Original subtitles

Felul în care se fac lucrurile în Armată e cel mai stupid pe care l-am văzut.

Nu se întâmplă nimic. Ar trebui să ne lase să mergem acasă!

- Klinger. - De îndată ce începe activitatea,

promit că mă întorc imediat!

Mi-aş lăsa şi uniforma aici ca să fie în siguranţă.

N-am dreptate, dle maior? N-are sens ce zic?

În mod bizar, caporale, da, are.

Nu numai că uniforma ta goală ar sta mai dreaptă,

ci ar şi oferi o companie mai bună.

Zău aşa?

Touché.

Încă o dată zac rănit mortal,

străpuns de ironia ta tăioasă.

- Nu te mai umfla aşa în pene, Chuckie. - Ch...

N-am auzit niciun fel de conversaţie din partea ta.

De la tine nu auzim decât critici polisilabice.

Critici polisilabice.

Du-te de te plimbă.

Oameni buni, ne e frig şi suntem plictisiţi,

dar nu avem niciun motiv să ne răzbunăm unii pe alţii.

Îmi amintesc de o noapte în Franţa în Primul Război Mondial,

o companie întreagă de tancuri a îngheţat complet.

Nu mai puteam să scoatem tanchiştii.

A trebuit să le băgăm alimentele pe gaura tunului.

Dle colonel, în primul rând, nu cred niciun cuvânt.

În al doilea rând, aud povestea cu tancurile îngheţate

de fiecare dată când temperatura scade sub zero.

Şi în al treilea rând, poveşti cu căldură n-aveţi?

- Da. - Îngheţăm aici.

Ideea e că nu e necesar să fim arţăgoşi unii cu alţii,

mai ales cu iubitul vostru ofiţer superior.

Acum daţi şi voi dovadă de puţină căldură sufletească,

sau o să mă aprind imediat.

Ascultă, ce-ar fi să mergem undeva unde e frig ca să ne încălzim?

Ce-ar fi să stăm aici şi să purtăm o conversaţie stimulatoare?

Bine, dar te avertizez. Unul sau două cuvinte, şi sunt suprastimulat.

Îmi asum riscul. Care-i culoarea ta preferată?

Culoarea mea preferată? Bleu.

Ce fel de întrebare e asta?

Una prudentă în general. Pa, pa.

Bine, roşu, roz aprins, maro-roşcat.

Hawkeye, te pot ruga să strângi pumnul?

Poftim? Pumnul?

- Se ia cineva de tine, părinte? - O, nu, nu. Doar strânge pumnul.

- Bine. - Aşa.

- Hopa. - Hopa ce?

Testam doar un principiu medical.

Distanţa din jurul pumnului strâns e exact lungimea piciorului uman.

Ridică iciorul, o să-ţi arăt.

Vai mie.

Nu-i de mirare că ai un mers ciudat.

Scuză-mă, părinte.

Beej, pot să vorbesc un minut cu tine, te rog?

- Te superi? - Grozav.

Da, sigur. Care-i problema?

Mi-au fost puse nişte întrebări foarte ciudate în seara asta, gen,

cât de mare e piciorul meu?

Care-i culoarea mea preferată?

Doi oameni m-au întrebat dacă am avut animale de companie.

Îi interesezi.

Trebuie să-ţi dai seama că oamenii ăştia sunt foarte plictisiţi.

Par să fiu subiectul unui soi de conspiraţie.

Aşa că, normal, m-am gândit la tine.

La mine?

Haide, n-am chef de aşa ceva. Care-i gluma?

Stai jos.

Mi-am asumat libertatea de a-ţi lua cu împrumut ziua de naştere.

- Poftim? - Vrei să...

Ce-ai făcut?

Hawk, uită-te în jurul tău.

Vezi ce deprimaţi sunt oamenii ăştia?

Au nevoie de ceva de făcut.

O petrecere-surpriză e exact ce le trebuie ca să se înveselească.

Ce, eşti nebun? Ziua mea nici nu se apropie.

Perfect! Atunci n-o foloseşti. Face parte din surpriză.

Ia-ţi propria zi de naştere cu împrumut.

- Haide. O să-ţi placă. - N-o să-mi placă deloc.

O zi întreagă în care să mă bată lumea pe spate.

Să râd de cadourile lor făcute la mişto şi să mă prefact surprins?

Şi când o să fie cu adevărat ziua mea,

- n-o să mă creadă nimeni. - O să te cred eu.

N-ai auzul foarte bun. Citeşte-mi buzele. Mori.

Nu pot. Eu mă ocup de petrecere.

- Totul e în ordine cu petrecerea? - Perfect. Nu suspectează nimic.

Grozav! O să fie atât de tare. Nu ştie nimic.

Hei, hei, a ajuns dr. Borelli!

Minunat! Klinger, du-i bagajele dlui doctor la el în cort.

Şi spune-i bucătarului să pregătească o masă caldă.

Nu acum! După ce-i duci bagajele.

Haideţi, dle colonel, nu vreţi să-l cunoaşteţi?

Aştept ordinele, dnă maior.

Dr. Borelli, ce plăcere să vă văd din nou.

Tu eşti dna maior, maior, ăă...

Houlihan. Margaret Houlihan.

Bineînţeles.

Nu l-aţi cunoscut pe comandantul nostru, dl colonel Potter.

- Dle colonel. - Salutare, dle doctor. Încântat.

Nu aveţi idee cât de binevenită e o faţă nouă pe aici.

Bine, bine. Dar putem intra înainte să-mi îngheţe?

Vreţi să mergeţi la popotă?

S-ar putea să fi rămas nişte ciocolată caldă.

Se poate şi mai bine de-atât.

Ce ziceţi să mergem la clubul ofiţerilor pentru câteva mg de antigel adevărat?

- Minunată idee. - Locul ăsta nu s-a schimbat mult.

Dle, vă las lucrurile să se dezgheţe în cortul VIP-urilor,

apoi aduc pe toată lumea.

- Pentru vieţi lungi şi războaie scurte. - Noroc, noroc.

Şi bine-aţi venit înapoi la 4077.

Uitaţi gaşca noastră. Spanky, Alfalfa, Buckwheat,

şi l-aţi cunoscut deja pe Spot.

Spanky Pierce?

Foloseşti un nou alias?

Nu te cunoşteam drept Hawkeye?

Salut, doctore.

Ei sunt copiii cei noi, B.J. Hunnicutt, Charles Winchester.

- Salutare. - Bună seara.

Barman, vreau un martini.

Nu, scotch.

Nu, scotch cu sifon.

- Scotch cu sifon? - Da.

Coniac.

Şi eu vreau un coniac... cu o bere după el.

Dă-mi putere.

Aveţi mulţi oameni noi aici.

Îl mai aveţi pe ţicnitul ăla

care umblă îmbrăcat ca madama May Whitty?

- La ordinele dv, dle. - Asta-i ţinuta lui de băieţoi.

- Ce e, ţi-e frig? - Da.

Vino aici, mai aproape de sobă!

- Mi-e bine. - Haide. Treci încoace.

O să se mute dl colonel. Nu-l deranjează.

Vrei să...

Margaret, vrei să te muţi cu un scaun?

Al cui e scotch-ul cu sifon?

Eu am avut scotch cu sifon.

Eu îl am pe-al meu. Al cui e ăsta?

Ţi-e bine, Pierce?

- Hei... - Ar trebui să te deschiei la canadiană.

- Mi-e frig! - Sigur!

Ţi-e frig fiindcă e închisă canadiana şi nu ajunge căldura la tine!

Haide, acum. Descheie-o. Aşa. Nu-i mai bine? Ba sigur că da.

Dle dr. Borelli,

ce noi informaţii medicale ne-aţi adus de data asta?

De fapt, dnă maior, am venit cu o nouă metodă

de a trata leziuni la nervii periferici.

Ce palpitant.

Reparăm nervi şi acum.

Asta e ceva mai mult decât reparaţii, Pierce.

O să-ţi arăt o nouă metodă de grefare,

de a înlocui segmente întregi.

Grefele de nervi sună ambiţios pentru nişte chirurgi măcelari.

Întrebarea e, vom avea timp?

Pe-aici e primul sosit, primul salvat.

Ăsta-i mai mult atelier de reparaţii.

Îi trimitem la Seul pentru reglările de performanţă.

Cu siguranţă o procedură atât de delicată ar necesita două sau trei ore.

Domnilor, domnilor, vă rog. Aveţi încredere în mine.

Ştiu că nu o să aveţi întotdeauna timp să faceţi asta,

dar când o să aveţi, n-ar fi frumos

să puteţi efectua operaţia aşa cum trebuie?

- Bineînţeles. - Da.

Bun! Atunci o parcurgem pas cu pas la conferinţă.

Puteţi să ne ziceţi tot la mine-n birou mâine dimineaţă la opt.

Mai uşor, dle colonel.

Nu lăsaţi costumul ăsta militar să vă păcălească.

Nu sunt decât un civil camuflat.

Am fost pe drumuri în ultimele câteva săptămâni.

Aşa vrea să mă odihnesc un pic mâine dimineaţă.

- Bine. Ce ziceţi de ora 16? - Nu, mai bine pe la patru.

Bine, cum vreţi.

Acum am nişte hârţogăraie de completat.

Ce ziceţi să-i punem dop pentru în seara asta?

- Bună idee. Cu toţii suntem ocupaţi. - Aha.

Klinger, nu trebuie să...

O, da. Mă întorc.

Băgaţi coniacul la frigider ca să nu se strice.

Îl omor. E un om mort.

Noapte bună.

Plecaţi?

Nu, cred că o să mai beau unul pentru drumul pe care am venit.

- Bea şi tu cu mine, Pierce. - Nu, trebuie să plec.

Haide. Relaxează-te.

Barman, scotch cu gheaţă. La fel şi pentru căpitan.

Eu beau scotch cu sifon.

Pierce, ce treabă ai cu bulele?

Distrug gustul şi te lasă mahmur.

Voiam ceva diferit.

Haide. Încearcă asta.

Haide. Haide. E mai bun, nu?

- Staţi un pic. Staţi! Ascultaţi! - ...toată lumea vorbeşte odată!

Ziua lui Hawkeye nu e decât o dată pe an. Cred c-ar trebui să facem ceva special.

Cred că petrecerea ar trebui să aibă o temă!

O temă, da! Ce ziceţi de omul de Cro-Magnon?

Perfect pentru mentalitatea de Neanderthal a lui Pierce.

Cred că ar fi distractiv dacă am organiza un bal mascat.

Mi se usucă creierul la acest gând, părinte.

Nu, eu cred că e o idee bună.

Am putea să ne îmbrăcăm în civil şi să venim în calitate de oameni normali.

Ce ziceţi de ceva cu adevărat nebunesc?

Cum ar fi cel mai mare sendviş din lume.

Unul de 8 metri.

Ce-ar fi să facem ceva civilizat?

- Cum ar fi? - Cum ar fi să bem sherry,

în timp ce muzicienii cântă un trio de Franz Joseph Haydn.

Sau poate cineva cu voce

ar putea să citească pasaje din Edna St. Vincent Millay.

- Asta e pentru Pierce? - I-ar plăcea la nebunie,

după ce l-am lega de scaun.

E cel mai stupid lucru pe care l-am auzit vreodată.

Nu vreau să-mi ofere divertisment cineva cu trei nume,

mai puţin dacă e Gypsy Rose Lee.

Acest comentariu cultural v-a fost adus

de Max "Grosolanul" Klinger.

Haideţi. Ce-am putea să facem ca să-i facem o surpriză lui Hawkeye?

Dacă orice altceva dă greş, am putea să-i tragem cu bazooka în nădragi.

- Acum mai stăm de vorbă. - Vă spun eu,

un bal mascat ar fi foarte...

Părinte, refuz să iau parte la petrecerea asta fără sens,

care nu serveşte decât să ne amintească că Pierce a venit pe lume.

Dacă am putea să ne gândim la o temă potrivită,

sunt sigură că toată lumea ar fi foarte entuziasmată.

Staţi!

Daţi-vă jos căciulile de gândit, mi-a venit ideea.

Imaginaţi-vă, vă rog, cel mai mare salam din lume.

Nu-i nevoie să ni-l imaginăm, Klinger. Ne uităm deja la el.

- Un bal mascat. - Ceva exotic. Nopţi arabe...

Îmi cer scuze. V-am întrerupt şedinţa de spiritism.

Ah, Pierce. Poate ne poţi ajuta să rezolvăm o dispută.

Da, te rog.

Cine crezi că va câştiga Campionatul Mondial?

Da, cine?

Discutaţi baseball în ianuarie?

Nu-i frumos să laşi lucrurile astea pe ultimul moment.

De ce nu-l întrebaţi pe Borelli? E expert în de toate.

Ce s-a întâmplat?

Ai uitat să-i aduci un măr doamnei educatoare?

Tipul ăla mă înnebuneşte.

Toată lumea trebuie să facă lucrurile aşa cum vrea el.

Acum e în clubul ofiţerilor, arătându-i barmanului

cum să spele paharele.

Căpitane Pierce, dă-mi voie să te întreb.

- Cel mai mare sendviş văzut de tine? - Lasă asta, Klinger.

Am vorbit destul despre baseball.

- Noapte bună, noapte bună. - Noapte bună.

Despre ce vorbeşte toată lumea?

Ai face bine să te culci, Hawk. Mâine o să fie o zi mare.

O adevărată operă de artă, nu-i aşa, dle maior?

O adevărată capodoperă, Klinger, cu un singur defect minuscul.

I-au urat lui Hawkeye

- "La mulţţi ani". - Huh?

"Mulţi" nu se scrie cu doi de "ţ".

Nu căutaţi noduri în papură, dle maior.

Imperfecţiunea aia mică îl face special.

- Repară tortul. - E uşor să fii critic.

Nu v-aţi holbat dv trei ore la un tort gol.

Repară tortul.

Garantez. N-o să observe nimeni.

Salutare. Cum merge, brutăraşule?

Spune-mi, ce-i în neregulă cu tortul ăsta, părinte Mulcahy?

- Nimic. - Aha!

- Mai ales dacă-ţi plac "ţ"-urile. - Hopa.

- I-ai dat un induciu. - Repară tortul.

- Nu! Servesc felia aia la început. - Repară tortul!

Cu tot respectul, Klinger, scoate "ţ"-ul ăla de-acolo.

Mult mai bine.

Bună ziua. Mă bucur să vă văd pe toţi aici.

Doctore, ce-ar fi să stai aici? O să vezi mai bine planşele.

- Mersi. - Aşa.

Dnă maior, cred c-ar trebui să vă mutaţi un pic scaunul.

- S-ar putea să nu vadă de dv. - Sigur.

Căpitane, poate că ar trebui să stai în faţă,

- ca să vezi mai bine. - Au!

Da, în faţă de tot ar fi mai bine. E...

Piciorul meu.

Nu, dle colonel, luaţi scaunul ăla pentru că v-am rezervat locul ăsta.

- Pun scaunul aici. - Da, în regulă.

Acum ajungem undeva.

- Bine. - Dle colonel! Dle colonel!

Un apel urgent pentru dv. Staţia de prim ajutor.

Colonelul Potter.

Da.

Înţeleg.

În regulă, menţineţi-l stabil.

Continuaţi cu transfuziile.

Trimitem pe cineva imediat.

Bine, avem o problemă. Un chirurg de la staţia de prim ajutor a fost rănit.

- Au început din nou luptele? - Nu, jeep-ul lui a trecut peste o mină.

Omul care e cu el spune că e prea şocat ca să se mişte.

Cineva trebuie să se ducă acolo rapid.

- Mă duc eu. Mă duc eu. - Bine, Pierce. Fugi.

Nu, nu. Hawk, ce-ar fi să-l lăsăm pe Charles să se ducă în locul tău?

E un doctor mult mai bun. Întreabă-l.

Nu, nu. Mă cheamă datoria.

Sau poţi să te duci tu. N-avem nevoie de tine aici.

Nu, nici nu mi-ar trece prin cap.

M-aş simţi groaznic dacă aş fi aici la căldură şi în siguranţă,

în timp ce amicul meu ar fi acolo faţă în faţă cu pericolul

şi i-ar îngheţa nodiţa de aniversarea nunţii.

- Ce? - Nodiţa.

Nu, nu, nu. După asta.

Aniversarea nunţii.

- Turnătorule. - Oh!

Ăsta trebuia să fie secretul nostru.

- Nu e aniversarea nunţii lui. - Nu e.

- Ha, ha. - Transmite-i dragostea mea lui Peg.

- Pierce, pleci odată? - Da.

- Vin şi eu cu tine. - Nu, nu e nevoie.

Ţi-ar prinde bine ajutorul şi compania.

- N-am nevoie de ajutor sau companie. - Dacă are leziuni la nervi?

- Ce dacă are? - Ţi-aş putea arăta noua metodă.

- N-o să aibă leziuni la nervi. - Haide, o să înveţi multe.

Perfect. Să mănânce tortul ăsta.

- Klinger, aşteaptă cu glazura! - Ce mai e acum?

Nu serbăm ziua lui Hawkeye.

Serbăm aniversarea lui B.J. Trebuie să modifici tortul.

Scriu pe tortul ăsta de cinci ore!

Fac crampe de brutar!

Modifică tortul, Klinger. Şi să n-o dai în bară!

Bine, gata. Aniversare. Tu câte "ţ"-uri nu vrei?

- E grozav. - Da, magnific.

Mă bucur că am avut ocazia să ieşim aşa,

- să lucrăm împreună. - Da.

Am fi putut să stăm zile întregi la bază.

- Probabil ne-am fi înnebunit reciproc. - Da, aşa e.

Fă prima la dreapta.

Prima la dreapta? Nici măcar nu e pe hartă.

Ştiu, dar e mai direct.

Am venit de la 8063 pe-aici. Ai încredere în mine.

O să urmez harta.

Dă-mi geanta, te rog. Mor de foame.

O să mănânci la volan?

Cu o singură mână.

Las porumbul fiert.

Ai brânză?

Brânză, da. Acum ce mai e?

Brânza face rău la inimă, să ştii. Am văzut studiile.

Asta explică şoricelul din Mlaştină de alaltăieri.

Şi-a dus mâna la pieptul lui micuţ şi a căzut lat.

Ce proşti am fost.

Credeam că a fost din cauza stresului de la birou.

Hei, vrei să mănânci brânză?

N-ai decât să mănânci brânză. Ce-mi pasă mie?

- Mulţumesc. - Probabil că o să te omori oricum

la felul în care conduci.

Cu o singură mână pe volan, 80 km/h, pe un drum cu gheaţă.

Nu vezi nimic cu farurile alea chioare.

Ascultă, dacă tot mănânci aia, fă-o aşa cum trebuie.

- Poftim, bag-o în asta. - Ce-i asta?

Muştar franţuzesc. O să-ţi placă.

Vreau doar brânză goală, da?

- Ai încredere, e grozav. Încearcă. - Nu vreau... Mulţumesc.

Ei bine? Ei bine?

Nu mai simt gustul de brânză.

Nu simt decât gust de muştar.

Dar e bun, nu-i aşa?

Uite, hai să stabilim un lucru.

Ne ducem acolo şi-l dregem pe tipul ăsta.

Gata cu harţa. Suntem aici să facem o treabă, bine?

Bine. Batem palma.

Caporal Jarvis, dle. Am vorbit cu colonelul vostru.

Vreţi să ne scoateţi echipamentul din ambulanţă?

Ce mă bucur că aţi ajuns aici. Căpitanul e tot mai slăbit.

Pieptul nu arată foarte bine.

Şi abdomenul arată rău.

Mă ocup eu de anestezie. Fă tu operaţia.

- Bun. Bagă nişte Pentothal în el. - Sigur.

Am făcut tot ce-am putut ca să-l pregătesc, dle.

I-am pus presiune pe răni şi i-am făcut două transfuzii.

Bine. Mulţumesc, caporal.

De ce te ocupi mai întâi? De piept sau de abdomen?

De piept.

Dar sângerează în abdomen.

Are un plămân colabat.

Trebuie să bag un tub în el

ca să tolereze anestezia.

Bine, bine, te întrebam doar. Nu-i nevoie să te enervezi.

- Trebuie să mă dezinfectez. - Acolo.

În regulă. Jarvis, mai pune-i o transfuzie.

Pe urmă, spală-te pe mâini şi pune-ţi nişte mănuşi.

Sigur.

Cum pot să dau drumul la asta?

Îi dau eu drumul.

De ce eşti atât de ţâfnos?

Vreau ca anestezistul să stea cu degetul pe pulsul pacientului

şi să-şi scoată nasul din operaţia mea.

Cum zici tu.

Întotdeauna te speli aşa?

- Cum să mă spăl? - Ştii tu, aşa.

Nu, înainte îmi trimiteam mâinile la spălătorie,

dar veneau mereu înapoi prea scrobite.

Ce-i în neregulă la modul în care mă spăl?

Începi cu palmele.

Şi cu ce-ar trebui să încep, cu picioarele?

- Domnilor doctori... - Trebuie să începi

cu vârfurile degetelor şi apoi să treci la...

- Borelli, eşti nebun! - Nu, nu sunt!

Hei, hei, uitaţi ce e.

Îmi dau seama că sunteţi doctori şi eu nu sunt decât medic.

Nu ştiu dacă aţi făcut cunoştinţă cu vreunul dintre noi,

dar ne petrecem mult timp scoţând soldaţi de pe linia frontului,

în timp ce trage lumea în noi.

Devenim protectori cu băieţii ăştia.

Ne facem griji pentru ei, luptăm pentru ei ca şi cum ne-ar fi copii,

sau fraţi, sau ceva.

Şi nici măcar nu-i cunoaştem.

Căpitanul Kramer aici de faţă e chirurgul meu.

Am lucrat cu el timp de opt luni, zi şi noapte.

Nu o fi decât un pacient pentru voi,

dar e special pentru mine.

- Înţelegeţi asta? - Da, înţelegem.

O să facem tot ce putem pentru el, îţi promit.

- Da, bine. - Eşti gata, doctore?

Când eşti gata şi tu, doctore.

Am nevoie de tava aia, te rog.

Şi vreau să-mi lege cineva şorţul.

- I-ai văzut faţa? - Da, o tăietură urâtă.

Şi partea stângă nu se mişca când l-am anesteziat.

Probabil are leziuni la nervi.

Las-o baltă. Chiar dacă are nevoie de o grefă,

nu poate să mai rămână anesteziat

încă două sau trei ore.

Sunt de acord.

Dar dacă are nevoie de o grefă,

aş vrea să încerc eu la 4077.

Recomand să laşi rana deschisă.

Bandajeaz-o doar.

Nu, o s-o coasem.

Dacă paralizia persistă, putem s-o redeschidem.

Las-o deschisă. N-o să păţească nimic.

În plus, riscul de infecţie e mai mic.

Borelli, am viaţa acestui om în mâini! Întreaga lui viaţă.

Pieptul, maţele, faţa, părul şi buricul.

Şi eu hotărăsc cum le ţin laolaltă. Nu tu.

Dă-mi voie să-ţi clarific ceva, doctore.

Nu, dă-mi mie voie să-ţi clarific ceva, doctore.

Hei, ce fel de doctori sunteţi voi?

Îmi faceţi o favoare?

Mai întâi, salvaţi-i viaţa căpitanului Kramer,

şi pe urmă, puteţi să vă omorâţi unul pe altul.

Surpriză!

Te-am păcălit, nu? Te-am păcălit!

Da. Aţi fi putut să-mi daţi cu un ciocan în cap.

De fapt, aş fi preferat-o.

Vedeţi? Omul ăsta delirează de fericire.

Ia nişte punci, Hunnicutt,

ca să putem să terminăm cu ocazia asta glorioasă.

Charles, habar n-ai câtă dreptate ai.

- Ura! - Ho, ho, ho.

- Felicitări. - Mulţumesc foarte mult.

Aniversare fericită, B.J.! Ticălos bătrân!

- Şi multe altele de acum încolo! - Muţumesc, părinte.

Vă mulţumesc tuturor.

În cinstea lui Hawkeye, care n-a putut fi cu noi în seara asta.

Dar nu vă faceţi griji, o să-i păstrez puţin punci.

Staţi un pic, avem clienţi. Aici, băieţi.

- Răniţi? - Nu, dle. Doar îngheţaţi ca naiba.

Le-a îngheţat camionul. Au mers pe jos ore întregi.

Să vină aici la căldură.

Vedeţi să nu aibă degerături.

Gwen, Kellye, aduceţi nişte pături.

Să băgăm ceva cald în băieţii ăştia.

Dă-ţi jos mănuşile.

- Ia nişte ciocolată caldă. - Mulţumesc.

Nu cumva vă e prea uşor aici?

Poftim?

E o ocazie specială,

sau e una din cinele voastre obişnuite la lumina lumânării?

Stai aici o vreme, sergent.

O să vedem ce putem face ca să-ţi dezgheţăm opinia despre noi.

- Pensă hemostatică. - Pensă hemostatică.

- Ce tensiune are? - 90 cu 60. E în regulă.

Ce-a fost asta?

Burete. Se pare că s-a întors războiul în oraş.

Nu vă faceţi griji, e o unitate de artilerie nord-coreeană.

Fac trageri de antrenament în dealuri.

Asta a fost mult mai aproape.

- Repetiţia e mama învăţăturii. - Las-o baltă. Haide. Operează.

- Pensă hemostatică. - Pensă hemostatică.

Aş spune că ăsta categoric a fost mai aproape.

Şi ce dacă? Continuă!

Acum ştiu de ce n-am aplicat la staţia de prim ajutor.

E cineva rănit?

În afară de mine?

- Ce s-a întâmplat? - Încheietura. Nu pot s-o mişc.

Am dat de belea. Simt că mi-am rupt mâna.

- Ia să văd. Poţi să... - Au.

- Poţi să-ţi mişti degetele? - Numai un pic.

- Dar mă ucide. - Grozav!

Acum ce ne facem?

Dă-mi s-o văd pe cealaltă.

Ţi-e frig, dar nu cred că ai degerături.

- Eşti bine, băiete. - Poftim.

Încă o duşcă o să-ţi încălzească valvele.

Mersi.

Vă cam faceţi de cap aici, nu?

Da, oarecum.

Probabil că ne-aţi salvat fundurile, căpitane.

Nu ştiu cum să vă mulţumim.

Ştiu eu. Când e ziua ta?

- Pe 12 iunie. - Greşit. Tocmai a fost promovată.

Oameni buni. Ia ghiciţi. Avem un sărbătorit aici.

Azi e ziua sergentului Herbert!

Mulţi ani trăiască,

La mulţi ani, sergent Herbert

La mulţi ani

Mulţi ani trăiască,

Mulţi ani trăiască

Cum stă cu tensiunea?

Bine. Şi pulsul e bun.

Bravo. Bine, ţine tifonul până bag eu acul.

- Bine. - Bun.

- Acum schimbăm mâinile. - Bine.

Acum ia capătul ăla şi trece-l peste al meu.

- Cum, aşa? - Nu, pe deasupra. Pe deasupra.

Aşa.

Doamne, sunt învăţat să fac asta fără să mă gândesc.

Am uitat cum se face un nod.

Gata. Am reuşit, am reuşit.

- Stai o clipă. Bun, acum trage-l... - Bun.

Trage bine de el, în timp ce eu...

În timp ce eu trag aşa în jos...

- Gata! Bine. Bun, am reuşit. Aşa. - Bun! În regulă.

- Acum îl strângem bine. - Da. Da.

- Bun. Iarăşi pe deasupra. - Da.

Trage-l în jos.

Ha, ha! Am reuşit. Am făcut un nod.

Bun. Să o facem din nou.

În ritmul ăsta, o să-l terminăm de cusut până la dineul de pensionare.

Nu, ne descurcăm. Ţine de capătul ăla.

- Merge mult mai repede acum. - Bine, aşa.

Pune-l jos.

Bine.

Trebuie să recunosc. Până la urmă, aţi fost destul de buni.

- Pe deasupra... - Şi pe dedesubt.

Şi pe dedesubt. Trage-l în jos.

- Nu suntem grozavi? Suntem grozavi! - Da, suntem o echipă.

Ar fi trebuit să-mi rup mâna acum o oră.

Acum o oră ţi-aş fi rupt-o eu.

Mai vrei să închizi rana aia de la faţă?

Cât de sigur eşti că ar trebui s-o lăsăm deschisă?

Foarte sigur.

Dacă are nevoie de o grefă neuronală, e cea mai bună opţiune.

- Bun. Atunci aşa facem. - Cum spui tu, dr. Dreapta.

Nu, cum spui tu, dr. Stânga.

Ai făcut treabă bună, doctore. Se potriveşte perfect.

Nu pune presiune pe grefă.

Am înţeles.

Foarte inteligent din partea Domnului să ne echipeze pe fiecare

cu propriul său set de piese de schimb.

Mai am nevoie de un fir, Margaret.

- Mai mult tantal aici. - Da, doctore.

Fascinantă operaţie.

Se pare că dr. Kramer va zâmbi din nou în curând.

De ce să nu zâmbească?

E prima persoană din istorie care a fost operată

de nişte chirurgi siamezi.

Corect. Cred că amândoi merităm aplauze.

Sigur.

Subtitrarea: Cristina Bejan