Original subtitles

Șoimule, ia ascultă! Am una bună.

„Cât de sigur pe tine ești?” Prima întrebare:

„Devii evaziv în materie de sentimente?”

Depinde ce înseamnă evaziv.

Haide! E cu „da” sau „nu”.

În regulă. Da și nu.

Am pus „da”. Bine, numărul 2:

„Neliniștea îți induce nemulțumire personală?”

Nu, de vină e Coreea. Ce porcărie de test!

E făcut de un psihiatru

de la Reader's Digest.

Da? La modul cum comprimă articolele,

cum îl cheamă, dr. Sigmund Fred?

Bine. S-o lăsăm baltă.

Chiar dacă e o prostie,

tot vreau să-l fac.

Hai cu întrebarea numărul 3.

Bine, haiosule, mai ai o șansă.

Întrebarea numărul 3: „Ți se pare necesar

să abordezi în glumă subiecte serioase?”

Nu.

Bine, mi-a ajuns.

Ești numai bășcălie. Ia de aici!

E un articol despre tine: „Umor în uniformă” .

Eu vorbeam serios.

Lasă. Faci glume tot timpul.

Scrie „mi se pare necesar”...

Nu mi se pare. Nu sunt dependent de glume.

Salutare, căpitani! Mai aveți locuri la conferință?

Luați un loc!

Reader's Digest.

Faină revistă!

Eu și Mildred avem colecția prescurtată.

Mildred nu înțelege niciodată cum prescurtează ei cărțile.

Par perfecte.

Și eu le iubesc. Preferatele mele sunt

Poveste despre un oraș și Cei doi mușchetari.

A venit telegrama asta.

Col. Horace Baldwin vine mâine

într-un tur de documentare.

Se întâmplă adesea, când rămân fără documente.

Horace Baldwin?

Dacă eram cu Western Union,

acum aș fi primit un bacșiș.

Înapoi la treabă, puștiule!

Vorbele-s zgârcite, la fel ca și colonelul.

Acum m-am prins cine e.

Baldwin e mahărul

care l-a exilat pe Winchester din confortul Spitalului din Tokyo.

Când va afla, dl maior va arunca flăcări pe nas.

Mă ocup eu. Trebuie să văd asta.

Șezi, Pierce! E o situație explozivă.

Nu vreau să pună nimeni paie pe foc.

- Eu sunt cuminte. - Nu mai fac caz de Horace.

Nu sunt prea nerăbdător să-i aduc astfel de vești.

Mai bine-mi mai pun un rachiu.

- Ce faci? - Țin o evidență.

- A fost doar unul. - Am zis eu băutură?

Ai făcut cinci glume:

Povestea unui oraș, Doi mușchetari,

lipsă de documente...

Care-i faza?

Conform statisticilor oficiale publicate de armată,

ai făcut cinci glume într-un minut.

Adică 300 de glume pe oră,

15 ore pe zi... cam 5.000 de glume pe zi.

Ești un tip nostim, deși nesigur.

Da, bine... Faza e

că nu sunt nevoit să le fac. Îmi vin în cap.

- Desigur. Înțeleg. - Așadar, spui...

că pot scăpa de aici pe fond de instabilitate?

Și cu asta, șase.

Știau ei ce fac

când au aprobat Regula de Aur:

„Ce ție îți place, altuia îi face”.

„Iartă și uită” e altă vorbă înțeleaptă.

Lasă-mă să-ți amintesc și asta:

discreția chiar e cea mai bună parte

a curajului.

Colonele, mă rog să existe un motiv

să mă atacați cu astfel de platitudini stil Bartlett.

Încerc să te întăresc moral, Winchester.

Urmează să-ți vină un vechi prieten.

- Serios? - Da.

Colonelul Horace Baldwin.

Horace Baldwin? Când?

Cândva, în seara asta.

Interesant, nu? Nu l-am văzut de când am părăsit Tokyo.

Trebuie să recunosc că te abții mai bine

decât mă așteptam.

Mă gândeam c-o să erupi ca Vezuviu pe aici prin birou.

Dle colonel, ce rost are ranchiuna?

Mă bucur să văd că ai puțin bun simț.

Ce posibil beneficiu aș putea avea

dacă m-aș enerva pentru iminenta venire

a cretinului care m-a exilat în incubatorul de purici?

Avem bun simț, nu-i așa?

Doar că m-au obligat

să renunț la deliciile din Tokyo,

unde m-aș putea răsfăța cu Kabuki și caracatiță?

Winchester, iar te ia scânteia.

- O să te aprinzi. - Ați savurat

deliciul epicurian al caracatiței proaspete?

Nu mă interesează mâncarea

care se agață de farfurie.

Asta e cea mai mare nedreptate!

Să mă exileze în acest iad parazit...

doar pentru a nu-mi plăti cei 600 de dolari

ce mi datora la cribbage!

Așadar, când sosește,

voi face o intervenție electivă,

pe primul organ care se prezintă!

Dle maior, am un spital de condus

și nu vreau să-l am pacient pe Baldwin.

Dle! Ar putea fi singura șansă

de a savura dulcele fruct al răzbunării.

Jur pe toți sfinții din Beacon Hill, c-o să mă răzbun!

Winchester, drepți!

Am nevoie de un voluntar

să stea departe de col. Baldwin, iar tu ești acela!

Stânga-mprejur!

- Înainte, marș! - Dar, colonele...

Încă nu mi-am spus ultimul cuvânt.

- Mă scuzați, dle maior... - Taci, beduine!

Eu am multă experiență în aceste chestiuni.

Experiența ta e inutilă.

Nu vând ceasuri din portbagaj.

Vreau doar să vă întreb ceva.

Dacă ați câștiga

o călătorie all-inclusive la Tokyo

tot restul războiului?

Tokyo? Japonia?

Exact, Perla Orientului.

Tot ce trebuie să faceți

e să aplicați cele trei elemente ale succesului:

ce, unde și când să pupați.

Sper că nu pe al lui Horace Baldwin, nu?

Omul care v-a trimis aici

e cel ce vă poate scăpa de toate.

Mai degrabă mor decât s-o fac!

Priviți imaginea de ansamblu. Dacă sunteți deștept,

o strângere de mână cu colonelul Baldwin

va fi unicul contact.

Această situație cere tact,

diplomație și lingușeală.

Lingușeală? Un Winchester?

Nu uitați, pentru un trandafir rar,

e nevoie uneori de mult gunoi de grajd.

De ce-ți ascult prostiile infinite

când am de planificat crima perfectă?

Vești bune! Avem suficientă apă caldă.

Hai, lasă vrăjeala.

Ai vorbit serios aseară?

Nu, am spus numai minciuni. De ce?

Știi despre ce vorbesc. Ai spus că sunt nesigur.

De ce te lași afectat?

E o prostie de test.

Sigur că da. Complet fără sens.

Crezi sau nu că exagerez cu glumele?

Haide, spune-mi.

Ești puțin nesigur...

Cine nu e? Să știi că te consider

și cel mai amuzant.

Dacă scot politețurile,

ceea ce spui înseamnă

că sunt un soi de tonomat de glume

ce trebuie să fie strâns, ca un suspensor.

Ai mai mulți clăbuci la gură decât pe corp.

Ascultă, sunt un tip extrem de complex!

Umorul genial nu e singura mea calitate.

De fapt, chiar și fără el, sunt interesant.

- De fapt, sunt... fascinant. - Sigur că da.

Nu mă lua la mișto!

Crezi că glumesc.

- O să-ți dovedesc. - N-ai ce dovedi.

Bine. S-a făcut. Pariez pe zece dolari

că pot să mă abțin o zi întreagă de la glume.

Nu te lași, nu-i așa?

Cum aș putea? Mi-o tot arunci în față.

- Deci, s-a făcut? - Bine.

O fac, pentru tine,

dar rămâne numai între noi.

Altfel n-ar fi corect.

S-a făcut.

Ce bine arată cina în seara asta!

Ce-o fi fost într-o viața anterioară?

- Sunt resturi. - Pun pariu.

Din ce război or fi rămas?

Evident, războiul din Coreea.

- Aha. - Vreți pește prăjit?

Dacă tot suntem aici, să vedem uleiul, nu?

Eu vreau d-aia portocalie.

Adică fasolea verde?

Fasole verde? Arată mai degrabă...

Las-o baltă.

Uite cum facem.

Accept să las pariul la jumătate,

dacă îi zici ceva de fasole.

Aș putea să-i fac niște remarci,

clar mai istețe decât ale tale,

dar nu-s nesigur ca tine.

Salutare! Luați loc, băieți!

Mulțumesc.

Drepți, băieți!

- Ce? - Cum?

A sosit... Horace Baldwin.

În caz că apare Winchester,

vreau să-i tăiați calea.

Contați pe noi, colonele Earp.

Vă ajut cu plăcere.

Uite-l! Să mergem.

Trebuie să-l capturăm viu?

- Sigur că trebuie. - Pierce, încetează!

Lasă prostiile, Winchester!

De-l „spargi”, ai 7 ani de ghinion.

Haide! Nu merită.

Domnilor, știu exact ce fac.

Colonel Baldwin, bun venit la 4077!

Nu cred! Joe Palooka s-a transformat în Smilin' Jack.

Mă bucur să vă revăd.

Asemenea. Tu cine ești?

Maior Charles Winchester, domnule.

Am fost sub tutela dvs. la Spitalul din Tokyo.

Jucam cribbage împreună.

Acum îmi amintesc.

N-am întâlnit om așa norocos...

Acum toate acestea sunt uitate,

iar col. Potter e în fața noastră,

și căpitanii Pierce și Hunnicutt.

Colonelul Baldwin, despre care v-am vorbit atât.

Ce plăcere să vă primim în colțul ăsta de război!

Suntem medici. Bun venit în rezervație!

Ce mai faceți?

Dl colonel Baldwin, viu și nevătămat! Slavă Domnului!

Dle colonel, el este onorabilul furier, Maxwell Klinger.

Caporal, condu oaspetele la cortul VIP

și fă tot ce-ți stă în putere

să se simtă confortabil.

Așa voi face? Așa voi face!

E clar și limpede!

O, milostivă gazdă! Considerați-l confortabil.

Mulțumesc, dle maior!

Poate că facem mai târziu un joc de cribbage.

Vă dau șansa să egalați, la propriu și la figurat.

Îți cam forțezi norocul, nu?

Dacă incredibilul meu noroc mă lasă

ar fi o onoare să pierd în fața unui expert.

Bun băiat... domnule.

Pe aici, VIP-uitudinea dvs.!

Dle maior, ai fost amabil, politicos și un adevărat gentleman.

Ce as ai în mânecă?

Poate că are o armă.

Un Winchester să aibă un Derringer?

- Puțin probabil... - Domnilor,

răspunsul este foarte simplu.

Am primit sfaturi înțelepte astăzi,

să iert, să uit, să fac altuia... etc.

Stai! Eu ți-am dat acest sfat

și se întâmplă să știu că vorbeam singur.

Fină observație, dle colonel.

Cu toată candoarea, bag gunoi de grajd pentru trandafirul meu de Tokyo.

Pa!

Nu știu...

18 puncte.

N-ar fi trebuit să faci asta, Winchester.

Nu puteam prevedea

o atât de strălucită execuție a unei strategii îndrăznețe.

Pare că ți se termină norocul,

iar mie îmi crește îndemânarea.

Hai noroc!

Era inevitabil, mai devreme sau mai târziu.

Rachiul ăsta e clasa-ntâi.

Așa este coniacul de 18 ani.

De fapt, am procurat acest... rachiu tocmai din Tokyo.

Că tot veni vorba de Tokyo,

și caracatița e la fel de gustoasă?

Nu mă ating niciodată de pește crud.

Mie dă-mi o ceafă, mai degrabă.

Așa zic și eu.

Ceafă cu cartofi prăjiți, la orice oră.

De multe ori am savurat cotlet

la restaurantele din Boston.

Deci, ești din Orașul Fasolei?

Așa este. Deși, din ce în ce mai des,

gândurile îmi zboară către casa mea departe de casă, Tokyo...

M-ați ars!

Da, două de trei, patru, opt și cincisprezece pentru doi.

Uimitor! Într-un timp atât de scurt,

ați scăpat de datoria de 623 de dolari

și aveți un avans de 5,14 dolari.

Am senzația că voi fi tare azi.

Și eu!

N-am de gând să fiu umilit.

De vreme ce nu mai aveți datorii la mine,

ce-ar fi să punem cărțile în cui

și să discutăm despre subiectul comun, Tokyo.

Nu fi caraghios. Sunt pe val.

Nu mă ridic de la masă până nu-ți iau tot ce ai.

Ador provocările.

S-a cam terminat rachiul. Mai ai?

Imediat. E ultimul.

Dacă am calculat corect,

acum îmi datorezi 452,27 de dolari.

Cred că un cec este suficient.

De unde știu eu că ești solvabil?

Eu... solvabil?

Familia Winchester are renume

în întreg... Orașul Fasolei.

Avem un credit impecabil în marile capitale financiare ale lumii:

Londra, Geneva, Tokyo.

Dacă aș fi acolo acum, ați număra banii

în câteva minute.

Bine, îți accept cecul.

Pari a fi îndrăgostit de Tokyo.

Sunt chiar nebun.

Doar că... Ia uite!

Am o afinitate specială pentru orașele în care acoperișul locuințelor

nu e făcut din stofă de pantaloni.

Știu ce vrei să spui.

Urăsc să fiu departe de Tokyo.

- Da. - Mă simt singur pe drum.

Mă gândeam că mi-ai putea găsi... oarece companie.

Companie?

Haide, Charles!

Suntem oameni umblați... ofițeri, gentlemani.

Niciun turneu de informare nu e complet

dacă descoperi numai date reci, impersonale.

Să înțeleg că ați căuta ceva

mai călduros întru descoperire?

Înțelegi perfect ce vreau.

Dacă știi pe cineva interesat, voi fi în cortul meu toată noaptea...

mai ales pe la 23:30.

Dă-ți silința, Charles, și nu voi uita asta.

Nu înțelegi? Nu e pentru mine.

E pentru un prieten timid.

Cu toții avem câte un prieten timid.

Dacă nu ți-e jenă de zece dolari...

O să-i găsesc o prietenă amicului.

Bine.

Cred că aceea e numai bună pentru tine.

Dacă cumva preferă o blondă,

se poate aranja.

Are o prietenă?

Nu, are o perucă.

Bună!

Bună, Joe!

De fapt, mă cheamă Cha... Joe.

Așa e.

Ce seară... frumoasă.

Ar putea fi minunată.

Eu... Cred că ne înțelegem.

Aș vrea să faci o vizită de binefacere

unui prieten de-ai mei.

M-am prins, Joe. Un prieten timid, nu?

Da. Corect.

MASH, Cortul V.I.P., ora 23:30.

Bună, dle maior!

Părinte Mulcahy!

Iată-ne în barul... Rosie's.

Ce mai face Domnul?

Bine, mulțumesc. O să-I spun că ai întrebat.

Sper că nu vă întrerup.

Nu, nu. Făceam puțină conversație

cu acest copil pribeag.

Poate că nu știai, dar familia mea,

printre numeroasele eforturi filantropice,

trimite acești copii sărmani la școală.

Zece dolari.

- Pare c-a învățat economia. - Da.

- E 23:30, dnă maior. Preiau eu, - Succes, Kellye.

Ai rapoartele pentru Col. Baldwin?

Da. I le dau dimineață.

Pleacă la prima oră. Trec pe acolo. Dacă nu doarme

- i le voi lăsa. - Mulțumesc.

- Colonele Baldwin? - Cine e?

Ce bine! Credeam că ați adormit. Sunt maior Houlihan.

Maiorul Houlihan? Nu vă așteptam pe dvs.

Știu cât de important e pentru dvs.,

așa că m-am gândit să mă ocup personal.

Doamne! Maior Winchester s-a întrecut pe sine.

Intră, te rog.

Unde sunteți, dle colonel?

Aici, dnă maior.

Mereu stați pe întuneric?

E destulă lumină pentru noi aici.

Colonele, de ce purtați scufia?

Dumnezeule!

VIP-uri

Ce-ai pățit, Chuck?

Nu ești renumit pentru generozitatea ta pe aici.

Zici tu?

Mai nostim decât aș fi zis...

Periculos de aproape de umor.

Asta înseamnă conversație.

Datorită capacității mele

de a explora complexitatea psihică,

mă voi reîntoarce curând în preaiubitul meu Tokyo.

Să ciocnim pentru norocul meu și la revedere!

Adică, o urare usturătoare.

- Codoșule! - Ce?

Degradezi și pângărești

mândria rangului de maior, dle maior!

Ce naiba te-a apucat?

Să-ți spun eu cine nu m-a apucat!

Maniacul debil, cu frunza de stejar argintie pe scufie!

E altă paradă special creată pentru mine?

Îți jur că nu știu nimic, dar îmi place.

Cum să pretindeți că asistentele

ar fi concubine ieftine în scopuri imorale?

Margaret Houlihan nu concubinează cu nimeni!

Cu atât mai puțin cu degeneratul ăla!

Avea pijamale de piele!

Îți lipsesc pijamalele de piele?

Nu am așa ceva. Tu ai?

O să vă raportez

pe tine și pe perversul tău VIP colonelului Potter!

Ne vedem la Curtea Marțială, pește!

Jurământul său hipocratic:

„Vindecă și dă-le ce vor.”

Trebuie să fac ceva.

Maior Joe, zece dolari! Vreau zece dolari!

Cine ești? Pleacă! De ce mi se întâmplă asta?

Unii-s născuți să conducă, alții se târăsc.

Am fost la cort cum tu spus!

Găsit nebun tăvălindu-se pe jos, cu sac negru pe cap,

strigând, „Afară!”

N-am pus ochii și nimic altceva

pe această tânără domnișoară!

L-a antrenat să vină când fluieră.

- Tu Joe? - Nu...

Nu. De fapt, eu... sunt Charles.

E cineva aici pe nume Joe?

Nu mai suport.

Toată lumea râde și nicio glumă...

Nu...

El Joe!

Zece dolari sau rup picioare!

Dă-i cinci per picior. Vezi ce zice.

Hunni...

Bine, gata. M-ai convins.

Domnilor, faptul că îi dau

acestui tânăr întreprinzător niște bani

nu trebuie să constituie o recunoaștere a vinovăției.

E o agonie.

E ca și cum aș muri de sete și n-aș putea deschide gamela.

Maior!

Aș vrea să discutăm ceva între patru ochi.

Nu mai rezist.

Mă car, până nu devine și mai amuzant.

Winchester, vrei să faci parte din echipa mea din Tokyo?

Am auzit bine, Tokyo?

- Fă-mi o mică favoare. - Spuneți.

Maiorul Houlihan s-a dus la Col. Potter

să mă acuze că am hărțuit-o.

Am putea s-o pățim rău.

Nu se va întâmpla.

Dacă suntem uniți, îi putem discredita povestea.

Susținem că ea m-a agresat...

și s-a dus la Potter după ce am respins-o.

Winchester, vrei să ne explici

panarama asta la ore târzii?

Așa e, Charles. Unde ți-e panarama?

Maiorul Houlihan îmi spune

că te joci de-a bordelul,

iar colonel Baldwin ți-a dat undă verde să mergi înainte.

Am crescut în armată,

dar n-am văzut asemenea comportament

nepotrivit la un ofițer.

Margaret, te rog!

Puteți să-mi explicați, colonele?

Dacă insistați, n-am altă opțiune decât

s-o acuz pe dna maior Houlihan de comportament neadecvat.

Singurul comportament neadecvat a fost că nu i-am scos ochii!

Cu zece dolari îi poți rupe picioarele.

Dacă îmi permiteți...

În încercarea de a mă peria

pentru a obține o promovare,

dna maior mi-a făcut avansuri sexuale.

Avansuri sexuale? Minte!

- Perversule! - Aveți grijă!

Margaret, potolește-te sau te sedez!

Dacă e vreo îndoială asupra adevărurilor ce le spun

Maiorul Winchester știe de întregul incident

și poate confirma totul.

Spune, dle maior.

Ei bine...

deși mi-e greu să spun asta...

trebuie totuși să afirm fără tăgadă...

că...

dl colonel minte de îngheață apele.

S-a oferit să mă ia la Tokyo,

dacă depun falsă mărturie împotriva maiorului.

M-am umilit!

Am îndurat stilul dvs. insuportabil de a juca cribbage!

V-am pupat gradele!

Dar nu voi spune,

nici măcar pentru revenirea în Perla Orientului, Tokyo...

minciuni pentru a vă proteja și distruge cariera unui prieten.

Ce aveți de spus în apărare, dle colonel?

Se pare că am toate informațiile pentru care am venit.

Cred că voi pleca.

Atențiune, tot personalul!

Este ora 00:01,

ceea ce înseamnă că e deja mâine.

Aici Benjamin Franklin „Berle”

înveselindu-vă miezul de noapte.

Datorită lui B.J. Hunnicutt, am avut un scurt „glumus interruptus”,

dar acum am revenit la anormal.

Vă rog să mă suportați

până ce pun câteva lucruri la punct.

Igor, țiitor al putresceinei publice,

înainte de culcare, nu uita să plimbi micul dejun de mâine.

Cât despre tine, Margaret,

vorbești mereu de piele,

dar nu faci nimic cu asta.

Știi ce zic?

Îl salut călduros pe Charles,

ofițerul pește-șef.

Presupun că ai aflat

că nu poți ajunge la Tokyo pe planul de avarie.

Și mereu popularului

col. Horace Baldwin i se decernează frunza de smochin

pentru slujire deasupra și sub chemarea datoriei.

Acum, serios...

Sayonara , Tokyo!

Sayonara, sukiyaki, sumo, sake.

Charles, ar trebui să fii mândru de tine.

- Mândru? - Da.

Mândru că nu voi mai savura

plăcerea de a lua masa desculț?

Mândru pentru că m-ai salvat

și ai refuzat să te prostituezi.

Te rog, nu mai spune „prostituție”.

Gândește-te. În loc să cedezi,

ai luptat pentru un principiu.

Așa e. Asta am făcut, nu-i așa?

Cu siguranță nu se va mai întâmpla.

Subtitrarea: Cristina Bejan