Original subtitles

Va fi o zi grea.

După cum stau aici, ai zice că e coadă la reduceri.

Păcat că nu e lichidarea magazinului.

Scuze de întârziere.

Am întins covorul roşu pentru trei medici coreeni.

- Localnici. - Localnici, ei?

Precis absolvenţi de voodoo.

Sper. Vor micşora capul ăla umflat.

Perfecţi pentru mintea ta îngustă.

Poate s-ar simţi bine

dacă mi-aş băga un os prin nări.

Lasă nasul mai jos, Winchester.

Or fi cu rădăcini şi plante,

dar sunt din frăţie.

Vor să vadă tehnica noastră chirurgicală,

şi am să-i trimit la tine.

- Dar....dar.. - Niciun dar, maior.

Vor să vadă cavitatea toracică, specialitatea ta.

Ca să nu mai zic c-ai anunţat că predai.

Stai. Eu n-am niciun cuvânt?

Sunt chirurg-şef şi mă consider bunicel pe toracică.

Ok, tu decizi, Pierce. Cine vrea să fie ghid?

Charles a exprimat deja mari rezerve...

- Da. - El e ghidul.

Porcule.

Ok, Winchester. Nu-ţi rămâne decât să suni clopoţelul şcolar.

- Okey-dokey? - Colonel, eu...

Zi okey-dokey, maior.

Okey-dokey.

Micuţilor, acesta e pacientul

fără de care medicina ar fi doar teorie.

Acesta e toracele pacientului.

Într-un limbaj mai ştiinţific, faţa spatelui.

Dacă nu vedeţi buricul prin apropiere,

aţi comis o gafă gravă.

Atenţie, Winchester. Doar chirurgie, fără insulte.

Colonele, aşa îşi arată el mitocănia.

Nu e tare că Charles devine insuportabil

şi pentru străini?

- Retracţie sus, Margaret. - Da, doctore.

Procedura a ajuns în punctul

în care voi, domnilor, probabil ardeţi tămâie,

dansaţi în jurul pacientului şi imploraţi zeii.

S-a întâmplat ceva?

Nu am operat niciodată.

- Poftim? - Suntem budişti.

Religia ne interzice

- să tăiem o fiinţă vie. - Aha.

N-am mai văzut măruntaiele corpului omenesc.

Fascinant, nu?

Inima bate,

sângele străbate arterele mari, se întoarce prin vene.

Plămânii tresaltă.

Un mecanism măreţ care umileşte imaginaţia noastră săracă.

Deşi unii au imaginaţia mai săracă decât alţii.

Nu ştiu ce am.

Mă trezesc dimineaţă la 5 şi la miezul nopţii sunt epavă.

Cer Domnului putere, dar după zile ca astea,

cer şi bucătarului cafea tare.

Salutări, doctoraşi somnoroşi.

Eraţi în operaţie când au sosit,

aşa că le-am pus deoparte pentru distracţia de seară.

Hei, e de la tata.

Sper că n-a uitat de alocaţie.

De la jumătatea mea feminină. Vreo cinci pagini.

Eu patru!

Probabil mulţumiri de la cvartetul de cântăreţi.

Scuze, dar nici vântul, ploaia sau lapoviţa

nu mă-mpiedică s-ajung în patul meu.

Mildred vrea să tapiseze iar chaise "lounge"-ul.

Ştie că nu mă pricep.

Margaret, eşti femeie. Care-ţi place?

Oh.

Sunt şi alte modele?

Uh, poate florile.

Nu-mi place să stau pe fluturaşi.

Nu pot să cred.

A uitat tata de alocaţie?

Mi-a trimis un articol.

E un doctor în Minneapolis, Hyram R. Ledbetter,

care face radiografii pentru Serviciul Recrutări.

5 dolari radiografia.

Face două mii de dolari pe zi.

Numai din radiografii?

Şi un tip din Baltimore face trei mii pe zi.

O veste strigătoare la cer.

Nu-i chiar totul roz.

Spune, citez,

"Lucrez zilnic multe ore."

"A trebuit să renunţ la pacienţii mei şi chiar la golf."

Precis e foarte supărat.

Să-şi bage crosa undeva.

Calm, Pierce. Dacă şarlatania a ajuns în presă,

armata se va ocupa rapid de prostiile astea.

Mai departe. "Când a fost întrebat,"

"preşedintele Comisiei Militare din Congre a spus,"

"'Guvernul va recupera o mare parte din aceşti bani din impozite'."

Mare surpriză. Unchiul Sam întoarce mereu şi cecul celălalt.

Mă epuizez aici 30-40 de ore pe zi, nouă zile pe săptămână,

iar ăştia stau acasă şi se îmbogăţesc.

Şi? Toată lumea ştie că civilii de la Pentagon se umplu de dineros .

Civili, la naiba. Sunt plătiţi de armata în care sunt şi eu.

Iar mie-mi dau o mizerie.

Hawkeye, ştiu că e frustrant.

Frustrant? Caută în dicţionar, părinte,

"revoltător", "enervant". Vezi şi "exploziv."

Şi ce-o să faci?

Ai intenţii bune, dar unde eşti...

La mii de kilometri de locul crimei.

Porcii ăştia primesc recompensă grasă

că trimit miei la tăiere.

Să le pună şi etichetă de carne a-ntâia.

Oh, sigur. Lumea era perfectă

până au apărut doctorii ăştia doi şi au stricat-o.

Da, trebuie făcut ceva.

De ce simt o greaţă în pipotă?

Domnilor, nu e nevoie

să mă urmaţi în fiecare cotlon.

Precis v-ar fi mai bine în pătuţurile voastre.

Dar avem multe întrebări. Ne trebuie ani să le punem pe toate.

Să sperăm că nu se ajunge acolo.

- S-a întâmplat ceva? - Nu, nu, sunt bine.

Zice că eşti bun cu noi. Se oferă să te scape de durere.

Oh, şi trece ca prin minune, slavă Domnului...

şi, bineînţeles, lui Buddha.

Okay, fac şapte rezecţii de vezică pe săptămână,

total, 546.

Scrie, Klinger, scrie. Scrie.

Rezecţie: 1. Cantitate: 546.

Gata? Degetele mele nu-şi mai simt picioarele.

Klinger, degetele tale mă lasă la greu.

Factura merge la Ministerul Sănătăţii,

iar tu eşti cea mai bună dactilografă.

Tristă concluzie pentru meseria de dactilograf.

Ia să vedem. 7 dolari rezecţia.

În total, 3.822 de dolari.

Mai mult decât PIB-ul Libanului.

Într-o singură zi de lucru, în Minneapolis.

Captain Pierce, radiografiile cerute.

Bun, bravo. Pune-le aici.

Acolo.

Precis sunt pozele unor graşi.

Nu, dar vor ajunge la îmbuibatul de doctor din Minneapolis.

Poze înainte şi după cu copiii pe care-i trimite aici.

Stai puţin, nu mă ocup de transport.

Ci de contabilitate.

Mersi, Rizzo. E ceva în plus

pe ştatul de săptămâna viitoare.

Super! O să-mi pot cumpăra suspensori.

Ok, Klinger, scorul. S-auzim.

Ok, aici ţinem una, aici scădem. Total...

Mama mea!

38.215 dolari!

Şi 11 cenţi.

Serviciul de investigaţii are o părere proastă.

La ce te aştepţi de la proşti?

Jumpin' Jack Armstrong!

Pierce, nu poţi trimite facturi armatei SUA.

De ce ? E salariul normal în Minneapolis.

Căpitan, nu suntem în Minneapolis,

ci în Coreea, iar factura poate fi interpretată

ca o tentativă de fraudă.

Fraudă? Căpitan Snyder, sunt îngrozit.

Totul e verificat.

Ai în faţă documentul unui doctor documentat.

Pierce, fii rezonabil.

Tarifele mele sunt rezonabile.

Piaţa e de 5 dolari radiografia.

Eu cer doar patru, că nu am capul mare.

Sau la bombardamente poate rămân fără cap de tot.

Pierce, poţi renunţa la glumele proaste?

E anchetă penală.

Colonele, căpitanul nu are de ce să se teamă.

Nu e tentativă de fraudă.

E doar o tâmpenie arogantă, făcută la nervi.

Nu mă linguşi. Cum rămâne cu factura mea?

Simplu.

Poate nu m-ai înţeles, căpitane.

Sunt doctori în SUA care fac averi pe seama războiului.

E o ţară liberă.

Nu, e 5 dolari radiografia! Nu te-ai uitat.

Tu trimite în continuare, oricum nu vezi un ban.

Am eu grijă.

Colonele, s-a rezolvat totul.

Da. Totul cu excepţia faptului că mă doare pipota.

Ia-i temperatura în jumătate de oră.

Vă rog să mă urmaţi,

Larry, Curly, Moe.

Scuze, doctore, dar ne tot întrebăm

de ce ne strigi cu numele astea.

Ah, ştiţi, în ţara mea,

Larry, Curly şi Moe sunt filozofi veneraţi,

care au câştigat respectul profund al compatrioţilor.

E stupid, arogant, fără umor, dar măcar e căpos.

Ce-ai vrea să facă? Să-ţi scrie un cec?

Un mic ajutor n-ar strica.

Nu mă las până nu iau banii de la paraziţii ăştia.

Oh, scuze, dle Quijote. Pot să-ţi spun Don?

Avem de-a face cu armata SUA,

care ne-a trimis la război ca să obţinem pacea.

Nu te vor plăti.

Vor lua banii pe care nu ţi-i dau ţie

şi îi vor trimite tipului din Minneapolis.

Care îi va investi în aparatura de radiologie.

- Înţelegi? - Nu-mi pasă.

Am să ies victorios.

Voi primi halca ce mi se cuvine.

Ok. Dar sper că ferma are vitrină de carne.

Oh, nu zău, doctore.

Precis nu te superi dacă cer a doua părere.

Salut! Scuze.

Fac un sondaj de opinie.

Dacă un pacient nu vă plăteşte serviciile,

- cum vă luaţi banii? - Ah, Pierce,

tot supărat pe americani?

Da, m-am săturat de sistemul statului de drept nedrept.

Dr Wu spune că primeşte un pui.

Poftim?

Adesea acceptăm animale de fermă la schimb.

Domnilor, e foarte, foarte riscant să acceptaţi puicuţe personale.

Pui!

Asta e! Asta e!

Quid pro quo. Buhu hu u.

Nu, alt Uu. Dar mersi. Mersi!

Doamne!

Ce e? Spatele?

Nu, culeg ridichi. Da, spatele, nătângule!

Iar m-a apucat. Luaţi-mă de aici.

Ok, Charles. Haide.

Încet, te rog.

De obicei, el provoacă dureri altora.

Să nu cumva!

Scuze, maior. Dr Wu ar fi bucuros

să te scape de durere.

Nu. Nu. Ţine pentru voi rădăcinile şi ierburile,

grădinarilor.

Du-mă la mine-n cort! Şi încuie-mă!

Rizzo! Rizzo! Rizzo!

Mai încet. Unii mai şi lucrează.

- Rizzo. - Oh, vai. E noapte.

Mai încet. Unii mai şi dorm.

Te ocupi de parcul auto, nu-i aşa?

- Da, dle. - Eşti amabil

să cobori din jeep?

Da, dle. Cobor, dle.

Mulţumesc, sergent. Uite chitanţa.

PARC AUTO

Hei, de ce-mi iei maşina?

Pentru că nu ai găini.

Avea o privire sălbatică,

parcă era vampir sau ceva de genul.

Şi a plecat cu maşina.

Mare Gatsby! Incredibil.

Vă rog să nu mă sancţionaţi.

Mi-a luat zece ani s-ajung sergent,

cinci ani prima dată, şase a doua oară.

Pe Pierce îl sancţionez, nu pe tine.

Oh, sunteţi bun şi înţelept, dle.

Mi-a spus Klinger că m-aţi chemat, colonele.

- Ce e? - Sunt furios.

- Oh, da. - M-a forţat, căpitane.

- Rizzo, liber. - Oh, da. Mulţumesc, dle.

Fiţi binecuvântat, dle, şi toţi cei dragi dv.

- Pot explica. - Nu, nu poţi!

Dar încearcă.

Maşina e o compensaţie parţială pentru serviciile mele.

Dar guvernul îmi mai datorează 36.005 dolari.

Stai des la birou?

Pierce, îţi dau o veste proastă, aici e unitate militară,

nu magazin de cartier.

Maşina e proprietatea armatei SUA, mie-n sută.

Ok, stai liniştit. La urgenţe, o poţi folosi.

Dar nu uita că e a mea.

Aş putea să-ţi dau ordin să înapoiezi maşina.

N-ar avea sens. Iau altceva, cantina, de exemplu.

E modul meu de a protesta

şi nu cedez.

Eşti ca o piatră tare, n-am ce să fac

decât să te las să-ţi faci damblaua până-ţi trece.

- Okay, deocamdată, păstreaz-o. - S-o păstrez?

Poate jucăria asta te salvează

de reşedinţa permanentă la spitalul de nebuni.

- Mulţumesc. - Dar,

ai sărit calul, băieţaş.

Dacă mai lipseşte un cap de aţă,

eu voi fi Sherman şi tu Georgia.

Adică nu pot lua biroul?

Gata, maior.

O compresă caldă

şi imediat cânţi "Dixie".

Maior! Maior, în primul rând,

mai bine car un pian decât să cânt "Dixie".

În al doilea rând, repet, spatele trece numai cu odihnă.

Odihnă prelungită şi solitudine.

Maior, ai noroc.

Ştiu o străveche reţetă libaneză care repară spatele.

Bravo. Încearc-o pe un străvechi libanez.

O cataplasmă de ulei de măsline şi seminţe de rodie.

Doamne, Klinger, sunt om, nu salată.

Maior, aud că te doare spatele.

Ce leac ai, rugăciune? Pui mâinile?

Oarecum, da. Te ridic

şi-ţi pun la loc oasele spinării.

Părinte, îi trebuie comprese calde.

Nu-i problemă. Încălzesc uleiul de măsline.

Maior, lasă-mă să-ţi pun oasele la loc.

Nu, părinte. Nu aşa.

Mă ocup!

Vă rog! Vă rog!

Chiar nu vedeţi că sunt pe moarte?

Sunt doctor! Ştiu ce-mi face bine!

Odihnă prelungită, linişte.

Dac-aveţi o urmă de bun simţ, căraţi-vă!

- Minunea minunilor. - Eşti bine.

- Incredibil! - Oh, Doamne. Ce-am făcut?

- Oh, vai. - Încet. Întinde-te.

Aduc uleiul de măsline şi seminţele de rodie...

Asta e. Mi s-a urcat stomacul în gât.

Fix acum, bunul doctor Ledbetter

Tăticul Bănişorilor, cum e alintat în Minneapolis,

îşi îndeasă în burdihan

tot felul de bunătăţi, prin amabilitatea guvernului nostru.

Recunosc, e hrană spirituală.

Dar noi n-avem parte.

"Bonus diaz", muchachos.

Ce-o fi aşa "bonus"?

Iartă-l pe Hawkeye, colonele.

Micul dejun ne-a căzut cam greu.

Băieţi, păreţi şi cam obosiţi.

Ai fost la film aseară cu maşina, Pierce?

Nu. La spectacolul de azi-noapte.

Charles gemea în timp ce noi dormeam.

Fir-ar. Se aude că vin răniţi.

Avem nevoie de Winchester valid.

Doctorii coreeni spun că ne pot ajuta.

- Crezi? - Posibil.

Noi, occidentalii, nu ştim chiar tot în medicină,

iar doctorul primit în dar nu se caută la dinţi.

Nici la spate.

Atenţie, Hawk. Vine Wild Bill Snyder.

- I-ai mai trimis o factură? - Aici erai, Pierce.

Căpitan Snyder, sper că nu ai venit pentru mine.

Bună dimineaţa, căpitan.

Ce te-aduce în modesta noastră căsuţă?

Colonele, am mai primit nişte documente

de la un anume căpitan Pierce.

Ce coincidenţă. Avem şi noi un căpitan Pierce.

"Chitanţă de confirmare, un jeep."

Colonel, ştii că acest om şi-a însuşit un jeep?

Nu ştiam că ştii şi tu.

De ce te opreşti aici, Pierce? Sun-o pe Hedda Hooper.

Pierce, cine îţi dă dreptul să furi ce aparţine SUA?

Depinde de unghi. Pentru unul e furt, pentru altul e dreptate.

Suntem în armată, fraiere.

Unchiul Sam stabileşte ce e corect.

Nu e treaba ta să discuţi acţiunile guvernului.

De ce? Unele acţiuni sunt foarte discutabile.

Gata, gata. Stăpâniţi-vă nervii.

Căpitan Snyder, se pare că tu şi căpitanul Pierce

aveţi de discutat.

Da, la Curtea Marţială.

Bun. Îmi fac reclamă.

Domnilor, duceţi-vă graţios spre birou.

Acolo puteţi vorbi liniştiţi.

Căpitanul Pierce va fi rezonabil şi cooperant, sunt sigur.

N-aş miza pe asta.

Dacă Pierce e ferm hotărât

să vadă cum intră lumina printre gratii,

am să încerc să grăbesc însănătoşirea maiorului Winchester.

Măcar el are spatele defect, nu creierul.

Către inchiziţie, pe aici.

Trebuie să-mi iau servieta.

Normal, mergem la tribunal. Adu-ţi şi costumul de condamnat.

Simpaticule.

Şi eu care credeam că n-ai umor.

Maior, te rog.

E ridicol. Mă pot hrăni singur.

Orice mişcare, cât de mică, poate agrava durerea.

Hai, prostuţule. Deschide gura.

A sosit trenul.

Doamne, dă-mi putere.

'Neaţa, maior. Mă bucur că eşti vesel.

Colonel, vreau

să-i ordoni lui Madame de Sade să înceteze şi să plece.

Maior, am făcut tot posibilul să te simţi mai bine.

Am îndurat cu răbdare insultele dispreţuitoare,

dar se pare că nu apreciezi, aşa că am să plec

înainte ca trenul de fulgi să-ţi deraieze pe nas.

Mulţumesc, Florence Coşmar!

Încet, Winchester.

Ştim cum să dezlegăm osul acela îmbârligat.

Optimismul tău miroase a science fiction.

Anticipez cel puţin o săptămână până mă fac bine.

Incorrecto.

Vei ţopăi ca un iepuraş

în doar câteva minute.

Omuleţii ăştia

au un leac sigur pentru boala ta de spate.

Precis glumeşti.

Uită-te la mine, Winchester. Vezi vreun zâmbet?

Domnule, ca om din lumea medicală, nu-mi poţi cere

să-mi las corpul pe mâna acestor îmblânzitori de şerpi.

Termină cu văicăreala. Am verificat

cu oamenii noştri din Seul.

Cunosc tehnica.

Garantează că nu păţeşti nimic.

Maior, tratamentul are trei mii de ani.

La mulţi ani.

Mulţumesc.

Nu l-am face, dacă n-am şti că ajută.

Pe scurt.

Niciodată în viaţa voastră.

Pe şi mai scurt!

Sosesc oameni cu răni adevărate, în curând.

Fără tine, îi pierdem pe unii dintre ei.

E de datoria ta să încerci tot ce se poate

pentru a aduce vertebrele la verticală.

Ce zici, doctore?

Zic... okey-dokey.

Aşa te vreau. Wu?

Voi, zei. E voodoo!

Exact. Wu, fă acel voodoo la care eşti aşa de bun.

Îi spunem acupunctură.

- Punctură? - Nu doare.

- Se introduce acul... - Se introduce?

E greu să fii erou, aşa-i, Winchester?

Să-l întoarcem.

Gata, căpitane, m-am săturat să vorbesc.

Uite lista cu acuzaţiile împotriva ta.

Mi se pare corect.

Eu taxez guvernul, ei mă taxează pe mine.

Dobitocule. Când o să înţelegi?

Nimeni, dar absolut nimeni, nu ne fură jeep-urile.

Se pare că ai greşit adresa dobitocului.

Oh, nu. Nu se poate.

Hei! E maşina mea!

- Scuze. - Ştii ceva, Pierce?

Ai cam prea mult tupeu în situaţia ta.

Stai aşa. Nu ţi-am luat eu maşina.

Am un martor, pe tine.

Oh, nu. Ai pus la cale asta ca să cad de caraghios.

Nu. Postul e ocupat.

- Unde mi-e jeepul? - Nu ştiu. Sincer!

Ai sărit calul.

Unde ţi-e umorul?

Îmi vreau jeep-ul, Pierce!

Ce-ai de gând, să mă baţi până-l scot, poliţaiule?

Ai vrea tu. Dar nu-s aşa prost.

Scuze. E o greşeală firească.

Unde mi-e maşina?

Ai gust la decoraţiuni. Ţi se potriveşte cu nasul.

Îmi vreau jeep-ul, Pierce. Îmi vreau jeep-ul.

- Habar n-am unde e. - Nu mai...

Ce naiba-i acolo?

Se pare că mi-ai lovit pacienţii fix în radiografii.

Poate ai o reacţie adversă.

Cred că mi-am rupt ceva.

Bine că nu m-ai rupt pe mine.

Bine. Ia să văd.

Ohh!

Dr Wu spune că tratamentul s-a încheiat.

Bravo. Cum te simţi, maior?

Croşetat pe faţă şi pe dos.

Ridică-te, maiorule.

Copăcel, Winchester. Facem proba articulaţiei sacroiliace.

Eşti nebun? Tocmai am fost înjunghiat!

- Poate rămân infirm pe viaţă! - Sus, Moby!

Încet! Încet! Încet. Încet.

- Hai. - Încet!

Se pare că m-am vindecat.

Ca un taur. Bravo, dr. Wu.

Winchester, pari a fi gata să prezinţi

o suită consistentă de scuze.

Cu plăcere. M-am purtat oribil.

Îţi cer scuze ţie şi învăţaţilor tăi colegi.

Sunteţi doctori adevăraţi.

Larry, Moe, Curly.

Dr. Wu spune că cei trei nătăfleţi s-au descurcat, eh?

Da.

Trebuie să mergi la doctor.

Eşti doctor. Fă ceva. Rezolvă.

Cum ai încredere într-un fraier ca mine.

Hai, Pierce. Ai jurat. Ajută-mă.

Ai văzut prea multe filme cu doctori.

Cât de bun eşti la şchiopătat?

Termină. Ştii că doare ca naiba.

Bine, să-ţi spun ceva.

- Îţi fac o ofertă. - Ce?

Mai întâi aflu cine ţi-a şterpelit maşina şi ţi-o aduc.

Apoi, înapoiez jeep-ul pe care l-am luat,

şi trei, îţi repar piciorul.

Mai vii de-acasă.

Dar îmi datorezi 4 dolari pentru radiografie.

Ce? Vreau să merg la alt doctor.

Frate, ai noroc. E o conferinţă în oraş,

la 5-6 şchiopături de aici.

Ştii ceva Pierce?

Eşti mare ticălos.

Mă străduiesc.

Bine. Haide. Patru dolari.

Mulţumesc.

Oh, apropo, e doar luxat.

Nimic special.

Patru dolari ca să-mi spui că e doar luxat?

Tariful meu pentru o friptură.

Pentru justiţie, poetică şi de alt gen.

Pentru tine, că ai furat maşina lui Snyde.

Nu ştiam că-ţi place lupta cu morile de vânt, Sancho?

Hei, sunt luptător înnăscut.

Nu puteam să te las să fii ridicol şi în locul meu.

În onoarea minunatei echipe neînfricate, fac cinste.

- Hei. - Barman, cecul.

- Două duble. 1,20. - Ţine patru dolari.

Păstrează restul.

Subtitrarea: Cristina Bejan