Original subtitles

- Gin? - Privește și plângi!

- Din nou? - Ăsta e jocul.

- De unde ai scos treflele? - De la locul lor.

Trei de la tine, trei din mânecă.

Tu ce ai, fetițo?

- Șaizeci și patru. - Vești proaste...

Îți arăt eu, Whitfield. Ține minte ce spun!

Lasă că rețin cărțile.

Nu știu cum să-ți spun, Houlihan, dar...

îmi ești datoare cu 3,19 dolari.

Ne vedem la salariu.

Ziua de salariu.

La salariu...

Voi fi sub un uscător... la coaforul din Fort Meade.

Corect. Când pleci?

În 14 zile, 8 ore și 22 de minute.

Ai mult tupeu, Whitfield.

Te transferi aici pentru două luni, mă jupoi de vie...

apoi țopăi înapoi în State, unde vei trăi pe banii mei.

O să-mi lipsești.

Taie cărțile! N-o să am timp să-mi iau revanșa.

Mi-a ajuns pentru astăzi.

Nu-mi place să văd un maior matur cum plânge.

Bine că renunți tocmai când se încinge treaba.

Trebuie să-i scriu fratelui meu. Ne mai vedem.

Noapte bună, bogătașo!

Margaret...

și tu o să-mi lipsești.

Lume, lume

E ora 7 și e un iad afară.

Vin răniți, oameni buni!

Mă duc direct în sală...

poate îmi aduce careva ceva de mâncare...

- Mă ocup eu. - Și eu.

Vă simțiți bine, dnă căpitan?

Știi cum sunt...

Nu-mi pornesc motoarele până la prima cafea.

Căpitan Whitfield, dacă nu rezistați, vă acoperim noi.

Fătucă, n-am lipsit niciodată din sală.

N-o să încep chiar acum.

Vin imediat.

O să vă bag pe toate sub masă.

Haide. Să mergem.

Uite-așa. Încă un client mulțumit

la magazinul „Trupul și Femurul”.

Dă-i drumul.

Bine. Cine urmează? Am o masă grozavă,

cu vedere la plafon.

Aplauze, voi ce-ați jurat pe Hipocrat...

Nu mai avem răniți!

Ca să vezi... Azi a fost zi scurtă la război.

Mă doare capul de la toată zarva.

O să fie bine. Mai pune-i un flacon.

Whitfield, încă un flacon de sânge AB, rH pozitiv.

Imediat!

Căpitane, ai greșit marfa.

- Pardon? - Voiau Ab, rH pozitiv?

Ați luat unul negativ.

Așa e. Mulțumesc.

Ar trebui marcate mai clar.

Finis.

Cică e imposibil să întreci perfecțiunea...

Altul, cu leziuni toracice grave.

Preiau eu. Fac suplimentare.

Pierce, eu sunt expertul pe toracice.

Aici, oameni buni.

Kellye, mănuși noi!

- Maior Winchester... - Da?

Jos chiloții!

Pierce, ai înnebunit? Am un rănit pe masă!

El m-a pus s-o fac.

Pierce, există o limită delicată între distracție și imbecilitate,

iar tu ai sărit cu prăjina peste ea.

Pierce,

violarea sfințeniei sălii de operații,

chiar și pentru un intelectual infantil ca tine...

este un act atât de decadent,

încât nu se cade să comentez.

Înțeleg...

Haideți, oameni buni...

A fost... doar o glumă.

A fost la fel de nostim ca

un înghițitor de săbii cu glandele umflate.

Pierce e specialist în glume nesărate.

Da, bine...

nu c-aș fi singurul.

Mă duc să mă schimb.

Îmi pare rău. Data viitoare...

Pe bune... A fost distractiv.

Probabil trebuia să fiți atenți.

Vă rog, sunteți prea amabili...

Părinte, ce-ar fi să le oferim

o recapitulare la „să nu ucizi”?

Părinte? Nu și dumneata.

Căpitane Pierce, am auzit de gluma proastă

ce i-ai făcut-o bietului Winchester.

Prefer să nu-ți vorbesc.

Dacă aș face-o, ți-aș spune

că ești un idiot și un nenorocit.

Dar, fiind om al Domnului, nu-mi permit să emit jigniri.

- Sigur... - O zi bună.

Mulțumesc tuturor! Sunteți prea amabili!

- Charles, s-o rezolvăm. - Să rezolvăm?

Da, să rezolvăm situația. Hai să fim chit.

Chiar aici, de față cu toată lumea. Haide.

Varsă-mi o tavă cu mâncare în cap sau fă-mă s-o mănânc.

N-aș face o asemenea nesimțire.

Dar poți. E simplu.

Haide. Răzbună-te. Ochi pentru ochi...

Nu-ți port pică, amice.

- Cum să spui asta? - Te înțeleg, Pierce.

Am studiat psihologia infantilă, să știi.

Nu simt decât...

Tuturor trebuie să ne fie... milă.

Dnelor și dlor, să ne fie milă,

pentru bietul arlechin și nevoia obsesivă de a se amuza.

Vă rog,

nu condamnați clovnul demn de milă.

Compătimiți-l.

Încetează!

- Salutare! - Scutește-mă,

șarpe de cort ce ești! Tu...

Ești supărat.

Am această calitate unică.

Când întreaga popotă

mă arde pe rug, mă șifonez.

E legat de faza ce-ai făcut-o...

Nu, ci faza pe care am făcut-o...

Am avut un complice, mai știi?

- Asta era. - Da. Asta.

Nu știam că voi avea partener din umbră.

- Gata, a trecut. - N-a trecut.

Mi-au ucis personalitatea.

Posibil să urmeze și restul...

Și ce vrei să fac?

Vreau să lași naibii brodatul și să mă asculți.

Adevărul ți-ar putea ușura sufletul.

Îți garantez că-ți va ușura și nasul.

Știu că ai tras ceva sfori...

Mărturisești sau nu?

Nu. În câteva zile, Winchester

va încerca să-și ia revanșa

- și totul va fi în regulă. - Nicidecum.

Trebuia să-l fi văzut pe vulpoiul ordinar.

Se purta așa de frumos cu mine.

Până și fundul meu roz știe că până ce nu se răzbună

risc să mor o moarte cruntă.

Nu contează.

Sigur pățești ceva nasol

și va pica el.

La norocul meu, nu pățesc nimic ani buni...

Ce e?

Miroase... a ticălos și cred că e de la mine.

Nu cred că-mi place mirosul.

E cea mai strălucită idee a minții mele bolnave.

O să-mi fac singur o farsă.

- Nu pare o idee fezabilă. - Ba da.

Charles va fi acuzat, iar eu absolvit.

N-o să mă mai furișez în penumbra coridoarelor.

- Nu-i chiar rea. - E malefică!

De-aia e așa bună.

Aici e Fort Meade...

- și chiar aici e Dale City. - Aha.

Pot merge la ai mei, în weekend.

Nu... Cu siguranță, armata ți-a încurcat actele.

Nimeni nu e alocat la mai puțin de 50 km de casă.

- Eu da ... acasă. - Incredibil!

A trecut mult timp.

De abia aștept să ajung.

Poftim! Un whisky scoțian pentru un maior irlandez.

Mai aduc o apă, căpitane?

Nu, mulțumesc. Trebuie să plec.

Probabil e totuna.

Încă câțiva clienți ca dvs.

și ni s-a dus reputația.

Unde pleci? E devreme.

Merg să-i scriu fratelui meu.

Iar? I-ai scris aseară.

Nu, aseară i-am scris tatălui meu.

Și care-i diferența?

Ajungi înaintea scrisorilor.

Sper că nu. Le-am scris

să mă aștepte la aeroport.

Unde-i Winchester? Hai s-o rezolvăm.

Trebuie să apară. Sigur ai înțeles?

E cam complicat, dar să văd dacă am prins-o.

Intrăm în club. Klinger ne duce la o masă.

Te așezi chiar în spate pe un scaun dat cu clei.

- Nu e tare? - Minunat.

Am exersat privirea umilită toată ziua.

M-ai căutat, Pierce?

Într-adevăr, Charles.

Păi și?

M-am purtat urât cu tine azi.

Pierce, ești prea modest.

Ai fost dezgustător, condamnabil...

Mai rău... Vreau să mă revanșez. Serios.

Pot să-ți fac cinste?

Ticălosul încearcă să-și ușureze conștiința.

- Haide... - Și...

Asta o să-l coste. Minunat!

Da, accept.

Mulțumesc.

- Salutare, băieți. - Salut.

- Masa voastră e chiar acolo. - Mulțam, Max.

Nu uita. Dl Pierce face cinste.

E tipul subțirel cu fața de ou.

- Margaret, stai cu noi? - Nu, mulțumesc.

Am prins spectacolul de dimineață.

Mă duc în cort.

Bine. Stai acolo. Nu acolo!

Nu... Ce-ar fi să stai aici, Charles?

- De ce? - Poftim?

Ce importanță are unde stau?

Pentru că, știi tu...

Cu mulțimea asta agasantă...

stau cu spatele la zid.

Într-adevăr, e de înțeles.

Instinctul de supraviețuire e mare la specia ta.

Doamne!

Ce s-a întâmplat?

Sunt...

Nu sunt lipit de scaun.

Dintr-o dată mi se pare că e ceva...

în neregulă...

acolo jos.

Nu se poate!

Intrigantule!

Acum înțeleg de ce m-ai ferit cu atâta grijă de scaunul acela.

- Nu. - Nu-mi vine să cred.

Întreci măsura.

Îți jur, Charles! E o greșeală.

Într-adevăr... A fost...

Dar a fost a mea, serios.

Să cred măcar pentru o clipă

că poți fi o ființă civilizată.

Max, dă-mi un cuțit!

Dle maior, nu merită.

Pentru pantaloni!

Atențiune, tot personalul!

Se pare că bătrânul doctor Hahaleră a comis-o din nou

și, din nou, mi-a tăbăcit mie fundul.

Vă rog!

Să nu uităm că bietul om e dereglat.

E clar că are un fetiș al fundurilor.

Mulțumesc tuturor. Sunteți

o sursă de inspirație în aceste...

vremuri tulburi.

Vă asigur. Voi suporta.

Mulțumesc, Max. Mulțumesc.

Klinger, am nevoie de altă pereche de pantaloni.

Poate de mai multe...

Nu se știe de câte ori voi fi mai fi atacat dorsal de Pierce.

Mulțumesc.

Ăsta trebuia să fie scaunul.

E destul de jenant, să știi.

Dacă mai pui la cale alte prostii, fă-o singur.

Pantaloni... mărimea 42, de filfizon...

Am cererea pentru aprovizionare, dle.

O verific după ce pun

puțină licărire în ochii lui Teddy

Mare om, T.R.! Tare, ca o friptură prea bine făcută.

Adevărat. Dle, pot să vă rog ceva?

I-am pus prea mulți bujori în obrăjori.

S-ar zice că a stat prea mult la plajă.

Dle, e destul de important.

Am nevoie de un sfat. E ceva serios.

Sfat? De ce n-ai spus așa?

Care-i problema, băiete?

Nu, dle. Nu e a mea.

Serios... E vorba despre...

un amic din MASH.

Nu de aici, ci din Toledo.

Am auzit că au fost lupte feroce acolo.

Problema e

că amicul meu știe ceva rău despre cineva.

Ceva ce trebuie spus...

dar nu vrea să fie josnic, ticălos și turnător.

Băiete, dacă se petrece aici ceva

ce trebuie să știu...

ai face bine să-mi spui.

Să știți că m-ați forțat.

Ei bine...

Doamne! Nu știu cum să vă spun.

Aseară, destul de târziu,

căutam ceva de la aprovizionare...

și am găsit-o pe căpitan Whitfield

singură, în întuneric. Era beată moartă.

Foarte ciudat...

Și mai e ceva.

Nu mi-a atras atenția inițial...

dar ieri, în sală, am împiedicat-o

să vă dea un flacon greșit.

Sticla era marcată cât se poate de clar.

Cred că ar fi mai bine să discut

cu maior Houlihan despre asta.

Helen Whitfield e cea mai bună asistentă!

N-am spus că nu e.

De fapt, faceți discriminare.

- O femeie n-are voie să se îmbete. - N-am...

Pierce și Hunnicutt și toți băieții

se pot face mangă și se pot prosti...

- Margaret... - Chiar și dvs.

v-ați întors în patru labe,

târziu în noapte!

Hai, nu fi obraznică!

Îmi pare rău.

Ți-ai spus punctul de vedere și cu siguranță a fost bine auzit.

Serviciul militar nu e ca un pat cu petale de trandafir.

Destui angajați ai armatei

o termină înecați în sticle.

Prietena ta a băut de-a stins,

la depozit, de una singură.

Nu ți se pare puțin cam curios?

Poate că voia să fie singură. Doar atât...

Și problema din sală?

- E o problemă minoră. - Despre care am aflat...

Mă întreb de câte nu am aflat.

Nu ne putem asuma riscuri în operație.

Voi vă știți demult, Margaret, așa că te întreb direct.

Știai că are o problemă cu alcoolul?

- Sigur că nu. - Dacă spui tu...

Nu vă faceți probleme. Mă ocup.

Sigur a fost o problemă izolată.

Am mințit de-am stins, pentru tine!

Înainte de a veni, mi-ai spus că te-ai lăsat de alcool!

M-am lăsat!

Și cine era aseară pe podeaua depozitului?

Bine...

Eu eram.

Care-i problema?

Am sărit și eu calul o noapte.

Locul ăsta... nu e tocmai paradisul.

Scutește-mă, Helen! N-o lua în derâdere.

Ești aici de două luni,

dar bei de ani de zile.

Lucrurile stăteau altfel pe vremuri.

În unitatea asta nu-ți permiți weekenduri de 3 zile.

Nu mai ești sufletul petrecerii ca pe vremuri.

Haide, Margaret! Doar mă cunoști.

Când e nevoie, sunt gata.

Ieri n-ai prea fost.

Colonelul tocmai mi-a spus

că era să-i dai unui pacient alt sânge.

Asta are ceva de a face cu băutura?

Sigur că nu.

Am greșit.

Am luat flaconul greșit.

Doar nu... Doar nu crezi

că am o problemă cu băutura?

Iartă-mă, dar nu te mai pot lăsa să intri în sală.

Te voi trece la laborator.

Acum trebuie să mă gândesc

ce-i spun colonelului.

Sunt asistentă pentru operații. Cum poți să-mi faci așa ceva?

Pentru că țin la tine.

Dacă-ți pasă, de ce n-o poți lăsa baltă?

Sunt în joc viețile oamenilor...

ca să nu mai spun de cariera ta, iar acum, de a mea.

Trebuie să înfrunți situația.

S-ar putea să ai o mare problemă.

E ridicol.

Asta... se întâmplă multora.

Nu stăm pe petale de trandafiri,

dar dacă te ajut, trebuie să fii cinstită cu mine.

Margaret, știu că ai făcut totul pentru mine.

dar crede-mă, nu e nicio problemă.

Dă-mi o șansă să-ți dovedesc contrariul.

Fac orice să șterg asta de la dosar.

Nu crezi că vreau să te cred?

Dar nu-mi permit să-mi asum riscul.

Te trec la laborator.

Dacă mai faci o greșeală ți-o pun la dosar.

Îmi ești cea mai bună prietenă.

Nu te voi dezamăgi.

Poți să mă supraveghezi.

Nu mă mai ating de alcool.

Promit.

Bine.

Klinger, bătrâne camarad!

Lăsați-o baltă! Sunt lefter. N-am niciun cent în cont.

Nu-ți face griji. Îți răpesc puțin din timpul tău liber.

Vreau să fac o farsă, iar B.J. a demisionat.

Grozav. Îmi plac fazele astea!

Ce le facem pantalonilor maiorului de data asta?

Îi înmuiem în benzină și le dăm foc?

Facem centura explozibilă?

Pantalonii maiorului ies din discuție.

Nu vreau să-i mai văd fundul.

Ținta netrebniciei va fi Ben Pierce.

Vă trageți singur pantalonii?

Nu, dar te prinzi repede.

Gluma asta pe seama mea nu va mai eșua,

ca data trecută în club.

M-am pierdut. Dați-mi o busolă.

Vreți să spuneți că farsa aceea era destinată dvs.?

Sigur că da. Nu mai ții minte?

Ai fost implicat.

Știți ce, dle căpitan?

Chiar cred că v-ați luat-o.

Charles, am să-ți spun ceva incredibil!

Ai venit, Pierce! Să-ți ușurez munca.

- Poftim. - Nu!

Nu vreau pantalonii, ci pace!

Nu e nevoie să forțezi, Pierce. Poftim.

Acum spui „Ți-am copt-o, Charles!”, râzi și ai plecat.

- Cum te fac să mă asculți? - Nu poți.

Bine, fie!

Poftim. Uite o dovadă de bună credință.

Revistele cu nudiști și-au făcut în sfârșit efectul?

Nu, nu e vorba de asta. Voiam doar să discutăm puțin.

Despre?

Despre inamicul nostru comun, B.J. Hunnicutt.

E un om cu două fețe și fiecare are o limbă bifurcată.

- Ce-a făcut? - De toate.

Eu trebuia să mă lipesc de scaunul din club...

dar el a aranjat să fie schimbate,

ca s-o pățești tu.

Te aștepți să cred asta, Pierce?

Charles, îți jur că e purul adevăr.

Iar... Klinger mi-e martor.

El a schimbat scaunele, la indicațiile lui B.J.

Tot ideea lui a fost să te dezbrăcăm în sala de operații.

Pierce, pare o nebunie.

Vrei să spui că toate astea sunt reale?

Absolut.

Proaspăt-bărbieritul și adorabilul B.J.

este un geniu pervers.

A orchestrat totul

ca tu să fii umilit...

eu să fiu blamat, iar el să se distreze.

Pe cuvânt. Machiavelli ar fi fost mândru.

- Dar nu rămâne așa. - Nu?

Știi cum se spune:

„cel ce trăiește din glumă, așa va pieri.”

Vai de mine!

- Bună! - Bună!

- Bună! - Bună!

Vii des pe aici, uriașule?

Vă rog să mă... Aoleu!

E timid.

Da.

Ce s-a întâmplat?

Bună mișcare, Șoimule!

Are cineva un halat?

Aș vrea să te ajut,

- dar e la spălat. - Fără verde.

Doamnelor, aveți un nou coleg.

Dacă n-am ce îmbrăca,

nu mă scoateți din pat.

Atențiune!

Războiul continuă! Vin răniți.

Cu această excepție. Mă scuzați, până ce...

pun pe mine ceva jenant.

Sigur. Frumoase roți!

- Pa. - Pe curând!

Mă scuzați.

CORTUL ASISTENTELOR

Regret, dr. Hunnicutt. M-au obligat.

Zâmbește, Hunnicutt. Spune „păsărica”!

- Îmi dai perna înapoi? - Nu.

Uite-ți, prietena, căpitanul Whitfield.

Cum se descurcă? Tot pe uscat?

E foarte bine.

M-am asigurat că n-a fost singură

deloc în ultimele 2 zile,

așa că n-avea cum să dea pe gât nimic.

Mulțumesc.

Stai o clipă. Ce e asta?

E tocana noastră de vită, dnă.

Arată groaznic.

E ca altădată.

Are chestii în ea.

Se urcă pe mine!

- Dă-le jos! - Liniștește-te!

Nu mă atingeți! Jos de pe mine!

Ce e? Ce s-a întâmplat?

Sunt peste tot!

- Sunt peste tot! - Oprește-te!

Sunt peste tot!

Kellye, 5 ml paraldehidă!

Ce e cu ea? A luat-o razna!

Nu e. A intrat în sevraj.

Nu pare să fi băut.

Nu faci așa când bei.

Faci așa când te abții.

Îmi pare rău, dle. V-aș fi spus

- dacă știam că e așa rău. - Știu.

Clar i-a păcălit pe mulți, dar cel mai rău, pe sine.

- Mi-e atât de frig! - Nu-i nimic. E bine.

E bine. E în regulă.

Vezi? Ți-am spus că pot, Margaret.

Mă țin de cuvânt.

„...și în scurt timp,

am progresat mult.

Nu-mi mai este teamă.

Nu e așa de greu să recunoști că ești alcoolic

când sunt atâția în jurul tău.”

Sună bine. Primul pas al recuperării

e să treci de faza de negare.

- Sper sincer să-și revină. - Da... și eu.

Astfel de vești cer un mic toast.

Ce spui, Margaret?

Bună idee! Klinger, whisky cu apă pentru noi.

- Fără whisky. - Am înțeles.

Astea au ieșit super.

B.J. ăsta e cel mai tare.

Se pare că în spatele unui bărbat e un posterior de pomină.

Sunt minunate! De ce a durat atât?

Pentru a developa astfel de poze

n-ajunge o cameră.

Ai nevoie de o alee.

Nu-i amuzant deloc!

Măi, măi, ce țâfnos e!

O să-și iasă din pepeni

când o să vadă pozele de la avizier.

- Nu se poate! - Ba da.

Subtitrarea: Cristina Bejan