Original subtitles

După ce s-a întâmplat azi, e pregătit să te vadă,

dar nu se ştie ce o să facă.

- Cine? Soţul tău? - Da.

De câte ori ţi-am spus

că am mai trecut prin asta şi anul trecut?

Viaţa mea nu îmi mai aparţine. Ne suspectează tot timpul.

Doar dacă îţi pomenesc numele...

- înnebuneşte. - Ce păcat!

Cred că te chinuie cu toată nebunia asta. Jalnic.

Paul, nu e momentul pentru glume. Te rog...

Cât să mai suporte omul?

Am văzut filmul ăsta de 12 ori luna asta.

Am aranjat totul...

E un coşmar recurent cu floricele.

Tot ce am făcut...

Nu mai înţeleg nimic.

Am jucat într-o piesă în seara asta.

Sigur. Cum a fost?

Un mare succes. Publicul a luat foc.

- Şi tu? - Am făcut ce am putut.

- Mă bucur. - Mulţumesc.

Ne vedem în oraş mâine dimineaţă la 10:00.

Mincinoasă mică!

Paul! Eşti nebun!

Vrei să ne mai vedem şi mâine?

Nu, nici mâine

şi nici altă dată.

Ştii cum e

să te uiţi în ochii unei femei când minte?

Iartă-mă. Ar trebui să fiu mai tolerant cu mincinoşii.

Până şi eu am minţit de multe ori.

Gata, copii! Ajunge!

Aprindeţi lumina!

Babuinilor, aţi stricat filmul.

Ba nu. A rulat de atâtea ori, încât s-a stricat singur.

Da!

Sunt filme mai bune în supa mea!

Da? Mie mi se pare

că e o peliculă foarte bună.

De fapt,

e preferatul meu şi al lui Mildred.

Lui Mildred îi place de Charles Boyer.

Suntem în război!

Să ziceţi mersi că îl avem.

Zicem! Dar nu vi se pare

că merităm spectacole mai decente?

Tot ce se întâmplă aici e îngrozitor.

- Nu e aşa? - Aşa e!

Până şi poşta!

Bine! Bine!

Ajunge!

Se pare că nu suntem singurii

care se plâng în cortul ăsta.

Filme noi, filme noi!

Filme noi, filme noi!

Filme noi, filme noi! Filme noi, filme noi!

Atenţiune! Atenţiune! Atenţiune, către tot personalul!

Sosesc răniţi. Prezentaţi-vă în sala de operaţie.

Scuze, gata cu filmul.

Nu se schimbă nimic.

Aceleaşi poveşti de dragoste la popotă.

Aceleaşi poveşti de groază aici.

Unii joacă rol dublu. Forceps!

Gata. Taie tu, te rog!

Bine. Poţi să-l coşi tu, te rog?

Vreau să trec la mână.

Da. Felicitări pentru ce aţi făcut cu piciorul, doctore!

Eşti o femeie foarte atentă. Mulţumesc!

Margaret, am nevoie de altă asistentă, te rog.

Da, mă ocup eu, doctore!

Ai probleme, Winchester?

Au contraire, dle colonel.

Datorită incredibilului meu

talent de prestidigitaţie,

băiatul ăsta va avea două picioare pe care să stea

atunci când mă va ovaţiona, aşa cum merit.

Cuvintele nemuritoare

ale lui Elizabeth Barrett Winchester:

Cum de mă iubesc? Daţi-mi voie să vă spun.

Atenţie, atenţie! Din Sala Aroganţei

s-a auzit Winchester, bătându-se singur pe spate.

N-aveţi decât să râdeţi!

Omul era un melanj de fragmente de mortar,

un candidat perfect pentru amputare.

Dar o grefă aici, o reparaţie de tendon acolo,

şi băiatul o să poată pleca acasă.

Cum e mâna, doctore?

Se poate observa

că tendonul şi nervii au fost uşor afectaţi.

Winchester, eşti un înfumurat,

dar ştii care e vârful bisturiului.

Puştiul nu ştie ce noroc a avut.

A fost inconştient pe toată durata filmului.

Încă nu e în afara oricărui pericol.

Mai are multe şanse să-l vadă.

Da, dar, datorită lui Charles,

poate să vină pe jos până la film.

Gata, ajunge!

M-am săturat de glumele voastre

despre filme, despre mâncare

şi despre tot ce e sub comanda mea.

Dacă tot sunteţi experţi

în ce se întâmplă aici, prezentaţi-vă în biroul meu la orele 07:00.

- De ce? - Pentru ce?

Tocmai v-aţi oferit

să ridicaţi moralul unităţii.

Această cărţulie bună

e manualul celor care servesc pe front.

Nu poţi s-o mai laşi din mână.

Mersi, dar aşteptăm să apară filmul.

Pe voi nu vă interesează

decât capitolul şase,

din care citez.

"Comanda unităţii"

"oferă servicii" de ridicare a moralului.

"Se numesc servicii 'moralizatoare'."

De aici vine şi numele.

Isteţimea şi umorul

îmi gâdilă urechile, băieţi.

Moralul personalului e la pământ.

Dar, peste puţin timp,

mă aştept să văd toată unitatea

ţopăind de bucurie.

Aveţi întrebări? Bine.

Nu uitaţi. Vreau să zâmbească toată lumea.

Să zâmbească!

Bună dimineaţa, soli ai bucuriei!

Vă prezint felicitările

întregii unităţi.

Acum semnaţi aici şi o să plec.

- Ce e asta? - Regulamentul de pe front,

secţiunea şase, numărul 84, paragraful opt... "Permisia."

"Ofiţerii de moral pot elibera permisii"

"în conformitate cu regulamentul..."

E pentru două săptămâni.

Nu pot să ajung în Toledo peste noapte.

Semnează pe linia punctată. Benjamin Franklin Pierce, prinţ.

Scuze. Nu suntem agenţi de turism.

Ce ziceţi de trei zile?

Toledo, un tur rapid.

Credeam că nu mai vrei să dispari.

Locul ăsta blestemat a atins noi cote ale decadenţei.

Uitaţi-vă la omul ăsta ofilit.

Trebuie să mă relaxez puţin.

E îngrozitor să fii ordonanţă.

Voi sunteţi doctori.

Nu ştiţi ce e aia presiune.

- Foarte bine. - Bravo!

Vezi tu, Klinger,

genul ăsta de înşelăciune neruşinată

te-a făcut o piesă indispensabilă

în maşinăria fericirii Pierce-Hunnicutt.

Nu mai suport atâtea complimente.

Bine. Primul lucru de care avem nevoie de la tine

e o cutie pentru sugestii.

- Să fac o cutie? - Da.

Şi un idiot poate să facă asta.

Vrei o provocare mai mare? Găseşte nişte filme mai bune.

N-ar trebui să fie greu, dat fiind faptul

că cel mai bun film din ultimele luni

a fost Raniţa, prietena ta de pânză.

Ofiţeri de moral. Să vorbim despre moral.

"Schimbările din cadrul Armatei"

"modifică bunăstarea şi moralul soldatului"

"prin confort şi necesitate."

Paragraful 86, secţiunea C, Manualul Armatei Americane.

Avem probleme, Hawk, e războiul manualelor.

Asistentelor mele le-ar plăcea un lot de cosmetice.

Asta e lista. Aş dori să fie procurate imediat.

Îmi face plăcere să fiu de ajutor, dnă maior!

Poftim, Beej.

- Poftim, Klinger. - Ce e asta?

Sunteţi nişte ofiţeri de moral grozavi.

"Klinger, pune o cutie pentru sugestii."

"Klinger, adu Pe aripile vântului."

"Klinger, fugi la drogherie." Scuze.

- Unde pleci? - Să construiesc cutia pentru sugestii.

Am o grămadă de bilete de pus în ea.

Vă avertizez. Vreau cosmeticele,

aşa că nu lăsaţi totul pe seama ameţitului ăluia!

Soldat Sheridan?

Soldat Sheridan? Bună.

Sunt dr Winchester. Ne-am cunoscut ieri,

dar nu cred că îţi mai aminteşti.

Erai destul de inconştient.

Unde sunt?

La unitatea MASH 4077.

Eşti un băiat norocos.

Tu şi mortarul v-aţi certat cam tare.

În nouă cazuri din zece, la o rană ca asta,

piciorul ar fi fost pierdut,

dar tu m-ai prins într-o stare bună.

N-o să te refaci peste noapte,

dar, dacă ai grijă, piciorul o să-şi recapete toate funcţiile.

De ce sunt bandajat la mână? Ce s-a întâmplat?

Când te gândeşti că în fiecare zi primim o grămadă de băieţi

care îşi pierd vederea, membrele, chiar şi viaţa...

Ce am păţit la mână?

Tendonul şi nervii au fost afectaţi.

Din fericire, nu vei observa

decât o uşoară modificare la trei dintre degete.

Vor arăta perfect normal.

Cum adică, uşoară modificare?

O să îţi pierzi dexteritatea.

Pentru cât timp?

Mă tem că pentru totdeauna.

- Doamne! - Dar piciorul o să fie bine...

Nu-mi pasă de picior!

Fir-ar!

Nu înţeleg.

Picioarele nu înseamnă nimic.

Astea sunt viaţa mea. Cânt la pian.

Sunt pianist.

Pianist?

Aţi primit vreo sugestie?

Asta e interesantă, dar mă tem

că nu e foarte practic să ardem toată unitatea.

Ziua Anuală a Nudismului sună promiţător.

O să lucrăm la ea.

Înţeleg.

Cum a fost la "Ştii şi câştigi"?

Grozav. B.J. a câştigat. Eu am ieşit pe locul al doilea.

Doar noi am participat.

Bună seara, dlor căpitani Heckle şi Jeckle.

Aş fi venit mai devreme,

dar m-am oprit să văd dansurile de stradă.

După doar două zile, la ce vă aşteptaţi? La miracole?

Mă aşteptam la un mare ou de gâscă,

dar n-aţi fost buni deloc.

Oamenii ăştia aveau aşteptări de la voi.

Să fii dezamăgit

e mai rău decât să n-ai nicio speranţă.

Dle colonel,

nu cred că e atât de rău.

Da! Totul e sub control.

Fiţi atenţi. Unde sunt cosmeticele pe care le-am cerut?

Asistentele mele sunt şi ele oameni.

Au nevoi. Dar vouă nu vă pasă.

Cui îi pasă de nişte asistente care îşi pudrează nasul?

Când primim noile filme promise?

- Da! - Unde sunt?

Răbdare, oameni buni! Răbdare!

Chiar în acest moment,

trimisul nostru caută cele mai bune filme de la Hollywood.

- Da. - Clar.

A venit dl. Spectacol. Ai găsit ceva?

Până acum, singurul

e un film care se numeşte Teroare în orăşel.

E un film western cu pitici.

Perfect. Şi ce facem, îl proiectăm pe o faţă de pernă?

Şi invităm publicul înalt.

Vorbesc serios. E un film adevărat.

Sunteţi îngrozitori.

Cine vrea să vadă un cowboy cât unghia?

- Da! - Exact.

Aveţi o problemă cu moralul? Cum rămâne cu al meu?

Mâncarea de aici e dezgustătoare.

- Nu-i aşa? - Aşa e!

- N-o fac eu, nu-i aşa? - Aşa e!

Dar cine trebuie să stea în magherniţa asta zilnic

şi să asculte glumele proaste venite din partea tuturor?

- Cine? - Eu! Gata, m-am săturat!

Dacă nu vă place, vorbiţi cu bucătarul!

- Unde e bucătarul? - Mănâncă la Rosie!

Ucideţi bucătarul! Ucideţi bucătarul!

Vedeţi ce aţi făcut? Părinte, vorbeşte cu ei.

- Doar cu biciul se poate. - Nu te acuz.

Locul ăsta e plin de ţăcăniţi.

Mă ocup eu.

Bine, gata! Linişte, oameni buni!

Speram să putem păstra secretul,

dar cred că acum e momentul să vă spun.

Eu şi asociatul meu plănuim

o mare cină surpriză pentru mâine seară.

Da? Ce fel de cină?

E o surpriză. Dar vă garantez

că va fi spectaculoasă şi de neuitat.

Să sperăm că o să fie!

Ce joculeţ mai puneţi la cale?

Dle colonel, asta ar strica surpriza.

Haide, Beej.

Trebuie să văd asta.

Nu uitaţi, de neuitat.

N-ai nicio idee, nu-i aşa?

Nici cea mai vagă idee.

David?

- Cât e ceasul? - E târziu.

David, îmi pare rău că te-am trezit,

dar trebuie să vorbim.

Doctore, am vorbit.

De câte ori mai veniţi aici?

V-am spus că nu vă acuz pentru ce s-a întâmplat,

dar asta nu-mi dă mâna înapoi.

Nu contează dacă mă acuzi sau nu.

E vorba despre tine, David. Nu mai vezi niciun viitor pentru tine

şi asta mă îngrijorează.

Grija dvs e de admirat,

dar sigur sunt metode mai bune de a vă petrece timpul,

pentru că mie nu îmi pasă.

Ai un dar foarte special.

Am avut, doctore. Am avut.

Sunt foarte obosit. Noapte bună!

Ştii, eşti prea dur cu tine.

Nu trebuie să te gândeşti că ai ratat.

Dar am făcut-o.

Băiatul e absolvent de Juilliard.

Tocmai şi-a început cariera promiţătoare.

Vreau să discut cu el,

dar, orice aş face, nu se deschide deloc.

Nu e vina ta.

Serios?

Amândoi ştim că sunt alţi doctori aici

capabili să arate afecţiune, să inspire încredere.

Eu nu am cuvinte magice.

Fac minuni în operaţii.

Nu fac operaţii miraculoase pe suflet.

Ăsta e departamentul tău.

Dle maior,

ştiu că ţi-a fost greu să vii aici.

E clar că îţi pasă.

Sigur că îmi pasă.

Atunci, nu renunţa.

Nu e nimeni aici

cu mai multă dragoste sau cunoaştere faţă de muzică.

Asta e cheia. Trebuie să-i arăţi

că nu i s-a încheiat cariera muzicală.

Nu-l poţi lăsa să-şi irosească talentul

de la Dumnezeu.

Mulţumesc, părinte!

Marea petrecere surpriză.

Spectaculoasă şi de neuitat.

Te-ai gândit vreodată să stai cu gura deschisă

şi s-o foloseşti pe post de garaj?

Beej, dacă nu ne vine nicio idee,

o să fim cele mai noi modele

pentru hainele din smoală şi pene.

Să atacăm problema raţional.

Eu aş prefera să te atac iraţional.

Haide. Adu-ţi aminte. Mai ştii

de vreo petrecere specială la care să fi participat?

Da. Când a împlinit Lucia Murphy paisprezece ani.

Am jucat Sticluţa şi am comandat mâncare chinezească.

Iată gustul de acasă.

Cina ca pe vremea lui Mao.

Hawk, recunoaşte. Indiferent

de ce mâncare spectaculoasă găsim,

când o să atingă tăvile alea de tablă

sau mesele alea jerpelite din cortul ăla oribil,

tot un dezastru o să fie.

Atunci n-o ţinem în cort.

Ce putem să mâncăm afară?

- Ţărână. - Nu! Facem un picnic!

Facem grătar.

Stai puţin. Stai!

Mi-a venit o idee

care o să ne scape de o viaţă plină de moarte.

O să servim mâncare americană.

Pe aproape, dar te înşeli.

O să aducem America aici. O să dăm o petrecere pe plajă.

Foc de tabără, pături, cântece.

O oală mare, plină de homari,

crabi, scoici sau ce găsim.

Hawkeye, nu prea sunt salvamari pe aici.

Nu, dar ar fi, dacă am fi în Inchon.

Unde e mare, trebuie să fie şi fructe de mare.

Cum ţi se pare? Cum ţi se pare?

Nu sună fantastic?

Sună absolut prostesc.

Dar e posibil?

Normal. Prostescul e mereu posibil.

Perfect. Poţi să pleci imediat?

Eu? Vreţi să traversez Coreea

pe drumuri cu capcane şi terenuri ostile?

Nu vreau ca pe decoraţia mea să scrie

"Şi-a dat viaţa pentru crabi."

Klinger, viitorul unităţii depinde de asta.

Şi vieţile noastre la fel.

Faptul că mă vreţi pe scaunul şoferului

mă pune în scaunul şoferului

pentru o permisie de trei zile?

- Hoţule! - "Hoţ" e un cuvânt urât.

Să spunem "antreprenor"? Semnează aici, prinţule.

Completez eu data, după ce o decid.

Ăsta e şantaj şi nu accept!

Klinger, col Potter mi-a spus

că pleci în Seul pentru el.

Fir-ar să fie! Acum că zici...

Ai plănuit să pleci în Seul!

E doar la o aruncătură de băţ de Inchon.

Şmecherule! Ne-ai furat trei zile!

"Furat" e un cuvânt urât.

Ce-ar fi să zicem "obţinut în mod creativ"?

Klinger, uite lista cu muzică.

Biblioteca militară din Seul

ar trebui să aibă o parte din ele.

Te rog să mi le aduci. Mulţumesc! Domnilor...

N-a mai fost atât de distractiv de două zile.

Klinger, întoarce-te cât de repede poţi.

Avem nevoie de câteva minute înainte de petrecere,

să-ţi tragem o mamă de bătaie.

Căpitane Cook,

cum rămâne cu marea petrecere?

Grăbiţi-vă, altfel vi se arde gâsca!

Da, şmecherilor!

Numai gura e de voi.

Localnicilor le e foame în seara asta.

Ascultă-i cum mestecă în gol.

Dacă Klinger nu se întoarce repede,

o să fim vedetele unui linşaj.

Ce-ar fi să mergem la Potter,

să vedem dacă a auzit de el?

Da, să nu atragem atenţia.

- Poate nu ne observă. - Da.

Fraierilor!

- E liber. - Bine.

Uitaţi-i!

- Unde sunt filmele? - Ne scapă.

- Aduceţi o funie! - Să-i asezonăm!

- Am intrat pe teritoriul inamic? - Sper.

- Unde e Klinger? - În sfârşit. Un chip prietenos.

Ştiam că aşa o să fie.

Klinger s-ar fi întors cu cosmeticele noastre până acum,

dacă nu l-aţi fi trimis după cai verzi pe pereţi!

Aţi distrus moralul unităţii.

Anunţaţi-mă dacă mulţimea scapă de sub control,

ca să ies şi eu cu ouă.

Deci nu aţi auzit nimic de Klinger.

Nu, dar sunt sigur

că o să primim o vedere din Toledo.

Serios, dle colonel? Doar pentru că întârzie puţin?

Voi credeţi că întârzie. Eu cred că şi-a luat tălpăşiţa.

Cum aţi putut să-i daţi permisie fără perioadă scrisă?

E ca şi cum ai ruga un deţinut

să se încuie singur în celulă.

Dle, vă grăbiţi să trageţi concluzii.

Grăbiţi-vă voi să vedeţi asta.

Şi-a luat şi valiza cu el.

Mizeriile strânse într-un an au plecat odată cu el.

- Deştepţilor! - Idioţilor!

FUMATUL INTERZIS

Klinger!

De ce a durat atât?

Vă rog, vă rog.

Un artist nu poate fi grăbit.

Poftiţi, domnule!

Aveţi grijă. E plină de crabi vii.

Le-am spus că îi duc la circ.

De ce ai luat şi valiza cu tine?

Ce e o petrecere pe plajă fără plajă?

Mai dă-mi un crab.

Ce idee minunată! Crabii sunt delicioşi.

Da. Şi cea mai bună parte e aici,

în mânuşa asta de baseball.

Sunteţi norocoşi că s-a întors Klinger,

altfel aţi fi înotat în tuciul ăla.

Aveţi dreptate.

Subestimarea lui Klinger a devenit sport naţional.

Mulţumesc, domnilor!

Îmi pare rău că fug,

dar trebuie să-mi fac bagajele pentru trei zile

de distracţie în Seul.

Bine, am stat la aer.

Acum putem să ne întoarcem?

Nu, încă nu.

Mulţumesc mult!

CLUBUL OFIŢERILOR

Mulţumesc!

CEA MAI BUNĂ ÎNGRIJIRE

Ce facem aici, doctore?

Nu vreau să beau.

Bine.

Pentru că nici n-o s-o faci.

Ce se întâmplă?

Te rog, David.

Sunt sigur că ai auzit de astea.

Partituri pentru mâna stângă. Sigur că am auzit de ele.

Ce sugeraţi?

Să construiesc o carieră pe câteva partituri ciudate,

compuse pentru o singură mână?

Deloc. Nu pretind

că mai ai abilitatea de a cânta în concerte.

Nu asta vreau să spun.

Ştii povestea compoziţiei lui Ravel?

Nu, şi chiar nu vreau...

A fost scrisă pentru un pianist austriac

pe nume Paul Wittgenstein.

Şi-a pierdut mâna dreaptă în Primul Război Mondial.

A încercat să dea comenzi de partituri

pentru mâna stângă.

L-au refuzat mulţi compozitori,

dar el nu s-a lăsat.

În sfârşit, l-a găsit pe Ravel

care, ca şi el, a fost dispus să accepte provocarea asta uriaşă.

Nu înţelegi?

Poate că mâna ta a fost afectată,

dar talentul tău nu poate fi redus la tăcere dacă tu nu vrei asta.

Talent? Tot vorbiţi despre talentul ăsta.

Am avut talent şi l-am dat

pe nişte fragmente de mortar, mai ştiţi?

Greşit. Talentul nu stă în mâini.

Şi eu am mâini, David.

Mâini care pot face un bisturiu să cânte.

Mi-am dorit mai mult decât orice

să cânt,

dar nu am talent.

Pot să reproduc notele,

dar nu pot să cânt.

Ai cântat Liszt,

Rahmaninov, Chopin.

Chiar dacă n-o să o mai faci, ai cunoscut o bucurie

pe care eu nu o voi cunoaşte niciodată.

Pentru că adevăratul talent e în cap,

în inimă şi în suflet.

Poţi să-l sufoci pentru totdeauna

sau poţi găsi căi noi

de a împărtăşi acest talent cu toată lumea...

cu bagheta, cu clasa, cu stiloul.

Cât despre operele astea,

sunt pentru tine,

pentru că tu şi pianul veţi rămâne mereu uniţi.

CLUBUL OFIŢERILOR

Iată-l şi pe crabul singuratic.

Domnilor!

După sunetele serii,

petrecerea a fost un mare succes.

- Felicitările mele! - Mulţumim!

Omul e încântat.

Suntem mai buni la ridicat moralul decât credeam, Hawk.

Maiorul Zâmbet nici n-a fost prezent,

dar l-am înveselit noi de la distanţă.

Beej, ştiu cum să punem capăt războiului.

Să bombardăm Coreea de Nord cu crabi.

Serios, Charles.

Ai pierdut mâncare bună şi distracţie.

Mulţumesc, domnilor, dar nu vă faceţi griji.

Sunt foarte bine, mulţumesc!

Fiecare dansează pe muzica lui.

Subtitrarea: Cristina Bejan