Original subtitles

Yablonski!

Hutchinson! Hutch, azi e ziua ta norocoasă.

În sfârșit, de la vechea unitate...

Bine c-a venit.

Horner!

Klinger, Maxie! Mulcahy!

Maxie? Maxie! E de la Laverne.

Caporal, îmi dai scrisoarea?

Ce? Da.

Poftim, părinte.

Bună dimineața, Klinger!

Bună dimineața, dragă!

Ce-ai zis, drăguțule?

Ce? Îmi cer scuze, domnule! E o scrisoare de la Laverne.

Laverne, e cumva fosta soție

care te-a părăsit pentru măcelarul ăla?

Morty face cârnați.

Asta e sub măcelar, în Toledo.

Dar totul s-a schimbat, dle.

Uitați ce am citit până acum.

„Dragă Maxie, zilele astea m-am tot gândit la tine.

A fost o mare greșeală să mă mărit cu Morty.

Sufletul omului ăstuia e din carne tocată.”

Te bucură mult, nu-i așa?

Să vezi cum regele cârnaților e tocat mărunt...

Nu-i doar asta, dle.

Nu puteți citi printre rânduri? Mă vrea înapoi.

Asta e muzică pentru ochii mei!

Stai așa, domnule Schimbare-la-față!

Nu-i aceeași femeie

pe care o descriai ca fiind ușuratică, lipitoare și vampir?

Mă scoteam și eu. Cum să uiți o zeiță?

Ce altceva mai are Afrodita de zis?

Stați să văd. „Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Gus.

M-a ajutat să văd unde greșesc.”

Dragul de Gus! Știam că pot conta pe el.

Cine-i Gus ăsta?

Gus Nagy. E prietenul meu.

Mai demult, mi-a scris

că Laverne și Morty se ceartă.

I-am spus să facă ce poate să rezolve problema.

„Așa că, dragă Max,

voiam să-ți spun, înainte să afli de la altcineva,

că mă mărit cu Gus Nagy.”

Nu pot să cred.

Tocmai mi-am pierdut iubita și cel mai bun prieten

într-o singură frază amărâtă.

Adună-te, băiete! O să treci peste asta.

Când te vei întoarce în Toledo,

vei găsi o altă fată și un alt prieten.

Toledo... voi fi de râsul lumii acolo.

Cum a spus Nero Wolfe, „Nu te mai poți întoarce acasă.”

Am avut o șansă la fericire, iar acum m-a terminat.

Fii atent aici, Max!

După ce termini în sală, îți iei liber 24 ore.

Asta e rețeta doctorului Potter pentru inimi frânte.

- Fir-ar! Ține cartea aia nemișcată. - Scuze, doctore!

Charles, dă la ultima pagină

să vedem cum iese operația.

Lasă-l în pace, Hunnicutt!

Dacă reconstruiește nervi din carte,

tot ce poți să faci e să... shh!

Cred că s-a omis ceva.

Nu zice cum previi cicatrizarea.

Puteți împacheta

terminațiile nervoase în tantal.

- Le va proteja. - Poftim?

- Am spus că puteți... - Am auzit ce-ai zis.

De când un răcan amator

crede că instruiește un doctor

despre tehnică chirurgicală? Pensă.

Cunosc tehnica, domnule. În State,

l-am asistat pe Dr. Worsely.

- Dr. David Worsely? - Da.

Era un pionier în neurochirurgie.

Hunnicutt, dacă i-au permis acestui neofit

să privească operația nu înseamnă că devine specialist.

N-am fost doar privitor.

Am fost tehnician în echipa lui timp de un an.

De ce nu-l asculți pe Hutchinson?

Tu citești istorie. El a fost martor.

Winchester, închide gura și deschide-ți mintea.

M-am gândit la ceva.

Hutchinson, ce zici dacă punem aici niște folie de tantal?

Bună idee, domnule!

Doar sunteți doctorul...

Tataie, îl caut pe colonel Potter.

Poți vorbi mai tare, tinere?

Eu și vulturul avem probleme cu auzul.

Îmi pare rău, domnule. Am crezut că...

Nu-i nimic, sergent.

Îi țin locul furierului meu.

Cu ce te ajut?

Sergent Joe Vickers, domnule. Ofițer de recrutare.

Am lista cu numele

celor care se vor libera.

Aș vrea să-i re-recrutăm.

Sper că ți-ai luat și trusa de tortură.

Nu fac presiuni, domnule.

Vreau doar să le arăt imaginea de ansamblu.

Îmi amintești de un tip

care voia să îmi vândă un măgar mort.

Zicea că nu trebuie hrănit și nici nu dă cu copita.

Bună asta, domnule!

Am și asta pentru dumneavoastră, domnule.

Fiind comandant, aveți obligația

de a încerca să-i convingeți să mai rămână.

Discută cu comandantul.

Eu sunt doar furier.

Charles, ai mai citit ceva cărți bune în ultima vreme?

Uite-l profesorul Hutchinson!

I-ai mulțumit

pentru lecția de azi?

Mușcați-vă limba, maimuțelor!

M-au ales să fac acea operație,

fiindcă pot citi.

S-ar putea spune că sunt „cult”.

Bună seara, băieți! Dânsul e sergentul Vickers.

E ofițerul prietenos cu recrutarea.

Din păcate, a greșit adresa.

Nu le avem cu vânzătorii de război.

Sunteți tare glumeți.

Și mie îmi plac glumele.

Atunci, vi-l prezint pe maior Winchester.

Maior Winchester! Pari om de carieră.

Eu...

Am o întrebare.

Nu te deranjează că păcălești tinerii

să-și riște viața de fiecare dată?

Eu doar ofer gratuit sfaturi.

Scapă de bătrânețe...

Nimic nu-mi place mai mult decât schimbul de idei.

Cel de colo e sergent Hutchinson.

Și el e aproape de liberare.

Da? Mă scuzați. Mi-a făcut plăcere.

- Stai un pic... - Lasă-l în pace, Pierce.

Noi toți avem mici sarcini în viață.

Întâmplător, avem ședință la mine în birou

- mâine la 09:00. - Despre ce, dle colonel?

Nu vreau să vă stric surpriza.

Ce-i cu tine?

- Vă asigur... - Taci!

Scurtă și intensă.

- Termină. - Ce vrei să spui?

- Ce am zis? - Ce e zarva asta?

Să vă zică el.

Îi prezentam oportunitățile A sărit la mine.

Nu mă lua pe mine cu „oportunități”.

Sunt asistent,

ca toate femeile de-aici.

Când au venit aici,

au fost făcute automat ofițeri.

Eu am rămas un amărât de soldat.

Armata nu mă recunoaște ca asistent,

fiind bărbat,

așa că îmi petrec timpul măturând.

- Are dreptate. - Armata discriminează mult.

Așa este. Ai tupeu, amice!

Uite, prietene, nu eu fac regulile aici.

Dacă nu-ți place, bine.

N-am venit să răpesc pe nimeni.

De ce s-o faci? Balta e plină de pești.

Căpitane, sunt destui oameni

care cred că în armată se face carieră.

Nu și pentru mine, amice. Las-o baltă!

Dă-mi o șansă!

Ai caracter.

Nu fac această ofertă oricui.

Sergent, am o fată minunată la care să mă întorc,

și mai e și nevastă-mea,

așa că nu încape discuție.

Igor!

Încă un pahar de bucurie.

Zici că ție ți-e greu? Uită-te la ăla.

Arată groaznic. Care-i treaba cu el?

A primit o scrisoare „Dragă Maxie”...

Spune că n-are la cine se întoarce acasă.

Ah, da?

Mare păcat...

Te rog, dă-mi voie.

Ce mai muzică, nu?

Cea mai bună...

Era cântecul meu și-al prietenei mele.

Fac cinste, Maxie.

Te rog...

nu-mi spune Maxie.

Numai Laverne îmi spunea așa.

Și...

- Și... - Gata, amice.

Descarcă-te.

Spune-i tot lui Joey.

Da. Ai dreptate, Joey.

Tu cine ești?

Un prieten, cineva căruia îi pasă.

Joey?

Ai fost vreodată...

înjunghiat în spate de cel mai bun prieten?

Nu, de când armata e prietenul meu.

Ai...

simțit vreodată că ești pierdut

și nu ai unde să mergi?

De multe ori...

înainte ca armata să devină casa mea.

- Pe bune? - Sigur.

Gândește-te.

Armata te hrănește, te îmbracă

și îți dă un loc unde să dormi.

Orice om în kaki face parte din familie.

Asta-i minunat, Joey.

- Armata este minunată. - Pentru armată!

Max...

ai caracter.

N-aș face oferta asta oricui.

Ce fel de ofertă?

Ai nevoie de un refugiu,

ceva stabil, care să nu fugă de tine.

Știi despre ce vorbesc?

Armata.

Mi-ai luat-o înainte, Max.

Ai vrea să te reînrolezi?

Unde să semnez?

În regulă, am ceva să vă spun.

Nu vreau să aud hlizeli, chicoteli

sau râsete din partea nimănui.

Ai auzit, Charles?

Subiectul acestei ședințe e armata.

Până aici e bine.

Mi s-a ordonat să mă adresez vouă

în legătură cu posibilitatea de a face carieră în armată.

Armată... carieră...

Mă scuzați!

Dacă țineam asta în mine, îmi explodau dinții.

Cred că glumiți.

Domnilor, e nepoliticos să râdeți de senili.

Ce a spus?

Pierderea auzului e primul semn.

Liniște, clovnilor!

Unii sunt interesați

de ce vrea să spună. Continuați, Colonele.

Mulțumesc, dnă maior.

Încă un sărut, Pierce,

și-ți zbor buzele de pe bot.

Vă rog! Aș vrea să aud și eu.

Pupați-vă undeva!

Dle colonel, continuați.

Gracias , părinte.

Acum, cred că sunteți de acord

că armata reprezintă o oportunitate unică

ce nu poate fi găsită în altă parte.

E foarte adevărat.

Aici mori pentru a trăi.

Clar, doar o dată în viață...

Armata vă oferă oportunitatea de a vedea lumea.

Vizite la cele mai mari câmpuri de luptă...

Vă oferă casă.

... unde nici bivolul n-ar poposi.

Gata. Ședința s-a terminat! Liber!

În afară de tine, Pierce!

Dacă tot insiști să faci pe nebunul,

te poți liniști stând aici.

De ce eu? Și ei au fost răi.

Da, dar tu ești glumețul-șef.

Klinger e liber azi.

Îl poți înlocui. Bagă asta la dosar.

Raze X... Nu mă miră că le-a pus la „I”.

Bună dimineața!

Văd că vă împărțiți democratic munca mediocră.

Suntem aici să facem lumea mai sigură pentru mediocri.

Aș vrea să las astea pentru comandant.

E lista cu numele celor reînrolați.

Câți au mușcat momeala?

Am semnăturile a doi tineri

ce au realizat ce viitor au alături de Unchiul Sam.

Ia să văd. Să știu pe cine dezleg.

„Rizzo, L.”

„Klinger, M.” Klinger?

A fost floare la ureche. Șase ani.

Și nici măcar nu era pe listă.

Mă tem că te înșeli, Vickers.

- Klinger e de crescătorie. - Adică?

O fi fost altul.

Klinger urăște armata.

Și-a petrecut întreaga carieră

încercând să scape cu secțiunea 8.

Nu știu. Acest Klinger...

brunet, păros, plisc mare...

Dă-o încoace!

Când l-am văzut în Club,

plângând după una pe nume Laverne,

s-a rezolvat de la sine.

Vickers, mare prădător!

Doctore, tu operezi cum știi. Așa fac și eu.

Ne mai vedem.

Scoală! Menajera vrea să schimbe lenjeria la bar.

N-ai citit semnul „Nu deranjați morții”?

Nu suntem în „Frumoasa adormită”.

Nu! Tot ce mi-a rămas de la Laverne e acest cântec.

Klinger, ai idee ce-ai făcut noaptea trecută?

- Aseară? - Da, aseară.

- Aseară. - Da.

Nu. Totul e în ceață.

Asta-i bine! E perfect!

Mi s-a tăiat filmul după ce m-am reînrolat.

- Ce? - Am zis că mi s-a tăiat filmul.

De ce crezi că stăteam așa aici?

Nu mai știi ce ai făcut.

N-aveai idee ce-ai făcut aseară.

- Cum ai putut? - Dar am făcut-o.

Puțină încredere, d-le căpitan.

Oi fi eu bețivan, dar nu marionetă.

Armata îți oferă casă și o carieră.

Spuse omul care și-a pus aripi

și a încercat să zboare înapoi în State?

Acum armata îmi este cel mai bun prieten.

Oi ajunge împușcat în stomac, dar nu înjunghiat în spate,

nu în felul în care a făcut-o Gus Nagy.

Deci, vrei să spui că... Laverne și Gus...

Laverne!

Klinger! Vino încoace.

Ridică-te! Fii atent.

Vei trece peste Laverne după ceva vreme,

dar nu poți să renunți la cei mai buni ani ai vieții.

- Păi n-am făcut-o. - Ce vrei să spui?

Păi, nu e oficial până nu ridic mâna dreaptă

să jur în fața colonelului.

Da, Virginia! Avem o cale de scăpare.

Vino. M-ai păcălit pentru o clipă,

diavol mic ce ești!

Hai să te îmbraci, să te speli...

Bună idee. Așa voi face.

După ce depun jurământul în fața colonelului Potter.

Era beat! Nu știa ce face.

Ba știu. Beam.

Vickers l-a prins pe Klinger cu inima sfărâmată.

Ar fi crimă să faceți asta acum.

- Nu puteți face asta. - Calcă frâna!

Omul nu e beat acum. Lasă-l să spună ce are de zis.

Să fim serioși. Sunt un biet om al străzii.

Singura experiență reală a fost biliardul.

Acum am ocazia să promovez în armată

și să îmi fac un rost.

- Pare destul de lucid, Pierce. - Haideți! E nebun.

Doar un idiot s-ar reînrola.

Cred că găsești niște excepții de la regula asta.

Gândește-te! Nu mă grăbesc...

Mai am de stat pe aici.

- Apropo, e un indiciu. - Dle colonel, n-am vrut...

Pierce! M-am săturat

să tot batjocoriți armata!

Armata a produs oameni minunați:

George Washington,

Andy Jackson, Teddy Roosevelt...

iar dacă Klinger vrea să se reînroleze,

sunt mândru să accept jurământul.

- Mulțumesc, dle. - Ba nu!

După o perioadă de gândire...

- Mulțumesc. - Ba nu!

Nu e o decizie de luat în pripă.

Gândește-te bine. Bine de tot...

Ai înțeles?

Să trăiți! Dl. colonel e înțelept.

E un pas important

și nu trebuie făcut în grabă.

Deștept flăcău... Când ești gata, voi fi înăuntru.

Acum dă-i drumul și gândește-te.

- Colonele... - Pierce, tu doar fă pași.

Uite, pune-ți ordine în gânduri.

Am eu grijă de slujba ta,

să te concentrezi la maxim.

Mulțumesc, domnule. Mă voi gândi foarte serios.

- Intră. - Domnule, m-am gândit.

Pare că piciorul se vindecă frumos.

Doctore, nu știu cum să-ți mulțumesc.

N-am făcut-o singur.

Sergentul Hutchinson mi-a fost folia.

- Mulțumesc, doctore. - N-ai pentru ce.

Într-o zi vei fi mândru să anunți că ai avut onoarea

de a-l observa pe dr. Winchester.

E ceva ce ar trebui să știu?

- Întreabă expertul. - Supravegheați-l atent.

În caz de infecție, tantalul va fi un corp străin

ce trebuie eliminat.

Vă rog să mă scuzați, trebuie să mătur laboratorul.

Nu este deloc corect.

E un asistent la fel de bun ca noi.

Gata cu parada durerii.

Cât timp cântă doine de jale,

n-ai să poți gândi limpede.

Văd lucrurile destul de clar. D-aia îi scriu lui Gus.

„Dragă Jigodie,”

Am zis să încep finuț, apoi îl fac praf.

Știa că încă o iubesc.

I-am spus în scrisoare.

Eu nu înțeleg ceva.

Dacă toate astea s-au întâmplat pentru că i-ai scris,

cum se vor rezolva lucrurile dacă îi scrii tot lui Gus?

Ce tot vreți?

Nu vreau doar să mă autocompătimesc.

Laverne, dragă Laverne!

Klinger, ascultă-mă!

Țipi la el, dar plângi pentru ea.

Dacă vrei să comunici cu Laverne, de ce nu-i scrii ei?

Așa e. Poate că aveți dreptate aici.

Să fii sigur că am. Îți ușurez munca.

Voi fi secretara ta personală.

Tu vorbește. Spune ce vrei să-i zici.

„Draga mea... floare nestemată,

Îți mulțumesc pentru scrisoarea din 16 octombrie.

M-am bucurat că ai scris.

Cum stau lucrurile prin Toledo?”

Nu, nu așa!

Nu facem cerere de credit la mașină.

E o scrisoare de dragoste. Vorbește din inimă!

„Laverne...

asta o să te scoată din sărite,

dar te iubesc.”

Așa. Foarte bine.

„Când îmi ofer inima cuiva o fac pentru totdeauna.”

Bun.

„Te-am iubit chiar și când eram căsătoriți

și m-ai înșelat cu Morty.

În fond, ești și tu un om.

Eram la mii de kilometri depărtare,

iar Morty era acolo, cu cârnații lui de succes...

aducea șuncă acasă.”

Cred că asta a durut rău.

Bineînțeles că da.

Am și eu sentimente.

Nu-mi spune mine. Spune-i ei.

„Laverne, am și eu sentimente.

Nu am nevoie de tine și de Gus să mă puneți pe jar.”

- Aia e! - „Când ne-am căsătorit,

am spus «la bine și la rău»...

Eu am dăruit bine, iar tu ai dat rău.”

Și ce-ai de gând să faci?

Îți spun eu ce vreau să fac!

„Laverne! Mă lepăd de voi doi!

Sunteți putrezi la inimă! Vă meritați unul pe celălalt!”

Semnează „John Hancock”! Declar independență.

Bravo, e minunat! În sfârșit, ești un om liber!

Ai toată viața înainte.

- Sunt un om liber! - Exact.

- Dar sunt și un idiot... - Ce vrei să spui?

Mai am doar un hop. Durează șase ani.

Cum adică? Despre ce vorbești?

Am fost la colonel și am depus jurământul.

Adică, după toate cele spuse, Potter ți-a acceptat jurământul?

Da. Ba chiar mi-a urat bun venit.

Sunt atât de prost. Ce am făcut?

Nu-ți face griji. Totul va fi bine.

Tu relaxează-te și lasă-mă pe mine să mă ocup de asta.

Nu pot să cred. Ați abuzat de un om schilodit emoțional.

La fel ca Vickers...

N-am avut de ales.

Klinger a venit aici furios.

Mi-a spus că dacă nu accept,

va merge în altă parte să-l depună.

Care e diferența?

L-ați scutit de un drum.

Diferența este că am putut asculta

acele cuvinte nemuritoare:

„Eu, Maxwell Klinger, jur solemn

să slujesc cu credință întru îndatorirea de soldat al poporului

și-mi voi folosi toate puterile să păstrez...”

Stați așa! „Soldat al Poporului”?

Eu altceva am jurat.

Tu n-ai fost ales președinte SUA.

Klinger n-a depus jurământul care trebuia.

Știam că nu va observa diferența,

așa că am tras de timp.

Se pare că m-am lăsat pradă prostiei.

Vă datorez scuze.

Poate că acum realizezi

că materia cenușie și kakiul nu-s neapărat în contrast.

Touché , Colonele!

Klinger va fi la fel de ușurat, ca mine.

Vrei să spui că s-a răzgândit iar?

Desigur. Stă în birou și se gândește

- că e prizonierul războiului. - L-ai lăsat singur?

Știam eu! Iar și-a luat zborul!

Iar eu i-am deschis colivia...

N-ar fi trebuit să-l fac președinte.

Mă duc să sun și să anunț.

Să nu-l bruscheze.

Dacă nu respectă omul,

măcar să respecte funcția.

Ascultați, oameni buni!

Săptămânile astea,

cu toții am beneficiat de priceperea

unui excelent sanitar, Sergent Barney Hutchinson.

Oricum, din cauze ce nu depind de noi,

nu beneficiază de recunoașterea pe care o merită.

Așa că, a noastră dna maior Houlihan, a venit cu o idee,

care să repare situația.

Doamnă maior...

Sergent Hutchinson, în fața plutonului!

Ceva despre Klinger?

Nu, dar voi suna la Casa Albă.

Acestea sunt tresele mele de locotenent.

Pentru cele trei săptămâni rămase,

vei avea gradul neoficial

de locotenent onorific.

Felicitări!

Ce dracu'?

Ia te uită! E caporalul Godiva.

Sfinte Sisoe! Ce-i cu spectacolul ăsta dezgustător?

E Klinger, pe Sophie! Amândoi sunt dezbrăcați.

Pentru numele lui George Armstrong Custer,

ce crezi că faci?

E o demonstrație dramatizată

că sunt nepotrivit să port orice uniformă.

Sunt incompetent, insubordonat...

Și indecent.

Acesta este un protest. Am fost recrutat „pe la spate”.

Așadar, pot fi liberat?

Liberat?

Vei fi demis!

Spune-mi, locotenente Hutchinson. Cum e

să fii la conducere?

E minunat.

Neoficial, bineînțeles...

Cine zice că nu ești locotenent,

să vină la mine.

Gândiți-vă. Chiar fără să știu,

pentru câteva ore,

am fost liderul întregii lumi libere.

Asta dovedește că Visul American nu este mort.

Orice băiat poate deveni Prima Doamnă.

Scuzați-mă o clipă!

Ceva cereri? E moneda mea.

Subtitrarea: Adela Sorescu