Original subtitles

Unitatea MASH 4077.

Dormim şi eu, şi el.

O să pun un semn cu "Nu deranjaţi" pe telefon.

Îl trezesc a nu ştiu câta oară.

O să mă omoare.

Intră.

- Dle, telefonul. - Telefonul?

E 3:30 dimineaţa!

Până şi cocoşii sunt în comă.

Şi eu eram la fel acum un minut.

Bine, bine.

Dacă nu e general,

o să-i cânt o arie de înjurături pe care n-o să o uite niciodată.

Te lauzi că eşti ordonanţă.

Ce s-a întâmplat? Ţi s-a rupt creionul?

N-ai putut să notezi un mesaj?

Nu daţi vina pe mine. Omul a spus că e important.

Potter! Sper să merite.

Înţeleg.

Atât de grav.

Sigur?

Da, analizele nu mint.

Bine, mersi. Mersi foarte mult.

Klinger.

Trezirea!

Maxwell Q Klinger. Raportez sub ameninţare, dle.

Trebuie să plec la Tokio.

Dă telefoane şi fă-mi rost de un elicopter.

Dl colonel sugerează s-o fac mâine dimineaţă?

Dl colonel sugerează s-o faci în momentul ăsta.

Între timp, îmi fac bagajele.

Da, dle. Încă ceva.

Cât o să fiţi plecat, cine rămâne şef pe aici?

- Pierce. - Apropo de protocol, dle,

maiorul Winchester n-o să ia foc

- şi eu odată cu el, când îi spun? - Pierce rămâne, caporal.

Eu iau deciziile. Tu doar le transmiţi.

Da, dle. Dacă avem nevoie de dvs, unde vă găsim?

- La spitalul din Tokio. - La spital? Pentru ce, dle?

Merg în vizită la un prieten bolnav.

POPOTA

Beej, fii atent. Auzi?

Nu. Nu aud nimic.

Exact. Asta pentru că,

de când am preluat conducerea,

locul ăsta merge ca un motoraş uns bine.

Hawk, singura comandă pe care ai dat-o în ultimele zile a fost de whisky.

Face parte din planul meu: conducere prin lipsa exemplului.

Comand nefăcând nimic.

Ştiu sentimentul. În clasa a doua

am fost de serviciu pe şcoală într-o clădire cu o singură clasă.

Da? Atunci treci la treabă.

A venit o clasă întreagă.

Bună. Eu sunt Betty Halpern, de la Crucea Roşie.

Căutăm câţiva doctori.

Ce coincidenţă! Noi căutăm câţiva pacienţi.

El e dr Pierce, despot benevol.

Eu sunt dr Hunnicutt, supusul lui loial.

- Cine sunt prietenii tăi? - Refugiaţi.

Satul le-a fost ars din temelii.

Îi duc spre sud.

Nimic nu strică un cartier mai rapid decât artileria.

Sunt răni grave?

Nu, dar a trebuit să ne ascundem

pe câmp, să evităm o patrulă nord-coreeană.

Am intrat în nişte tufişuri cu ţepi.

Ne-am zgâriat cu toţii.

Ne-ar prinde bine primul ajutor.

Copiii ăştia sunt foarte zgâriaţi.

Şi înţepaţi.

Să le facem un anti-tetanos.

- Chiar e nevoie? - Da, cred că da.

Probabil că era şi multă balegă.

Nu vrem să riscăm.

Bine.

Unde să stăm?

Puteţi sta la popotă. Acolo e.

Luaţi-vă după chifteaua săltăreaţă.

Au venit nişte coreeni, dle, dar nu-i nimic.

Staţi liniştit. Sunt aici ca să ţin situaţia sub control.

Prostii! Ai scris rapoartele alea săptămânale,

sau stai cu picioarele în sus şi îmi fumezi trabucurile?

Lucrez, dle. Sunt ocupat ca un animal.

Rapoartele sunt pe jumătate terminate.

Vreau să fie terminate până mă întorc mâine.

Încă ceva. A venit vreun colet pentru mine?

Doar hainele curate, dle.

Iar v-au apretat chiloţii.

Fir-ar! Încă sunt iritat de la ultimul lot.

Fii atent, dacă vine coletul,

să-l aperi cu preţul vieţii.

Sună important. Ce e?

Vezi-ţi de treaba ta.

Dacă se întâmplă ceva cu el,

o să cureţi cartofi până o să te transformi în mascotă.

Ai înţeles?

Sigur că da, conducătorule!

Copii! Copii!

Vă rog.

Nu e frumos ca băieţeii şi fetiţele să se poarte ca nişte nebuni.

Uşurel, amice. E o analiză uşoară.

Gata. Vezi? N-a fost mare lucru.

Când o să ştim dacă sunt alergici?

În două minute.

Bine.

Eşti o neînfricată, Betty Halpern.

Îmi plac copiii.

Eu şi răposatul domn H. am crescut trei.

Copiii ăştia sunt a doua mea familie.

Nu prea am noroc cu ei, dnă Halpern.

Poate reuşiţi să-i liniştiţi.

Până la urmă, le cunoaşteţi limba.

Cu plăcere, părinte.

Gata, copii, gura!

Cred că ţine de cum transmiţi mesajul.

Ce s-a întâmplat?

Ai o băşică?

Ce e? Stai să văd.

- Dre Pierce. - Da.

- Uitaţi. - Ce e?

Are o reacţie alergică.

Şi aici la fel, Hawk.

Cu toţii au reacţii alergice.

Ne trebuie un spirit de conducere rece şi calm

şi, datorită alegerii dubioase făcute de colonelul Potter,

nu avem aşa ceva.

Trebuie diluate.

De ce? Care e problema?

Dozele întregi

ar putea să le provoace un şoc anafilactic.

Pregătesc şederea tuturor peste noapte.

Îmi pare rău pentru problemele create. Mulţumim de ajutor.

Nu ne mulţumiţi prea mult. Încă n-aţi mâncat.

Hei! Hei!

Haide, amice, e timpul să te bagi în pat.

Dacă mai pui câteva kg pe el,

îl faci luptător de sumo.

Nu, mersi. Şi aşa sunt depăşită.

Ştii, noaptea îmi place

să mă relaxez şi să mă gândesc la copii când beau ceva.

Dacă mă mai ocup de doi copii,

o să vreau să beau şi eu cu tine.

- Nu sunt în formă pentru aşa ceva. - Te acopăr eu.

Ai alergat frumos.

Şi lupul începe să sufle,

dar nu poate să dărâme casa.

Ştii ce se întâmplă apoi, Rita?

Îţi spun Rita, pentru că aşa o cheamă pe actriţa mea preferată.

Eşti drăguţă ca ea.

În fine,

lupul cel mare şi rău coboară pe coş.

Ce s-a întâmplat?

Stai liniştită.

N-o să ţi se întâmple nimic.

Haide. Termin povestea mâine seară.

Serios. Are un final fericit.

- Bine. - Noapte bună, copii!

Vise plăcute, copii! Le meritaţi.

Mersi că m-ai adus.

Ce e aici, petrecere?

Klinger, m-am...

Cine Dumnezeu sunt copiii ăştia?

Dle, bine aţi revenit în gaura neagră a Coreei.

- Ce face prietenul dvs din Tokio? - Nu contează.

Te-am întrebat cine sunt.

Ea este soldat Rita, asistenta ordonanţei.

Drăguţă ca o gărgăriţă, nu-i aşa, domnule?

E ca o Myrna Loy din Coreea.

Dar ce caută ea şi gaşca ei aici?

V-am spus la telefon. Au venit pentru vaccin.

Dar s-au complicat lucrurile.

Dr Pierce a spus că nu e nicio problemă.

Bine! A venit coletul meu?

Nu, dle. Poşta n-a sosit încă.

Dle, fetiţa e genială.

A tastat "raprot" şi a făcut-o corect.

Minunat. Învaţă de la ea.

O să despachetez şi o să mănânc.

Nu-l băga în seamă. E de la chiloţi.

Copiii ăştia sunt tare gălăgioşi.

Mereu mi-a plăcut să iau micul dejun în balamuc.

Ouă.

Alea sunt ouă.

Am nevoie de un traducător.

Trebuie să înţelegi simţul umorului armatei.

S-a întors dl colonel!

Bună ziua! Veniţi aici, să staţi cu noi.

Dle, bine aţi revenit în unitatea 4077.

Mă bucur să vă anunţ că totul merge bine.

Vă predau sabia, dle.

Ce face prietenul dvs din Tokio?

N-am chef să vorbesc acum.

Bună ziua, doamnă!

Dle colonel, e doamna care ne-a adus copiii.

Betty Halpern, colonelul Sherman Potter.

Aveţi multe în comun.

Amândoi vă ocupaţi de copii.

- Îmi pare bine. - Ce mai faceţi, dle colonel?

Am venit cu o problemă.

Oamenii dvs chiar ne ajută.

Am auzit. Care e problema?

Au nevoie de vaccin anti-tetanos,

dar au reacţii alergice.

Toţi copiii sunt alergici la vaccin

şi nu ne dăm seama de ce.

Vă spun eu de ce.

Singura carne pe care pun mâna e carnea de cal.

Sistemul lor a devenit sensibil.

Folosiţi ser de cal, nu-i aşa?

Sunt alergici la el.

Normal. În timp,

mi-aş fi dat seama de acelaşi lucru.

Mă îndoiesc, Charles.

Nu ai niciun simţ cabalin.

Dă din copite de două ori dacă nu eşti de acord.

Nu e de glumă.

E o tragedie că oamenii trebuie să mănânce carne de cal.

Sunt nişte animale frumoase.

V-aţi uitat vreodată la o vacă sau la un porc?

Sunt urâte. Le facem o favoare că le mâncăm.

Le scutim de agonia de a-şi privi reflexiile

în zori de zi.

Dar calul e o creatură nobilă.

În cavalerie,

armăsarul era cel mai bun prieten al omului.

Când au început oamenii să-i transforme în cotlete?

Prea multe crime pe lumea asta. Prea multă moarte.

Nu mai există respect pentru oameni, tradiţie, viaţă.

Toată lumea se duce pe apa sâmbetei

şi nu observă nimeni.

Nu ştiu...

O să mai verific o dată poşta.

La revedere, doamnă!

O scrisoare de la verişoara mea, Fatima!

Tot ce atinge ea miroase a iasomie.

Klinger, te bat dacă nu te mişti.

Consideraţi-mă mişcat, dle.

Staţi puţin! A venit ceva.

"Dlui colonel Sherman Potter,"

"de la Smith, Smith şi Brown, avocaţi."

N-am încredere în numele astea, dle.

Lasă critica şi dă-l încoace!

Pariez că pot să ghicesc ce e. Daţi-mi un indiciu.

Curiozitatea ucide, Klinger.

În locul tău, aş lua aminte. Dacă n-o faci,

să ştii că oricum îl încui în biroul meu.

Încă ceva.

Dacă tot faci pe poştaşul, trimite şi astea.

- Dle, pot să vă întreb... - Nu!

Bine, zece doze o dată la două ore.

Încă 20 de ore

şi scăpăm de hoarda asta de pitici.

Charles, iar alergi după pitici?

- Nici nu mă obosesc. - Salutare, medici!

Vă aduc salutări scrise din partea conducătorului nostru.

- Pierce, Hawkeye. - Sigur e o scrisoare de laudă

pentru maniera mediocră fantastică

în care am condus unitate.

Greşit, fost conducător!

Toţi indienii au primit câte ceva.

Părintele Mulcahy, dna maior Houlihan,

până şi eu, un biet ostaş.

Charles Winchester.

E din ce în ce mai curios.

Ce conţine, Klinger?

Nu ştiu, deşi am citit-o pe a mea.

B.J. Hunnicutt.

Sunt nerăbdător.

"Sunteţi invitaţi în cortul meu mâine seară, la orele 19.""

Cu cordialitate, Sherman Potter. P.S. E un ordin."

Nu înţeleg.

N-o să vă vină să credeţi ce am găsit la uşă.

Situaţia se complică.

Să ghicesc. Arată aşa?

- Ai primit şi tu una? - Cu toţii am primit.

Bună! Tocmai am primit cea mai ciudată...

Ştie cineva ce înseamnă asta?

Da. Suntem invitaţi în cortul colonelului Potter

după cină, la o mică petrecere.

Klinger, ţi-a spus ceva când ţi le-a dat?

Nu. Mi-a ordonat să le împart

şi a fugit în birou

cu coletul pe care l-a primit azi.

- Colet? Ce era în el? - Nu ştiu,

dar era nerăbdător să-l primească

încă de când a fost în Tokio.

E de la nişte avocaţi.

Avocaţi?

De ce i-ar scrie avocaţii?

- Divorţ? - Ce prostie!

Cine ar divorţa de un bărbat atât de minunat?

Poate că e... poate e dat în judecată.

Probleme cu taxele.

Sau un testament.

Nu vreau să par sumbru şi nu vă supăraţi,

dar, dacă dovezile analizate de mine sunt corecte,

ce-aţi zice

dacă prietenul bolnav cu analize proaste

ar fi chiar dl colonel Potter?

- Nu. - Nu.

Nici să nu te gândeşti.

Să nu ne grăbim să tragem concluzii.

De acord, dar asta ar explica apelul,

excursia în Tokio, starea lui

şi coletul de la avocaţi.

Da, aşa e.

Dacă e bolnav, o să aflăm în curând.

Sunt sigur că o să ne spună în felul lui.

Poate.

Bine, sunt gata.

I-am spus dlui colonel că vrem să vorbim cu el.

- Şi? - Nimic.

A spus că ne explică totul mâine seară.

Până atunci, vrea să fie lăsat în pace.

Lipsa veştilor e frustrantă.

Klinger, trebuia să-l spionezi.

- N-ai aflat nimic? - E prea ascuns.

Aiurea! Sigur ştii tu ceva!

Ce făcea când ai plecat?

Nimic. Stătea în birou

şi asculta discuri franţuzeşti.

Discuri franţuzeşti? Ajunge! O să vorbesc cu el.

Calmează-te, Margaret. Nu poţi să-i fii cloşcă

unui bărbat care ar putea să-ţi fie tată, bine?

Bine, dar aşteptarea mă ucide.

Bine, haideţi. Primul venit, primul vaccinat.

- Haide, scumpo. - Trei doctori, nu mai staţi.

Stai.

Haide, băiete!

Vino aici. Nu te muşc.

Îţi place muzica? Şi mie.

Da, se învârte. Este "Roses of Picardy",

cea mai cunoscută melodie din Primul Război Mondial.

Am nişte amintiri aici.

Vezi? Soldatul ăla eram eu la Paris. Eram doar un copil.

Deşi mustaţa mă făcea să par mai matur.

Dar eu sunt, serios.

Evident, pe atunci n-aveam părul alb.

Parcă ar fi fost ieri.

Da.

Viaţa se putea schimba imediat

pe atunci.

Aveam viitorul în faţă.

Aşa cum îl ai şi tu.

Ai început mai greu,

dar sunt sigur că te aşteaptă ceva glorios.

Mă rog să se termine războiul

şi să nu mai ştie nimeni cum să înceapă altul.

Ştii ce am adus din Tokio?

Nişte caramel.

Hai, gustă!

E de calitate. Uite!

Bine, scumpo, asta a fost.

A fost o întâlnire scurtă, dar o să mă gândesc la tine.

Mă ataşez foarte uşor de oameni.

- Trebuie să plecăm... - Pe curând, Betty.

Când mai ajungeţi în zonă, să mai veniţi la vaccin.

Mulţumim, aşa o să facem.

Aţi fost un adevărat vaccin pentru noi.

- Dumnezeu să vă aibă în pază! - Apreciez, părinte!

Ne prinde bine orice binecuvântare.

- La revedere şi noroc! - Ne mai vedem. Mulţumim!

Să nu aruncaţi cu biluţe în şofer.

Orice aţi face, nu vă luaţi de niciun lunetist.

O idee bună.

- Minunaţi copii. - Da.

- Am ajuns. - Chiar aşa.

Putem să intrăm.

- Aşa e. - Poate am ajuns devreme?

- Da. - Vreau să ştiu, dar nu vreau să ştiu.

- Ştiţi? - Ştiu, da.

Nu putem să amânăm la nesfârşit.

Să bată cineva la uşă.

- Da. - Da.

Bine. Bat eu.

Entrez-vous.

Părinte, mă bucur că ai venit.

Margaret, intră. Vrei să stai acolo?

Pierce, mersi că ai venit.

- B.J. - Dle colonel.

- Klinger. - Domnule.

- Dle maior. - Domnule.

Ştiu că m-am purtat cam ciudat în ultima vreme,

dar am avut un motiv.

Dle colonel...

Ce a păţit?

Aş face acelaşi lucru, dacă nu mi-ar fi frică de bătaie.

Asta ce mai înseamnă?

Ne facem griji pentru dvs.

Să ştiţi că vă sprijinim în totalitate.

Da. Vă susţinem, dle.

Oricare ar fi problema.

Mulţumesc, părinte, apreciez.

Acum, dacă încetaţi cu smiorcăiala,

o să vă spun toată povestea.

Probabil că vă întrebaţi ce e cu ţinuta de modă veche.

Acum că pomeniţi despre asta...

Da. Încă miroase a naftalină.

S-a întâmplat acum mult timp. În 1917, mai exact.

Şi m-am mai îngrăşat de atunci.

Eram în Franţa,

atacaţi de artilerie.

Eu şi prietenii mei ne ascundeam într-un castel vechi.

Noi cinci eram un grup pe cinste.

Am trecut prin iad

şi am supravieţuit ca să bem în cinstea lui.

Nişte băieţi grozavi!

Aici suntem noi. Eu mă întindeam spre aparat.

În orice caz, eram în castel.

Stein găseşte o ladă de coniac bun

şi începem să bem.

Bombele explodau,

dar noi ciocneam pentru prietenie.

Am ajuns la ultima sticlă...

Sticla asta.

Ştie cineva ce e o tontină?

Da. E un fel de... legământ.

Daţi-i un premiu omului.

Noi cinci am făcut un legământ.

Să păstrăm sticla,

să aibă un avocat grijă de ea

şi cel care rămâne

ultimul supravieţuitor al grupului

primeşte sticla

şi bea în cinstea celorlalţi prieteni.

Acum îl aveţi în faţă pe ultimul supravieţuitor.

Asta s-a întâmplat după ce Gresky a murit în Tokio.

A trimis sticla aici,

- Dumnezeu să-l ierte. - Deci asta era.

- Bine că m-am înşelat. - Dle, credeam că sunteţi bolnav.

M-am îmbolnăvit

la gândul că toţi prietenii mei s-au dus.

Mi-a părut rău şi pentru mine, că am îmbătrânit.

Dar acum privesc lucrurile diferit.

Am fost foarte norocos.

Am amintiri minunate.

Asta contează.

Eram atât de vii pe atunci.

Era mare lucru.

Dar, oricât ar fi însemnat vechii prieteni pentru mine...

cei de acum înseamnă şi mai mult.

Aş vrea să împărţim sticla asta.

Ar fi o onoare, dle colonel.

Te ocupi tu, Pierce?

Din câte îmi amintesc,

era destul de fin şi în 1917.

Acum ar trebui să fie magnific.

Încă ceva. Aş vrea să ţin eu primul toast

pentru prietenii mei.

Pentru voi, băieţi!

Pentru Ryan, care a murit în Primul Război Mondial.

Pentru Gianelli, care a murit în războiul de după.

Pentru Stein, păcăliciul grupului.

Şi pentru Gresky, cel mai bun prieten al meu,

care tocmai a murit în Tokio.

Aţi fost prietenii tinereţii mele.

Camarazii mei la bine şi la rău

şi la toate celelalte.

Beau în amintirea voastră.

V-am iubit...

pe fiecare în parte.

Tot fin e.

Atât despre trecut. Acum bem pentru noutate.

Pentru iubire şi prietenie.

- Domnule! Ce s-a... - Nu întreba!

- Notează! - Da, dle.

Către personalul de la spălătorie! Începând de astăzi,

apretarea hainelor după spălare

e strict interzisă, mai ales în cazul chiloţilor mei!

Trimite-l repede!

Subtitrarea: Cristina Bejan