzunar.

Nu trebuie să jucați pe bani. Prea multă tensiune.

Pokerul nu e poker fără miză.

- Poftim. Jucăm pe sărățele, da? - Bună idee.

- S-a făcut, dle colonel. - Sărățele? Sfinte Sisoe!

Îmi dai niște sărățele? În drum spre ATI

treci te rog pe la Klinger.

Vezi dacă a adus biroul la normal.

- Desigur. - Avem destulă limonadă

cât să-l inundăm.

Klinger e tot supărat pentru permisie?

- Sper că nu. - Dacă e dezordine în birou,

șterg eu cu el pe jos.

Poftim.

Două ție, două ție...

Și două ție.

Hai, porumbeilor! Deschideți.

E sărat.

- Cum îndrăznești? - Cu respect.

Păduchi mizerabil, egoist și prefăcut!

Maior Houlihan...

Să nu mă maiorești pe mine, soldat!

Uite ce cocină e aici! Scoală!

Vă rog, dnă maior! Mă doare spatele.

Probabil ești supraîncărcat

de atâta fugă de muncă.

Vorbesc serios. Mă simt groaznic.

Poate am malarie sau ceva.

N-am făcut-o în copilărie.

Malarie, zici? N-ai febră.

- Ai avut frisoane? - Nu.

- Ți-ai luat primachina? - Da.

E clar că nu ai malarie.

Ești supărat pentru permisie

și te răzbuni pe cel mai bun om din lume.

Elicoptere! Mișcă-ți fundul, soldat!

Mă târăsc cât de repede pot.

Mai sunt doar doi afară.

Ne descurcăm.

Puteți pleca.

Îmi place să mă implic.

Când eram copil, nu-mi plăcea să iau masa cu cei mici.

Mereu ne înghesuiau la o masă de cărți, șubredă.

Ce se aude cu biroul lui Klinger?

Adormise, iar camera era un coșmar.

Hai să-l denumim „holul dezordinii”.

I-am dat ordin direct să strângă și să curețe.

Nu pot să cred că ar face așa ceva.

- Pensă! - Pensă!

Nu dau doi bani pe ce spune ăsta.

A zis că are malarie, deși n-avea niciun simptom.

Bine. Mi-a ajuns. Îi fac raport.

- Cum ai făcut asta? - De ce șoptiți?

- Aveți probleme acolo? - Nu, nu!

- Totul e bine. - Ca pe roate!

- Frumos, foarte frumos. - Gata cusut.

Înapoi la ATI și aduceți următorul ghinionist.

- Vreau mănuși. - L-am trimis pe Goldman.

Ce durează atât?

L-am trimis pe Goldman. Unde e?

Aici, dnă maior.

Goldman, nu e timp de pauze.

Îmi pare rău, dnă maior! Nu știu ce e.

Sunt atât de obosit, iar spatele mă omoară.

Aici stai în drum. Du-te în vestiar.

Cum se eliberează,

te va examina un doctor.

Sigur, pe el îl credeți.

Am aceleași simptome.

Nu e același lucru. Îl doare spatele și e obosit și...

E același lucru, doar că pe mine m-a apucat primul.

Nu știu când să te cred

la câte scamatorii ai făcut.

N-am tras în piept nici munca

și nici pe domnul colonel.

Îmi pare rău, Klinger! Odihnește-te în vestiar.

Bine, acum fă-ți omușorul să danseze.

Foarte bine.

Stai acolo. Tu ce crezi?

Par a fi amândoi anemici.

Anemici?

Nu vom ști nimic până nu facem teste.

Dacă n-ar fi caucazieni,

poate ar fi o reacție la primachină.

Ar putea fi mononucleoză sau hepatită.

S-ar putea să fim martorii unui început de epidemie.

Ar fi bine să-i izolăm de unitate și de Potter.

M-am purtat îngrozitor cu Klinger.

Nu ești singura.

Sper că îl doare cât să nu poarte ranchiună.

Tu ai grijă de el, eu de Goldman.

Klinger, mai am să-ți dau un ordin.

- Te rog să mă ierți. - E valabil și pentru mine.

Voi reflecta în timp ce mă odihnesc de boala mea imaginară.

Ce e chestia pe care n-o am?

Nimic de speriat.

V-ați ales cu un microb.

Deocamdată vă ducem în cortul VIP.

Nu pot. Trebuie să termin rapoartele.

Se bazează pe mine.

Nu-ți face probleme.

Ne ocupăm noi.

De ce sunt toți așa de grijulii?

Dumnezeule! Sunt pe moarte!

Salvați-mă! Ați spus că vă sunt drag.

Nu scapi tu așa de ușor de aici. Haide. Să mergem.

Părinte, ajutor!

Dacă apare col. Potter...

dacă vreți să rămână comandant,

orice ai face, nu-l lăsa să se apropie de birou.

Dle maior, tocmai v-ați oferit voluntar.

La naiba! Îmi pare rău,

dar, cu excepția unor donații

la orchestra din Boston

nu prestez voluntariat.

Mișcă, amice!

Dle colonel Potter, tocmai vorbeam despre dvs.

Părinte, ești singur.

De aceea sunt atât de încântat să vă văd.

Schimbați-vă și vom merge undeva unde să putem discuta.

Servim un aperitiv la popotă...

adică nu la dvs. în birou.

Nu te pot contrazice.

De unde tot valul ăsta de sociabilitate?

Mi-am dat seama că suntem aici, împreună, zi de zi...

și n-am stat niciodată, liniștiți, la o șuetă.

Așa că...

Povestiți-mi despre Midwest.

Am auzit că e o zonă plată.

Da, bine.

Am nevoie de raportul stării pacienților din ATI, din 11 aprilie.

N-am nici cea mai vagă idee unde poate fi.

- Caută la „T.” - ATI la litera „T”?

E singurul loc unde sunt sigur că nu va fi.

Hai să nu muncim cu iluzia

că le-a pus homo sapiens.

Ultimele ce le-am găsit

erau la „Δ de la „Însănătoșire”.

Și ce sugerezi?

Îi dăm foc și încasăm prima de asigurare.

Poftim, clar ca lumina zilei... anemie hemolitică.

Urăsc faptul că mă repet.

Am exclus tot, mai puțin primachina.

Cartea spune că apare numai la cei de culoare.

E o pastilă nouă. N-o fi finalizată.

Poate că pastila nu ține cont.

Scoatem primachina și vedem ce se întâmplă.

N-avem decât. Are logică.

Avem un nou tratament...

nu lua pastile și sună-mă dimineața.

E o ipoteză foarte interesantă.

Le-am exclus pe toate.

E asta sau supa de pui.

Voi, cei trei oameni de știință,

vreți să nu vă mai felicitați

și să mă ajutați să găsesc raportul din 26 aprilie?

Da, dar nimeni n-a vorbit așa cu Louis Pasteur.

Sigur că nu. Era francez.

Porcii sunt mai deștepți decât caii?

Du-te și întreabă un porc și un cal.

Cine-ți dă cel mai bun răspuns, ăla e.

Lasă-mă să intru în biroul meu!

N-am bătut niciodată un preot,

dar, Domnul mi-e martor, că-mi dai motive bune!

Ce naiba s-a întâmplat aici?

Dle, nu e așa de rău precum pare.

Nimic nu poate fi atât de rău pe cât arată!

Dle colonel, n-are rost să vă isterizați.

- Nu, dle! Vă rog, stați jos. - Unde?

- Poate în cortul dvs. - Moțăiți puțin.

Vă aduc un pahar de lapte cald.

Numai bun să vă liniștească.

Nu mai suport!

Următoarea persoană care este drăguță cu mine va muri în cizme... ale mele!

Nu mai suport de-astea de la nimeni! S-a înțeles?

Doamne, ce m-am descărcat!

Bine. Au trecut... două săptămâni fără primachină.

Felicitări, Maxwell!

Sângele tău e în bună stare.

Ce mă bucur. M-am săturat să fiu anemic.

Ura! 137 cu 88!

Minunate valori!

Ați reușit, cu 2 puncte de rezervă.

Știu. Am vrut să-mi las o marjă de siguranță.

Acum, vă rog să mă scuzați.

- Tu ești, Klinger? - Așa cred, dle.

Ce-a mai rămas din mine.

Bună, băiete! Se pare că ai avut un weekend pe cinste în Tokyo.

De nedescris! Să vă povestesc.

Mi s-a făcut rău de la pește... Un luptător de sumo a căzut pe mine,

apoi am fost dat afară de la gheișe

pentru o dâră lăsată în baie

Și, colac peste pupăză, m-a făcut plăcintă

un ricșar care a fugit fără urmă.

Când se spune că fug, ăștia chiar fug.

Se pare că ai avut cel mai urât weekend din istoria Tokyo.

Nu chiar, domnule.

Caporal Goldman la raport, dle!

LA FINELE ANILOR '50, S-A CONCLUZIONAT

CĂ DEFICIENȚA CE DUCEA LA ANEMIE

A APĂRUT NUMAI LA CEI DE CULOARE,

DAR ȘI LA POPULAȚIA MEDITERANEEANĂ.

Subtitrarea: Cristina Bejan