Original subtitles

Pune-l la „rezolvate”.

Vai!

Mă duc înapoi în Mlaștină și îmi atârn tăblițele de pleoape

cu „Nu deschideți până la Crăciun”.

Eu să stau aici. O să dorm trei zile la rând,

apoi o să am putere să mă ridic și să leșin.

Data viitoare când operez, vreau să fiu asistat de Dr. Scholl.

Ia te uită! V-a părăsit norocul?

Rămâneți unde sunteți.

Vine imediat o infirmieră cu o pătură și supă caldă.

Te rog, nu vorbi în somnul meu...

sau în veche, ce-o fi...

Adică tu nu ești obosit?

Ba da, dar mă respect față de voi, muncitori pe plantație.

Corpul meu e un templu.

Ale voastre sunt niște morgi.

Ai grijă ce spui, maior!

Ultima dată când cineva s-a lăudat astfel,

s-a ales cu un harpon în tribord.

Scuzați deranjul, dle!

Au venit veștile. S-au mutat luptele,

așa că întâlnirea Societății medicale „Paralela 38”

ce fusese amânată pe săptămâna viitoare a fost mutată pe mâine.

Mereu îmi face plăcere să-mi reîntâlnesc colegii

pentru a discuta ultimele progrese în medicină.

Nu uita să pregătești câteva sticle de medicament lichid de Kentucky.

Prea bine, d-le, atunci presupun că, din nou...

voi înainta corespondența

chirurgului șef Pierce?

Cruțați-ne! Nu Pierce! Nu neglijentul ăsta.

Nu, nu!

Cum spunea Ducele de Windsor,

renunța la funcție pentru perna ce-o iubesc.

Dacă tot îi porți de grijă neglijentului,

cum că-și va neglija îndatoririle

slujba îți revine, corp de templu.

Eu? Dar Pierce ce are?

D-le, rarisim se întâmplă să îngenunchez

fără o pereche de zaruri,

dar maiorul zice că lanțul de comandă

e pentru biciuire.

Știi cum se zice... Prostu-i în vârf.

Slujba e a ta, Winchester.

Te numesc oficial sergent fruntaș pentru perioada menționată.

Prea bine, dle. Dacă insistați

să-mi puneți mantia de lider pe umeri,

accept provocarea cu plăcere.

N-o să vă dezamăgesc, dle.

Știu că n-o vei face, băiete,

pentru că nu aștept nimic de la tine.

Regret, Jost.

Nu pare să scrie nimic care să se aplice situației tale.

Odihnește-te, soldat.

Cpt. Pierce, ai o clipă?

Sigur. Te superi dacă trag la Cabana Plăpumioara”?

Soldatul Van Liter are o problemă gravă.

Spune-i Dr. Pierce ce ne-ai zis.

- Știți... - E la a doua Purple Heart,

cu două medalii de bronz ca cercetaș.

- Dar... - Dar înainte să fie liberat

și să revină acasă...

mama lui va fi deportată, iar el nu o va mai vedea.

Stați puțin! Stați așa!

Soldații sunt bineveniți în discuție.

Mulțumesc. Eu sunt din Olanda.

Acum doi ani, mama mea s-a măritat cu un american

și ne-am mutat în Statele Unite.

Imediat după, m-am înrolat în marină, pentru că vroiam să-mi servesc noua țară.

Acum, mama lui a divorțat,

dar nu mai e măritată cu un american

deci o deportează.

Frumos! Vine în America și-o calcă comitetul de bun-venit.

Păi, ce putem face?

Ochi-De-Șoim, nu înțelegi.

Va fi liberat în trei săptămâni.

Ar pleca cu o săptămână înainte,

să-și vadă mama înainte să plece în Olanda.

Comandantul ce zice?

Mi-a spus să vorbesc la Crucea Roșie.

- Și? - Le-am spus povestea mea

și mi-au spus să vorbesc cu comandantul meu.

Am înțeles... Vechiul ping-pong.

O încrucișare cu Crucea Roșie

și Montezuma se răzbună pe marină.

Sună comandantul Diviziei Unu Marină.

Mă tem că aveți nevoie de un furier.

Scuză-mă, țâfnosule! Parcă nu ești suficient de speriat.

Ești mai pitic decât mine în grad. Nu ești tu furier?

Eu, domnule, sunt atașat personal al comandantului nostru,

Charles Emerson Winchester al III-lea.

Sau, cum îi place să îi spunem, Regele Charles Întâi.

Stai așa! Ieri, când l-a numit comandant,

voiai să te oferi voluntar la kamikaze.

Ieri eram tânăr și prost.

Azi, sunt bătrân și ocupat.

Acum scuzați-mă,

trebuie să termin doleanțele maiorului.

Dă-mi să văd!

„O duzină de conserve de anșoa.

Un set de așternuturi din mătase.

Toată colecția cu operele lui Vagner.”

„Wag-ner”. Maiorul nu scrie prea citeț.

Am nevoie de telefon.

Adică măcar o zi de format și mânărit.

Ceva miroase putred și n-avem încă anșoa.

Cum de i-ai devenit brusc furnizorul personal?

Loialitate! Ca furier, e de datoria mea

să-l servesc pe cel ce poartă mantia.

Datoria ta nu include și servirea aperitivului.

Cum poate cineva să refuze un lider atât de bun și binevoitor?

- Cu cât te plătește? - O grămadă!

Klinger, ce știm de discurile Vagner?

E „Wag-ner”. Nu știi ce scrii?

Până acum am două albume, Homer și Jethro,

dar nu vă temeți că negociez.

Nu se poate altfel.

Scuză-mă! Pot obține o audiență la Măria Ta?

Sigur. Am timp pentru cei mici.

Să te întreb ceva.

De ce-ți însușești proprietatea guvernului?

E furierul companiei.

Nu e sclavul tău Vineri sau din altă zi...

Liniște, soldățel!

Unitatea e condusă cu cea mai mare eficiență.

N-am văzut rapoartele?

Ba da, Măria Ta.

N-am văzut eu inventarul lunar?

Ba da, Măria Ta.

După cum vezi, e 10:00 și e totul bine.

Așadar, cât timp el are timp, iar eu am banii,

de ce nu m-aș bucura de câteva nevoi primare în viață?

Așternuturi de mătase?

Oi fi fost înfășat în carton,

dar un Winchester nu-și tocește coatele pe o saltea cu nasturi.

Ascultă, mătăsosule, la ATI e un puști olandez,

care are alte griji mai mari decât coatele uzate.

Vreau să-i sune comandantul!

Atunci, îl poți avea. Max, te rog să-l ajuți.

Sunt un delicat.

Milioane de mulțumiri, Delicatețea Ta.

Mereu gata să fac puțin pentru un mare nimic!

Când termini, te aștept în vastele apartamente,

să-mi faci ghetele.

Poftim, domnule!

Max!

Vin, Majorimea Dumneavoastră Imperială!

Nu uitați, dacă plănuiți o lovitură de palat...

pot fi cumpărat.

Colonel Mulholland. Cu ce vă ajut, dr. Pierce?

Vă sun în legătură cu soldatul Jost Van Liter.

Da, doctore. Când îl voi primi înapoi?

Asta vreau să discutăm.

Rana sa se vindecă bine,

dar mă tem că nu și sufletul său.

Stați așa! Nu-mi ziceți că v-a spus povestea cu mama.

Dacă tot ați adus vorba...

A trecut la dvs. cu povestea aia tristă...

Îmi pare rău că v-a implicat.

Am crezut că l-am făcut să înțeleagă că marina

nu liberează mai devreme orice plângăcios

ce vrea să meargă la mami.

Nu e un fricos. Vrea doar să plece cu o săptămână înainte.

Să fim serioși.

Și-a distrus... mâna pentru unitate.

Cu alte cuvinte, și-a făcut datoria. Nimic mai mult.

Voi, doctorii, vă înmuiați când vedeți o Purple Heart,

dar pentru asta sunt aici pușcașii.

E datoria noastră. Ați înțeles?

Da, negru pe vânăt... Dacă nu mă înșală memoria

ar trebui să fim de aceeași parte a baricadei.

Ce-ar fi să ne ajutăm?

Bună idee. Dumneata îl trimiți înapoi,

iar eu îți eliberez un pat.

Știam că veți înțelege.

Apoi, acest colonel fără creier, a cărui freză militărească o auzeam,

a avut tupeul să îmi închidă.

Știi...

Așa că l-am admonestat.

Tipic pentru tine să ajuți un olandez.

O grămadă de mori cu care să lupți...

Regele Charles își onorează supușii cu prezența.

Am și botezat masa de prânz:

Maiestatea Sa pe pâine.

Ai grijă, Hunnicutt!

Nu cred că ne dorim să trecem

- la pâine cu apă, nu? - Chiar crud!

Ospățul dvs, domnule. Avem și trandafir, prosop

și ziarul de azi.

- Semnați aici, domnule. - Mulțumesc, Max.

Poftim chitanța.

Soldatul american se târăște pe burtă,

dar Klinger se târăște în genunchi.

Ce faci? Îi guști mâncarea?

Vă rog. Sunt lucruri pe care nici banii nu le pot cumpăra.

Domnilor, vă rog să mă scuzați...

Nu e așa că e ca un rege?

Noi i-am otrăvit mâncarea, iar el stă cu nasul în ziar.

Vreau să aflu ce se mai întâmplă în lumea civilizată.

„Război între bande în Brooklyn” . Halal civilizație...

Încerc să citesc aici...

Uite aici ceva civilizat.

„Cititorii donează sânge, salvând soldați”.

„Un articol din ziar despre starea critică

a sergentului Martin Appelsky

a dus la donarea a peste

25 de litri de sânge AB-negativ.”

- Poate că asta e! - Vreți să încetați?

Asta e. Ar putea schimba totul.

- Ce tot zici? - Klinger, haide!

Klinger, nu te duci nicăieri!

Încerc să îl ajut pe marinarul ăla și am nevoie de Klinger.

Bine. Ia-l, dar mi-l aduci într-o oră.

Am devenit obiect de troc!

Mulțumesc pentru țăran!

„Spuneți-mi...

Nu cumva Jost Van Liter

a dat mai mult decât i s-a cerut?

Nu cumva s-a oferit voluntar

să apere țara ce și-a ales-o?

Și nu cumva, acea țară ar trebui

- să-l apere?” - Bagă, Ochi-De-Șoim!

„Există măcar un om...

în toată Coreea...

atât de crud încât...”

O singură dată „încât”...

„...încât să evite să-i acorde

acestui marinar curajos,

o săptămână amărâtă... pentru a-și vizita mama hărțuită?”

Așa. Mama hărțuită.

„Ce se alege... ce se va alege,

de acea femeie prea-îndurerată?

Acea femeie îndurerată, pierdută între două țărmuri...

un pion...

în crudul joc de șah...

al birocrației imigrării?”

E bună.

„Eu zic că a suferit destul.

Destulă durere și destul chin.

Un divorț, o înștiințare de deportare...

și acum, rănirea singurului său fiu, care a supraviețuit.

Rușine, rușine, rușine!”

De trei ori „rușine”. Scrie-le pe toate trei.

Trei.

Minunat! Chiar știți cum să-i loviți sub inimă.

„Pentru ca noi toți să fim mai buni...

să-i arătăm acestui tânăr fără experiență

ce înseamnă cu adevărat America...

Adevăr, justiție și gândire americană.”

Mamă! Știți bine Constituția!

De fapt, ultima e de la începutul filmului Superman.

Fă două copii. Una pentru noi

și una pentru Comitetul Pulitzer.

Stai un pic. Ce-i asta?

„De B.F. Pierce, dictat caporalului Maxwell Q. Klinger.”

- E articolul meu. - Exact. Cui i l-ați dictat?

- Asta nu... - Mi-am încheiat pledoaria.

Vezi să nu te închei pe tine! Șterge!

Doamne! Păreați tare simpatic pe hârtie.

„...adevăr, justiție și gândire americană.”

D-le căpitan, e minunat.

Nu prea știu eu engleză...

- dar îmi place mult cum ați scris. - E harul meu.

De asemenea, scriu și rețete stimulatoare.

Farmaciștii mor după ele.

Credeți că ziarul o să-l publice?

Pun pariu că o vor face.

Când lumea va citi, vei scăpa de probleme.

Rândul doi din față.

- Pe aici, dle Nou-sosit. - Lasă vrăjeala, soldat.

Care din frumusețile adormite este Cpt. Pierce?

Iată-l. Unicul... scriitor singuratic.

A scris totul și merită lauda.

- Tu ești Cpt. Pierce? - Probabil. Așa eram când am adormit.

Eu prefer să plec. Presupun că nu vreți martori.

Colonel Mulholland de la sediul Marinei

vrea să te vadă, imediat.

Se plânge că ai scris minciuni incitante la adresa pușcașilor.

Veștile circulă repede,

mai ales când apar în ziar.

O fi citit cel de dimineață.

Imediat înseamnă „acum”, d-le.

Nu trebuie să repeți.

V-am auzit din prima.

- Cine-i acolo? - Să mergem, d-le căpitan. Haide!

- Ce se întâmplă? - Nu-ți face probleme, Beej.

Evident, pana mea de gâscă a smotocit niște pene marinărești.

Vai de mine, Șoimule! Ai fost obraznic?

Poate crede că scot și partea doi.

Sper să n-am probleme,

că sigur fac continuarea.

Vin cu tine. Să aduc sare pentru rană?

Nu, vai. Plăcerea e de partea mea.

Ce... Ce se întâmplă aici?

- Ce caută namilele astea aici? - Orice vor.

Col. Mulholland a cerut arestarea acestui om.

Povestea cu Van Liter. Vor să-mi vorbească

despre un articol scris.

Un fel de învățătură de minte...

Eu de ce nu am fost informat?

Cum îndrăzniți să dați buzna în unitate să-mi luați

unul dintre cei mai buni...

un ofițer?

- Pot să vă întreb cine sunteți? - Da.

Charles Emerson Winchester, adică șeful.

Comandantul interimar al acestei unități.

Momentan sunt sans insignia .

Nu pot demonstra că-ți sunt superior în grad,

dar te asigur, tinere, că îți sunt superior.

Dle, în calitate de comandant,

aveți dreptul să ne dați afară.

Pot face asta? Exact asta voi face.

Afară! Plecați!

Totuși, cred că e bine să vă avertizez, dl. colonel Mulholland va fi informat

că i-ați pus bețe-n roate

și orice acuzație viitoare vă va include și pe dvs.

Ne retragem, domnule.

Nu, stați așa. V-ați uitat trădătorul.

Le-ați arătat ce știți, Plăcintă Regală!

Serviți niște cărți bune mai încolo?

Chiar credeai că vor publica aberațiile astea

fără să ne consulte?

Era adevărul...

Ca să știi, doctore,

Marina n-are nevoie de așa publicitate.

- De aceea am oprit publicarea. - Poftim?

M-ai auzit. S-a terminat.

Asta nu va vedea tiparul.

Cum îndrăzniți! Pentru ce vă luptați aici?

- Suprimarea presei? - De fapt...

Susțin libertatea presei,

dar textul era ambiguu.

Vă rog, rectificați-l. Scrieți-l singur.

Demonstrați falsul acestor fapte.

Am altele de făcut. Suntem în război, îți amintești?

N-am timp de demagogii.

Nu sunt. Conform Drepturilor Omului,

am voie să scriu. Sau mă înșel?

Pierce, văd că-ți plac cuvintele mari și discursurile înflorite.

Eu sunt un tip direct.

Așa că, să-ți explic cât pot de simplu.

Dacă o deportează pe mama lui Van Liter, asta e.

Nu liberez pe nimeni mai devreme.

Și mai știi ceva?

Nu poți face nimic în privința asta.

Stați așa, colonele!

Singurul care pleacă ești tu. Acum!

Așa! Apucați-mă de ambele mâini!

Tot apuc stiloul!

Uitați, dle maior! Am furnizat totul cu succes, nu-i așa?

Semnați chiar aici, d-le.

Klinger, gunoierul meu credincios,

dacă lenjeria asta e moale precum graiul tău,

ar trebui să dorm ca un prunc.

Dle, n-am mai văzut asemenea lenjerie

de la nunta unchiului Abdul.

- Toți aprozii purtau așa ceva. - A trecut la cearșafuri de mătase.

Tipic pentru un vierme.

Foarte nostim... Cel mai bun bufon al curții.

N-o să-l las pe idiotul ăla să scape așa de ușor.

Ușurel, Șoimule! E doar un cearșaf.

Nu vorbeam de idiotul ăsta, ci de Mulholland.

E așa plin de el.

Știe că poate bloca orice canal militar.

Schimbă-l. Spune povestea unui public mai larg.

Adică? S-o apuc spre nord și să urlu către China?

Știm că poate cenzura presa militară,

dar nu și reporterii civili, dacă pricepi unde bate trenul gândirii.

Corect. Trenul presei de la Munsan.

Mai mulți reporteri decât încap.

Ce spui, Lionel?

Cred că pot. Cred că pot!

Klinger, am nevoie de un jeep și de o permisie, de îndată.

De îndată costă dublu.

Domnilor!

Dlor, ignorați protocolul militar?

Astfel de cereri trebuie să-mi fie adresate mie,

fiind veriga la comandă.

Îl vreau repede sau vei fi veriga lipsă!

Ce e așa de greu? Klinger, dă-le un jeep.

Ce poveste grozavă!

Mulțumesc.

Va fi grozavă când o scriu.

E scrisă. Uite. E plină de cuvinte și d-astea.

De fapt, cred că v-ați implicat prea mult.

Un reporter e mai detașat, mai obiectiv.

- Mai dibace. - Haide, Murray.

Am pierdut destul timp. Sigur putem păstra ceva.

Partea asta cu adevărul, justiția și gândirea americană nu e rea.

Eu ziceam că e cea mai tare.

Vreau să-l ajut pe puști. Pot să încerc?

Ce zici? Te deranjează

să împarți laurii?

Să-i ia pe toți.

Nu contează. Sunt medic.

Scrisul tău îmbolnăvește.

Au dat telegrame din tren și vestea s-a dus.

Nu cred că înțeleg.

E un tren care nu se mișcă, dar are un fir care duce în America?

Cpt. Pierce vrea să spună,

deși nu prea se face înțeles,

că articolul a apărut

în toate ziarele coastei de vest.

Pe prima pagină în Portland, Oregon.

Capul sus! Te știe lumea, Jost.

Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine...

dar cum mă va ajuta asta?

Avem aceeași problemă, doar că știu mai mulți despre ea.

Oamenii ajută când semenii lor au probleme.

- Din Portland, Oregon? - Da, exact.

Și din Tacoma, Washington, Sacramento, California.

Se numește „opinie publică”.

Orice nedreptate reunește oamenii,

schimbă lucrurile și le îndreaptă.

Adevăr, dreptate și gândirea americană, nu, Beej?

Cum să mă opun eu

cuiva atât de puternic?

Odihnește-te și nu-ți face probleme.

Cu trăncănitul le ai...

Să sperăm că nu ai vorbit degeaba.

Maxwell, te grăbești?

Da, d-le! Cu viteza scuipatului.

Klinger...

Mă iertați, domnule!

Un simplu „bun-venit” ar fi de ajuns.

Ce se petrece aici?

De ce arată ca într-o spălătorie libaneză?

Nu sunt pantalonii mei, dle.

Cine e ăla gol de la brâu în jos care-ți dă de călcat peste program?

Max, nădragii!

Trebuia să-mi dau seama după serenada „Luftwaffe”.

Mitocanule! Vino urgent!

Stai pe loc, mitocanule. Mă duc eu la „Brunhilda”.

Cam lent aici.

Era și timpul, Max.

Acum vreau să te ocupi de dezinfectarea acestei cocine.

Scapă de șaua asta. Miroase a gangster aici.

Să vezi cum arată unitatea cu un om de cultură la cârmă

în locul bătrânului și iubitului Colonel Balegă.

Colonele... Colonele Potter!

Glumeam și eu. Știam că sunteți aici.

De unde știai că sunt eu? M-ai recunoscut după tropăit?

Nu, eu doar... Făceam o mică...

Te-am lăsat să conduci afacerea, nu să pui simfonii

sau să-mi pui furierul

la muncă suplimentară ca pe un rob.

- Învăța și el... - Tu și naziștii tăi muzicali

sunteți demiși oficial.

Dă-i drumul, cățeloi. Dă-i drumul, urgent!

Desigur. Așa voi face.

Îmi dați pantalonii?

Ai noroc că nu-ți iau capul!

Dle, nu port uniformă. Ce vor spune oamenii?

Oamenii vor crede că sunt noile haine ale împăratului!

Valea!

Am revenit în șa

Acolo unde prietenii sunt prieteni

Știam că v-ați întors, d-le colonel,

când l-am văzut pe Charles bătând recordul la suta de metri.

Mă bucur să văd că măcar voi

ați făcut ceva util în absența mea.

Dar „Stars and Stripes” n-a preluat povestea cu Jost

până nu a apărut în State.

Asta va înmuia câțiva pușcași marini.

Nu te uita, dar vine colonel Mulholland

- cu cei doi dulăi dresați. - Scoate fum pe nas.

Pierce, ce naiba e asta?

Să vedem... Negru pe alb și roșu peste tot.

Ori e un ziar, ori o zebră bronzată.

- Tu ai făcut asta. - N-aș fi reușit singur.

- Sunt amator la proză. - A adus un scriitor de Jost.

Nu-mi pasă cine l-a scris.

E vina voastră, clovnilor.

Îmi asum responsabilitatea...

- Dvs. iresponsabilitatea... - Să fie corect.

Credeți c-ați învins?

Păi, să vă spun ceva.

Olandezul va plăti pentru asta.

Îi promit cele mai lungi

trei săptămâni din viață.

Ce coincidență, nu?

Noi, doctorii, tocmai discutam prognosticul lui.

Are o gripă de 21 de zile.

- Nu-i așa, doctore? - Susțin această părere.

Nu puteți face asta.

Poate că ei nu pot, dar eu sigur pot.

Dacă te uiți aici, ai să pricepi ideea.

Înțeleg. Limpede ca lumina zilei.

Stați liniștit! Îi transmitem

cele mai bune urări pentru recuperare.

Voi doctorii vă acoperiți mereu între voi?

Corect. Știu o frază care face furori:

„Nu puteți face nimic.”

Am înțeles și asta.

Ședere plăcută cu voi, sensibiloșilor!

Dar fie că va sta aici sau la noi, oricum ați da-o,

tot nu va ajunge acasă să-și pupe mama de drum bun.

Nu am prea mulți bani.

S-ar putea să n-o pot vizita pe mama în Olanda.

Să ai credință, Jost.

Aș fi vrut să putem face ceva

să te simți mai bine.

Aș fi vrut să fie posibil.

Am reușit! Au făcut-o!

Ne-a sunat Murray Thompson.

Tipul ce-a scris articolul?

Cel ce l-a scris bine.

- Spune, Pierce. - Fiți atenți!

Toți cei răniți,

ale căror mame vor fi deportate,

fără de speranță, să ridice mâna.

Nu te grăbi, Van Liter!

Consulul Olandei din San Francisco ți-a citit povestea în ziar.

A angajat-o pe mama ta ca secretară.

Are imunitate diplomatică.

- Ce înseamnă asta? - Că nu poate fi deportată.

Când vei fi liberat, te va aștepta în San Francisco.

- E minunat, Jost! - Ce binecuvântare!

E minunat! Trebuie să vă mulțumesc tuturor.

Mai ales dvs, dr. Pierce.

A fost un favor cinstit.

Onorabile Jim, la finele unei zile lungi,

nu e nimic mai bun decât relaxarea cu o tărie în mână.

Pentru evadatul Jost Van Liter.

„Evadat cu drag.”

Dle, tenebrele tragediei

au învăluit din nou clanul Klinger.

Klinger, fără alte tragedii. Mă doare când râd.

Părinții mei divorțează,

adică mama va fi deportată în Liban.

- Trebuie să ajung acasă. - Sigur că da.

Rochiile sunt la tine.

Stați puțin, băieți.

Să-i dăm prezumția de nevinovăție.

Dacă vrea să aplice pentru o liberare pe motive personale,

îi putem arăta măcar puțină simpatie.

Să-i dăm formularul.

Băiete!

M-ați chemat, dle?

Subtitrarea: Adela Sorescu