Original subtitles

Patru cutii de tifon.

Moș Tifon vine în oraș

48 de cutii de tampoane de vată.

Împodobim casa cu vată

Fa, la, la, la, la la, la, la, la

În Ajunul Crăciunului, primim darul palavragiilor.

Domnilor doctori, nu vă certați.

Până la urmă, e armistițiu.

De ce crezi că-s fericit?

Operez doar curcanul.

Da, voi veni la popotă

pentru o rugăciune și o aripă.

Ce-i cu atâta bucurie pe voi?

Voi nu știți că e Crăciunul?

Uite-l și pe prostovanul Moșului!

După câteva zile de cărat pachete de Crăciun

să te văd pe tine râzând, Roger.

Dacă vreți gunoaiele astea, fiți atenți!

Hunnicutt, B. J.!

Hopa! Paravion. Livrare sigură.

Houlihan, Margaret!

Tu ce-ai primit acolo?

Cred că-s prăjituri! Le simt cum îngrașă!

Ho-ho-ho!

Ce e?

A doua cea mai fină creație a mamei lui Peg,

incredibilele și binecunoscutele fondante.

Mă tratează cu mare dulceață.

Pune-le la loc sigur, în gura mea.

Piesa de rezistență pentru maiorul Winchester.

A treia săptămâna asta. Scrie „perisabil”.

Ce e asta? O tonă de tort?

Îmi amintești de Micuțul Tim,

dar cu creierul mai neted.

Scuzați-mă, băieți!

N-aș vrea să vă stric Crăciunul, dar am vești proaste.

Convoiul cu provizii a fost jefuit.

Ne-au ciordit curcanul.

- Nu se poate. - Ce porcărie, să ne fure curcanul!

Băieții ăștia nu știu că e armistițiu?

Mă tem că va trebui să ne orientăm spre șuncă prăjită.

Am renunțat la asta pentru război.

Vă rog! Acum cât suntem toți ocupați

compătimindu-ne singuri,

hai să vă dau subiect de gândit.

Singurii afectați de tragedie

sunt micii noștri oaspeți de la orfelinat.

Exact. Vin să mănânce curcan,

însă vor primi mâncare obișnuită.

Nu e ironic? Ei sunt refugiații,

dar noi primim pachetele.

Le pot da prăjiturile mele.

Drăguț, Margaret!

Eu le pot da șunca ce am primit-o de la nepoata mea.

N-am nevoie de aer în roata de rezervă.

Ar trebui să am și eu ceva.

Orice, dar nu meniul standard.

Păi...

Fonda-m-aș!

Le dau lor și-mi rod unghiile de ciudă.

Beej, ai câștigat premiul Nobil.

Simt că urmează un mare bufet,

ca-n îmbulzeala de la Kiwanis, acasă.

Klinger, ești președintele organizației de achiziție-mâncare.

Mergi la fiecare cort.

Să dăruiască până îi doare.

Târâtul ăsta de Crăciun mă cam omoară.

Voi băgați bunătăți acolo, că eu mi le așez aici puțin.

Nu te uita. Eu am dat tot. Vezi la ei.

Bine. Hai să văd ce am pe-aici.

O sticlă de Old Grand-Dad de la bătrânul tată,

prăjitură de la mătușa Sarah.

O iau eu. Păstrează spiritul Crăciunului!

Susțin ideea!

Acum, din partea omului ce are de toate. Știu asta, că eu le-am adus...

Mereu pregătit să ofer partea mea.

Poftim, samaritean tuciuriu.

Ce e asta?

Caporale, acelea sunt stridii suculente și afumate.

Nu prea ai ce suge...

Klinger, știi vorba aia,

nu mărimea contează, ci prețul.

Cred că glumești.

După trei pachete mari primite

dai niște amărâte de stridii, Rockefeller?

Erau doar haine.

Sigur erau numai creton.

De când sunt perisabile?

Domnilor dragi, treaba mea e doar a mea.

Vă rog, terminați brutala inchiziție.

Te terminăm pe tine dacă nu dai...

Vă rog! Sunt sigur că maiorul Winchester

are un motiv bun să facă asta.

- Da. - E un sconcs împuțit și egoist.

Sergent Rizzo, am nevoie de acest jeep. Sergent Rizzo!

E de la delco. Delcoul este stricat.

Sunt sigur că-l poți repara în somn.

Ia te uită!

E însuși spiritul Crăciunului.

- Veștile bune circulă repede. - Se zice că bogații se îmbogățesc

și săracii se aleg cu stridii.

- Sergent, legat de jeep... - Nicio problemă, domnule maior.

- Sunt sigur că aveți DR-3. - DR-ce?

Formularul de autorizare care vă dă acest drept.

Știu ce înseamnă.

În trei copii, semnat de președintele fan clubului

și de furierul companiei.

- Sergent, sigur putem și fără... - Nu se poate, domnule maior.

Nu. Dacă nu știu să citesc bine,

nu înseamnă că nu fac lucrurile ca la carte.

Sergent, aș vrea să apelez la instinctul tău masculin.

- Ce-ați spus? - Am nevoie de jeep pentru o misiune.

O să omorâți pe cineva?

O întrevedere, o întâlnire...

- O întâlnire amoroasă. - Aha!

Am înțeles.

Prinde bine nițică femeie, nu-i așa?

Sigur. Sunt sigur că un domn ca tine...

E suficient. Ajunge! Jigodie zgârcită!

Ați păstrat bunătățile pentru gagici.

Sunteți de nimic, dar vă respect pentru asta.

Doar... anunțați-mă dacă are vreo prietenă.

Sigur că da, amice. Poate ieșim toți patru cândva.

Sigur că da!

Klinger, ai cumva ac și ață la îndemână?

Ar trebui să fie p-aici pe undeva, domnule. De ce?

Păi uită-te și tu...

Costumul îl pot umple cu perne,

dar mi-ar trebui un cap ca al lui MacArthur

să pot purta căciula asta de Moș.

Imediat, domnule.

Când miros camera asta,

mă simt de parc-am murit și-s la morgă.

Mulțumesc, băiete!

Acum, te rog, bagă ața asta pentru Moșu', da?

Parcă fac găurile

tot mai mici, de la an la an.

Nu sunt eu spiriduș, dle?

Colinde! Le ador.

O să colindăm și noi la petrecerea de mâine.

V-am luat-o înainte. Am scris câteva.

Am să fac copii pentru toți. E uimitor

câte cântece de Crăciun știu pe de rost.

„Trei cornuri franțuzești, două pulovere pe gât

și o potârniche într-o pereche de copaci.”

Ai dreptate. Chiar e uimitor.

Vă pot ajuta, domnule?

Nu, sunt un prieten de la 4077.

Da. Copiii ce-i am în grijă

sunt invitați mâine la unitate.

- Da. - E vreo problemă?

Nu. Am adus astea pentru copii.

Sunteți foarte drăguț, maior...

Winchester al III-lea.

Eu sunt Choi Sung Ho.

„Wallingford și Chadwick, Cofetari.”

Da, sunt foarte... speciali.

Sunt cei mai buni ciocolatieri din Boston.

Vă suntem recunoscători. Vă rog, intrați!

Permiteți-le copiilor să își arate aprecierea.

Nu, nu ați înțeles. Nu se poate.

Îmi pare rău. Uitați, în Ajunul Crăciunului,

familia mea obișnuiește

să ofere anumite cadouri în astfel de locuri.

Dar parte din obicei

e să fie un pur act de caritate...

iar cadourile să rămână anonime.

E un gest încântător.

Faceți asta de multă vreme?

Într-adevăr.

Am asemenea vechi amintiri

încă din copilăria mea.

Încă îmi amintesc când am fost împreună cu mama, tata și sora, Honoria,

cum priveam fascinat,

cum domnul Wallingford împacheta manual fiecare îmbucătură

și mai târziu...

ne făceam găuri în gheața formată pe geamurile mașinii

și priveam cum tata lăsa rapid pachetele.

Adică, nu vrem ca micii ștrengari

să cerșească în stradă.

Nu uitați.

Rămâne secret.

Rămâne secret.

Sper că știi că ne strici combinația.

Ce?

Moș Crăciun nu vine dacă ești treaz, prostuțule.

Trebuia să dormi,

visând zâne ce dansează în capul tău.

Și te mai dai mare fan...

Fac asta încă de mic copil.

Magia Crăciunului e că nu uiți vechile obiceiuri.

Noi jucam mereu scena Nașterii.

Într-un an am primit un tren electric.

Am montat șina prin tot satul,

puneam trei magi într-un vagon.

Eu eram mecanicul de locomotivă. „Următoarea oprire: Betleem”.

Când eram copil, tata mă urca pe umerii lui

să pun îngerul în vârful pomului.

Asta până am împlinit 11 ani.

Ar fi fost primul an cu Erin...

Nu-i nimic, Beej. Poate anul viitor.

- Uite-i. - Acum putem începe petrecerea.

Crăciun fericit, copii!

Crăciun fericit!

Bine ați venit, dle Choi.

Crăciun fericit dvs. și copiilor!

Mulțumesc, părinte!

Suntem recunoscători că ne-ați invitat.

Noi vă mulțumim.

În fond, ce e Crăciunul fără copii?

Hai copii, e timpul pentru petrecere.

Hai să vedeți ce v-a adus Moș Crăciun.

Haideți!

Ce se întâmplă?

Iertați-i, vă rog! Indiferent ce le spun,

tot le este frică de uniforme.

Da. Știu ce spuneți. Și pe mine mă sperie uniformele.

O dau jos!

Am emoții și în preajma plasatorului.

Nu mă credeți? Întrebați pe oricine.

Încerc să scap de uniformă încă de când am intrat în ea.

Singura problemă e că atunci când ieși din verde

începi să te învinețești de frig.

Haideți, copii. Hai să ne distrăm!

Haideți!

Dați-mi un copil să-l duc la popotă.

Dă-mi unul mic.

Îl iau pe ăla.

Să mergem, Șoimule! Să nu se termine lichiorul de ouă...

Bine! Nu mă grăbi!

Abia am avut timp să-mi pun fața.

Domnilor doctori!

Margaret, e o plăcere să te văd cu cei patru ochi!

Cineva a fost nimerit de lunetist.

Lunetiști proști! Ăștia nu-și iau liber nici de Crăciun.

Ce s-a întâmplat?

Era pe marginea drumului. Nu știu de când stă...

V-am stricam sărbătorile.

Noi ca noi, dar el e grav.

Să-l pregătim.

- Pot să ajut? - Da.

Să încercăm să facem liniște.

Lângă e petrecere.

Vedeți astea? Sunt nuci de Macadamia de la Kellye.

Gustați și voi!

Haideți! Sunt nuci hawaiiene.

- Gustă. - Sunt bune?

Și, bineînțeles...

mai avem felul doi, și anume...

Rizzo, ce e ăsta?

Hai Klinger! Mă iei peste picior.

Ba nu. Eu mă țin de stomac.

Vrei să-mi spui că n-ai văzut niciodată

căpățână de porc și ciolane?

Sunt cele mai bune.

Poate că ție nu-ți place puțin șorici de porc,

dar copiilor da.

Poftim.

O fi din Coreea de Nord.

Am eu ceva aici.

O minusculă conservă de stridii, donată de Charles Ebenezer Winchester.

El înțelege altfel Crăciunului decât voi.

Stați așa.

Ai mânca vreodată guma de la creion?

Aia e „câh”! Știi să spui „câh”?

Câh!

Foarte bine! Acum cu toții!

Câh!

Cum e pulsul?

Slab. Nu prea bine.

Mă duc după plasmă.

Lasă, Margaret. Nu îl ajută.

N-am ce face. Glonțul i-o fi atins creierul.

- Dumnezeule! - Ce?

„Celui mai bun soț și tată din lume. Vino acasă curând.

Te iubim. Scott, Jeannie și Lynn.”

Margaret, două unități de plasmă.

Pentru ce? E pierdere de timp.

Dacă nu își revine...

Dacă putem să amânăm,

Crăciunul nu va fi ziua când le-a murit tatăl.

Aducem puștiul înăuntru să aterizeze?

Poftiți! Prăjituri făcute în bătrâna SUA!

Sunt delicioase!

Delicioase? Mai zi o dată!

Va mai dura un an până să aud iar asta.

Îmi pare rău, dle maior. Astea sunt pe terminate.

De ce nu mergeți la barul cu stridii?

Ce faci, Romeo?

Uite-l pe marele mecanic...

Cum a decurs asasinarea romantică?

Întâlnirea?

- Bine. - Oh, da!

De unde ai asta?

Mâna? E a mea. Jur!

Vorbesc de ciocolată, șarpe nenorocit!

- Am cumpărat-o azi. - De la cine?

De la un tip venit din Seul. A luat-o de pe piața neagră.

- Piața neagră? - Da.

Vreți și dvs? Vă aduc.

Gratuit. Orice vreți, doar lăsați-mă să trăiesc.

Dă-o-ncoace!

Bună, micuța mea prietenă!

Bună, Joe!

Ce bine, vorbești engleză! Ia spune-mi.

ai primit cadouri drăguțe de Crăciun?

O păpușică, un trenuleț sau o ciocolată?

Da. Cele mai bune fondante de la B.J.

Altceva?

Stridii gumoase. Bleah!

Dar alte dulciuri

sau ceva ca asta de la domnul Choi?

Nu.

Dar prietenii tăi?

Nu.

Aha...

Poftim, micuțo!

Scuză-mă, te rog! Merg să socializez puțin.

E înscris la baschet la Liceul Central.

„Denny și Lynn pentru totdeauna.

Parcul de Distracții.

Gouldsboro, PA. August '47.”

Are un trifoi cu patru foi.

Nu are putere în afara SUA.

Respirația devine superficială.

Pulsul scade rapid.

Margaret, adu burghiul.

Poate reducem presiunea intracraniană...

Rezistă, Flannigan! Rezistă!

Am sperat că cineva să fi uitat lumina aprinsă.

Se pare că m-am înșelat.

Un șofer l-a găsit pe marginea drumului.

Atât știm.

Cred că ne descurcăm.

La ce să stricăm petrecerea....

Cât de grav e?

- E bine. - N-are sens.

Văd c-avem diagnostice contrare.

Nu l-ai minți pe Moșul, băiete, nu?

Ghirlandele sunt verzi, nu negre.

De moare acum, va afecta Crăciunul.

Am înțeles,

dar sunt câteva ore... dacă ai baftă.

E pe mâini bune, colonele.

Avem cei mai buni oameni.

Voi sunteți cireașa de pe tort.

Dacă întreabă cineva, o să spun

că lucrați la un cadou special,

pentru niște copii de-acasă.

Aici erai, mincinos nenorocit!

Nu înțeleg.

Nu face pe inocentul cu mine.

Cum îndrăznești să furi de la copii?

Vă rog, dle maior!

Putem merge afară?

Mi-ai luat vorba din gură. Hai!

Haide!

Neagă! Neagă dacă poți.

Ai luat prăjiturile de la mine și le-ai vândut.

- N-ai pic de rușine? - Pot să vă explic?

Nu! Mergi și recuperează imediat prăjiturile

și dă-le copiilor mâine dimineață,

altfel te vor găsi pe tine atârnând de horn!

Dle maior, nu pot. Nu mai am banii.

Parazitule!

Clopoței, clopoței

Vă rog... cadoul dvs generos

și insistența de a rămâne anonim

m-a mișcat profund.

Prăjiturile ar fi adus mare bucurie copiilor, pentru moment,

dar pe piața neagră,

au valorat mai mult orez și varză

cât să aibă mâncare o lună.

Orez și varză?

Știu. N-am reușit să duc mai departe tradiția familiei dvs.

Îmi pare foarte rău.

Dimpotrivă.

Mie ar trebui să-mi pară rău.

Este trist și nepotrivit

să-i dai desert unui copil flămând.

Mergem să ne bucurăm împreună?

Nu...

Mulțumesc. Mergeți liniștit.

Sunteți pregătiți?

Ho, ho, ho!

- Crăciun Fericit! - Moș Crăciun!

- Crăciun Fericit! - Ți-am spus că vine Moș Crăciun.

El își face lista și o verifică de două ori.

Unul pentru tine...

Ți-am zis că locuiește la Polul Nord.

Părinte, ia kitul de rugăciune

și du-te la pre-operator. Nu sufla o vorbă.

Sigur, dle colonel.

Scuzați-mă! Pardon! Scuzați-mă!

Ia te uită!

Ai fost băiețel cuminte?

E la fel.

Doamne, nu se mai oprește?

La fix, părinte.

E așa de rău?

Își revine. Gaura l-a ajutat.

- Tensiunea? - Nouă cu șase.

Bravo, Flannigan! Știam că vei reuși.

- Cât e ceasul? - 21:48.

Mai e destul, Beej.

Va reuși. Hai, irlandezule!

Nu mai respiră.

La naiba! Luptă!

Cât crezi că mai poate lupta?

- Scuză-mă, B.J. - Nu.

- Poftim? - Nu ți-l dau încă.

Dar trebuie să-i...

E al meu! Nu tragi giulgiul peste!

- Beej, calm! - B.J.!

Nu trag nimic peste el.

Trebuie să-l împărtășesc.

Scuze! A fost o seară lungă.

Lasă-l.

Am spus nu! Nu acum.

Ascultă-mă, B.J.

Încerc să nu stau în cale,

fiindcă ceea ce faceți e foarte important,

dar, înțelege, în momente ca ăsta,

ce am de făcut este la fel de important.

Și nimeni, nici tu, nici altcineva

nu va sta în cale

când trebuie să fac ceva sacru.

Îmi pare rău, părinte!

Maior Winchester, masă de o singură persoană.

Cina e servită.

Ce este asta?

Păi, să vedem... Ca aperitiv, ultimele nuci de Macadamia,

cu salam libanez, șuncă maturată cu zahăr,

cap și ciolane de porc. Încă mai avem d-astea.

Scuze, dar nu mai avem stridii afumate. Le-am fumat pe ultimele.

- Dar eu... - Și pentru desert...

Prăjitură cu fructe și fondante.

Toate garnisite cu cucută, presupun...

Îmi pare rău, domnule. Fără cucută.

Dar aș avea ketchup.

Nu te supăra, dar care e poanta?

Una singură, maior...

Aha.

Sursa acestei cine de Crăciun trebuie să rămână anonimă.

E o tradiție de familie.

Mulțumesc, Max.

Crăciun fericit, Charles!

Încă are puls, dar e foarte slab.

- Cât e ceasul? - 23:25.

Hai puștiule! Încă puțin.

Nu are puls.

Haide!

Nimic.

Haide!

Tot nimic.

- Adrenalină. Unu la 10,000. - Nu.

Gata. Lasă-l să se odihnească.

Rămân uimită de fiecare dată.

Acum ești viu, acum ești mort.

Fără tobe. Fără blițuri.

Fără fanfară. Mort, pur și simplu...

Mă duc după certificatul de deces.

Uite! A reușit.

Ora decesului 00:05, 26 decembrie.

Falsificarea dovezilor...

Crăciunul ar trebui asociat cu nașterea.

Va fi prima pentru mine.

Războiul este plin de „prime”...

Și de „ultime”.

Mult stă lumea

În păcat și în greșeală

Ho-ho-stați așa!

Ia te uită!

Moșul știe că ați fost băieți și fete cuminți astăzi,

de aceea avem un cadou special pentru voi.

Spiridușule?

Fondante.

Tocmai din Mill Valley, California.

Ultimele patru bucăți.

În liniște cerească

Crăciun fericit!

Crăciun fericit!

Dormi în liniște cerească

Subtitrarea: Adela Sorescu