Original subtitles

Atenţiune, întregul personal!

Prin vuietul traficului aglomerat şi în liniştea camerei voastre pustii,

zi şi noapte, voi sunteţi cei aleşi.

A venit autobuzul de evacuare în tabără.

SAN FRANCISCO, TOKIO BURBANK, DECATUR

Nu vă ridicaţi, oameni buni! Bine aţi venit

la Salonul de Palpare al lui Pierce! Deschis de la răsărit la răsărit.

Totul de la laceraţii la leziuni.

Leziuni străine, un dolar în plus. Du-l înăuntru!

Iartă-mă, soldat! Au venit trupele de şoc.

Ăsta da, şoc!

De când au băgat stewardese pe linia asta?

Scotty era destul de speriat.

I-am promis să-l ţin de mână pe drumul spre sala de operaţie.

N-am putea să încălcăm o asemenea promisiune, nu-i aşa? Targă!

Ce avem aici, B.J.? Salut!

Orice ai fi păţit, eu sunt primul care o să te ajute.

Îl iau pe el mai întâi.

- Targă! - Sunt Hawkeye Pierce.

Ce caută o fată drăguţă ca tine într-un război ca ăsta?

Fac reportaje. Sunt Aggie O'Shea.

Celebra Aggie O'Shea?

Întotdeauna mi-am imaginat-o ca pe un veteran cărunt şi ursuz.

E cât se poate de departe de a fi ursuză.

- Dar nu m-ar deranja s-o văd golaşă. - Tipic Pierce!

Priveşte-i trupul şi ignoră-i realizările.

Eu, unul, sunt încântat să am în preajmă o celebritate autentică.

Iar eu, aş fi încântat să-i prezint toate priveliştile încântătoare,

sunetele şi senzaţiile din tabăra asta.

Şi pe urmă, am pleca din Mlaştină.

Frumoasa şi lăudărosul.

Dle colonel, nu-i aşa că vă plac minunatele ei schiţe?

Sigur, stilul colonelului e cu totul diferit.

Al ei este puternic şi grafic.

Al lui e mai degrabă genul: "Desenează câinele şi câştigă 5 lecţii gratis."

Fără vâlvă, criticule de artă, că altfel te pun pe pânză.

Aşa că am ajuns în unitatea asta,

să am o viziune a soldatului despre război.

- Trebuie să fie cumplit. - Ca să nu zic mortal.

Da, dar are şi o parte minunată.

Sunt oamenii. Eşti aşa de aproape de ei.

Pentru oamenii ăştia, sunt o corcitură între o mascotă şi o mamă-cloşcă.

- Am o fereastră în vizuina mea, mamă. - Pierce!

Când a fost atacată patrula astă-seară, am decis să rămân cu ei.

De la Batalion până aici, până la Seul, apoi Tokio, unde îmi termin reportajul.

Ştii, pentru mulţi dintre noi cei de-aici eşti un adevărat erou.

Haide... Nu fac decât să schiţez un pic şi apoi să scriu despre ceea ce văd.

- Voi sunteţi adevăraţii eroi. - Da, ăla-s eu!

O combinaţie între Douglas Fairbanks şi Junior.

Toţi amestecaţi într-o masă tremurătoare.

Oricum, Scotty şi gaşca asta sunt cu totul deosebiţi şi aş vrea

- să găsesc o cale să mulţumesc. - Păi...

- Pierce! - Ce-i?

Vorbesc serios. Vă sunt recunoscătoare tuturor,

şi aş vrea să vă trimit câte ceva de la Tokio.

Orice vreţi voi. Ce ziceţi?

Bine, dar va trebui să stai trează toată noaptea să pui timbre pe geişa mea.

Mai încearcă altceva.

O sticlă cu scotch bun?

O sticlă cu scotch vechi de 12 ani pentru Hawkeye!

- Margaret? - Nu, nu e nevoie.

Nu ai prea multe aici, şi eu am nişte surse.

- Ce? - Nişte săpun bun de baie?

Săpun parfumat pentru Margaret. Dr. Winchester?

Tokio n-are ceva ce mi-ar putea trimite. Aş vrea să fiu eu trimis la Tokio.

O să mă ocup de asta. Dar tu, B.J.?

Haide... Dacă inima ta şi-ar dori ceva, ce ar trebui să fie?

Un sendviş cu unt de arahide.

Serios? Trebuie să-ţi doreşti ceva mai mult de-atât.

Un sendviş cu unt de arahide şi jeleu?

Noapte bună tuturor! Am nevoie de nişte somn.

- E un pat liber în cortul meu. - Mulţumesc.

Şi în cortul meu e unul liber, dacă nu eşti pretenţioasă cu colegi de cameră.

Dar dacă eşti, Charles şi B.J. se pot duce în altă parte.

Pe această notă, Hunnicutt, să ne spunem "noapte bună".

Sper să nu te superi. Charles şi cu mine am vrea să fim singuri.

Diavole... Probabil că i-ai mituit ca să plece.

Crezi că îţi merge cu mine. Ei bine, nu-ţi merge!

- Sigur, dacă nu preferi stilul meu. - Eşti nebun.

Mulţumesc. Credeam că n-o să observi vreodată.

Acum, că ai văzut popota noastră celebră în toată lumea,

ce să-ţi mai arăt?

Cortul lui Margaret. Cred că mai bine ar fi să dorm puţin.

Zgomotul pe care tocmai l-ai auzit era blazonul meu care a căzut.

Dar nu contează. Mă autodesemnez asistentul tău personal Marţi.

Eu parcă ştiam că îl chema Vineri.

Nu cred că pot aştepta atât de mult.

- Încearcă. - Ascultă...

Dacă e ceva ce ai nevoie, vrei sau îţi doreşti...

mai ales îţi doreşti... nu trebuie decât să ceri.

Serios? Ar fi ceva de care sunt curioasă.

Ce? Ce? Dacă nu ştiu răspunsul, o să inventez unul.

B.J. e întotdeauna aşa de tăcut?

B.J. şi mai cum?

- O să mă fac bine, doctore? - Glumeşti?

Când m-am ocupat de motor, am pus axe cu came de şi carburator dublu.

- Ar putea fi de folos nişte bujii calde. - Bună!

- Bună dimineaţa! - Ai rămas la noi, Aggie?

Oriunde mergi tu, Jackson. Te superi dacă iei un copilot?

Nicidecum. Vezi ceva care îţi place?

Avem aici câteva modele recente,

toate conduse de un mic general bătrân din Pasadena.

- Pari să faci treabă bună cu caroseria. - Am deschis 24 de ore.

- Remorcare gratis. Sunaţi-ne oricând. - Aşa voi face.

Sunt sigură că eşti în Pagini Galbene. Tu ai început.

Trebuia să mă gândesc mai bine. Jocuri de cuvinte cu o scriitoare. Ca şi cum...

- ...ai îmboldi o infirmieră? - Deja capitulez.

Daisy, Daisy, spune-mi drept!

Bună!

Închipuie-ţi ce surpriză pe mine să te găsesc aici!

Tocmai ieşisem să fac o tură postoperatorie.

Vrei să facem o plimbare?

Tata mi-a trimis-o. E o gâdi-cicletă.

Nu, mulţumesc. Stau pe-aproape să văd un doctor la muncă.

La asta mă gândeam: să stăm aproape, să ne jucăm de-a doctorul.

Ştiu, ştiu. Cum te simţi, Scotty?

Bună, Aggie. Ce bine îmi pare că te văd!

El e B.J., doctorul care te-a făcut întreg la loc,

iar el e Hawkeye, care, pare să se prăbuşească.

Cum te simţi, amice? Arăţi mult mai bine

decât ultima dată când te-am văzut.

Cred că bine... Simt ceva ciudat în piept...

În piept? E ceva mai departe, spre nord. Ai fost împuşcat în burtă.

Nu e propriu-zis o durere. Simt ca un fel de apăsare.

- Apăsare? - Probabil un disconfort postoperator.

- N-ai de ce să-ţi faci griji. - Bine.

Dacă continuă să te supere, trage o strigare. Pe mai târziu!

Bună, dle colonel! Sherman Potter. Scuze...

Sherman Potter, ea e Aggie O'Shea,

jurnalistă, pictoriţă şi zdrobitoare de inimi. Aggie, acesta e şeful.

Mă bucur să vă cunosc, dle colonel! Aveţi aici o gaşcă grozavă!

Îmi pare bine, doamnă. Îmi cer scuze că m-am dus aseară

la culcare, înainte să am ocazia să vă cunosc.

Băieţii aveau dreptate.

Sunteţi o încântare pentru ochii privitorului.

- Sunt măgulită. - Faceţi treabă bună. Cam era timpul

să reprezinte cineva punctul de vedere al celor care muncesc aici.

Vă mulţumesc. E o apreciere neobişnuită din partea unui înalt ofiţer.

- Nu e tocmai un înalt ofiţer înalt - Nu, are mai degrabă un metru jumate.

Locul ăsta se transformă într-o colonie de pictură.

- Sunt aici Aggie şi bunicul Moise. - E adevărat, dle colonel?

Da, pictez şi eu câte ceva.

O s-o zic. A trebuit să-l udăm cu furtunul o dată la 2 zile.

- Tare mi-ar plăcea să vă văd pictând. - Nu e mare lucru.

Nimic din ce ar putea fi expus la Luvru.

- Arăt eu a critic de artă? - Haideţi, dle colonel...

- Nu puteţi refuza o colegă de breaslă! - Gata, s-a făcut!

Vă las să aruncaţi o privire, dar tre' să-mi promiteţi că n-o să chicotiţi.

- Pe cuvânt de cercetaş! Fără chicoteală! - Bine, să mergem!

Sigur... Vechiul truc: hai să-ţi arăt gravurile mele.

Pe curând, B.J.!

Şi nu uita. Mi-ai promis un interviu, mai târziu.

Da, bine. Ce puneţi la cale?

- Watkins, heminefrectomia. - Nu de rinichi vorbesc eu.

- Vorbesc de cucoană. - Atunci, vorbeşte!

Toată atenţia ei e doar pe tine.

Mie nu-mi acordă nici măcar o tăvăleală.

Faci spume la gură.

Să ştii că fac spume! Acum ce faci?

- Nimic. - Ah, am priceput eu!

Încearcă să ajungă la mine prin tine. Să ştii că merge!

Sophie, calul meu. Încă n-am terminat să-i pictez piciorul din spate.

Dle colonel Potter, astea sunt chiar foarte bune!

Mulţumesc, mă bucur să aud aşa ceva.

Majoritatea celor de-aici nu deosebesc un Picasso de o gaură în pământ.

Cine e omuleţul ăsta adorabil?

Era secretarul meu. Acum a plecat acasă. Bun băiat!

- Şi aruncătorul de discuri? - Mai degrabă aruncătorul de tauri.

Un ţăcănit libanez. Nu ştim cine poartă pantaloni, în familia lui.

Iar ăsta e minunat!

Ăsta e degetul meu mare.

Ştiţi, pun pariu că orice pictor din istorie a avut ideea asta.

Dv. sunteţi singurul de care ştiu să fi făcut asta.

Pe omul ăsta îl recunosc.

Mi-a sărutat mâna când ne-am cunoscut.

Înalt, genul foarte stoic.

Nu e altul ca el mai stoic, mai cu pretenţii, cu sânge mai albastru.

Dar e un chirurg foarte priceput.

De ce arată aşa de supărat?

Arată supărat? Nici nu observasem.

Dle colonel, sunt foarte impresionată.

- Astea sunt chiar minunate! - Mulţumesc!

- Nu-s de caibrul lui Norman Rockwell. - Nici nu e nevoie. Avem deja unul.

L-aţi pictat vreodată pe B.J.?

M-am gândit să-i fac portretul, dar nu mă pricep să pictez dinţi.

De fapt, am început cu jucăria Silly Putty.

Cum aşa?

Am scris un articol despre asta când a apărut prima dată în anii '49,

i-a plăcut cuiva, aşa că am devenit scriitoare de specialitate.

Traversarea Canalului Mânecii înot de către Florence Chadwick în anii '50,

şi sunt o scriitoare care mai creionează şi schiţe.

Sugar Ray îl învinge pe Jake LaMotta, şi sunt reporter sportiv.

Care nu ştie nimic despre sport, aşa-i ?

Da? Pune-mi orice întrebare!

Haide, haide...

Cine e Bobby Thomson?

O întrebare dură.

Bobby Thomson este Dick Sisler al anilor '51.

- Aşa e? - Da.

În anul dinainte de homerun-ul lui Thomson,

Dick Sisler a trimis mingea în afara terenului în ultima zi a sezonului,

reuşind să bage echipa Phillies înainte de Dodgers şi în Campionatul Mondial.

Eşti o adevărată Red Barber!

Da.

Şi mă aflu în poziţia favorită.

Dar părăsesc lumea sportului, şi mergem în Anglia. Moare George VI,

şi mă duc acolo pentru succesiunea la tron

a lui Elizabeth II, care are 25 de ani.

Şi uite-aşa, devin expertă în afaceri externe.

Câteva călătorii încoace, şi sunt corespondent de război

cu tente de Bill Malden.

Am... am zis ceva ce nu trebuia?

- Nu. - Bun.

Da.

Păi...

Nu ştiu...

Nu ştiu să existe prea multe femei în meseria ta.

Da.

Multă lume crede că nu e deloc feminină.

Da.

- Aşa sunt? - Cum?

Nu. Doamne, nicidecum!

Bun.

Vorbeşte-mi despre tine! Eşti... căsătorit.

- Se vede? - Da.

Şi am întrebat pe cineva. Doar sunt reporter, nu?

Îhî.

Îmi place cum te porţi cu băieţii din postoperator.

Mulţumesc.

Ai o anume blândeţe

în mijlocul nebuniei ăsteia, care e foarte atrăgătoare.

Şi... Pot s-o spun de-a dreptul?

Te rog! Urăsc felul în care mă iei pe ocolite.

N-ai spus şi nici n-ai făcut nimic care ar putea fi de departe o trecere,

în ciuda tuturor breşelor pe care ţi le-am oferit.

Nu ştiu dacă să mă simt flatată sau insultată.

Mă simt de parcă aş fi cu un metru mai înalt.

Relaxează-te şi pluteşte!

Aggie, chiar eşti grozavă!

Hai să nu pierdem controlul.

- Vrei să ţi-o spun direct. - Da.

Eşti una dintre cele mai...

Eşti o femeie extraordinar de atrăgătoare, dar...

Stai, opreşte-te aici! Rămâi la prima parte.

Revino la prima parte, de până la "dar".

Eşti o femeie extraordinar de atrăgătoare!

Mulţumesc.

Cât despre a doua parte, cred că ştiu

ce înseamnă "dar", aşa că o să renunţ cât încă mai pot.

Aş vrea să rămâi cu două gânduri foarte importante.

Mai stau aici încă 48 de ore

şi sentimentul este foarte, foarte reciproc.

Somn uşor!

Am un sentiment aproape de decadenţă.

Astea sunt primele cearşafuri pe care le văd, de săptămâni.

Să fie o lecţie pentru tine, Aggie.

Data viitoare când mai faci un reportaj despre Armată, du-te la Marină.

Că bine zici, Houlihan!

Totuşi, aici nu e tocmai ca la picnic.

- Păi... - Tensiunea, orele, neliniştea...

Îţi este greu?

Doar cu tensiunea, cu orele şi cu neliniştea.

Singurătate?

Nu mă stârni!

Este multă camaraderie între doctori şi infirmiere?

- Adică, vrei să zici, camaraderie? - Da.

Păi, suntem cu toţii adulţi.

Dacă e discretă, oamenii se pot "camaraderi" cât poftesc.

Discretă? Vrei să zici, ca Pierce?

"Hai să ne jucăm de-a doctorul în spatele bicicletelei mele în postoperator?"

Pierce. El e un caz special.

Incurabil.

Dar Hunnicutt?

B.J.? B.J.? Ce glumă!

Nu. Niciodată!

Aşa deci...

Dar Berkeley, Stanford, Cal Tech?

Sunt nişte instituţii grozave pline de spirit de frontieră.

Stai aşa! Nu te mişca!

Eşti exact ce am nevoie ca să încadrez zona asta.

Sigur că da.

Ce mod mai bun de a începe o zi

decât să fii înregistrat pentru posteritate? Ce zici de asta?

- Vino să mi te alături, Hunnicutt! - Mulţumesc tare mult!

De fapt, dle maior, nu la posteritatea ta mă gândeam.

Ci la posteritatea lui B.J.

- Oh. - Charles, îmi stai în lumină.

- Cum e acum? - Bine.

Mmm! Arată foarte bine!

Asprimea dealurilor crude dar şi moliciunea corturilor!

Mulţumesc.

Punct de sprijin perfect pentru blândeţea lui Hunnicutt.

Mă duc la micul dejun.

O să-i dau asta dlui colonel Potter.

Sunt măgulit. Dar mi-e şi foame.

Iar fugi, nu?

Ho, ho. Nu eu am fugit aseară. Ci tu!

Aia nu era fugă.

M-am retras ca să mă reorganizez.

Începi să te estompezi în fundal.

Ce-ar fi să ne mutăm mai încoace?

- Cam insistent, nu-i aşa? - Stai liniştită.

Îţi miroase frumos părul. Trişezi.

L-am spălat aseară. Nu puteam să dorm, nu ştiu de ce.

- Dar tu? - Am dormit buştean.

Bună dimineaţa, dle căpitan! Doamnă...

E o zi minunată pentru... pentru...

Klinger, dra O'Shea îmi face portretul pentru col. Potter.

Aha! Sigur. Ciudat! Şi-a uitat sculele de artist plastic.

- Sunt acolo. - Mda...

Eu mă duc la popotă. Să-ţi aduc ceva?

- Ştiu că pictorii rabdă adesea de foame. - Nu, nimic, mulţumesc.

- Bine. Pa! - Pa!

- Pa! - Pa, Klinger!

Doar două vorbe

Doar pentru ele trăiesc

Cântă foarte bine.

Schiţezi? Doar schiţează!

Bun, deci n-am întârziat prea mult. Poftim!

- Bună! - O'Shea, vezi?

Ar ieşi o imagine mult mai bună

dacă te-ai duce înapoi înăuntru. Uită-te la asta! Uită-te!

Nu. Vreau să fie doar B.J. în asta.

Da? Bine. Sigur!

- Înţeleg. - Prea strălucitor, aşa-i?

Ia zi, cum te simţi azi?

Grozav! De ce?

Uriaşul n-a dormit toată noaptea, s-a sucit de pe o parte pe alta.

Cică i-a făcut rău băutura. Credeam că poate tu...

- Eu, nu. Am dormit buştean. - Da?

Bun!

L-ai verificat pe Scott?

Da, a fost tamponadă cardiacă.

L-am aspirat şi acum stau cu ochii pe el.

- Să arunc şi eu o privire. - Pare grav. Aşa e?

S-ar putea. Puştii ăstia nu vin niciodată aici râzând.

E destul loc aici pentru mine.

N-aş ocupa prea mult loc. M-aş putea da subţire.

Aud că a fost instalatorul.

Mi-a scos nişte lichid din piept.

- Acum a dispărut apăsarea aia, da? - Da.

Mă simt binişor, în general. Dar tu?

Bine.

Toate infirmierele par să discute doar cum tu şi Aggie...

- Ştii tu... - Îhî.

Doar nu crezi tot ce auzi, amice.

- Vrei să zici că n-o placi pe Aggie? - Hei...

Scotty, sigur că o plac pe Aggie. O plac tare mult.

Şi pe Hawkeye îl plac, îmi plac şi scoicile făcute înăbuşit,

îmi place şi mătuşa mea Shirley, nu neapărat în ordinea asta.

Şi ea te place mult, doctore.

Auzi, eu trebuie să văd de tine,

nu tu de mine.

Păi, eu...

am vrut să fiu sigur că te porţi cum trebuie cu ea, nu?

Da.

N-ai de ce să-ţi faci griji, amice.

- Doctore... - Da?

Eşti complet nebun.

Mulţumesc tare mult.

- Pot să intru? - Sigur!

- E a lui Scotty? - Mhm.

Hawkeye a zis că i-a înfipt un ac în inimă.

În sacul din jurul inimii, ca să-l golească.

Probabil că a primit o lovitură puternică în piept.

Nu era nicio rană vizibilă, dar a avut o hemoragie internă.

Sângele umple încet sacul, şi inima nu mai poate bate cum trebuie.

- O sufocă. - Ce trebuie făcut ca să împiedici asta?

Nimic, dacă se scurge singur.

Altfel, va trebui să am grijă de ea.

Cât e de periculos?

Tot ce se află în apropierea inimi e riscant.

Dar am mai făcut asta. O să se facă bine.

Mă bucur să aud asta.

Are un doctor foarte aparte.

Aggie, tu...

mă faci să mă simt minunat.

Dar... nu sunt chiar atât de aparte.

Mai vrei să auzi şi părerea altcuiva?

Nu ştiu dacă aş suporta.

Devii...

- Nu te opri acum. - Aşa ar trebui.

Ce e aproape de inimă e riscant, nu?

Plec mâine la ora 9, îţi aduci aminte?

- Cât timp rămâi în Seul? - Cât timp ai vrea să rămân?

Uite cum văd eu lucrurile: ai trei posibilităţi.

Una: nicio şansă. Două: nu încă, dar în orice moment.

Şi ultima: au aruncat paharele în şemineu

şi valurile se izbesc de ţărm.

Klinger, cum ar zice poeţii: "Iute, iute!".

Nimic nu mă amărăşte mai tare decât când cei din jur stau

şi bârfesc cu răutate, inventând idile ieftine şi în care nu sunt eu.

Ar trebui să vă fie ruşine!

Tot ce ar putea exista între ei

este doar o camaraderie discretă.

- Da, sigur... - Dnă maior!

Vă rog pe toţi! Nu e treaba nimănui, doar a lor!

În afară de asta, e greşit să considerăm că îşi fac curte!

E cumva vorba de vedeta baseball-ului chinez?

- Bună! - Salut!

Nu vă opriţi să râdeţi pe seama mea!

Doar dacă nu cumva chiar vă distraţi pe seama mea.

Vorbeam doar despre jucători celebri de baseball.

Da, cum să nu! Şi dacă ajung sau nu la prima bază, nu?

Nu. Doar să mă anunţi dacă n-ai nevoie de un care să lovească de un înlocuitor.

E plăcut să ştiu că viaţa mea personală e aşa de distractivă.

B.J., te rog... Glumeam şi noi...

Eu nu. Aşa fac adolescenţii cu umorul lor de vestiar.

Dar nu vreau să stric distracţia nimănui,

- aşa că, ce-ar fi să plec? - Hei!

B.J., e vorba de soldatul Scott.

Îi bate inima neregulat, n-are aer, e palid.

La naiba! Gata, pregăteşte-l, Kellye! Ne vedem în sala de operaţie.

Îţi dau o mână de ajutor.

Bine. Genul ăsta de ajutor îmi prinde bine.

Bun coleg mai eşti!

Întâi, mi-o furi cu trucul ăla "de degetul mare de la picior în nisip".

Şi apoi îi laşi pe toţi să glumească pe seama asta.

Mai întâi, colega, n-am furat pe nimeni.

Şi apoi, nu e nimic de glumit,

pentru că nu se întâmplă nimic între noi.

Bine, atunci ce e? Hai, spune!

E felul în care încep să simt ceva pentru ea.

Haide, Beej... Suntem băieţi mari! Ai mai trecut o dată pe-aici.

Nu, Hawk, nu înţelegi. Nu este aşa.

Nu e vorba doar că aş fi infidel faţă de soţia mea,

ceea ce nu s-a întâmplat cu Aggie.

Atunci despre ce e vorba?

Până să apară Aggie, am fost convins

că Peg era singura femeie pe lume în ceea ce mă priveşte.

N-am mai întâlnit vreodată o femeie ca ea. E aşa deosebită, aşa interesantă.

- Aşa... - Hawk, numai la ea mă gândesc.

Nu doar să mă bag cu ea în pat,

mă gândesc să fiu împreună cu ea.

Mai absoarbe, te rog.

- Gata, nu-i rău deloc. - Nu, nu-i rău.

- Suturează. - Ciudat mai e războiul.

Oameni care n-au absolut nimic în comun se pomenesc îngrămădiţi la un loc

şi chiar încep să ţină unii la alţii.

- Nu vrei să încetezi? - Ca Aggie şi Scotty.

Crezi că o să fie prieteni când se întorc în Statele Unite? Aş!

Ea o să-i uluiască pe redactorii de la New York Times,

iar el o să-şi petreacă timpul la cofetărie cu Emmy Lou.

Ştii?

Burete.

Tot ce spui pare bătut în cuie.

Ag, ştii ce sunt eu? Sunt un prizonier de război.

Ce?

Orice minut al unei ore din zi e aşa din cauza acestui război stupid.

Muncesc din cauza războiului.

Mănânc, beau, dorm, mă îmbrac din cauza războiului.

Te-am găsit pe tine din cauza războiului.

Nu cred că asta e de ajuns pentru doi oameni.

Nu pot să trec de la "Ce mai faci?" la "Te iubesc"...

din cauza afurisitului de război!

B.J., indiferent care e motivul, tu însemni ceva pentru mine.

Putem vorbi despre asta. Eu nu trebuie să plec. Sau pot să mă întorc.

Tocmai asta e! Nu-ţi dai seama?

Eşti liberă. Poţi să vii şi să pleci oricând vrei.

- Şi ce-i cu asta? - Eu nu pot!

Ag, trăiesc aici într-o situaţie nebunească,

doar că am un colac de salvare.

Sunt ancorat de o căsuţă din Mill Valley

unde trăiesc soţia şi fiica mea.

Colacul ăla de salvare îmi oferă un mic element de control

într-o situaţie în care orice altceva

e în afara controlului meu.

Înţelegi ceva din ce-ţi spun?

Da. Mă tem că da.

Ag, ştii cum se spune pe-aici?

"Trăieşte clipa de-acum, poate mâine nici nu va exista!"

Asta înseamnă foarte multe.

Nu şi pentru mine!

Eu trebuie să trăiesc pentru ziua de mâine, pentru mine nu există "acum"!

Bine, Hunnicutt.

Tot ce mi-ai spus acum mă face să te iubesc şi mai mult.

Sentimentul e absolut reciproc.

Minunată domnişorica aia, Aggie!

S-a gândit la noi toţi!

Pierce, cred că rachiul ăsta vechi de 12 ani e pentru tine.

Ştiam că pe mine m-a plăcut cel mai mult!

Pentru Margaret, eau de toilette.

Minunat!

Margaret, ce-ar fi să ne neunim resursele?

Să ne îmbătăm şi pe urmă facem un duş împreună!

Şi pentru Hunnicutt, tot ce trebuie

pentru sendvişuri cu unt de arahide şi jeleu.

Doamna vrea să se lipească de inima ta!

Ia priviţi ce am primit eu! Un Aggie O'Shea original!

Tu eşti ăsta, Hunnicutt. Ce semnificaţie are colacul de salvare?

Habar n-am!

Subtitrarea: Cristina Bejan