Original subtitles

Războiul ăsta şi-a pierdut farmecul.

Exact şi "sedimentele" mele.

Dacă nu ne-am înţelege extraordinar de bine,

mi-aş da demisia.

Dar sunt prea slab.

Doar o dată m-a durut capul aşa rău. Eram la infanterie.

M-am îmbătat criţă şi am dansat Charleston cu un ponei Shetland.

Colonele, nu mă ispiti. Mi-e aşa de foame,

că aş mânca un cal, cu tot cu şa şi călăreţ.

Ceva mai bun decât ce ne aşteaptă la cantină.

O scârboşenie gratinată.

Luaţi-vă inima-n dinţi, flămânzilor. Am adus gustări postoperatorii.

- Ceva comestibil de la Peg. - Ah, negrese! Eu primul!

Şi cocteil de fructe pentru scumpul nostru colonel.

Ah, cubuleţe delicioase.

În sfârşit, te-am găsit

Ce mai e? Praline!

A, praline!

Singura contribuţie a Sudului la civilizaţie.

Nu te sfii, Charles.

Hei, Charles, atenţie la pericolul din praline.

- Genial, doctore. - Fir-ar să fie!

Ar trebui să vă fie ruşine.

Ce urmează, perne cu pârţuri pe scaunele cu rotile?

Cruzimea glumei nefericite e că nu-s praline în cutie.

Ai...

Cine mi-a băgat peştişori morţi în buzunar?

Erau vii când i-am băgat. I-ai omorât!

- Et tu, Winchester? - Hai, râdeţi.

Sunt o mulţime de peştişori în mare.

- Un Houlihan nu uită niciodată. - Et trei, Margaret?

- Ce se petrece? - E vremea farselor, colonele.

- 1 aprilie e aproape. - Prostii!

În Almanahul Agricol scrie că suntem în martie.

Oh, dar colonele, spiritul de ziua păcălelilor

nu poate fi limitat la 24 de ore.

Mai sunt doar câteva zile de păcăleli.

Bine, bine.

Pe mine să mă includeţi pe dinafară. "Understandez" vous?

Colonele, ce-ţi trece prin cap?

- Tu eşti de neatins. - Ar fi bine să nu uiţi.

În plus, eu am "fumat" deja toate glumele.

Bine, Sparky, am înţeles.

Ah, colonelul cu noaptea-n cap primeşte mesajul.

Aveţi o telegramă, dle.

- Ministrul Sănătăţii, Armata a 8-a. - Mulţumesc.

Protestez faţă de valul de farse stupide

care se comit pe aici.

Bună dimineaţa, Padre. Sau mai bine "Padress"?

Colonele, nu e nimic amuzant.

Eram la duş şi cineva mi-a furat halatul şi mi-a lăsat...

... capotul ăsta!

Nu-l da jos, părinte. Că rămâi fără preoţie.

Klinger, poate-ţi administrez ultima slujbă... şi câteva scatoalce.

Bagă pumnul în teacă, Padre. Trece şi asta.

Să sperăm.

Oh, gura!

Acum că a plecat Splendidul George putem reveni la...

Vai de pensa noastră!

- Am băgat-o pe mânecă. - De ce, dle?

Colonel Daniel Webster Tucker, consilier-şef

la Ministerul Sănătăţii

vine în inspecţie la noi.

Inspecţie nu sună a ceva de rău.

Tipul te inspectează până te face ţăndări.

Am auzit că e un doctor mai rău ca iadul

şi că explodează în trei secunde.

Cel mai încuiat dintre încuiaţi.

Ştie pe de rost regulamentele, mai ales cele privind Curtea Marţială.

În legătură cu permisia de 3 zile pe care voiam s-o cer.

Zero permisii. E stare de urgenţă, alertă maximă, cod roşu şi albastru.

Allah fie slăvit că am fost prea prost să intru la medicină.

Dar eşti suficient de isteţ să aranjezi dosarele.

Va analiza totul, de la "A" la "Z" şi ceva-n plus.

Şi materialele medicale.

Comandă tot ce poţi comanda, inclusiv formulare de comandă.

Dar, dle, deja sunt înecat în hârţoage.

Ţine-te de nas şi calcă apa, dacă trebuie,

dar rezolvă!

Scularea! Haideţi!

- Urgenţă! Urgenţă! - Hei.

Mare şedinţă în biroul colonelului. Scularea.

Să-l omoare cineva, în linişte.

Am un milion de alte treburi. Haideţi. Scularea.

Doar cât să-ţi unesc urechile.

Klinger, ai văzut pe cineva bântuind pe aici?

Nu. Oh, da! Parcă pe maior Houlihan. De ce?

Fiindcă mai e ceva în bocanc, în afară de piciorul meu.

Şi la cât e de mare, aş zice că e budincă.

Se aude că acest hombre Tucker

e mai tare şi mai greu de înghiţit ca friptura de vacă.

E un om care se scobeşte între dinţi cu un cui ruginit.

De dragul meu şi al vulturilor

pentru care am muncit mult,

nu se vor face, repet, nada

glume sau păcăleli cât va fi la noi.

- Ai înţeles? - Da.

Tare şi sau răspicat, dle.

- Pierce? - Mersi de room service, Margaret.

Dintotdeauna mi-a plăcut micul dejun în bocanci.

Habar n-am despre ce vorbeşti.

- Nu-ţi face griji în privinţa mea. - Îţi sunt dator.

Ia stai, Pierce. Eşti "surt"?

Pun eu o frână expres glumelor tale.

Eu sunt şeful! Pot face asta!

- Am auzit, colonele. - Şi?

Îţi voi îndeplini ordinele la virgulă.

Bravo. Ştiam eu că nu-l vei dezamăgi pe veneratul tău conducător.

Pentru orice eventualitate, lăsaţi glumele la uşă.

Liber.

- Cea care râde la urmă... - Da.

Îi vin eu de hac.

Pierce, eşti "surt". Nu l-ai auzit pe Potter?

A zis fără farse cât e Tucker aici.

Tucker încă nu e aici. Cât crezi că ne ia

s-o facem pe Margaret să ia foc?

Ce idee bună am.

- Ce? Ce? - Uh, lasă.

Nu vreau să-i fac belele lui Potter.

- Ce? - Lasă.

Pierce, oprim temporar farsele.

Oh, deci rămân singur, ei?

Nu mă ajută tipul care a avut "Kilroy"

pictat pe cap în timp ce dormea.

Sau tipul care scoate flăcări că avea tabasco în apa de gură.

Totul graţie periculoasei Margaret.

Una şi gata.

Oh, bun.

Rizzo.

Rizzo.

Scularea, Rizzo.

De ce? E ora prânzului?

- Bun, intru-n pauză. - Nu, nu, nu.

Din păcate, vine nu ştiu ce colonel în inspecţie.

Hai să mă ajuţi în postoperator.

Postoperator? Super.

Au paturi adevărate.

Frate, chiar nu-ţi pasă de nimic?

De ce mi-ar păsa?

Am o viaţă bună.

Cameră, masă, 16 ore pe zi de somn.

Locul ăsta e oribil.

Hei, Klinger, ai o părere greşită.

Vino la mine-n birou, băiete.

Armata e o nimica toată...

dacă înveţi secretul succesului militar de la Luther Rizzo.

Care e?

- Să nu zâmbeşti. - Hă?

Dacă te văd că zâmbeşti, ăştia din Armată cred că au dat greş.

Te văicăreşti şi bombăni şi te lasă în singurătatea ta.

Dacă te ştiu trist, sunt fericiţi.

- Glumeşti. - Să mor dacă te mint.

În Armată poţi face ce vrei.

Trebuie doar să te porţi ca şi cum nu-ţi convine.

Eu sunt dovada.

Hei, joacă-ţi cartea cinstit,

şi într-o zi, Klinger,

totul va fi al tău.

- Asta e. - Ce?

- Psihologie inversă. - Hă?

- Armata face mereu pe dos. - Aşa e!

Dacă vrei să pleci, te prefaci că vrei să rămâi.

Da! Să pleci?

Te strânge şapca?

Cine te ţine şi aşa, prost, şi te mai şi plăteşte?

- Am procedat greşit. - Da.

- Voi fi cel mai bun soldat din lume. - Da.

- Să-i fac să creadă că iubesc armata. - Corect.

Şi numai după aia, arăt că e invers.

- Corect! - Rizzo, eşti un geniu!

- Ştiu, ştiu. - Stai aici.

Iau pe altcineva în postoperator.

Bravo. Şi trimite-mi o pernă.

Ticăloşii!

De data asta, au mers prea departe!

Pierce, scularea, trântorule!

Bravo, Margaret. Foarte bine.

- Unde mi-e cortul? - L-am aruncat.

- Neghiobilor! Neghiobilor! - Margaret!

- Unde mi-e cortul? - L-am dat unui câine.

- Acum e cort câinesc. - Idiotule!

Ah, nu lovi o pernă când e jos!

Ce-i aici?

- Neghiobii mi-au furat cortul. - Margaret, să fim mai clari.

Sunt singurul neghiob. El e tâmpit, el e idiot.

- Nu, el e idiot, el e tâmpit. - E revoltător.

- Absolut revoltător. - Ai dreptate.

Nu se mai fac perne ca pe vremuri.

Scuzaţi-ne glumele, dle. Distracţii nevinovate.

Ăăă, eu...

Înţeleg că penele noastre nu te atrag.

Sunt colonelul Daniel Webster Tucker,

Armata a 8-a, consilierul ministrului Sănătăţii,

şi am venit în inspecţie.

Voi cine naiba sunteţi?

- Suntem personal medical. - Ce părere aveţi până acum?

Vreau să vorbesc imediat cu comandantul.

Sper că măcar el e un profesionist responsabil.

Pentru numele lui Marco Polo Binecuvântatul, ce se petrece?

Ce...?

Sunteţi colonelul Tucker, corect?

Iar tu eşti colonelul Potter.

Doamne, Potter, ce-i balamucul ăsta la voi?

Există vreo persoană competentă pe-aici?

Colonel Tucker, dle.

Caporal Maxwell Q. Klinger, raportez.

Aghiotantul generalilor.

Dle, cortul dv a fost pregătit cu aşternuturi curate,

fructe proaspete şi aer curat.

De asemenea, un pick-up şi cinci albume John Philip Sousa,

câteva trabucuri cubaneze tăiate, înmuiate în rom

şi gustarea dv lichidă favorită, o tărie şi o bere.

Iată, dle, numărul de azi al ziarului Armatei, Stars and Stripes.

Aşa mai zic şi eu.

Dacă sunteţi gata, dle, cortul dv e acolo.

Bine, caporal. Mă duc acum.

Mâine dimineaţă stăm de vorbă, colonele.

Şi mie mi-e cam somn.

- Mă duc în sacul de dormit. - O idee măreaţă.

Stop! Întoarcerea!

Sunteţi nişte cretini, clar.

În ciuda ordinelor mele, aţi pus "fii prost"

în capul listei cu treburile pe care le aveţi azi!

- Ne pare rău, colonele. - Mie nu!

Voi sunteţi măgarii vinovaţi de asta!

Silencio!

Cel mai important ofiţer din comandamentul din Orientul Îndepărtat

se enervează la culme, iar voi, păcălicilor, nu vă potoliţi.

Garantat că mâine ne ia la trei păzeşte,

oricât am fi noi de grozavi!

Vă mulţumesc foarte mult!

Vai de mine, Margaret.

Unde ţi-e cortul?

Colonele, n-a durat mult până să vii

să-i vezi pe oamenii noştri în acţiune.

I-am văzut în acţiune aseară, colonele.

- Continuaţi. - Bună dimineaţa, dle.

Îmi pare rău că nu eraţi în cort când v-am adus micul dejun.

Am lăsat cifrele răniţilor de săptămâna asta,

o hartă a bazei, desenată de mine,

şi cupoane de reducere la Clubul Ofiţerilor.

Le-am lăsat pe patul făcut de mine. Cu colţuri ca la spital.

Klinger, de ce mergi în patru labe.

Voi, păcălicilor, să luaţi lecţii de la acest militar grozav.

Aş roşi, dle, dar n-am timp. Mâinile care stau sunt pe placul diavolului.

Domnule, îmi pare rău pentru aseară.

Aşa şi trebuie, maior.

Aha. Voilà.

Bună treabă, Charles.

Pentru un păcălici, chiar te descurci în zona toracică.

Mulţumesc, Hunnicutt.

Da, o treabă excepţională.

- De acord, colonele? - Ce vrei, o medalie?

Hei, a salvat viaţa puştiului.

Nu ăsta e şi scopul, doctore?

Ce-i, colonele?

Te-ai sculat supărat pe lume?

Concentrează-te pe pacient.

Fii atent cum erai şi în bătaia cu perne.

NEVOIE URGENTĂ DE DONATORI DE SÂNGE

Colonele, recunosc că avem o formaţie completă de păcălici,

dar când e vorba de tăiat, oamenii ăştia sunt aşi.

Aşa şi speram. Bănuiesc că au trecut prin şcoală.

O, mii de scuze.

Ar fi trebuit să-i aplaud pe bunii doctori

pentru că-şi fac treaba.

Bravo, bravo, doctori.

Iată, dle. Salonul postoperator.

Acum să mă scuzaţi, dle,

trebuie să fac rapoartele zilnice şi să împart corespondenţa.

O, vai!

Trebuie să pun ulei în jeep-ul colonelului.

Permiteţi să lubrifiez, dle.

Permit.

Omul e o comoară.

Uite-l, raza noastră de soare de la care facem insolaţie.

Vedeţi că rânjetul lui luminează tot salonul?

Ce-ai vrea să facă după cum ne-a văzut aseară?

- Obosit, căpitane? - Chiar sunt.

M-am trezit foarte devreme să operez.

Te-ai şi culcat târziu că te ţineai de prostii.

Locotenent, s-a pus intravenos aici?

- Nu, dle. Căpitanul Pierce... - Mă ocup, locotenent.

Cu ce vă pot ajuta, colonele?

Mă uitam doar, doctore. Atât.

E pacientul meu. Dacă aveţi întrebări, v-ascult.

De ce, doctore, nu ai nimic de ascuns, nu-i aşa?

Doar revolta. Sunteţi un om imposibil.

Hawk, nu...

Colonele, trebuie să-mi exprim indignarea faţă de atitudinea dv.

Nu trebuie decât să-ţi ţii gura.

- Poftim? - Domnule, ştim că

aveţi o muncă foarte grea.

- Nu mă lua cu binişorul, maior. - Dar vă susţin.

- N-am nevoie de susţinerea unei femei. - Poftim...

M-am săturat de voi pân-aici.

Mă duc să-mi dreg vocea cu o tărie şi o bere.

Colonele, mă întrebam dacă

am putea schimba câteva vorbe cu dta în afara zonei spitaliceşti?

Bine. Sunt o persoană rezonabilă.

- Fără pumni, fără pumni. - Ai grijă de mâini, Pierce. Ia o piatră.

Uite, colonele, facem un târg.

Noi lăsăm bătaia cu perne, iar dv. ne lăsaţi în pace.

- Ce ziceţi? - Eu nu fac târguri.

- Ce-ar fi să vă purtaţi omeneşte? - Ai grijă, căpitane.

Da, ai grijă, Hunnicutt. Încalci protocolul

dacă informezi un ofiţer superior că e inferior.

Omul ăsta trebuie să muncească pentru a ajunge inferior.

Fac ordine aici, şi pentru început,

am să vă interzic tuturor să mai practicaţi medicina militară.

Vai, fete şi băieţi, e belea mare.

Colonelul ne pune la colţ în Coreea.

Şi ne trimite la culcare nemâncaţi.

Voi fi recunoscător pe vecie.

Vă credeţi simpatici, nu-i aşa?

Gata cu voi, ţicniţilor.

Vă acuz de insubordonare,

atitudine nepotrivită şi mai văd eu.

Nu pot să cred.

Ba să crezi, maior.

Dacă iese cum vreau eu, ajungeţi la Curtea Marţială.

Şi cum eu sunt cel care decide,

întotdeauna iese cum vreau eu.

Să vă văd dacă mai râdeţi, gaşcă.

Klinger, vrea să-mi dai...

La dispoziţia dv, dle.

Ce naiba faci?

Fac rapoartele zilnice,

corespondenţa colonelului Potter...

Nu la asta mă refer.

Ce prost sunt.

Vă gândeaţi la lubrifiere.

Nu înţeleg. E carnaval?

Sper că nu. N-am cu ce să mă îmbrac.

Caporal, te simţi bine?

Nu prea, dle. Căldura deşertului.

- Chiar şi Sfinxul transpiră. - Te-au terminat.

Singurul militar decent de aici. Te-au distrus!

E tragic. E tragic.

Ai nevoie de odihnă prelungită, departe.

Sper că nu vă referiţi la ieşirea din Armată, dle.

Mai bine mor.

Ştiu că suferi, soldat, dar crede-mă, e singura soluţie.

Cu tot respectul, dle,

după se vede cu ochiul liber, nu m-am născut ieri.

Vă referiţi la Articolul 8.

Cum de mă umiliţi în halul ăsta? Tot Nilul va râde de mine!

Eşti bolnav, băiatule. Eşti paralel.

Stai aici şi odihneşte-te.

Nu e vina ta.

Ştiu cât de mult ai încercat să fii un exemplu.

Normal. Sunt regina Egiptului.

Ai luptat pentru o cauză nobilă, soldat. Acum te odihneşti.

Mâine, când plec, vii cu mine.

Voi avea grijă personal ca dosarul tău să meargă repede.

În 72 de ore eşti în SUA.

Klinger, ce naiba-i asta?

Slavă ţie, Cezar.

Parcă ai fi Claudette Colbert varianta păroasă.

- Ridică-te! - Uşor, Potter.

Acest tânăr militar a cedat nervos.

Adică ai înghiţit vrăjeala asta?

Ultima oară era Albă-ca-Zapăda.

Am eu grijă de acest tânăr.

Tu să ai grijă de doctorii tăi. Îi pun sub acuzare.

Stai aşa, colonele. Să discutăm, dar nu în birou.

Nu e nimic de discutat. Le-arăt eu lor.

Tocmai mi-a venit o idee.

Cine nu are nimic de pierdut, e cel mai liber om.

Interesant, dar irelevant.

Pierce, un om raţional nu devine filozof

când viitoarea lui adresă va fi închisoarea Leavenworth.

Oh, Doamne. În Kansas.

Suntem deja băgaţi la insubordonare,

de ce să n-avem momentul nostru de glorie?

- Măcar să ne merităm pedeapsa. - Îmi place.

- Să-i venim de hac idiotului. - Charles?

Pierce, e o propunere copilărească, total imatură şi insolentă.

Când îl aranjăm pe porc?

- Da? Da? - Ce? Ce?

E cu Potter. Tocmai au ieşit de la cantină.

Deci a luat cina. Acum va primi meritatul desert.

Zic să aşteptăm să adoarmă şi-i lipim picioarele.

Prefer ceva mai însufleţit.

Poate un baston cu şocuri electrice.

Bună idee.

- Hai, Rizzo. - Ce?

- Ne trebuie masa. - De ce? E ora mesei?

- Da. - Bun. Iau o pauză.

Oh, frate, o să fie nemaipomenit!

- Oh, uite o masă, colonele. - Bun.

O tărie şi o bere. Ce iei, colonele?

Dle colonel Potter, putem vorbi puţin?

Scuze. Vin imediat.

- A intervenit ceva. - Ce?

- Numărul lui Tucker. - Ce?

- Poftiţi whiskey-ul. - Am cerut şi bere.

- Unde mi-e berea? - Vine şi berea, colonele.

Ai ochi de vultur, Pierce. Fix la ţintă.

Dobitocilor!

Pierce, imbecilule!

Ştii că laşi dâre când mergi?

Nimeni nu-i face aşa ceva lui Daniel Webster Tuck...

- Ce e? Ce-a păţit? - Inima!

- Staţi să văd. - Pleacă de aici, Pierce!

- N-ai făcut destule? - Aduceţi pături!

- Un kit cardiac! - Hai, omule. Rezistă.

- Pierce. Pierce. - Zice ceva.

- Te strigă. - Pierce...

- Ce e? Nu aud. - Tu eşti, Pierce?

- Da. Ce e? - Doar atât.

Păcăleală de 1 Aprilie.

Ce?

Ţi-am făcut-o, Pierce! V-am făcut-o.

V-am păcălit, v-am păcălit.

Şi pe nebunul păros.

Dacă el crede că intră la Articolul 8, e nebun de legat.

Ai fost minunat, Dan. Bun ca Lionel Barrymore.

Mi-a plăcut aia: "Ce vrei, o medalie?".

A fost simplu ca "bună ziua".

"Hei, ieşi să stăm puţin de vorbă?".

Nu pot să cred!

- Adică toată... - Am plănuit-o demult.

Ştiam că dacă Dan vă scoate din sărite, veniţi cu o farsă stupidă.

Aţi muşcat momeala ca un banc de peşti flămânzi.

Mă simt cel mai mare fraier.

Colegi farsori, aveţi în faţă perfecţiunea.

- Uff! - Am fost lucraţi genial.

- Ia o bere. - Una adevărată.

Nu fiţi trişti. N-aţi fi avut nicio şansă

în Guam.

Eu fac asta cu Sherm de trei războaie.

Nu mereu a ieşit bine, normal.

Mai ţii minte când am strecurat hamburgerii de cauciuc la masă?

Problema a fost că nimeni nu şi-a dat seama.

Cred că eraţi cei mai de viaţă din tranşee.

Hai, colonele. Vreau să merg acasă s-o văd pe mama.

Ce de de râs?

Subtitrarea: Cristina Bejan