Original subtitles

Arăți de parcă ai dat pe gât butoaie de bere la cupa Dixie.

Du-te și te culcă.

Mi-ar plăcea, domnule, dar ceva mă tot sâcâie.

Ți s-a părut vreodată

că era ceva important

ce ai uitat să faci?

Odată, în mijlocul unei predici,

am uitat cuvintele Psalmului 23.

Sau era Psalmul 22?

M-au zburat din Texas fiindcă am uitat de Alamo.

Aș vrea să uit pofta de mâncare.

Mi-e atât de foame că aș mânca un cal-pudră.

Vă spun eu ce am uitat:

rapoartele chirurgicale în zona de pregătire.

Le aduc eu. Oricum sar peste micul dejun.

N-am energie să vomit.

Mă duc să mănânc.

Cui i s-a mai urât de viață?

Mie nu. Mă duc să mănânc singur, în cort.

Mildred mi-a trimis niște Wheatena.

Klinger, idiotule!

Doamne! Acum îmi amintesc.

Am blocat coridorul cu coșul de prosoape.

Leneș împrăștiat ce ești!

Încă o dată, ai dovedit

că și cea mai simplă sarcină e prea complicată.

- Dar... - Niciun „dar”.

Epuizezi jumătate de vocabular.

Treci acolo și termină-ți treaba, chiulangiule!

Strunește-ți fructele logoreice, maior!

Doar pentru că ai dat un cap de coș

nu e motiv să-l faci praf.

Mai lasă-l, Chuckie!

S-a spetit toată noaptea.

Dacă aș fi avut performanțele acestui dromader

aș fi cunoscut în mediile medicale

ca Charles Spintecătorul.

Deoarece te-ai dovedit incapabil să funcționezi singur,

te voi supraveghea. Treci, mizerabile!

Ușurel, dle maior!

Să nu treci peste ordinele mele.

E în regulă, dle colonel. E afurisit, dar are dreptate.

Am gafat-o și trebuie să-mi termin treaba.

Știe Winchester ce știe...

Da?

E inteligent, educat

și un chirurg de renume.

Cu toate astea, are destul timp să fie un mare ticălos.

Bravo, soldățel!

Ridică-le pe toate și pune-le în coș.

N-am nevoie de profesor de prosoape.

Ai nevoie de profesor de respirație.

Ăsta ce mai caută aici?

Ți-ai pus mâna delicată și aici?

Maior Houlihan mi-a zis să-l pun acolo.

Ei bine, înțeleg de ce

ai înțeles greșit ordinele.

Probabil ți le-a dat în cuvinte.

Asta trebuie pusă aici.

Asta cum ți-a ieșit?

E de la generator.

Plecați de lângă autoclav!

Nu-mi spune ce să fac, impertinentule...

Ce se întâmplă cu luminile...

Ce naiba? Hunnicutt, ești bine?

Doamne!

Interiorul e zdruncinat, dar se pare că sunt întreg.

Dar ei? Sunt bine?

Mergi în Mlaștină să te întinzi.

Mă ocup eu de ăștia doi.

Ești bine?

E un miracol, dar cred că da. Ce s-a întâmplat?

Când a căzut generatorul,

o fi acumulat suficientă presiune

cât să sară în aer.

Puteam să fiu ucis.

Slavă Domnului, Klinger mi-a salvat viața...

Doamne! Klinger! Sper că nu.

Ajută-l! Jur să n-am odihnă

până ce nu-mi plătesc datoria.

Domnul te-a auzit.

Ușor, fiule. Te doare capul?

Vai! Fix acolo unde e atașat de nas.

Ia să te examinăm.

Max... Îți mulțumesc!

Mi-ai salvat viața. N-o să uit asta.

Pare că explozia ți-a scos hornul

din uz, Klinger.

- Nu se poate. E rupt? - Probabil.

Trebuie să-ți facem o radiografie la cap

și să sperăm că e numai ciocul rupt.

Doare ca naiba!

- Te ajut să te ridici. - Încetișor, fiule!

Ușurel, Max! Nu te teme,

voi veghea personal asupra ta.

- Ai amețeli? - Nu, e numai nasul.

O să arate la fel?

Dacă asta îți dorești,

trompa îți va fâlfâi maiestuos ca întotdeauna.

Dle maior, îți tremură mâinile

mai tare ca unuia care sughiță.

- Pot să mă ocup eu? - Poate aveți dreptate.

Trebuie să facem radiografiile alea, acum.

Sper să am lentilă cu unghi suficient pentru nănăul tău.

Ușurel.

Charles e bine,

dar Klinger are leziuni pe 50% din corp.

- Și-a rupt nasul. - Bietul de el!

Deci, am intrat acolo și în secunda doi eram pe spate.

Beej, îmi pare rău!

Nu-ți face probleme.

Eu doar m-am izbit rău la braț.

- Îți aduc o pungă de gheață. - Nu, e în regulă.

Să fim siguri, îți fac o examinare de rutină.

- Nu. Mă odihnesc doar. - Ești sigur?

- Sunt sigur. - Bine. Dacă ești sigur...

Noapte bună, mami!

- Așa. - Am ajuns, Max. Casă, dulce casă.

Sunt bine, dle maior. Puteam merge.

Bucură-te măcar de călătoria cu ricșa, Klinger.

Ai meritat-o din plin.

Într-adevăr.

Max, e timpul să te culci.

Mulțumesc din nou. Mă descurc de aici.

Nici vorbă! Nu te forța. Apucă-mă de braț.

- Îmi pare rău. - Așa.

Mută picioarele.

Așa... Dă-mi voie să te învelesc.

Așa. E totul în regulă?

Atâta timp cât nu strănut.

Odihnește-te.

Caut eu pe cineva bun la dactilografiere

să-l folosim drept furier temporar.

Ferească Sfântul! Măcar atât pot face,

să-i îndeplinesc îndatoririle

cât timp el se reface.

Un gest de adevărat samaritean,

dar nu prea te văd dactilografiind.

Spuneți asta, crezând

că munca de furier e sub demnitatea mea.

Așa e, dar insist.

Având în vedere că scorul e Klinger - unu, Winchester - zero,

probabil trebuie să-ți dau șansa să egalezi scorul.

- Stenografiezi? - Sigur că nu.

- Cunoști sistemul? - Mușcați-vă limba.

- Cafea faci? - În caz de urgență.

Klinger a fost uitat. Slujba e a ta.

Nu uita, dragul meu Max,

din această clipă sunt la dispoziția ta.

Apreciez, domnule maior.

Te rog, spune-mi Charles.

Așadar... ce pot face pentru tine?

Nimic, Charles. Sunt bine.

Insist. Spune ce vrei.

- Orice? - Da, orice.

Nu, nu...

Haide Max, spune-mi.

Spune.

Dacă ești sigur că nu e niciun deranj...

- ar merge un pic de ceai. - Ceai?

- Da. - Cum să fie deranj?

Dacă trebuie, zbor în Ceylon.

Aș vrea un strop de miere,

dar probabil că nu avem așa ceva.

Mierea nu e o problemă.

Voi mulge cele mai alese albine din toată Coreea.

Ca să vezi...

Fiecare nas rupt are o speranță.

- Cum te simți? - Ce?

Nu-mi spune că ai stat aici.

Sigur că nu. Am făcut multe lucruri.

Sport, am citit revista,

am fost să-mi iau geanta

să te pot examina...

Mă simt bine. Dacă am nevoie,

o să mă programez.

Dacă zici tu, așa o fi.

- Ce face băiatul? - Slăbuț...

Nu mă lasă să-l examinez.

Ordonați-i să prezinte brațele

și tot ce are atașat de corp.

Mi se pare plauzibil.

Ce mai e? Dacă am mâncat legumele?

Uite că pot să merg, să vorbesc și să beau.

Sunt viu și-n stare bună.

Am supraviețuit, fără o zgârietură. Mă simt bine.

Pentru buna mea stare de sănătate!

Bine, recunosc, mă doare puțin.

Cred că trebuie să facem niște poze la braț,

să vedem ce are.

Sunt zdruncinat. Dvs. n-ați fi?

Beej, nu fi prost.

E posibil să ai ceva la braț. Hai.

Acum mă crezi?

Așa e, nu ai nimic acolo.

Aparent, doar o leziune a țesuturilor moi.

Așa că aș aprecia dacă ați găsi

pe cineva bolnav de tratat. Pa-pa!

N-am mai primit asemenea reproșuri de când am lustruit-o pe La Salle

cu iegării noi ai lui Mildred.

Eu nu sunt convins.

B.J. Hunnicutt nu scapă un pahar cu martini

decât dacă e la al zecelea.

Pierce, și mâna ta ar tremura

dacă ți-ar trece și ție

glonțul fix pe la ureche.

Relaxează-te. Nu simte nicio durere,

iar poza alb-negru arată o situație roz.

Aș fi vrut să fiu la fel de sigur.

Uite cum facem. Îi dăm o zi liberă.

Voi suna la sediu pentru înlocuitor.

Hunnicutt are nevoie doar de liniște.

Cred că de mai mult...

Tu poți să-l ajuți, dacă nu te bagi.

Bine, am înțeles.

Gata. Am completat rapoartele

zilnice, săptămânale...

biroul e curat și am golit gunoiul.

Dacă aveai o pisică, zbura acum.

Minunat, Charles.

Sigur nu vrei să guști?

E destul de bun când nu ai miros.

Nu, mulțumesc, Max.

E destul de târziu, așa că dacă nu e nimic de făcut,

cred că-ți iau tava și mă retrag.

Ce-aș putea cere mai mult? Noapte bună, Charles.

Noapte bună, prințule!

- Stai! - Da, Max?

Nu e nevoie să-mi aduci micul dejun dimineața.

Max, trebuie să mănânci.

Da, presupun că așa e.

Dacă voi putea...

Sigur că e și sigur că poți.

Am ținut minte comanda până la ultimele firimituri.

Asta-i minunat.

Și ouăle fierte trei minute?

Da.

Și pâinea prăjită unsă cu unt?

Da. Fără coajă, nu?

Ești mult prea amabil.

Să nu mai aud așa ceva.

Un Winchester își plătește datoriile, mai ales una de onoare.

- Noapte bună, Max. - Încă ceva, Charles...

- Da, Max? - De fapt, lasă...

Ce e?

Ei bine, eu...

Cred că mi-ar stimula cu adevărat moralul

dacă mi-ai citi o poveste.

Nu ești cam măricel pentru basme?

Pe naiba, basme. E numai pentru adulți.

Eu, Juriul de Mickey Spillane.

Am dat 12 trabucuri pentru asta.

Citește ce e subliniat...

„Am sărutat-o sălbatic.

Știam că o rănesc, dar nu a dat înapoi”.

Așa?

Vai, Max, mă cam dor ochii.

Ce zici de un joc de dame sau de un joc de cărți scurt...

E bun și un joc, dacă nu vrei să-mi citești.

Mi se pare atât de încântător

să-ți aud vocea răsunând,

după ce era cât pe ce să... să zicem că era să... mori.

„Capitolul 1.”

Stai confortabil?

„Am scuturat picurii de pe cap și-am intrat în cameră.

Nimeni nu scotea o vorbă...

Cine e furier aici?

El e.

Ați cerut un chirurg.

Sunt dr. Norman Traeger.

E o plăcere să vă cunosc, domnule.

Dr. Charles Winchester, Harvard și Massachussets.

Face și cafea extraordinară.

Cum să fiți furier și doctor în același timp?

- Poveste lungă. - Sunt sigur.

Acum însă, îl caut pe comandant.

Sigur că da.

Nu veți găsi singur cortul Colonelului

și am datoria să vi-l arăt eu.

Cum rămâne cu povestea mea?

La naiba, Max...

regret să las o carte la mijlocul propoziției,

dar, la urma urmei, sunt doar un alt muncitor.

Înțeleg perfect, domnule maior.

- Vino, doctore. - Așa. Nu uita de bagaje.

Poftim?

Desigur.

Apoi poți să te culci, Charles.

Mă descurc.

Bine.

Revin în zece minute, Max.

Nu am nevoie de înlocuitor.

Ușurel, băiete. E ceva temporar.

- Ne-am gândit că e o idee bună. - Ne-am? Ai participat și tu?

Într-un fel.

E ridicol!

Calmează-te, Hunnicutt! Dă-i drumul, doctore.

Ia să vedem brațul ăla.

Mă scuzi, doctore.

Pe mine mă scuzați! Îmi pare rău.

Vreți să-i răspundeți la întrebarea

„cine e chirurgul șef aici?”

Care-i treaba?

Nu voiați un specialist?

- Un specialist? - Am uitat să menționez

că, atâta timp, cât avem nevoie de un înlocuitor pentru Hunnicutt,

n-ar strica să aduc pe cineva

care să-l poată îngriji.

Așa că am sunat la spitalul Tokyo.

Pardon? Eu sunt doctorul lui B.J.

Ați lucrat pe la spatele meu.

Haide, doctore. Ești profesionist.

Știi de ce avem nevoie de un specialist.

Ia stați puțin! Frână!

N-am nevoie de niciun specialist,

nici de un amator.

Nici de mine n-am nevoie.

De ce nu mă lăsați în pace?

Ia mai mușcați-vă limbile!

Se pare că e o neînțelegere

legată de rolurile jucate de fiecare în această comedie.

Să văd dacă-și știe fiecare rolul.

În rolul rănitului, B.J. Hunnicutt,

în rolul prietenului, un tip puternic și tăcut,

Pierce Ochi-De-Șoim.

și o apariție specială, în rolul omului bun la toate,

Dr. Norm Traeger.

Dominând ecranul, în rolul șefului,

colonelul Sherman Potter.

Actul 1. Examinarea. Dr. Traeger, motor!

Bine, haide.

Mai lăsați-mă în pace!

Taie! Hunnicutt, aici e partea în care spui

„Ce mă bucur că ați apărut. Iată-mi brațul.”

Ce simți?

Nu-i nimic. Serios.

N-ați făcut radiografie, nu?

Presupui greșit. Am făcut.

N-am găsit nimic.

Poate că voi nu ați văzut nimic.

Stai o clipă!

Nu sunt un puști cu o trusă de jucărie.

Sunt medic, la fel ca tine.

- Da? Serios? - Da.

Ai avut astfel de cazuri

în ultimii 20 de ani de practică?

Nu contează. De când am ajuns aici,

sunt 20 de ani de experiență

soldată cu reușite, corporală pe caporali

și doar o intervenție majoră.

Dacă mișcă, îl operez.

Poate. Dar în orice spital din State,

terminai rezidențiatul.

Încă vorbim de o producție Potter,

în care nu am nevoie de primadone.

Ăsta e film. Nu poate fi adevărat.

Având în vedere că vei fi parte

a acestui spectacol pentru o vreme

poate că trebui să zic

că îmi pun speranța în cuvântul „cooperare”.

Aveți răbdare cu mine.

Nu e ușor să fii cel mai vechi recrut din lume.

În plus, acasă eu dau ordine.

Ce nedreptate!

I-am rugat să mă lase să vin.

N-o luați de la capăt.

Pune-ți mangusta și cobra în cuști separate.

Traeger, poți folosi cortul VIP,

pentru medici importanți.

O să mă uit peste radiografii.

Între timp, să te odihnești.

Radiografii și odihnă. Pe bune.

Mă plec umil în fața măreției.

Eu voiam să-i pun lipitori.

Termină, Pierce!

Mai trec mâine.

Nu te teme. Nu plec nicăieri.

Așa vă vreau.

Lucrurile vor merge ca unse.

Îmi plac finalurile fericite.

'Neața, unchiu' Chuck!

Nu trebuia să dormi pe scaun. Face rău la spate.

N-am vrut să dorm aici.

Citind cartea, m-a cuprins plictiseala.

M-am prins. Și pe mine mă excită.

O termini mai încolo.

N-aș vrea să ratăm micul dejun.

Nu, Max, mulțumesc. Nu mi-e foame.

Mie da. Știu cât de important

e pentru tine să mi-l aduci.

Da. Ție... E bine. Îți revine apetitul.

Primul pas spre însănătoșire.

Aveți dreptate. Credeți-mă,

nu sunt genul de om

care să stea așa mereu.

Dacă după 2-3 săptămâni,

nu mă voi simți mai bine, mă ridic și gata.

Admirabil, Max!

Dar azi, după micul dejun în pat,

poate mă duceți la club să joc darts.

- Ce? - Să joc darts.

Un tip deștept ca tine s-ar plictisi.

Nu mi-ar trece prin cap să te rog să rămâi,

așa că te poți întoarce aici.

Să faci inventarul, poate lăcuiești și podeaua...

Max...

e o linie fină

între bunul samaritean și un porc ce abuzează.

În clipa asta oscilez între cele două.

Ai perfectă dreptate. Sunt un om corect.

Podeaua poate aștepta până mâine.

Atențiune, tot personalul!

Oameni buni, ne vin pacienți

cu mai multe răni decât duce mândria lor.

Să mergem! Imediat!

Cum te simți?

Bine. Să mergem.

Bună dimineața. M-au trezit la timp pentru coșmar.

Și pe mine. De ce ți-ai adus jumătatea bolnavă?

Ești consemnat.

N-oi fi bun la operații dar pot da o mână de ajutor.

Dacă te simți în stare,

du-te la pregătiri.

Bine.

Sper să aibă mărimea mea.

M-am săturat să arăt ca un zugrav.

De ce pari să fi dormit îmbrăcat,

iar patul tău e neatins?

Pentru că mi-am petrecut noaptea cu un prieten bolnav.

E același prieten

căruia i-ai jurat ieri recunoștință eternă?

Colonele, de ieri până azi pare o eternitate.

Bună dimineața doctore!

Orice ai nevoie, strigă...

Mulțumesc. După mărimea locului,

cred că-mi voi găsi locul cu ușurință.

N-ați mai fost la o unitate MASH

așa că vă fac un instructaj.

Halatele sunt pe masă,

măștile sunt pe raft...

iar eu sunt la conducere.

Foarte potrivit.

Ești ideal în împrejurimi rudimentare.

- Da, păi... Ia stați! - Uite,

va fi destul sânge acolo

fără să mai fie nevoie să săriți unul la gâtul celuilalt.

Nu vă faceți probleme, colonele.

Sunt un șef înțelegător.

- Aspirație. - Aspir, doctore.

Cum merge lupta, Traeger?

Zici că-i o farfurie de spaghete.

De aceea ne zic chirurgi-măcelari.

Nu e ca la cabinet, nu?

Așa e, dar nu e nimic cu care să nu mă pot descurca, șefule.

Dr. Traeger, sigur sunteți un chirurg abil,

adică o mare dezamăgire pentru dr. Pierce.

Am mai adus mănuși.

Max! Cât mă bucur să văd că te simți așa de bine.

Când e vorba de salvat vieți,

un Klinger este mereu aici, indiferent de răni și de durere,

după cum bine știți.

Sunt sigur că nu voi uita cât timp vei trăi.

Nu e nevoie să spun

cât de obosit voi fi după această etapă epuizantă.

Îmi ia o piatră de pe inimă să știu

că veți fi acolo să aranjați coșul de prosoape,

să nu se împiedice nimeni de el.

Abia aștept să i se vindece nasul

ca să i-l pot rupe din nou.

El urmează. Duceți-l înăuntru imediat.

- Comprimă aici. - Da, doctore.

El să aștepte.

Îmi pare rău, doctore.

Avem un brancardier sau un picolo să curețe masa?

Acum că stomacul puștiului e cusut,

o să se facă bine.

Bună treabă, doctore!

Greu de crezut că e prima intervenție pe front.

Chirurgia e chirurgie, dle maior.

Doar că acasă, pacienții nu împart camera

decât după operație.

Am rezolvat și șrapnelul.

Să rezolvăm acum rezecția.

Aveți dreptate. Aduc pensele Babcock.

O clipă, Traeger! Lasă-mă să verific.

Nu-ți poți ține verificările pentru tine?

Regret, doctore. E o mare diferență

între un spital și o zonă de război.

Șrapnelul adoră să se ascundă cum poate.

Trebuie să fii atent. Folosește-ți mâinile.

Până la coate, de e nevoie.

Trebuia să mă gândesc la asta.

Ai găsit ceva?

Unde e următorul meu pacient?

Vreau mănuși noi.

Cine urmează? Să-i dăm drumul!

Eu ar trebui...

Doamne! Mâna asta parcă a văzut o fantomă.

Degetele sunt amorțite.

Ce e cu Hunnicutt?

Puls redus.

Circulație deficitară la mână.

Posibil sindrom de compartiment.

- Doamne! - Putem afla rapid.

ridică degetul mijlociu. Îl doare?

Haide. Urmează sfatul medicului.

Doamne!

Cu siguranță asta e.

Dacă nu-i operăm imediat mâna,

n-o va mai putea folosi.

Traeger, te așteaptă pacientul.

- Și ăsta? - Îl preiau eu.

Sunt măcelarul șef.

Cum spui, șefu'. Sunt un simplu angajat.

Gata cu vorba! Treceți la treabă!

Ești un tip norocos.

Se pare că amicul tău a înțeles

cine e omul potrivit.

Ai grijă ce spui, Traeger.

Mai am o mână sănătoasă.

- Doare? - Puțin.

E în regulă.

Culoarea e mai bună.

Flexează.

- Mulțumesc mult, doctore. - Felicitări, Beej!

Poți să bei la două mâini.

Minunată treabă, doctore!

Evident. La ce te așteptai?

Nu sunt stagiar, să știi.

L-ai auzit?

Ca să fii așa de nesuferit, trebuie să fii bun.

Chiar e, prăpăditul, dar tot ticălos rămâne.

Știu ce trebuia să fac.

- Ce? - L-aș fi speriat.

Trebuia să-i mor pe masă.

Da... Doamne!

Ce-am fi râs pe urmă, nu?

- Tu, da... - Pai da.

Către Charles Emerson Winchester, cel viu!

Îți vorbește salvatorul tău.

Ești solicitat în camera de lectură.

Așa că, pentru ultima dată hopa-sus, Chuck-Chuck.

Slavă Domnului că ești aici!

Mi-am pierdut copia de la Eu, juriul .

Ajută-mă s-o caut.

Mă tem că nu, dragă Maxwell.

Volumul torid al dlui Spillane se află în mâini sigure. Ale mele.

Foarte isteț! O pungă maro.

Să începem.

Mai degrabă decât să citim,

în acord cu eroismul tău,

propun o paradă cu mult confetti Eu, juriul.

Nu înțeleg.

Permite-mi să-ți explic.

Subtitrarea: Adela Sorescu