Original subtitles

N-aș zice că e umezeală...

dar, venind încoace, am văzut o rață cu o umbrelă.

- Probabil era răcită. - Patru zile de ploaie nu înseamnă nimic.

În Primul Război Mondial,

a turnat cu găleata 37 de zile, neîncetat.

Tot plutonul înota gol prin tranșee.

Dle colonel,

nici vremea oribilă, nici glumele de prost gust nu mă amuză.

E de rahat!

Cerul gri deprimant se potrivește cu starea mea de spirit și cu micul dejun.

Mai ales cu micul dejun!

Să servești mezeluri din frigider, pe vremea asta, e ceva diabolic.

O, ce zi minunată!

Excelentă vreme, nu-i așa?

E ca o zi de vară din Toledo.

Să ți-o bagi undeva, năsosule!

Nu e nevoie de remarci acre.

E ziua scrisorilor ude. Căpitane Lăți-Lungilă!

Mill Valley... Îmi face ziua frumoasă!

Ai ceva pentru mine, Klinger?

Mildred mi-a promis că-mi trimite niște balsam Cloverine

pentru bătături.

Negativ, amice... domnule.

Minunat! Am o consultație la dentist. A fost ieri.

Câștigătorul Premiului Maldărul de scrisori

este nimeni altul decât al nostru Ochi de Șoim.

- Ce? - Pare o scrisoare

de la Rockettes.

Nu, e de la Amy Clark, o prietenă.

E învățătoare în Crabapple Cove.

Termini școala primară în timpul liber, Pierce?

„În ultima scrisoare spuneai

cât de mult vă plictisiți pe-acolo...

așa că i-am rugat pe cei de clasa a 4-a

să vă scrie vouă.”

Minunat!

- Hai să le răspundem. - Asta ar putea fi soluția

ca să ieșim din depresie.

Bine. Luați-vă, fiecare.

- Poftim! - Dle Colonel...

Mucho beaucoup.

Uite una scrisă în creion. O fi pentru Charles.

Ce glumeț ești!

N-am de ce să scriu scrisori ca să discut cu copiii.

Te am pe tine pentru asta.

E o insultă și vei răspunde pentru ea în pauză.

Ce drăguț! Băiețelul crede că cei din MASH

stau toată ziua și curăță cartofi.

Iar juma' de buletin ăsta întreabă dacă toți soldații au tatuaje.

Te ocupi tu, Margaret?

Vai de mine!

E o fetiță care mă întreabă dacă am salvat multe vieți.

Să răspundă un doctor.

Nici vorbă! Fără furat,

vândut sau schimburi.

Fiecare să răspundă la ce are.

Specialitatea mea e să salvez suflete, nu vieți.

Haide, părinte! Nu-mi spune că ai uitat de Irving?

Irving? Ah, da!

- Practic, i-ai salvat viața. - Irving, așa e.

Dacă ar fi urmat calea pe care o apucase acum ar fi fost mort.

„Dragă Stacy, Deși nu sunt doctor,

pot să-ți spun sincer că am salvat o viață.”

M-am săturat de tine, Irving!

Ăsta e un loc respectabil.

Să nu te mai prind!

- Bună, Rosie! - Bună ziua, părinte!

De ce alungi cățelușul ăsta dulce?

Pentru că Irving e un bețiv.

Pare un pic cam amețit, nu-i așa?

Respirația îi miroase a pucioasă.

Știi, am avut așa un câine la Seminar.

Rosie, dă-mi o sticlă de whisky și un bol.

O să-l vindec pe Irving cum l-am vindecat pe cel de la Seminar...

o să-l las să bea până i se face rău.

Părinte, cred că ți s-a blocat mintea...

Bine.

Poftim!

Câinele ăsta nu are pic de mândrie.

Poftim, Irving!

Până la fund!

E cam carmolist, nu?

Da. Îmi amintește de primul soț.

Ieri, Irving a băut până i s-a făcut rău.

Dacă a mers, ar trebui să capete o aversiune pentru alcool,

precum și o strașnică mahmureală.

Bine, Roy. Să-l punem la încercare.

De fapt, e un soi de dezintoxicare.

„Așa că Irving a fost destul de isteț să devină abstinent, Stacy.

Dacă oamenii ar fi la fel de înțelepți ca și câinii...

Al tău, întru Domnul, Francis J. Mulcahy.”

Puștiul va fi un aruncător demn de ligă.

Așa zici?

Deunăzi a aruncat de 48 de puncte.

Asta nu înseamnă nimic.

Puștiul meu are potențial de senator SUA.

A scris cinci pagini fără să spună nimic.

E suficient să citiți scrisorile pentru voi, nu pentru tot plutonul.

Tot ce-și amintește Charles cu drag

e părul său din copilărie.

Mai taci, bebe Chaz! Sunt drăguțe. Uite!

„Dragi doctori, aveți o viață minunată. Vă invidiez."

- Ce face... E invidios? - Ce amuzant!

„Sunteți cu cortul, mâncați mâncare de popotă.”

- Auzi! - „Sunteți norocoși.”

Dă-o încoace!

Stăm cu cortul?

„Dragule mic corespondent,

Dezinformarea ta

e depășită doar

de gramatica ta atroce.”

Cine să scrie prima scrisoare acidă, dacă nu el?

Ce? Nu înțelegi scrisul?

Ba da, totul e clar. Ascultă aici.

„Dlor doctori, fratele meu a luptat în Coreea.

A fost rănit, apoi niște doctori l-au făcut bine,

ca să se poată întoarce la luptă.

Apoi a fost ucis.

Nu-l voi mai vedea pe Keith niciodată.

Voi ajutați oamenii pentru ca ei să poată fi uciși.

Vă urăsc pe toți.

Semnează, Ronnie Hawkins.”

Ce să-i spun puștiului?

Nu știu.

Vreau să spun că a atins coarda sensibilă.

Cu toții am trimis băieți înapoi pe front, la moarte.

Ce să-i spun?

Mi-e atât de dor de casă!

„Dragă Freddy, M-ai întrebat despre remunerație.

Probabil, banii tăi de buzunar sunt mai mulți.

De aceea încerc mereu

să-mi suplimentez veniturile.

de exemplu...

Ce-i cu șobolanii ăștia păroși?

Nu sunt șobolani, dle. Sunt șinșile.

Sunt cheia bogăției mele.

Bun venit la Ferma Klinger pentru reproducerea șinșilelor.

Fermă de reproducere?

Băiete, ai căzut cumva în cap, recent?

Poate ți-a șuierat o nicovală rătăcită, pe la ureche?

Cum se înmulțesc șinșilele, așa mi se îngrașă contul.

Sunt foarte „afectuoase”, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Ascultă tu aici!

Dacă gumarii mei fac cunoștință cu vreo șinșilă

tot clanul va atârna în ștreang, în copacul acela.

Ce avem aici? E un zoo în miniatură?

Le zice „șinșili”.

Ba le spun „mină de aur”.

O să acopăr cușca.

Romeo și Julieta se iubesc deja din priviri.

Poate mai degrabă Romeo și Mercutio.

- „Mercoosho”? Cine-i aia? - E un el, creier neted ce ești.

Dată fiind experiența vastă cu rozătoare,

pot să confirm că sunt doi „șinșili”, dar masculi.

Se pare că tu ai fost cel jupuit.

„Crede-mă pe cuvânt.

E ultima dată când am încredere într-un vânzător ambulant de șinșile.

De acum înainte, rămân la investiții sigure.

Voi investi toți banii într-o școală pentru aranjatori de popice.”

„Dragă om din MASH, tocmai mi-am scos amigdalele,

ceea ce nu e așa de rău fiindcă am mâncat multă înghețată.”

Oricum, m-am împrietenit cu doctorii și cu asistentele.

Voi vă împrieteniți cu pacienții de pe acolo?

Și acolo e...

un lot mare de pământ pe care am pus ochii de când eram mic.

I-am trimis tatei niște bani. A depus deja un avans pentru mine.

Vei fi un fermier pe cinste, Mike.

Da...

Da. O să-mi iau niște găini

și o capră...

- Poate și una sau două vaci. - De ce nu?

De abia aștept.

Vă caută dr. Pierce, dnă maior.

- Revin imediat. - Voi număra minutele.

Bine.

Care sunt rezultatele?

Ficatul e distrus. Nu putem face nimic.

- Nu va supraviețui. - Nu se poate...

Măcar nu are dureri.

N-aș fi zis c-o să mă bucur de o coloană ruptă.

Mda...

I-am spus că nu poate să se miște din cauza medicației.

- Bine. - Cât timp mai are?

Poate o oră, poate trei.

Îmi pare rău, Margaret.

Cred că ești epuizată. Du-te să dormi puțin.

Nu. Stau cu el.

Bine. N-a durat prea mult, nu?

Nu poți fără mine.

Sunt topită după un tip atât de arătos.

Auzi... Să-ți spun despre iubita mea.

Da.

Ne vom căsători, cum ajung acasă.

Am crescut împreună.

E cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o, ca și tine.

„Dragă Jimmy...

Așa e, mă apropii mult de cei pe care îi tratez.

Sunt unii pacienți... pe care nu cred că-i voi putea uita vreodată.”

„În concluzie, Peter...

cred că e perfect normal să vrei să te îmbraci ca un om mare.

De fapt, îți sugerez să duci cel mai bun costum al tatălui tău

la croitor,

și să-l modifici până-ți vine perfect.”

Ce minunat e să-ți transmiți înțelepciunea tinerei generații.

Nu mai folosești stiloul? Ai rămas fără venin?

Pentru că prefer să-mi înregistrez reflecțiile strălucite,

apoi să deleg pe cineva să transcrie, cu același intelect,

ca acești elevi.

Mă gândesc la un anume Maxwell Q. Klinger...

La naiba!

Nu sunt vinovat de moartea fratelui acestui puști.

E o misiune grea, Șoimule. Te ajut?

Nu, mă descurc. Răspunde la scrisoarea ta.

Bine. Dacă te răzgândești...

Fir-ar să fie!

Dragă Louis...

Da, ca să devii doctor, ai nevoie de multă pregătire,

dar fiecare regulă are și excepții.”

Dle, bine ați venit la Valea Morții din Est!

M. Klinger, secretar șef și spălător de sticle.

Cpt. William Bainbridge, alocat aici temporar.

Sigur că da.

Eu am cerut un înlocuitor pentru Mr. Winchester.

El e la un seminar în Tokyo.

Iată-l pe omul pentru care m-ați bătut la cap.

- Salut! - El este Cpt. William Bainbridge.

- Spuneți-mi Bill. - Ai întârziat, Bill.

Ochi-De-Șoim și B.J...

Încântați de cunoștință! Haide să mănânci și tu ceva.

Am zis că ți-au pierdut cererea și că nu mai ajungi.

Doar că au făcut totul ca la carte...

Așa e cu puterea incompetenței pozitive.

Da. Nu-mi venea să cred că am fost alocat unei unități MASH.

Chiar aveți multe cazuri?

Avem cazuri de cazuri.

E liniște, dar se poate schimba oricând.

Îmi place să mă țin de orele de program.

- Orele de program? - Ești un prunc în ale războiului.

Aici nu-i cabinet privat. Vin răniți non-stop.

Da, doar n-or muri dacă nu-i văd înainte de răsărit.

- Păi... - Știi tu...

- Ți-e teamă și ție? - Mă tem că da...

Ascultă, poate că sună prostesc,

dar ce fel de specializare ai?

Păi la fel ca și voi. Sunt avocat.

„Așa e. Armata a făcut o mică greșeală.

După avocat,

am zis că următorul va fi un șef de trib,

așa că am hotărât să facem un mic instructaj.”

- Îl lăsăm pe Bill să-l taie? - Da.

- Ține foarfeca. - Chiar acolo.

Taie d-acolo, fără să tremuri. Hopa! E bine.

- O tăietură peste medie. - Da?

Te descurci cu foarfecele. Ai putea fi doctor... sau frizer.

Este complet neprofesional.

- Trebuie să obiectez. - Se respinge.

Calmează-te, Margaret! Avocatul e aici în temeiul procesului.

N-ai mai auzit să practice medicină?

Cazul e închis, iar pacientul se odihnește.

Ședința se suspendă.

Îți amintești de Bill Bainbridge, doctorul-avocat?

Scrisoarea asta ți-a declanșat o criză...

o criză a conștiinței vinovate.

Ideea e că mă consideră o piesă importantă în mecanismul războiului.

Poate nu se înșală.

Ochi-De-Șoim, îți amintesc că tu nu iei vieți, ci le salvezi.

Sunt și reparator de arme.

Repar oamenii să plece și să fie uciși.

Sau... să omoare alți oameni.

Nu pot nega asta, dar nici nu pot trăi cu asta.

Cum te pot ajuta?

Răspunde tu la scrisoare.

Bine, Ochi-De-Șoim. O să te ajut... nerăspunzând la scrisoare.

- Ce? - Păi, ai spus „fără schimburi”.

Haide, părinte! Vorbesc serios. Te rog!

Și eu.

Această scrisoare a răscolit în tine niște sentimente profunde.

Va trebui să le confrunți,

chiar dacă îi răspunzi sau nu.

Eu cred că... problema nu e ce-i răspunzi lui...

ci răspunsul pe care ți-l vei da ție.

Poate găsești un răspuns care să vă mulțumească pe-amândoi.

- Înțelegi, Ochi-De-Șoim? - Sigur că da,

dar nu e mai ușor.

Ascultă...

Nu ești singurul care are de răspuns la o scrisoare delicată.

„Dragi oameni de la MASH.

Vă scriu fiindcă m-a obligat doamna profesoară.

Sincer, aș prefera să joc dodgeball.

Mă plictisește scrisul.

Prietena voastră, Mary Collins.”

Mulțam! Aveam nevoie de asta.

Nu se compară nimic cu încălzirea lăbuțelor.

„Dragă Danny, cum dracu' să nu...

adică... cum naibii să nu,

uneori avem și noi mâncărimi în pantaloni.

Ai fi surprins ce nimicuri îți pot distrage atenția.

Chiar de curând...

Bună dimineața, Colonele Aruncător! Cum merge cu mingea?

Taci! Am reușit 14 coșuri consecutive.

Nu vreau să-mi pierd concentrarea.

Mă înșală auzul? Ați spus 14 consecutive?

Exact. Vorbești cu „Marcatorul” Potter.

Când vine vorba de baschet, sunt ceva de vis.

Domnule, recordul taberei e de 31 consecutive.

Vă mai trebuie... câteva.

Atenție, toată lumea!

Colonelul a reușit 14 coșuri consecutive!

- Paisprezece! Ați auzit? - Klinger!

Ce zici să păstrăm asta între noi?

Eu doar exersez un pic.

Nu am nevoie alți globi oculari ațintiți asupra mingilor mele.

Douăzeci și opt!

Mulțumesc mult!

Sherman, Sherman, e de la noi. Dacă el nu poate, nu puteți nici voi!

Haide, Sherman!

Aruncă mingea! Hai!

Mă simt ca un ciudat de la circ.

Hai!

Douăzeci și nouă!

Haideți, d-le colonel!

Sunteți cel mai tare din tabără.

Ați putea fi selecționat de armată.

Dumnezeule! Foarte palpitant, nu-i așa?

Chiar este. Haide, Shermy!

Ți-aș îndesa mingea în gura ta aia mare.

Așa face un sportiv înzestrat.

Nu-l enerva.

Treizeci!

- E incredibil! - Omul ăsta e tare ca piatra.

- Aș bea ceva. - Întrerupeți antrenamentul? Nu se poate!

Relaxați-vă. Respirați, dle!

Respirați.

Bun. Numai unul până egalați.

Fără presiune... chiar deloc.

Gândiți-vă că în dumneavoastră

sunt speranțele și visele

acestor oameni disperați

care au atât de puține bucurii.

Cară-te de lângă mine!

Liniște! Acu-i acu!

Fără presiune, domnule. Ușor ca un fulg...

Fără presiune.

Of!

- Of! - Of, Sherman!

- Aș fi jurat că reușește. - Atât de aproape!

Am zis c-o va face...

Tot „Marcator” rămâneți, domnule,

indiferent câte suflete ați distrus.

„Fiule, ascultă un sfat de la un coșar la vatră:

dacă alegi un sport, aruncă cu potcoave.

Acolo nu trebuie să fii perfect.

Cu sinceritate, Sherman T.

anterior „Marcatorul” Potter.”

Unu...

Ai grijă!

Cum fu' plimbarea, căpitane Nemo?

Am fost la părintele Mulcahy. Am încercat să-i dau scrisoarea mea.

Aha...

Mi-a spus, în mare, că „doctorii se vindecă singuri”

Se pare că nu prea ți-a mers.

Așa-mi trebuie dacă abordez un luptător irlandez.

Voi încerca să dorm, fără succes.

Dragă doctor sau asistentă,

E toamnă în Maine acum.

Totul arată minunat.

Nu știu dacă e toamnă și în Coreea,

așa că vă trimit o frunză de mesteacăn.

Sper să vă placă.”

- Toamnă în New England. - Ce-ai zis, Charles?

Nimic. Sunt, mai mult... copilării.

„Dragă... Virginia,

Accept cadoul tău cu o bucurie de nedescris.

Este realmente dovada frumuseții ce există în toate,

dar, mai ales, în sufletul unei fetițe.”

Domnilor doctori, avem o urgență!

El e Dr. Breuer, de la școala de misionari.

Un copil a căzut și s-a lovit la cap într-o piatră.

E inconștientă, pupila dreaptă e dilatată.

Sunt medic, dar e nevoie de un chirurg.

- Aveți nevoie de ajutor? - Ne descurcăm.

Ne ocupăm noi.

Aveai dreptate doctore. Are o fractură.

- Probabil un hematom subdural. - Trebuie drenat.

Pacienta e pregătită.

- Tampon. - Pensă.

Doamne, îți mulțumesc pentru acești doctori pricepuți.

Prezența lor aici și acum

e un adevărat semn de la Tine.

Binecuvântează-i!

„Ronnie, nu e o idee bună

să transformi în ură

iubirea de frate.

Ura aduce războaie, iar războiul l-a omorât.

Îți înțeleg sentimentele.

Uneori mă urăsc pe mine că sunt aici,

dar, ocazional, în această nebunie,

chiar și cel mai mic eveniment îmi face prezența aici suportabilă.

Îmi pare rău că n-am un răspuns,

decât că îți sugerez să cauți binele, oriunde ar fi.”

- E bine. - Da. Cred că va fi bine.

- Dar tu? - Păi, încă sunt aici.

- S-a oprit ploaia. - Da?

Ca să vezi... O rază de lumină în întuneric.

- Nu pot să cred! - Mamă!

Cred că sunt peste 500 de scrisori,

iar în Crabapple Cove nu sunt decât 400 de locuitori.

Sigur. Or fi anunțat întreg statul

și eu le-am târât aici.

Să fiu al naibii! Treizeci și două!

Subtitrarea: Adela Sorescu