Original subtitles

'Neaţa, domnilor... şi doamnă!

Cum e mâncarea?

Fie ca Domnul să se îndure de ouăle astea!

Bucătarul ar trebui îngropat cu propriile lui clătite.

Dat fiind faptul că discreţia contează în intoxicaţiile alimentare,

o să rămân la pudra de suc de portocale.

Citrice făcute pudră.

Maniacii ăştia nu au nicio limită.

Am uitat să vă spunem că şi sâmburii sunt făcuţi pudră.

Nu, nu-i nimic. Sunt doar puţin ruginit la ora asta.

Asta aţi spus şi aseară, dle.

Să mă uit la amigdalele dv.

Sunt bine, îţi spun...

Sunt cât un grapefruit!

Nu spune nimănui. Or să le facă pudră.

Şi aveţi febră.

- Aiurea. Sunt doar încins. - Dle doctor...

Dle colonel, o să vi se pară greu de înghiţit,

dar vă spun că aveţi oreion.

Ai ales un moment prost să ai dreptate, Hunnicutt.

Doamne! Mă simt responsabil.

Nu trebuie, părinte! Nu ai ştiut

că la orfelinat se ţine festivalul oreionului.

Credeam că toţi copiii îl imită bine pe Charles Laughton.

Din momentul ăsta, mă izolez faţă de cei

care nu au avut bunul simţ să facă oreion când erau mici.

Cu tot respectul pentru glandele dv mai înalte în rang, dle colonel,

nu e momentul bun.

Mâine o să primim o grămadă de răniţi.

Păstrează-ţi cumpătul, Hunnicutt.

Ţi-am luat-o înainte. Klinger!

Aţi strigat, şefule?

Da, deşi mi-aş fi dorit să nu.

Se pare că am oreion şi...

Oreion? Comandaţi de la distanţă,

şef slab şi veştejit.

N-am avut oreion şi sunt prea bătrân să am acum.

Stai liniştit, băiete!

Pune-te pe treabă şi găseşte-ne un alt chirurg.

Fii serios şi nu sări peste etape.

Un măcelar vine imediat!

Vă conduc până în cort, dle.

Te avertizez, dnă maior!

Devin agresiv când mă lupt cu gândacii.

Şi sunt un pacient dificil.

Şi eu sunt o asistentă dificilă. Luaţi-o uşor.

Scuzaţi-mă. Dle colonel,

nu e prea devreme pentru...

cum să spun... mahmureală?

Nu băutura m-a adus în situaţia asta, Winchester,

- ci oreionul. - Iertaţi-mă, dle colonel.

Doar că pare cam ciudat ca o boală a copilăriei

să afecteze un om de vârsta dv.

La o parte, dle maior!

Ce urmează, dle colonel? Coşuri de la pubertate?

Între tine şi oreionul, Winchester,

prefer oreionul.

Măcar ştiu că o să treacă.

Să mergem, dle colonel.

Haideţi. Uşor.

Charles?

Eşti cam tupeist

pentru cineva care spune că nu a avut oreion.

N-am de ce să mă tem. Superioritatea genelor Winchester

m-a făcut imun.

Am fost expus de multe ori la oreion.

Am scăpat întotdeauna neumflat.

Sunt sigur. Majordomul lui a avut oreion în locul lui.

Pot să vă mai ajut cu ceva, dle?

Încă ceva. Ai stat aici toată ziua.

- Lasă-mă în pace! - Nu trebuie să ţipaţi.

Ba da. N-aş dat niciodată într-o femeie.

Putem să alegem calea uşoară sau s-o alegem pe cea grea.

De ce să le alegem?

Pentru că dv sunteţi pacientul şi eu sunt asistenta.

O să am grijă de dv cu blândeţe.

Margaret, ştiu că vrei să mă ajuţi

şi ştiu că nu există o pernă îndeajuns de mare

care să mă scape de tine,

dar mi-ai aduce zâmbetul pe buze

dacă m-ai lăsa în pace.

- Dle colonel... - Ai grijă la uşă,

să nu te lovească peste funduleţ când pleci.

La revedere, dnă maior.

Dorm, dnă maior Houlihan.

Bună ziua, dle colonel. Avem o surpriză pentru dv.

Pleacă, Pierce. Ia-l şi pe Hunnicutt cu tine.

Am vrut să vă aducem ceva care să vă înveselească.

Ce îi poţi da cuiva

care are de toate, inclusiv oreion?

Un coleg de cameră!

Uitaţi-l,

Charles Emerson Winchester cel umflat.

Măi, măi, măi. O boală a copilăriei

la un om de greutatea ta?

Nu fiţi rău, dle colonel.

Bietul Charles a fost prins cu genele jos.

- Vreau să dorm. - Nu te grăbi.

Ăsta e un salon privat. Mergi în altă parte.

Nu există altă parte.

Cortul V.I.P. e plin de asistente bolnave.

- Umflate şi ele. - La fel e şi cortul ăsta.

Nu intră decât o persoană în el. Adică eu.

Dle colonel, vă asigur... Mă scuzaţi...

Ideea de a împărţi această insulă

mă nemulţumeşte mai mult decât pe dv.

Eşti prea modest, Winchester.

Nu-ţi subestima puterea de a fi un ghimpe în coastă.

Pierce, te rog, patul. Simt că delirez.

- Unde să-l pun? - Undeva afară.

Un moment, domnilor, vă rog...

Dle colonel, nu...

se pare că nu aveţi

aşternuturi regulamentare.

Ştiu.

Asta e o saltea originală Super Somn.

Foarte comodă.

Da. Şi foarte mare.

Aşa e!

Mai multe sute de gâşte de cea mai bună calitate

au dat tot ce au avut ca să sforăi în confort. Singur.

Da, dar, dle colonel...

Nici să nu te gândeşti, Winchester.

Lăsaţi patul.

Patul! Puneţi-l jos!

Haide, Hawk. Vor să rămână singuri.

Pa!

Vin imediat, dle.

Trage, soldat! Sunt comunişti peste tot.

Dezinfectez spaţiul.

Avem oreion şi trebuie să fiu atent.

Dacă ai când eşti copil, nu mai ai când eşti adult,

dar dacă ai când eşti adult, nu mai ai copii niciodată.

Luaţi de-aici, spărgătorilor de case!

Bravo, caporal! Să nu iei prizonieri.

Între timp, poţi să-mi spui unde e cortul meu?

Vreau să-mi las lucrurile.

Trebuie să fiţi chirurgul suplinitor.

În carne şi oase. Steven J Newsome.

Maxwell Q Klinger. Bine aţi venit.

V-au adus la timp.

Asta spune multe despre puterea cerşitului.

Haideţi să vă arăt cortul.

Am ajuns, dle.

O cazare de calitate, cu tot cu colegi de celulă.

Domnilor, el este dr. Newsome.

- Bună! El e B.J., eu sunt Hawkeye. - Sună bine.

Numele meu e doar Steve.

Doar Steve, nici nu ştii cât ne bucurăm să te vedem.

Scorul e de 21 la 15.

- Cum l-ai adus atât de repede? - E secret.

Dar, dacă vă întreabă unde e plaja, schimbaţi subiectul.

Scuzaţi-mă, dar trebuie să dau gărgăunii afară.

Pot fugi, dar nu se pot ascunde.

Doctore, sosirea ta oportună cere să sărbătorim.

Vi-l faceţi singuri?

Da. Se numeşte Lumina Lunii Coreene.

Acum ştiu cu ce stropeşte caporalul biroul.

Aveţi un cort frumuşel.

Nu e mare lucru, dar ne place să-l numim iad.

Am venit pentru două zile. E posibil să nu mai plecăm.

Probabil că aţi venit cu planul american.

Uite, Newsome,

remarca ta denotă o lipsă totală de respect

pentru armată şi tot ce înseamnă ea.

Nu îmi place faptul că ai fost mai rău decât mine.

Nici mie. Unde lucrezi de obicei?

La comandament. Compania Tokio.

Tokio, un mare câmp de luptă.

Dai din degete până îţi faci manichiura.

Da, nu e uşor, dar cineva trebuie să facă şi asta.

Sunt specializat în gheişe.

Mă pricep la ochi, urechi şi picioare.

Hawk, cred că ne-am găsit un nou prieten.

Să punem un semn în faţa sălii de operaţie...

Trei negri mititei, fără timp de aşteptare.

Atenţiune! Vin elicoptere!

Să nu credeţi că vin pline de cadouri de acasă.

Haide, Steve. Se vine la petrecere.

Nu mă lăsaţi nici un minut

să mă răcoresc, nu?

Scuze. Minutul s-a terminat.

- Dnă maior, puteţi să-l coaseţi? - Sigur, dle doctor.

Apropo, mă numesc Margaret Houlihan.

Nu o adori când îi curg balele?

Mă ocup de cel de aici.

Avem un nou candidat pentru fruntaşul războiului.

De obicei, cei noi nu mai leşină abia după două săptămâni.

Nu sunt tocmai nou.

Am dar cu nasul de operaţiile de pe front

în perimetrul Pusan.

Perimetrul Pusan?

Newsome, ne-ai luat.

Am auzit poveşti de groază de acolo.

Nu prea găseşti oameni care să vorbească despre asta.

Regimentul nostru a avut 16.000 de răniţi în 18 luni.

Retractează, te rog.

Tipii cădeau laţi,

mai mult făcuţi bucăţi... Ridică-i tensiunea.

Da, ţin minte că odată

am aranjat morţii ca pe lemnele de foc.

Nu te-ai plictisit, nu?

În perioada aia, nu.

Părea că tot timpul eram atacaţi.

Odată... Ţin minte...

Am operat într-o maşină în mişcare, în mijlocul nopţii.

Puştiul avea 5 kg de şrapnel în picior.

L-am adormit cu un anestezic local.

Şoferul era nou.

Eram la un minut de nord-coreeni.

În fine, îl tai, puştiul urlă,

piciorul îi sângerează,

şoferul strigă "Unde suntem?".

Era cursa groazei.

- Şi cum s-a terminat? - Bine.

Am salvat piciorul. Am găsit batalionul.

Am furat o sticlă de gin şi m-am îmbătat.

Şoferul... a cerut transferul.

E 37,4. A mai crescut.

Grăbeşte-te să termini

înainte să apară Spintecătoarea.

Foarte bine.

Gin.

Iar?

Dle colonel,

e nevoie de o cunoaştere avansată a calculelor diferenţiale

pentru a deţine arta numărării cărţilor.

54 de puncte. Record.

Taci şi fă-le!

Nu mai ştiu care a fost ultima mână câştigată de mine.

Serios? Aţi câştigat atât de puţine,

încât am crezut că le ţineţi minte pe toate.

Dacă stau să mă gândesc,

mai bine citesc puţin, apoi mă culc.

Poate nişte Zane Grey.

Zane Grey.

Un Tolstoi cu pinteni.

E un scriitor uriaş!

Dle colonel, ce este ginul în jocurile de cărţi

este şi Zane Grey în literatură.

Tocmai de-asta o să contraatac cu civilizatul...

Caruso.

Enrico Caruso? Cântăreţul?

Da, cred că mai şi cântă.

În niciun caz. Urăsc opera!

Dle colonel, o minte încuiată e o minte goală.

Tot ce vă rog e să ascultaţi şi vă asigur

că veţi fi purtat pe norii magici ai armoniei muzicale.

Tipul sună de parcă ar fi fost prins într-o capcană de urşi.

Domnule! E unul dintre uriaşii muzicii serioase.

Dacă vreau muzică...

pun să mi-l trimită pe Tex Ritter.

Dacă vreau un uriaş, trimit după Mel Ott!

Nu îi cunosc opera domnului Ott,

dar aceşti cowboy,

chiar dacă sunt cunoscuţi, precum Tex,

nu au ce căuta în aceeaşi discuţie

cu nemuritorul Enrico Caruso!

Da? Dacă vrei să ne întrecem,

Caruso al tău poate să cânte yodel?

Nicio secundă!

Voiam să văd ce fac soldaţii mei bolnavi.

- Se simt minunat. - Fantastic.

Cine e străinul înalt?

E doctorul Steve Newsome. Chirurgul suplinitor.

Dre Steve, ei sunt colonelul Potter şi maiorul Winchester.

- Îmi pare bine, dle colonel. - Plăcerea e a mea.

Am auzit că ai făcut impresie bună pe la noi.

E minunat, dle.

Nu ne e dor nici de dv, nici de Charles.

- Cum să... - Adică...

Nu e nevoie de explicaţii, dnă maior.

Suntem norocoşi să avem alături de noi un asemenea erou.

Aşa e. Foarte liniştitor.

Spuneţi-mi, căpitane, ce trecut aveţi?

De unde aţi început?

M-am născut şi am crescut în Chicago.

Chicago, ce oraş agitat!

Se fac multe mezeluri acolo.

Unde aţi făcut şcoala? În statul lui Al Capone?

E o încercare bună. Tot acolo am făcut liceul.

Medicina am făcut-o la Johns Hopkins.

Jo... Hop... Normal!

Îmi dau seama...

de calitatea unui om imediat.

Până să ne chinuie dna maior,

cum vi se pare unitatea 4077?

Îmi place, dle!

Sper să apuc să ajung şi la plajă.

Atenţiune, către tot personalul!

Treziţi-vă şi plângeţi! Vin răniţi.

Nu vă faceţi planuri zilele astea. Nici pentru vreo altă zi.

- Nu! - Atât de curând?

Un inamic necioplit. Nu sună înainte să tragă.

Mandibulă posibil fracturată. Are nevoie de o radiografie.

Scuze că-ţi stricăm prima seară, Newsome, dar începe carnagiul.

E ca în vremurile vechi. Daţi-i plasmă.

E ca mersul pe bicicletă. Nu se uită niciodată.

Dumnezeu ştie că am încercat!

Ne ocupăm de el mai întâi.

Ne vedem în sala de operaţii, sub ceasul ăla mare.

O să port un costum alb.

Bine, să mergem. Duceţi-l înăuntru.

Newsome! Petrecere de o persoană.

Masa ta e pregătită.

Mergi în somn...

Te odihneşti şi faci şi sport în acelaşi timp.

Am o mică insomnie.

Dar n-o să sar peste somn din cauza asta.

Te-ai descurcat foarte bine în operaţie aseară.

Mersi.

Îţi spun ceva.

Locul ăsta nu e cu mult mai bun decât Pusan.

Winchester!

V-aţi trezit.

N-aş fi crezut că sunteţi genul care să se trezească devreme.

Nici nu sunt. Incredibil!

Mai întâi mă baţi la cărţi,

apoi îmi spargi timpanele cu muzica aia fioroasă

şi acum începi să faci gargară la...

Incredibil!

E sfântul şase dimineaţa!

Nu puteam să dorm.

Cine să doarmă în gălăgia asta?

Vedeţi dv, domnule...

m-a deranjat un gând urât.

Este...

- Nu pot să vorbesc despre asta. - Bine. Noapte bună.

Pe de altă parte, ar fi

bine pentru mine dacă m-aş elibera.

Bine, spune. Dar spune-mi versiunea prescurtată.

Da. Vedeţi dv, domnule, ideea e

că oreionul, în anumite cazuri,

poate face ca un bărbat să fie incapabil de anumite oportunităţi parentale.

Am înţeles. Nu vrei să mergi la balul pentru taţi şi fii

de unul singur.

Domnule, n-aş mai fi întreg.

Nu mi-aş îndeplini îndatoririle de familie,

dacă nu aş avea un moştenitor.

Gândul sumbru că Charles Emerson Winchester Al Treilea

ar fi şi ultimul Charles Emerson Winchester...

Ai o biată infecţie.

O să ai timp pentru toate.

Analizele ţi-au ieşit bine.

Ai toate şansele să sfârşeşti într-o casă

plină de progenituri.

Bine, băieţi şi fete, suntem în minoritate,

aşa că haideţi să muncim câte 90 de minute pe oră.

N-o să vă vină să credeţi.

S-au îmbolnăvit încă două asistente.

Am nevoie de Klinger şi de părintele Mulcahy.

Bine, îmbrăcaţi-vă halatele albe.

Imediat.

Stai cu mine, părinte. Am pompe asortate pentru amândoi.

Altă sesiune lungă în sala de operaţii.

Cel puţin ceilalţi doctori au ceva de făcut.

Eu nu am voie decât să vorbesc.

Winchester, temperamentul artistic e o chestiune delicată.

Aşa că taci, isteţule!

Nu înţeleg

de ce dv aveţi voie să vă faceţi toate poftele

şi eu nu!

Pentru că poftele mele nu presupun gălăgie.

Ori e un cal, ori un bloc turn.

E un cal. Urmează să-i pictez şi fundul.

Din fericire, am un model viu.

Dacă talentul dv ar fi la fel de mare ca răutatea...

- Winchester, vezi-ţi de treaba ta. - Nu am nicio treabă.

- Dormi un pic. - Nu îmi e somn!

Ascultă-te cum respiri.

O să adormi imediat.

Până şi cei mai periculoşi deţinuţi

au voie să se bucure de viaţă.

Dar eu nu.

Nu mă enerva, Winchester.

Dacă mă înroşesc şi mai tare, devin violent.

Ameninţaţi-mă cât vreţi, nu mai suport.

Îmi cer drepturile. Vreau să pun muzică.

Nu te atinge de ac.

Am nevoie de muzică, pentru a-mi hrăni speranţa

că adevărul şi frumuseţea încă mai există.

Viva Caruso...

Te avertizez. Lasă-mă cu italianul tău!

Nu mai am nimic de pierdut.

- Ajunge! - Ce o să faceţi?

O să văd pe parcurs.

Nu, dle colonel!

- Nu! - Ba da!

Klinger, câţi mai sunt?

Nu pot să număr atât de mulţi. Îmi pare rău.

- Îi pare rău. - Cât mai durează?

- Unele întrebări nu se pun. - Şi nici răspunsurile nu se dau.

Fir-ar! Uitaţi-vă la piciorul lui.

Puteţi să-l reconstruiţi?

Nu sunt sigur.

Sunt multe vase afectate.

Nu. Pregătiţi-vă de amputare.

Nu!

Dle doctor?

Sunt atâtea mâini şi picioare...

- Dre Pierce? - Nu acum, Margaret.

Am o relaţie cu intestinul puştiului ăstuia.

Pierce, te rog!

- Verifică-i tensiunea. - Mă ocup eu, doctore.

Dr Newsome? Steve?

Încercăm să-l salvăm, dnă maior.

Facem aşa. Ca să fie mai interesant,

ce-ar fi să facem schimb de pacienţi?

Tu îl iei pe al meu, şi eu pe al tău.

Bine. Bună idee.

- Hei! - Unde pleacă?

- Aflu eu. Închide tu aici. - Da, dle.

Adu-l încoace. E vedetă.

De fapt, copiii ăştia nu pot trăi fără el.

Relaxează-te. Respiră adânc.

Da, bine.

- O să fii bine? - Da.

Doar că n-am mai văzut asta de ceva timp

şi acum e prea mult.

Da, ştiu. Fă o pauză.

Adună-te. Dar să nu dureze mult.

Avem nevoie de tine

ca să reuşim. Bine?

- Bine? - Bine.

- Unde e? - E bine. A ieşit puţin la aer.

Ia pacientul meu, mă ocup eu de al lui.

- Nu există odihnă. - Situaţia e prea dură.

Dacă pentru noi e dură, gândeşte-te cum e pentru ei.

Mai am unul grav. Cine îl vrea?

Dr. Newsome. Vine imediat.

Puştiul tocmai a venit. Ni s-a spus că nu mai poate aştepta.

Doamne! Unde e Newsome?

Părinte, spune-i lui Newsome că pauza s-a terminat.

Trebuie să se întoarcă imediat!

- O să fiu convingător. - Adu-l aici.

De ce n-am primit doi înlocuitori când am cerut doar unul?

Nu cred aşa ceva! Haideţi, oameni buni!

Spuneţi-mi că e o păcăleală de 1 aprilie. Vă rog!

Newsome nu e afară!

Cum adică? Unde e?

Habar nu am.

Prost moment pentru o plimbare.

- Găseşte-l! - O să încerc.

- Ceva nu e bine, Hawk. - Poate îi e rău.

Îl găsesc eu. Dacă e cineva care să poată, eu sunt ăla.

Margaret, pregăteşte-te de amputare.

Nu putem să-i facem reconstrucţie?

Nu, artera e dusă. Nu mai am timp.

Dacă îi salvez piciorul, moare altul.

- Ai găsit ceva? - Nu e la clubul ofiţerilor.

Am verificat şi la popotă. Nu l-a văzut nimeni.

Newsome nu e nici în Mlaştină,

dar are hainele acolo.

Sper că are un motiv bun pentru ce a făcut.

Ce face, se ascunde?

Nu e nici în depozit.

Verific în garaj.

Trebuie să existe o explicaţie.

Până la urmă, omul e un chirurg responsabil.

Pierce, Hunnicutt,

dacă vă căutaţi chirurgul,

să ştiţi că e aici.

- Bine, Newsome, ce s-a întâmplat... - Uşurel, Pierce.

A venit aici şi s-a aşezat.

Steve?

Steve, sunt Hawkeye.

Nu iese sângele.

Orice aş face, rămâne aici.

Linişteşte-te!

Înţelegi? Uite.

Nu se mai duce.

Oricât m-aş freca,

oricât m-aş spăla,

tot acolo rămâne.

De unde vin atâţia?

Ce vor...

Ce vor să fac?

Nu pot.

Nu pot.

N-ar trebui să-l băgăm în pat?

Să-l lăsăm să se odihnească puţin.

Suntem depăşiţi, Pierce.

De ce nu-l sunaţi pe dr Freedman?

Da, bine.

Întrebaţi-l ce să facem.

Era puternic, la fel ca noi.

Asta mă sperie.

Bravo! Bravissimo!

O reprezentaţie de forţă!

Fii atent. Să nu insulţi niciodată şapte oameni,

dacă nu ai decât şase gloanţe.

Dle colonel, ce plăcere!

De când ne-am împăcat, amintirea carantinării noastre

va rămâne una plină de pace şi armonie.

Subtitrarea: Cristina Bejan