Original subtitles

Atenție, maior Houlihan! Ultima strigare pentru maior Houlihan!

Aveți un apel!

Apropo, este tatăl dumneavoastră!

Îmi pare rău, domnule, dar nu dau de ea. Reveniți mai târziu...

Nu! Nu închide telefonul, că te omor!

A venit îngerașul dvs., dle.

Tati? Nu pot să cred!

Realizezi că sunt milioane de flămânzi în Asia,

și eu ca ei?

Ochii și urechile la mine!

Am vești minunate!

Tatăl meu vine în vizită poimâine.

„Howitzer” Al Houlihan?

Credeam că tatăl tău s-a pensionat.

Ce caută prin părțile astea?

E o călătorie de afaceri.

Acum e consilier militar civil.

După ce a divorțat de mama, a decis să se ocupe cu ceva,

- ca să aibă o ocupație. - Bună idee!

Mâinile ce stau sunt lucrătura diavolului.

Abia aștept să-i strâng grenada.

I-a trimis un furou de camuflaj

s-o apere de atac.

Terminați, ciudaților!

Vă asigurați dvs.

că e totul pus la punct când vine?

Da, dnă maior. Altceva?

Păi, dacă tot ați pomenit, nu v-ar strica un retuș la freză.

Klinger, este un biscuite pe podea.

Cum poți rata ceva atât de mare?

Nu l-am ratat. L-am ridicat și-am măturat pe sub el.

Atunci, mătură-l sau mănâncă-l.

Aranjează astea cât mai îngrijit.

Îți prezint Uraganul Margaret.

Exteriorul arată bine. La interior cum stăm?

Mă simt binișor.

Te externez mâine să te întorci la unitate.

Ați făcut o treabă foarte bună.

Mi-ar dori să vă pot răsplăti cumva.

Lucrez la Achiziția și Distribuirea Alimentelor.

Departamentul de Hrană Nemiloasă și Neobișnuită...

Acum știu de unde ai aia.

Te-ai împușcat cu o napolitană.

Nici măcar...

Generalul Beswick a auzit că avem căpșuni proaspete

și a vrut și el.

Așa că m-au trimis pe front și jeepul meu s-a răsturnat.

Generalul Căpșună merită o mare zmeură.

Da, știu ce zici.

El trăiește pe picior mare, iar voi mâncați lături.

Aș putea face ceva pentru voi.

Cum sună antricotul?

Nu știu ce să zic... adică, să renunț la zgârciuri?

Fără glumă. Când mă întorc,

voi încerca să obțin ceva de calitate.

Fără supărare, Morgove, dar am mai auzit asta.

Relaxează-te!

Nu mușc mai mult decât mestec.

El e! A ajuns! În formație! Alinierea!

Pe poziții! Drepți!

Ștergeți-vă zâmbetele de pe față și încercați să nu arătați jalnic.

Tată, ce plăcere să te văd!

Margaret, te rog, nu în fața militarilor.

Bineînțeles.

Tată, asistentele mele... domnule.

Dle colonel, suntem gata de inspecție.

Margaret, asta nu prea mai e treaba mea...

Haide tată, vei fi foarte încântat.

Sunt cele mai bune asistente din Coreea.

Bine.

În cortul V.I.P.

Arată bine.

Mulțumesc, domnule! Liber.

Bănuiesc că e tot ce poți să faci în aceste circumstanțe.

Dle colonel Potter!

- Dle colonel Houlihan. - Dle colonel Potter.

El e tatăl meu, colonel Houlihan.

Da, dnă maior. Nu vă pot spune ce onoare resimt

de a da mâna cu cineva

din același deceniu cu mine.

- Bine ați venit la 4077! - E o plăcere, dle colonel.

Ei sunt cpt. Pierce și Hunnicutt, doi dintre cei mai buni chirurgi.

- Onorat, dle colonel. - Ce faceți?

Vă simt ca pe tatăl meu.

Tată, vino să-ți arăt noua ta garnizoană.

- N-ar fi rău. - Scuzați-ne.

Pare un tip de treabă.

Nici nu s-a uitat la pantofii mei.

Primul lui ordin ar fi „ținută decentă”.

Am aranjat totul în cortul tău exact așa cum îți place.

Sper că cei doi nu sunt la fel ca toți ceilalți.

Nu, sunt doar recruți,

dar sunt chirurgi de renume.

Și, ce mai faci, tată?

Cum nu se poate mai bine. Slujba asta mă ține ocupat.

Ce face soldățelul meu?

Minunat!

Am multe responsabilități, dar îmi place.

Nu ți-am spus că e mai bine să conduci decât să fii condus?

- Ba da, domnule. - În ritmul ăsta,

vei ajunge locotenent-colonel.

Da, domnule. Sigur că voi ajunge.

E ciudat că tu și mama nu mai...

Margaret, a fost un drum lung...

Vreau să despachetez și să mă schimb.

Sigur, tati. Înțeleg.

Ne vedem mai târziu.

- Dle cpt. Pierce? - Da?

Aveți un pachet, mare cât New Jersey, doar că mai greu.

- Pentru mine? - Da.

- Ce e? - Nu știu.

E marcat cu „Material educativ”

De la cine e?

Sergent Morgove, de la Aprovizionare.

Morgove? Ah, da. E puștiul cu răni la cap.

- Aha. - Mi-a promis...

că-mi trimite niște...

Ce?

- Ce? Ce-i? - Haide.

Avem șansa să ne educăm papilele.

Ce e, profesore?

Nu-ți fac speranțe...

dar, urmează-mă și încrucișează cuțitele și furculițele.

- Nu v-am spus? - Uitați-vă la asta!

Nici nu-ți încape în gură.

- Ce? - Ce e?

Calm, domnilor! Dacă avem noroc,

veți avea un os de ros.

- Adu ciocan! - Da.

Ia citește.

„Dragă dr. Pierce,

acest pachet este ultra și top secret.”

E redirecționat accidental de la Generalul Beswick?

„El primește ficat la conservă, iar voi antricot de calitate.”

- Antricot! - Mamă! Închide ușa!

„Mulțumesc! Cu drag, Ronnie Morgove.”

Am crezut că glumește.

Acum îi înghit cuvintele.

Adică cutia asta este plină de antricot,

adică minunatul și deliciosul cotlet?

La cât de mare e, a trimis o vacă întreagă.

Uite. E împachetată în zăpadă carbonică.

Am mănuși.

Vrei să te grăbești?

Papilele mele deja țopăie.

Ne ajunge pentru întreaga unitate.

Vom face o petrecere surpriză la popotă.

Numai mâncare n-ai zice că au...

Ia stați puțin! Ce porțiune a asta?

Ce mai nepotrivită... o carcasă de vacă înghețată.

Prietenul tău ne-a tratat cu răceală...

Durează 24 de ore să se dezghețe.

Puneți capacul. Ascultați!

Hai să lăsăm petrecere la gheață

pentru câteva zile.

Unul ca Howitzer abia așteaptă să-i spună

Generalului Beswick.

O lăsăm aici până pleacă.

- Da. - N-o vor atinge.

Scrie „Material educativ”.

- E bine. - Să mergem!

- Ce-i? - Avem răniți.

Asta sigur ne-a stricat apetitul.

Sângerează rău.

Vezi bine de acolo, tată?

Nu-ți face griji pentru mine. Tu fă-ți treaba.

Gata. O copcă pusă la timp salvează șase.

Numărul șapte. Servim clientul numărul șapte!

Apropo Pierce, venind încoace,

aproape m-am izbit de cutia aia adresată ție.

E mai mare decât prima mea casă. Ce e în ea?

Materiale educative...

Materiale educative? Pentru Pierce?

Ai cumpăra mănuși pentru Venus din Milo?

Mușcă-ți limba, Charles. S-ar putea să fie tot ce primești.

Glumesc și ei, tată.

Le place să muncească într-o atmosferă destinsă.

Măcar o dată ai putea și tu să dai dovadă

de o urmă de profesionalism?

Margaret, ce-ar fi să te așezi? Pantofii tăi au început să fumege.

E tatăl tău. Nu e inspector general.

Te-am rugat să-mi faci un mic favor,

pentru că înseamnă mult pentru mine și iată ce primesc...

Nu știu de ce am așteptat ceva de la voi.

Margaret, ia-o ușor! Ești ca o asistentă într-un magazin de porțelanuri.

Intră.

Ți-am adus o gustare înainte de culcare.

Mulțumesc.

Hai să-ți fac patul. Așa ceva!

I-am spus clar lui Klinger să nu-ți aducă o pernă mare.

Și nici măcar nu e o pernă moale. E o pernă mare și tare.

Cum să dormi pe o pernă mare și tare?

Îți aduc alta.

- Nu, perna e bună. - Dar e mare!

E în regulă.

Și păturile? N-o să-ți fie frig?

Nu, Margaret. Mi-am petrecut jumătate din viață

- dormind în tranșee. - Da.

Cred că voi supraviețui cu ce e aici.

Spune-mi despre noua ta slujbă.

Păi, nu prea sunt multe de spus.

Mă ține ocupat.

Da, și noi suntem destul de ocupați aici.

Spune-mi, ce faci tu, de fapt?

Cred că e fascinant.

Nu prea știu de unde să încep.

În plus, sunt cam obosit, Margaret.

Vorbim mâine, bine?

Sigur, tată. Noapte bună!

Noapte bună!

Tată, legat de astăzi, în sală...

Te rog, Margaret, aș prefera să nu discutăm.

Voiam doar să-mi cer scuze.

N-am fost niciodată atât de neîndemânatică.

De asta spuneai...

Sunt convins că n-o să se mai întâmple.

Așa e.

Domnule Colonel...

Fac eu cinste, colonele!

Doar dacă promiți că-mi spui Sherman.

Sherman... Eu sunt Alvin.

Chiar mă gândeam să bârfim un pic.

Margaret mi-a zis că și tu ai fost în cavalerie.

Da, aproape doi ani, am fost în batalionul 127.

În primul război, armata era armată.

Da, s-a cam stricat treaba de atunci.

Acum sunt numai rebuturi.

Majoritatea celor de aici nu se născuseră.

E amuzat cât de repede trece timpul

când tu încetinești.

Când am să plec de-aici, baza va deveni simplă casă.

Voi transforma camera din spate în birou.

Voi atârna un semn cu „Bătrânul dr. Potter”, pe-o parte,

și „Plecat la pescuit”, pe cealaltă.

Nu-mi pasă cu ce rămân.

Nu-ți mai face planul ca țiganul.

Dacă ai impresia că pensionarea va fi numai odihnă și relaxare,

îți vei da seama curând

că nu mai ești obosit sau stresat.

Nu știu ce să zic... Numai recuperarea anilor pierduți

departe de soție, va fi o slujbă cu normă întreagă.

Am s-o curtez, ca la început.

Da...

- Sigur... - Aoleu!

Houlihan Hlizitul e aici să ne strice cheful.

Măcar să-i facem cinste cu un whisky cu lămâie.

Hai s-o facem, pentru Margaret.

Domnilor colonei!

Primiți și niște umili căpitani?

- Salutare, doctorilor! - Trageți un scaun.

Alvin și cu mine ne aminteam de zilele bune.

Ne-ar plăcea povești noi.

Voi vă îmbrăcați întotdeauna în civil?

Nici declarația de război n-a fost oficială...

N-are legătură. Totuși, sunteți militari.

Hai să bem ceva. Fac cinste.

N-aveți pic de respect pentru armată, nu-i așa?

Să nu vorbim despre afaceri.

Eu vreau o bere. Tu, Șoimule?

Sunteți norocoși că purtați uniforma patriei voastre.

Cum îndrăzniți să o batjocoriți, clovnilor?

De ce n-am fi clovni? Trăim într-un circ cu trei arene.

Vrem o bere aici... Tu ce vrei, Pierce?

Nu mai vreau nimic. Mi-a ajuns.

Mai lăsați surlele și trâmbițele.

Mi-e silă de voi, derbedeilor!

Sunteți o rușine pentru drapel.

Cum dracu' să beau aici, cu voi?

- Ochi-De-Șoim, trezește-te! - Nu dorm. Sunt mort.

Lasă florile și pleacă.

Am vești proaste.

Știi materialul educativ pe care trebuia să-l mâncăm?

L-ai pierdut?

Nu, dar am primit un apel.

Generalul Beswick e cam furios din cauza porției de ficat.

A trimis poliția să caute peste tot.

Când vor ajunge aici or să ne pună pielea pe băț.

Nu renunțăm fără luptă.

E vita noastră.

Am furat-o cinstit.

Respect lipsa de integritate,

dar ce e de făcut?

Facem petrecerea și gata.

Vițica e înghețată tun.

N-o putem dezgheța până vin polițaii.

Domnilor, mă înșală urechile

sau ați șterpelit ceva mușchi de vită?

Nu numai mușchi, ci o pulpă întreagă.

Șoimule, Beej...

Max, nu suntem noi cei Patru Mușchetari?

Luptăm, seducem și mâncăm?

Stai calm, Patos, că ești în plan.

Klinger, adu vita aia încoace și ai grijă să nu te vadă nimeni.

Vine acum! O pulpă de vită, fără martori.

Cu ce vă ajut?

Pentru început, Charles, dă jos pijamaua.

Pierce, dacă e iarăși o farsă

și nu există nici o pulpă...

vă asigur că hamburgeri fac din voi!

Charles, ai încredere și mergi!

- Crede-mă! - Tu de colo!

Cum îndrăznești?

- Măi... Cine te... - Margaret...

...mergând țanțoș pe aici...

Margaret, calmează-te. Noi nu vorbim bolborosită.

Sper că sunteți fericiți acum, leprelor!

După micul vostru spectacol, tata își face bagajele chiar acum.

Ce amuzant!

Am încercat să fim prietenoși.

- Prietenoși? - Da. El a tras primul.

Pe cine crezi tu că păcălești?

- Margaret... - Am auzit totul,

cum amândoi ați încercat să-l umiliți.

Ce-i cu neamul Houlihan?

Ne săriți la gât din senin.

- Am fost politicoși. - Lasă vrăjeala!

Sunteți doar doi golani!

Nu-i corect!

Noi am fost maturi.

Măcar o dată,

ce-ar fi să ne crezi?

Klinger, nu încă, Klinger...

Înapoi la ATI!

Klinger, stai!

Ce-i aia?

Păi...

Ce-i aia?

Vi-l prezint pe soldat Vițulescu.

E doar carne!

Eu doar ascult doctorii.

Parcă erați adulți...

Să-l fi văzut când a venit.

Era ca o legumă.

Îți scoți mereu micul dejun la plimbare

înainte să nu-l mănânci?

Era al tatălui meu, domnule colonel.

E prea ocupat cu împachetatul.

Parcă pleca mâine.

Mi-a zis că a intervenit ceva, dar știu ce s-a întâmplat.

Nu mă mir deloc, după ce i-au făcut idioții ăia doi, la Clubul Ofițerilor.

Stai, Margaret, cred...

că nu știi ce s-a întâmplat de fapt.

Pierce și Hunnicutt și-au mușcat limbile.

Tatăl tău era cel pus pe harță.

E imposibil.

Având în vedere că băuse un pic...

Nu pot să cred asta.

Ascultă-mă, Margaret.

Ți-aș fi spus eu ceva ce nu e adevărat?

Ceva îl rodea de mult,

dinainte să se descarce pe Pierce și Hunnicutt.

Aveți dreptate.

- Acel ceva sunt eu. - Tu?

Am făcut totul pe dos de când a venit el aici.

Ba asistentele nu sunt destul de bune,

apoi am pomenit de divorț.

Plus haosul din sală...

Deci noaptea trecută, căuta companie în Club.

Evident, nu o voia pe a mea.

Margaret, ești prea dură cu tine.

E un om minunat și l-am dezamăgit toată viața mea.

Salutare, Alvin!

Am auzit că pleci mai devreme,

așa că am trecut să-mi iau rămas bun.

La revedere, colonele. Mi-a făcut plăcere!

N-am avut ocazia să îți spun

cât de mult o apreciem pe fiica ta.

N-am putea să ne lipsim de ea.

Fetița aia e singurul lucru bun care mi s-a întâmplat.

Chiar așa? Ai un mod ciudat de a arăta asta.

Poftim?

Margaret s-a dat peste cap să te mulțumească,

dar ție nu pare să-ți pese.

Iartă-mă, colonele, dar ce treabă ai tu?

Mă interesează pentru că țin la ea.

Crede că o consideri inutilă.

Ascultă, Colonele, fata mea știe că o iubesc.

În fond, am traversat jumătate de glob să o văd, nu?

Ar trebui să spună tot.

Nu e suficient, cât timp îi cauți nod în papură.

- Despre ce vorbești? - Păi, pentru început,

faptul că ai plecat din sala de operație

nu i-a ridicat deloc moralul.

Asta n-a avut legătură cu ea.

Atunci de ce ai plecat?

Din cauza glumelor doctorilor?

Din cauza sângelui?

Să-ți spun ceva, Alvin.

Am văzut ranguri mai înalte ca tine care nu rezistau.

N-ar fi trebuit să pățesc asta.

Adică ai prefera ca Margaret să creadă că e ratată

în loc să admiți că ești pe cale să decartezi?

Preferi să-i zdrobești inima,

decât să te comporți omenește?

Colonele...

Ești prea preocupat să fii „Howitzer” Al Houlihan,

încât nu-ți lași nici fiica să știe că o iubești?

Ascultă, colonele,

tu îți vezi de familia ta, că eu mi-o cresc cum vreau.

Uite... am senzația că nu ești tipul de om

care se comportă cum te-ai comportat tu ieri,

decât dacă nu cumva te roade ceva.

Nu de mult, te-ai ales cu un mare gol în viața ta.

Nu mai ai nici soldați, nici soție...

dar o mai ai pe fata ta.

Aș spune că acum

fugi de singura persoană de care ar trebui să te apropii.

Un centimetru!

În ritmul ăsta, o gătim la prânz.

Discuția asta îți ascute apetitul.

Vai, ce coadă s-a făcut la dușuri!

Așa e. Ținem rândul și pentru alți doi.

Milităria e treabă murdară.

Da, o să dureze ceva, Părinte. Ce-ar fi să te întorci în cort,

să-ți cureți sufletul? Glumesc.

Tată, mi-aș fi dorit să nu pleci acum.

Îmi pare rău, Margaret.

Planurile au fost făcute și...

Mi-a făcut plăcere.

Și mie mi-a părut bine, tată.

- Ai luat tot? - Da.

Îți cade un nasture. Îl repar eu. Hai să ți-l cos.

- Doar să... - Nu. Lasă-l să atârne, Margaret.

- La revedere! - Pa, tată!

Poate că n-am spus-o prea des dar...

dar sunt mândru de tine.

Păi...

- Auzi... - Mulțumesc, tată.

Cred că pot aranja să vin în Tokyo luna viitoare.

Vrei să ne vedem?

- Mi-ar face plăcere. - Tată!

Sigur c-am să vin. Sigur că da.

La revedere!

La revedere!

De acum, Pierce, faci toate cumpărăturile.

Ai gustat, Margaret?

Da, am gustat,

dar cred că mai vreau.

Părinte, acum înțelegi

de ce ți-am vândut gogoși la dușuri?

Cui îi pasă? Dă-mi, te rog, ciupercile.

Oameni buni, ați încurcat-o!

Generalul Beswick își vrea vita înapoi.

Sergent, te așteptam.

Trebuie să fii obosit...

- și flămând. - Da.

Ți-am păstrat o porție și ție.

Îmi pare rău, doamnă! E furată.

Stai un pic, băiete!

Înainte să acuzi pe cineva de furt de vițică,

mai bine gustă întâi.

- Ia o gură din „corpul delict”. - Nu pot.

Dă-i ciupercile.

- Ciuperci. - Ați zis „ciuperci”?

Știam eu. E antricot.

De fapt, e cel mai bun antricot pe care l-am gustat vreodată.

Mănâncă tot.

Stați așa puțin...

ce voi spune Generalului?

Păi, după ce digeri probele, îi poți spune sincer generalului

că n-ai găsit nici o vită pe-aici.

Subtitrarea: Adela Sorescu