Original subtitles

Dăm jos hainele albe

și ne îmbrăcăm cu cele verzi.

Mă simt mereu foarte patriot când ies din sala de operații.

Hainele albe sunt pătate cu roșu și mă apucă vinețeala.

Măcar voi vă puteți relaxa înainte de cină.

Mâine, la prima oră,

vreau să mă apuc de rapoartele medicale lunare.

Așadar, paysanos , până la haleală, ciao.

A trecut și aprilie. Unde s-a dus?

Vezi cum zboară timpul când ai un holocaust bun?

Aniversarea nunții mele e pe 23 mai.

Sună ciudat pentru tine,

dar eu și Peg ne făcusem obiceiul

de a petrece împreună.

Partea frumoasă e că... măcar mă ai pe mine.

Bărbierește-te.

Am nevoie de ajutor.

Omul ăsta l-a adus pe băiat în brațe.

Mă numesc Key Yong Lu. Îmi puteți ajuta nepotul?

- Să vedem. - Ce-a pățit?

Bombardament inamic. Soon Chi căzut în șanț.

- Pare fractură. - Să-i facem radiografii.

Mă ocup eu. Du-l la radiologie. Ne vedem acolo.

- Da, doctore. - Locuiți prin preajmă?

Nu. În nord.

Inamic distrus satul. Noi venit în sud.

Strategia militară o fi

să scapi de bătrâni și de copii,

apoi, restul e simplu.

Dăm jos hainele verzi

și îmbrăcăm hainele albe.

Aș vrea să fac ceva special pentru B.J., dar ce?

Nu știu. Nu mi-am aniversat nunta.

Nu te uita la mine.

Dacă ne străduim cu toții,

sigur inventăm ceva.

Dar ce rost are? Imaginea unui banchet

face un om flămând mai înfometat și mizerabil.

- Bună seara! - Bună, dle colonel!

Charles ajunge în miezul problemei

înfigând un cuțit în el.

Ce dezbateți?

Se apropie aniversarea nunții lui B.J. și toți cei cărora le pasă

încearcă să facă evenimentul mai suportabil.

Ceva sugestii, dle colonel?

Nu-mi vine nimic acum, dar mai este timp.

- Va fi o surpriză. - Începem cu începutul...

Avem probleme raportate de Corpul I.

Au amplasat o unitate lângă noi.

Avem nevoie de un doctor pentru inspecția sanitară.

Eu am fost ultima dată.

Știu asta, Pierce.

Urmăresc lucrurile astea.

Hunnicutt a fost înainte ta, iar tu ai fost înaintea lui.

Este evident că un nume lipsește de pe listă.

De fiecare dată când ajunge la rând,

respectivul suferă de o boală misterioasă.

Versiunea Winchester a febrei galbene.

Dle maior, doctorul Potter are

exact rețeta care-ți trebuie:

O frumoasă zi la țară.

- O să fie bine, doctore? - O să fie bine,

dar îl vom ține aici câteva zile.

Mulțumesc foarte mult!

Vă sunt veșnic recunoscător.

Îmi pare rău, dar nu poți sta aici.

Nu pot să-l părăsesc.

Mama lui a fost ucisă de un soldat inamic.

Tatăl său luptă în armată, dacă mai trăiește.

E rudă apropiată. Lasă-l să stea cu el.

Bine, doctore.

- Ce tensiune are? - 110 cu 70, doctore.

Ce-a spus?

Vrea... muzică de gură?

- De gură? O muzicuță? - Da, muzicuță.

Cred că nu are nimeni nimic împotriva unei muzicuțe.

Când se trezește, trebuie să-i spun că s-a pierdut în timpul atacului.

Era cadou de la un soldat.

Singurul lucru pe care-l poate lua cu el din sat în sat.

E greu.

Ar trebui să dormiți puțin.

Dacă tot ați așternut podeaua...

Mulțumesc.

Aerul dimineții e răcoros și liniștit.

În câteva momente, plec într-o misiune militară

care ar putea marca ultimele mele clipe pe această planetă.

Prin urmare, vă las cu aceste câteva gânduri de despărțire.

Iubitului meu tată, îi confer autoritatea legală

de a dispune de toate proprietățile mele.

Devotatei mele mame, îi dau voie să mă reprezinte,

singura condiție fiind ca niciodată

să nu-l voteze pe vărul Alfred.

Delicatei mele surori, Honoria,

îi las colecția de fluturi.

Probabil că tu nu o vrei,

dar vărul Alfred o vrea.

Cu bine, Cape Cod!

Cu bine, campus Harvard!

Cu bine, cod prăjit!

- Bravo! - Da!

Antropoizi neciopliți.

Ce adio emoționant către Cod, campus și pește.

Dlor, nici mie nu-mi pasă de voi,

dar în ultimul vostru ceas

m-ar lăsa inima să vă las în pace.

Charles, e doar o inspecție de rutină.

Dealul Cotletului a fost deja capturat!

Încă un amănunt, scumpă mamă...

Dacă nu mă întorc viu,

vreau să fiu incinerat, iar cenușa

să mi se împrăștie peste Robert Taft.

Colonele, aveți vești de la Charles?

Am făcut o oră din tură.

Nu. Bănuiesc că inspecția a intrat în prelungiri.

- Ce mai face micul musafir coreean? - Fizic, bine,

dar i-ar prinde bine de o injecție cu o muzicuță.

Klinger, cred că ăsta e domeniul tău de expertiză.

Nu știu. Din câte am auzit, asta e marfă rară.

Ăsta să fie Sultanul Șterpelelilor?

Ai o gură ce-ar putea fertiliza 40 de acri.

Bineînțeles ca da. Puștiul va cânta la muzicuță

înainte să fredonați „Desert Song”.

Iată-l pe inspectorul maior.

Pentru asta mi-am riscat viața.

Nu știam dacă întârzii sau ai dat colțul.

Am zis că te-au ucis

și ne imaginam vinovatul.

Hunnicutt, du-te și te lezează.

Doamne, dle maior! Halal raport.

Am fost eu la grătare unde nici juninca de onoare

n-a fost atât de înfierată, precum această unitate.

Ăștia s-ar fi simțit ca acasă la grătar.

Era ca în cocină.

Nu știai că e război?

Nimeni nu trăiește în lux.

Chiar și unul cu apucăturile tale ar fi fost șocat.

Popota și latrina erau scandalos de apropiate.

Gunoiul era lăsat unde le cădea din mână.

Ei trăiesc după principiul „Murdăria e pretutindeni”.

Ai lăsat unitatea cu un mare pocinog.

Ești sigur că nu ai exagerat puțin?

Absolut deloc.

Am fost foarte explicit cu comandantul,

Maiorul... Finch.

Scuzați-mă! Am avut o zi revoltătoare.

Mă întorc în camera mea,

să dau jegurile astea jos și să mă relaxez.

Îmi pare rău, dar ești de serviciu la ATI.

Nu există... Hunnicutt, dragă prietene,

crezi că te lasă inima să preiei tura mea?

Am ceva important de făcut.

Da? Ce?

Mă întorc în cameră, dau hainele jos și mă relaxez.

Am fi dansat, desigur. Mereu făceam asta.

La ultima aniversare, Peg avea 8 luni de sarcină.

Exact cât trebuie pentru pași mici și foarte puțină agitație.

Cred că de asta mi-e așa de greu s-o ratez acum.

- Prima aniversare cu Erin. - Da, e greu.

Îmi lipsesc lucrurile mărunte.

Cum ar fi?

S-o privesc când o spală pe Erin.

Să văd cum suflă clăbucii din mânuța ei.

- De ce mă întrebi toate astea? - Sunt curios.

N-am avut nicio aniversare.

De fapt, nici baie n-am făcut.

Zi-mi, ce mai făceați?

Ce-ați fi mâncat?

Nu știu...

Poate un mic local din Sausalito...

Sau o cină acasă, la lumina lumânărilor.

Minunat! Petrecere în pijamale la ATI.

- Maior Winchester... - Da? Ce este?

Maior Finch... E reconfortant de știut

că mai aplică limita de 15 băuturi la Clubul Ofițerilor.

După inspecția pe care ne-ați făcut-o,

mă simțeam destul de prost.

- Bănuiesc că am băut câteva. - Nu bănuiți.

Nu există nicio îndoială.

Apoi m-am gândit că aș putea veni aici...

să vă conving să vă răzgândiți.

Nu cred că ați apreciat corect.

Aveți perfectă dreptate, dar ce puteam să fac?

Nu există număr mai mic de zero.

Doctore, chiar m-am luat de ei

și vor pune lucrurile la punct, așa cum doreați.

Splendid! Sunt sigur că, oricine v-ar succeda

va primi o apreciere mai bună.

Haideți, dle maior! Nu era chiar așa de rău.

Poate că nu pentru cineva care privește lumea

prin ochii roz-injectați.

Ce-ar fi să faceți stânga-mprejur spre grajdul dumitale

unde sunteți, într-adevăr, cireașa de pe tort?

Așadar, asta e?

Chiar vreți să fiți așa de zelos?

- Zelos? Cine? - Tu, cimpoi care ești!

Sunteți la fel de deștept, pe cât sunteți de curat.

Bine. Ce zici de asta?

Haide, lașule!

Să văd cât ești de deștept!

Bine.

Nu-ți face griji. În fiecare scatoalcă e o urmă de speranță.

Pune dintele sub pernă și până dimineață

averea familiei crește cu zece cenți.

Te rog, taci, Pierce.

Da? Mă obligi?

- Vrei să mă lași să sufăr în liniște? - Sau pe veșnicie.

Sper că după ce gura ta va fi funcțională

vei depune plângere împotriva lui Finch.

Aș vrea să uit acest incident sordid.

Într-o săptămână, îmi voi înlocui dintele și asta e.

Charles, întorci și cealaltă buză?

Crede-mă. Mi-ș dori foarte mult

să fiu șef de galerie la plutonul de execuție

în urma curții marțiale...

dar fi prea umilitor să explic

cum m-a umilit prichindelul.

Și ce dacă?

Nu-ți stă în fire să fii paznic la piscină.

Deși îți sunt recunoscător pentru acest efort, Pierce,

semnificația acestui eveniment e mai profundă decât un dinte lipsă.

Ce tot spui acolo?

Una e să cauți bătaia cu lumânarea.

- Da. - Și e cu totul altceva

să fugi în loc să te aperi.

N-am demonstrat nimic mai mult decât o comandă acută

a artei auto-prăbușirii.

Nu ești prea sever cu tine?

Înfrunt crudul adevăr, Pierce.

Shakespeare a zis că „lașii mor de multe ori înainte de moarte.

Curajoșii îi simt gustul doar o dată.”

Mă scuzați, doctore,

dar nu am putut să nu aud ceea ce ați spus.

Poate aș putea să vă fiu de ajutor.

Haide, prietene gârbovit, ce ai putea tu să faci?

E realmente un truc impresionant.

Nu e niciun truc, dle maior.

Folosesc mintea în armonie cu trupul.

Ați auzit de karate?

Cea mai veche artă a autoapărării.

Vă pot iniția într-un timp scurt.

Tentant, dar, din păcate, sunt chirurg.

Am nevoie de mâinile astea pentru a salva vieți,

nu pentru fabricare de... surcele.

Mâinile sunt doar o armă a corpului.

Taxezi cu ora?

- 'Seara, mein Kapitans! - 'Seara!

- Vreau o bere. - Idem.

Trebuie să ne gândim.

Cum merge cu muzicuța?

Până acum, doar falsete.

Crezi că va ploua mâine, Beej?

- Poftim? - Crezi că va ploua mâine?

Nu m-am prea gândit la asta. De ce?

Nu știu. Mereu m-a interesat starea vremii.

Ploaia poate fi revigorantă. La fel și lapovița.

Ceața e drăguță. Înțeleg că e

multă ceață în San Francisco.

Da, uneori, după-amiaza târziu,

se adună ceața peste Golden Gate.

Și iar am revenit la San Francisco.

- Cum se face? - Știu totul despre casa mea.

Locuiam mult acolo. Eram... curios cum e pe la tine.

Ce vrei să știi?

Ce faci când te trezești?

Stai puțin. Îmi scapă mie ceva?

Ai zis de casă. De ce mă întrebi ce fac?

Am spus „casă”? Scuză-mă!

Nu, mă refeream la oameni... oamenii din casă.

Ce e o casă fără oameni?

Doar o casă mare cu un câine în ea.

Nu vreau să te întrerup. Continuă.

Ce faci când te trezești?

Deschid ochii, după care

casc și mă dau jos din pat.

Oprește-mă, dacă e prea interesant.

Nu, nu. E minunat. Și apoi?

Cobor, iar Peg îmi toarnă o ceașcă de cafea și o beau.

Ce contează ce fac eu dimineața?

Ai dreptate. Am insistat prea mult.

- Las-o baltă. - Bine.

Ce faci după-amiaza?

Foarte bine, dle maior!

Ai învățat multe deja.

Cer scuze dlui doctor...

dar vă comportați tare ciudat

de când aveți pijamale spilcuite.

Mă ocup de chestiuni metafizice

mult peste limitele tale.

Credeți-mă, o să-mi mențin limitele

și tot restul cât mai departe de dvs.

Ce faceți?

Momentan, vizualizez...

cum piciorul meu secționează scândura aia.

- Care scândură? - Pe care o vizualizez.

Cine ți-a spus că poți să te joci?

Mă scuzați, dle Bantam Ben!

Din păcate, vă raportez

că nu există bucurie sau muzicuțe în zonă.

Ridică picioarele.

Mărețul Klinger a eșuat.

Cât de greu poate fi să găsești o muzicuță?

Singurele muzicuțe

- sunt aduse de soldați. - Și?

Copiii coreeni le adoră.

Le fură cât de repede pot.

- Pe toate? - Ei bine, sunt câteva la unități.

Ia una de acolo.

Băieții n-ar da nimic fără un ordin direct sau fără luptă.

Care-i faza cu muzicuțele?

Ați sărit printre tranșee,

cu o tubă în buzunar?

Bine. Cunoaștem pe cineva

mai dotat la vreo unitate?

Un maior care ar trebui să rămână desculț

ține în mână cariera

unui anumit comandant.

Glumești? Maiorul Winchester

nu-i va cere lui Finch nicio favoare.

Cine are nevoie de el?

Am certitudinea, bătăiosule maior Finch,

că sunteți conștient că un tribunal militar

nu privește cu ochi buni delictul de atac asupra unui ofițer!

Mi-am scrântit limba.

Sigur că intenționez să vă pun sub acuzare!

Spectacolul pugilistic a fost lugubru și repugnificator.

„Repugnificator”?

L-am inventat. Ce știe el?

Voi cere execuția prin spânzurătoare!

Vă iese și Jimmy Stewart?

Să mă răzgândesc?

Ai înnebunit.

Totuși, dacă tot ai deschis subiectul,

ar fi un lucru care ți-ar putea asigura libertatea.

Vreau o muzicuță.

M-ai auzit bine! O muzicuță.

Dacă nu ai așa ceva în unitate, caută în altă parte.

Ai 24 de ore. 'țumesc.

Bravo!

- Minunat! - Domnilor...

Să vedem. Asta vine aici, jos, iar apoi...

Iată-l pe omul care l-a lovit pe Mr. Winchester.

Vreți să vă jucați puțin fără mine?

Sunt asociatul maiorului Winchester,

căpitanul Hunnicutt. Ai muzicuța?

Da, dar nu a fost ușor.

Minunat. Maiorul Winchester e ocupat acum,

dar îl voi informa.

Mulțumesc mult. Pe curând!

Ce e așa de important la muzicuța asta?

Privește. Soon Chi?

Uite ceva la care să cânți.

Haide. N-o să te muște.

Ăsta e cel mai bun medicament.

- Și pentru mine. - Asta înseamnă

că sunt chit cu el, da?

Da. Mulțumim pentru că ai adus-o.

Lațul e deschis și cazul închis.

Te-ai întors la locul crimei, nu?

Mi-ai picat în mâini, pitic agresiv ce ești.

- De data asta sunt pregătit! - Charles, calm!

La o parte din calea mea! Mă descurc, mulțumesc.

- Nu înțeleg. - Sigur că nu.

Ai venit să-ți vezi sacul de box preferat...

tremurând și smiorcăindu-se într-un colț, nu-i așa?

Nu? Să mergem afară, Mac.

Uite, nu vreau probleme.

- Nu vrea probleme. - Sigur că nu.

Acum când vede că tot corpul meu

e un arc de oțel gata să dezlănțuie furia...

Fir-ar! Mă ajuți? Mulțumesc mult.

... furia înăbușită a 12 bărbați.

Permiteți-mi să-ți ofer o mică mostră din ceea ce îți este rezervat.

Eu măcar eram beat! Tu ce scuză ai?

Nu, mulțumesc. Mi-e bine așa.

În multe țări, aniversările sunt sărbătorite...

stând și jucând darts.

Haide să merge la club.

- Fac eu cinste. - Nu.

Voi bea în cinstea ta.

Haide, un pahar amărât...

Cât să stai deprimat?

Până îmi iese bine.

Băieți, suntem în belea.

- Ce s-a întâmplat? - E o poveste lungă și urâtă.

Știți muzicuța ce-a adus-o Finch?

Se pare că a furat-o de la oamenii lui.

Așa că tipul s-a enervat

și a depus acuzații împotriva lui Finch.

Finch susține că Winchester l-a sunat

și l-a șantajat.

Corpul I l-a sunat pe col. Potter,

care l-a chemat pe Winchester...

care a negat că ar ști ceva de vreun telefon.

Așa că Potter a zis: „Dacă n-ai sunat tu, atunci cine?”

Ce mai întreb? Adu-i pe Pierce și pe Hunnicutt aici, imediat!”

Știam eu că mergea prea bine.

Colonele, e ridicol!

- Surpriză! - Surpriză!

Mulțumesc, tuturor, apreciez gândul vostru. Doar că...

Crede-mă, Beej...

Nu e petrecerea ta obișnuită de acasă.

Vino încoace.

Știu că ai vrea să fii azi cu soția...

dar asta n-am reușit să facem.

Am făcut următorul lucru bun...

Te rog, B.J., ia loc.

Haide.

- Ești pregătit, Winchester? - Recepționat.

Klinger, luminile!

Bună, dragule!

Mi-aș fi dorit să fim împreună, mai mult decât orice.

Știu că și tu simți la fel.

Evident, prietenii tăi minunați știu și ei asta.

- Cu ajutorul tatei, - Te-am surprins?

...am închiriat o cameră și cu casetele

de la Pierce,

îți arăt cum ar fi azi dacă ai fi aici.

Nu-i așa că e adorabilă?

Peg se scoală prima, o schimbă pe Erin și o hrănește.

- Ți-am copt-o! - Acum a trecut pe solide.

A trecut deja un an.

Draga de ea...

Bună, Erin!

Bună, puiule!

Cobor, iar Peg îmi toarnă o ceașcă de cafea,

iar eu o beau.

Dacă închid ochii și mă concentrez,

mi le pot imagina atât de clar,

ca și cum aș fi acasă.

Vai, B.J.!

- Uită-te la fățuca ei! - Nu e o scumpică?

Văzând-o pe Peg cum îi face baie,

să văd cum suflă clăbucii din mânuța ei...

B.J., e adorabilă!

După ce am pus-o pe Erin în pat,

restul serii ne-ar aparține.

Peg și-ar pune cea mai bună rochie,

aș așteptat-o la capătul scărilor.

Unde ai ieși la cină?

Poate un mic local din Sausalito...

Sau acasă, la lumina lumânărilor.

Apoi vom dansa, vom vorbi și ne vom îmbrățișa.

B.J., știu că filmul și banda audio

nu pot înlocui realitatea,

dar această aniversare anume

va fi mereu una specială.

Nu fi trist, dragule!

Chiar dacă nu pot fi cu tine,

gândul la tine

și dragostea pe care o aud în vocea ta

mă fac să realizez cât de minunat va fi

când vom fi din nou împreună.

16.000 de km nu pot distruge dragostea ce ne-o purtăm.

La mulți ani, dragule!

Haide, băiete.

Cântă cum te-am învățat.

B. J., știu că nu sunt Peg, dar îmi permiți?

- Cu bine, doctore! - Cu bine!

Amândoi vă suntem recunoscători.

Cu mare plăcere. Tu și cu Soon Chi

ne-ați adus puțin soare și muzică.

Mulțumesc!

Drum bun spre casă.

- O clipă! - Scuze, dre Slăbiciune...

Stați așa, băieți. Lăsați-mă să încerc.

Ați studiat cu Key Yong?

Nu. Am învățat asta de la un catâr.

Subtitrarea: Cristina Bejan