Original subtitles

Dragă unchiule Abdul,

îmi pare rău că a trecut atât de mult timp de când nu ţi-am mai scris,

dar am o nouă slujbă aici.

Am fost mai ocupat decât un falsificator cu un singur braţ.

Ai înţeles?

Dar serios, chiar acum e o încetare a focului, aşa că...

Avem răniţi.

Ce? Despre ce vorbeşti?

Cum de a fost cineva rănit?

Un grup de băieţi de-ai noştri într-o patrulă de rutină

a dat accidental peste un grup din băieţii lor care făceau acelaşi lucru.

Şi toată lumea se simte obligată să apese pe trăgaci.

- Klinger, ia notiţe. - Bine, dar nu voi sta în poala ta.

Către toţi comandanţii de unităţi, teatrul de război coreean, ambele părţi.

Dragi proşti: o încetare a focului înseamnă că focul încetează.

Nu va funcţiona, Hawk.

Armistiţiul funcţionează doar în război. Asta e o acţiune poliţienească.

Vă rog să mă credeţi, băieţi şi fete, acesta este un război.

E al treilea şi, cu voia lui Dumnezeu, ultimul pentru mine.

Un război cu orice alt nume miroase la fel de putred.

Această mică dispută e diferită, totuşi.

Se pare că motivele pentru care ne aflăm aici nu sunt la fel de clare.

Foarte adevărat, dle colonel. Nu există un sentiment de unitate,

nu există sloganuri curajoase în jurul cărora să ne adunăm,

cum ar fi "Amintiţi-vă de Pearl Harbor".

Exact, părinte. În ultima altercaţie,

oamenilor părea să le pese. Luptam cu toţii împreună.

Şi în Primul Război Mondial,

oamenii mergeau de colo-colo cântând

Acolo, acolo

De asta are nevoie acest război, de propriul său cântec. Să vedem.

Cum o să-i ţii jos la fermă

După ce au văzut Pusan

Sună cunoscut, dar nu e rău, Pierce.

Nu e rău? E grozav.

Şi cine ar putea uita

Domnişoara din Panmunjom, Ouijongbu .

O chicoteală destul de bună, Hunnicutt.

Chiar le găseşti din când în când.

Oh, doar râzi de el pentru că sub masca aia

are un nas şi o mustaţă ciudate.

Pune corespondenţa la păstrare, Klinger.

- Dar, dle, eu... - Fără "dar". Hai s-o ştergem.

Sophie arată cel mai bine imediat după micul dejun.

Mă voi întoarce, unchiule. Simte-te ca acasă.

Nu există nimic mai măreţ, mai clasic militar

decât un ofiţer ecvestru.

Ce poate fi mai nobil

decât soldatul călare pe credinciosul său armăsar?

Chiar urăsc asta, dle.

Mă simt prost îmbrăcat ca un colonel.

Ghinionul tău.

Nu te-a deranjat să te îmbraci ca soţia unui colonel!

Acum îndreaptă-te! Scoate bărbia înainte!

Bărbia mea este afară, dle.

Atunci suge-ţi nasul.

Arcuieşte-ţi spatele!

Nu uita, acesta e un autoportret.

Tu eşti eu.

O să-mi completez eu însumi faţa dură, dar adorabilă, mai târziu.

Ceva amuzant?

E doar o scrisoare de la tatăl meu.

Mai multe sfaturi picante din Crabapple Cove?

Menţionează o glumă veche şi grozavă. Întotdeauna mă omora.

Aşa de bună, nu?

Posibil cea mai amuzantă glumă curată din toate timpurile.

Ei bine, ai de gând să stai acolo, acaparând toate râsetele,

sau o să o aud şi eu?

În regulă. Bine, dar nu da vina pe mine

dacă vei cădea de pe scaun râzând şi-ţi rupi clavicula.

Spune-mi doar gluma. O să-mi fac eu griji pentru clavicula mea.

Bine, uite-o. Asta e.

Tipul ăsta are un circ, ştii?

Şi într-o zi, el e acolo, verificând cortul cel mare,

şi un tip micuţ, slăbănog, intră... intră pe uşă.

Se îndreaptă spre şef şi spune:

"Tu eşti şeful aici?".

Tipul spune: "Da. Ce doreşti?".

El spune: "Aş vrea să mă alătur circului. Am un număr."

Tipul spune: "Oh, da? Ei bine, lasă-mă să văd care este."

Deci, acest micuţ se duce la stâlpul central,

şi începe să se caţere pe stâlp.

Şi urcă până sus. Se urcă şi urcă, şi urcă.

Urcă până sus, chiar în vârful cortului mare.

Şi se uită în jos, şi respiră adânc,

şi sare de acolo, şi începe să dea din mâini.

Şi începe să zboare! Şi zboară în jurul cortului!

Face ocolul întregului loc. Merge în jurul stâlpului central.

Face o buclă printre trapeze.

Zbâr! Zbâr! Zbâr! Apoi ajunge până sus,

şi apoi vine în picaj până la sol.

Îşi flutură braţele ca un nebun. Şi aterizează chiar lângă şef.

Şi el spune: "Ei bine, ce părere ai?".

Şeful zice: "Asta e tot ce faci? Imiţi păsările?".

Ha, ha, ha.

Ai înţeles?

Imitaţii de păsări.

Da, am înţeles. E drăguţ.

Drăguţ? Îi dai celei mai amuzante glume din lume un zâmbet şi un "drăguţ"?

E ca şi cum ai spune că Ava Gardner are trăsături plăcute.

Hawk, îmi pare rău. Nu cred că a fost aşa de amuzant.

Cu siguranţă nu e genul despre care să scrii în Coreea.

Ce-i cu tine? Când spun gluma asta, primesc ţipete.

Nu-mi place să zâmbesc şi să fug, dar trebuie să mă duc în postoperator.

Ne vedem mai târziu, unchiule Miltie.

N-ai recunoaşte o glumă bună nici dacă ar sări în sus

şi te-ar muşca de osul umorului!

Părinte, eşti o persoană destul de amuzantă pentru un preot.

Ai auzit gluma fantastică pe care tocmai am spus-o?

Am observat că ai sărit destul de mult,

dar am parte de multe lucruri de genul ăsta aici.

Sincer, n-am fost prea atent.

Tipul ăsta deţine un circ, ştii?

Hawkeye,

mintea mea e cam ocupată cu altceva acum.

Ar putea să mai aştepte?

Da, sigur, cred că da. Ce faci?

După mica noastră discuţie din sala de operaţii,

mi-am asumat să scriu un cântec despre războiul din Coreea.

Aşa ai făcut? Serios? Ei bine, lasă-mă să-l aud.

Abia am început.

Şi nu am făcut niciodată acest gen de lucru înainte.

Ei bine, în regulă, în regulă. O să...

O să-ţi cânt ce am făcut până acum.

E un fel de cântec de dragoste.

Oh.

Oh, draga mea

Abia aştept să te văd

Dar eu sunt aici, în Coreea de Sud

Poza pe care mi-ai trimis-o este o privelişte încântătoare

Am lipit-o pe puşca mea fidelă

- Ce părere ai? - Păi...

Nu e "Halls of Montezuma", nu-i aşa?

Nu, dar rimează mult.

Ştii cum se spune

despre oamenii care stau singuri şi chicotesc

în mijlocul unui război.

Iartă-mi râsul şi ia un loc, Pierce.

Eşti un om căruia îi place o glumă bună.

Am auzit o glumă în dimineaţa asta.

Şi de fiecare dată când mă gândesc la ea,

încep din nou să râd

şi îmi rup coastele.

Ei bine, haide, colonele. Spune.

Vreau să râd şi de altceva decât de ce am pe tavă.

Bine, iată. E un tip, ştii?

E aşa de amuzant prânzul?

Colonelul e pe cale să mă delecteze cu o glumă.

Stai jos, Klinger. Pot să delectez doi la preţ de unul.

Oricum, e un tip care deţine un circ.

Şi într-o zi, el verifică cortul cel mare.

Şi un tip micuţ, slăbănog, intră şi vrea să se alăture circului.

Da, aşa e.

Sigur trebuie să-l fi auzit şi tu.

Şi eu. B.J. mi-a spus. O glumă amuzantă!

Mi-a trântit-o cu ceva timp în urmă, în postoperator.

Îl pot vedea pe micuţul ăla fluturând în jurul cortului mare.

Bietul de el. "Asta e tot ce faci?"

"Imitaţii de păsări?"

Felul în care o spune mă omoară. Cu...

Ahhh!

Şi iese din picaj în ultimul minut posibil,

se opreşte, şi spune: "Ei bine, cum ţi-a plăcut?".

Şi şeful circului spune: "Asta e tot ce faci? Imiţi păsări?".

E minunat, nu?

- Amuzant! - Mulţumesc.

Ai dreptate, Pierce. Câteodată are o scânteie de umor.

- Are umor cu gluma mea, chiar are. - Gluma ta?

Tu ai creat această minunată anecdotă?

Nu, dar am drepturile coreene pentru ea.

Aha!

Şi te-ai supărat pe Hunnicutt că se bucură de glorie în locul tău, nu?

Sunt sigur că o să rezolvaţi asta ca nişte copii.

Scuzaţi-mă. Am o treabă urgentă.

"Deci, ce părere ai despre asta?" "Asta e tot ce faci? Imiţi păsări?"

Bună! Îţi aminteşti de mine, scriitorul tău de glume?

Hawk, e doar o glumă.

Doar o glumă? Eu ţi-o spun ţie,

şi tu te uiţi la mine ca şi cum îţi citesc un necrolog.

Apoi, se întâmplă ca tu să primeşti hohote de râs în toată tabăra,

spunând aceeaşi glumă.

Ei bine, nu e chiar aceeaşi glumă.

Eu o spun mai bine.

Unii ştiu să spună un banc, iar alţii nu ştiu.

Încerci să-mi spui că tu spui glume mai bine decât mine?

- Poate că e mustaţa amuzantă. - Domnilor doctori,

pot să întrerup această consultaţie medicală importantă?

Da. Eu nu refuz niciodată pe cineva care are propriul sprijin de infanterie.

- Cine... cine e prietenul tău? - Spune că-l cheamă Eddie.

Tocmai a venit din prima linie.

E puţin confuz.

- Bună, Eddie. - Bună.

- Ce putem face pentru tine? - Hank e aici?

- Cine? - Hank e prietenul lui.

Eu ar trebui să merg oriunde merge el. El este aici?

Eu nu... Nu ştiu. Nu ştiu, Eddie. Tu, Beej?

Nici eu nu ştiu. Ce te face să crezi că ar fi aici?

Păi, a fost împuşcat.

Ei bine, avem mulţi din ăştia aici.

Hei, Eddie, tu eşti?

Dave.

Încerc să-l găsesc pe Hank. L-ai văzut?

Da. E chiar acolo în ultimul pat.

A fost rănit destul de grav.

E bine?

Doctore?

- Da, dle. - Ce mai face Hank?

Vorbeşti despre caporalul Fleming?

- Ăsta e el. - Ei bine, e încă inconştient,

dar va fi bine. Îţi aminteşti, Hawk?

El e puştiul care a luat tot şrapnelul în gât.

Da, da. A pierdut mult sânge, dar se va face bine.

Mă duc să stau cu el, bine?

Da, sigur. Du-te.

Hei, soldat, puştiul ăla e în regulă?

Eddie? Păi, sigur.

E doar un pic cam lent. Ştiţi cum e.

Ce vrei să spui prin lent?

Nu este prea inteligent.

La instrucţie, Hank era şeful de echipă

şi ei l-au făcut responsabil pentru Eddie.

L-a ajutat la teste şi l-a ţinut departe de necazuri.

Chestii de genul ăsta.

Stai puţin. Vrei să spui

că Eddie ăsta are un fel de problemă mentală?

Nu. Nu, Eddie e în regulă.

Doar că nu e la fel de deştept ca unii oameni.

Ce naiba caută un copil ca el în luptă?

Poate că nu erau locuri libere la Statul Major.

Comandantul tău ştie asta?

Sigur că da. Toată lumea ştie.

Cei mai mulţi dintre noi avem grijă de Eddie.

Şi e un soldat destul de bun.

Când Hank a fost rănit, Eddie s-a ocupat de rana lui,

l-a luat şi l-a dus înapoi la punctul de prim ajutor.

Cred că trebuie să fi urmărit jeep-ul de transport până aici.

Eddie e bine,

atâta timp cât stă cu Hank.

O să fie cam greu.

Poimâine, Hank pleacă acasă.

Klinger, unde e cufărul meu?

Cred că în cortul dv.

Tocmai am venit din cortul meu.

Ce am acolo nu mai poate fi numit un cufăr,

pentru că nu poţi numi cufăr ceva ce nu se încuie!

Ceea ce am acolo poate fi doar descuiat!

Şi un pervers scârbos din această tabără a făcut exact asta!

L-a descuiat! Mi-a violat lucrurile mele personale, private şi intime!

Dna maior nu-şi imaginează lucruri, nu-i aşa?

Klinger, recunosc o violare când o văd.

Am cerut un cufăr nou. Vreau să ştiu de ce nu l-am primit încă.

- V-au refuzat. - M-au refuzat!

Dnă maior, v-am spus că şansele sunt mici.

I-Corps spune că vor înlocui un dulap doar

dacă e deteriorat în luptă.

Asta e ridicol! Aceasta este un spital.

Ce fel de luptă vedem noi aici?

Eu nu fac regulile. Eu doar le respect.

E bunul şi vechiul fair-play american.

Nu mă lua cu prostiile astea, clovnule!

Ce ar trebui să fac cu obiectele mele personale?

Am o ladă de zestre pe care nu o mai folosesc.

Cum ai vrea să fi îndesat în ea?

Klinger, a sosit timpul.

Îmi pare rău, dnă maior. N-am ştiut că eşti aici.

Tu ce naiba ar trebui să fii?

Se întâmplă să fie cea mai rafinată

ţinută de vânătoare de toamnă de la Abercrombie & Fitch.

Ei bine, arăţi ca un cimpoi supradimensionat.

Mulţumesc.

Maiorul Houlihan şi cu mine tocmai terminam.

Excelent. Am restul zilei liber.

Îmi pare rău, doamnă, dar mă cheamă datoria.

Aceasta e o problemă de afaceri de cea mai mare importanţă.

Cum rămâne cu cufărul meu?

Îmi pare rău pentru asta, dar am mâinile legate.

La vânătoare, dle maior!

Bună, doctore.

Voi fi bine?

Eu n-aş face vocalize pentru o vreme,

dar în afară de asta, eşti bine.

Minunat.

Lasă-mă să văd. Altceva?

O, da. Da.

O să te trimitem la un spital de evacuare astăzi.

Te duci acasă.

Ce?

Vorbiţi serios?

Da, da.

- Mulţumesc. - Eu îţi mulţumesc.

Îmi place să le spun oamenilor asta.

Mi-aş dori doar să nu fie împuşcaţi ca să mă audă spunând asta.

Apropo, ai un vizitator.

Ridică-te şi străluceşte. E timpul pentru apelul nominal.

Ce?

Eddie? Tu eşti?

Hank.

Bună, Hank. Eşti în regulă?

Da.

Eddie a înfăşurat un bandaj de campanie pe rana ta

şi te-a dus la punctul de prim ajutor.

Probabil că te-a salvat de la sângerarea până la moarte.

- Eddie, mulţumesc, amice. - E în regulă.

Ţi-am spus, nu-i aşa?

Devii un soldat al naibii de bun.

Da, păi,

va fi bine când te vei vindeca şi vom fi din nou împreună.

Eddie, ascultă...

Doctore, aş vrea să mă ocup eu de asta, bine?

Da.

Dle maior, suntem aici de trei ore,

şi n-ai împuşcat nici măcar un porumbel.

Prepeliţă, nesuferitule.

Ce-aţi zice dacă am uita de cei 20 de dolari?

Nu mă plătiţi deloc dacă mergem acasă chiar acum.

Acum? Cu mâinile goale?

Klinger, de când a sosit puşca mea de încredere,

am aşteptat această ocazie.

Dacă ai fi fost un gonaci bun,

ne-am fi întors acum în tabără cu o grămadă de păsări delicioase.

Nu daţi vina pe mine. Eu îmi dau sufletul. Dv. aţi ratat de două ori.

Am ratat? Am ratat?

Dacă-ţi aminteşti, te-ai împiedicat şi mi-ai mişcat braţul.

Neîndemânaticule! Acum fii cu ochii-n patru.

Încearcă asta, Abdul.

Îţi aminteşti că ieri eram corpul unui colonel?

Ei bine, aăzi sunt câinele de vânătoare al unui maior.

Linişte, Kling...

Klinger, uită-te în faţă, în luminişul ăla.

E într-adevăr prada noastră.

Bun băiat.

Bine. O să-l gonesc pe micuţul ăla.

- Apoi putem merge acasă? - Îţi promit.

Dacă prind o pasăre, vei scăpa.

Acum, amice.

Păzea! Hopşa!

Evrika!

Sfinte Toledo!

Ori pasărea aia a lovit o mină, ori ai doborât un porumbel kamikaze.

Nu-mi pasă ce spui. Eu plec de aici!

Domnule... domnule maior!

Dle maior!

Mi-aş fi dorit să nu pleci.

Suntem împreună de mult timp.

Nu glumeşti, amice. E şi un lucru bun.

Dacă nu am fi fost împreună când am fost lovit,

poate că nu aş fi supravieţuit.

Mi-e frică.

Nu am mai fost niciodată singur.

Mă cunoşti, eu sunt prostănacul.

Nu eşti un prostănac.

Eşti bun. Eşti tare.

Nu are de ce să-ţi fie frică.

În plus, nu vei fi singur.

De acum încolo, noi doi suntem prieteni.

Am rezolvat totul, nu-i aşa?

Da, aşa e.

Atunci nu-ţi face griji, sau mă voi întoarce aici

şi o să te bat.

Pot să-ţi scriu?

Aşa să faci.

Mai avem loc pentru încă unul.

Mai are cineva bilete pentru turul cu autobuzul?

Sunt gata de plecare, doctore.

- Mulţumesc, dle. - N-ai pentru ce.

Totul face parte din pachetul Distracţie aici, la Tabăra Peticeşte-i.

Şi nu vă faceţi griji pentru Eddie. O să fie bine.

Mă bucur să aud asta.

Sper ca toţi Eddie de aici să aibă prieteni ca tine.

Mulţumesc pentru tot, Eddie.

Ai grijă de el, bine, Dave?

Ne-am înţeles.

La revedere, Hank.

Hei, el va fi bine. Tu ce mai faci?

Oh, sunt bine. Am rezolvat totul.

Eddie o să facă autostopul până la unitate şi va vorbi cu sergentul.

Rămâi cu el câteva zile, şi apoi mă voi întoarce.

- Bine? - Bine.

Înainte să pleci, vino la cortul de la popotă.

Poţi lua o comandă de crampe la pachet.

Specialitatea de azi e tocană de ambuscadă.

Te va ataca atunci când te aştepţi mai puţin.

Tocană de ambuscadă.

Eşti amuzant.

- Klinger! Stai pe loc! - Oh, nu. Acum ce mai e?

Unde ai fost?

Am ieşit să mă fac de râs.

E un dar rar pe care îl are.

M-am săturat de tine, de cufăr, şi de fiecare pervers din tabăra asta!

Nu mai e suficient să violezi. Acum am ajuns să furăm!

Nu te răzbuna pe mine, dnă maior. Eu nu am făcut nimic.

Asta nu are nicio legătură!

Dacă ai fi fost destul de bărbat să te opui celor de la I-Corps,

ciudaţii din această tabără nu mi-ar fi furat lenjeria intimă!

Probabil doar un admirator secret

care are dificultăţi în a se exprima verbal.

Dnă maior, regret, dar v-am spus,

I-Corps nu va înlocui un obiect personal decât dacă este deteriorat în luptă!

Ce... Nu... Eu...

Bineînţeles, caporal.

Oh.

Scuză-mă, maior Winchester.

Eram în cortul meu.

Deodată, un lunetist a sărit la mine şi a tras două focuri de armă! Bang!

Fără ezitare, bravul meu cufăr, s-a aruncat în calea gloanţelor,

dându-şi viaţa pentru ca eu să trăiesc.

Aşa că ia acest gunoi fără valoare şi adu-mi unul nou!

Şi fă-o repede, sau voi folosi aceeaşi tehnică

pentru a înlocui un funcţionar necorespunzător.

Mulţumesc, dle maior.

Şi aterizează chiar lângă tipul cel mare.

Şi el spune: "Deci, ce părere ai?".

Şi tipul de la circ spune: "Asta e tot ce faci? Imiţi păsări?".

- Îmi amintesc asta. - Nu ştiu, Pierce.

Ei bine, uite, ştiu că aţi văzut asta de o duzină de ori,

dar cine o spune mai bine, eu sau B.J.?

Ei bine, asta e. E greu de spus. Tu fâlfâi destul de bine.

- Îhî. - Dar Hunnicutt are o anumită

cadenţă în vocea lui.

Vedeţi? Eu am cadenţă.

Cui îi pasă de cadenţă? Red Skelton are cadenţă?

Jackie Gleason are cadenţă?

Aceasta este o glumă vizuală.

Mişcările sunt cele care contează, nu cadenţa.

Tre' să recunosc, Pierce, tu creezi iluzia zborului în mod admirabil.

Vezi. Înţelegi ce vreau să spun?

Dar Hunnicutt aduce o minunată eleganţă în povestire.

Poftim. Nu poţi învinge cadenţa şi eleganţa.

La naiba cu eleganţa! Ce părere ai, Margaret?

Nu mă băgaţi în asta.

Cred că e o glumă proastă.

Nimeni nu poate zbura doar făcând...

Trebuie să existe o opinie obiectivă pe aici, pe undeva.

- Hei, Klinger! - Da. Ce?

- Pari a fi un spectator dezinteresat. - Cu siguranţă sunt. Foarte dezinteresat.

Avem nevoie de răspunsul la o întrebare care îl frământă pe om de secole.

Ce este?

Cine e cel mai amuzant tip din această tabără, eu sau B.J.?

Ai întrerupt o scrisoare importantă ca să-mi pui o întrebare stupidă ca asta?

- Îhî. - Da, spune-ne

o dată pentru totdeauna, cine e cel mai amuzant?

Nu e un concurs.

Nici unul dintre voi.

Ce tot spui acolo?

Voi nici măcar nu sunteţi în top.

Încerc să-i spun unchiului meu în ce fel de loc lucrez.

Doctori, asistente, salvând vieţi.

Am un ofiţer comandant care mă îmbracă în hainele lui

şi mă aşează pe un cal pe nume Sophie ca să-şi poată picta autoportretul.

E un preot care scrie cântece de război, şi un maior snob care-mi dă 20 $,

ca să-l urmăresc în pădure

şi să-l privesc cum explodează un porumbel cu o mină.

Şi dacă asta nu te convinge,

am o asistentă-şefă care împuşcă bagaje neînarmate.

Tot ce faceţi voi doi e să spuneţi glume toată ziua.

Ce naiba e aşa de amuzant la asta?

Vezi, unchiule? Nu e de mirare că n-am fost declarat nebun.

Nu e nimic special la mine.

Toată lumea de aici e nebună.

Cum merge cu cântecul de război, părinte?

Ei bine, nu sunt sigur.

Spune-mi ce părere ai.

Nimeni nu mai cântă cântece de război acum

Aşa cum făceau oamenii pe vremuri

Fără "Acolo"

Fără "Lăudaţi pe Domnul"

Fără "Glorie, aleluia"

Poate că, în sfârşit, ne-am întrebat

Ceea ce ar fi trebuit să ne întrebăm demult

Cu durerea şi moartea

Pe care această nebunie o aduce

Pentru ce am cântat vreodată

Amin.

Mă întreb cum se simte Eddie.

Atâta timp cât are prieteni ca Hank şi Dave, va fi bine.

Cred că poate tu şi cu mine am putea învăţa ceva de la ei, Hawk?

Ne-am purtat cam prosteste unul faţă de celălalt

în ultimele două zile, ştii asta?

Cu toată presiunea şi idioţenia acestui război, nu e de mirare.

- Poate ar trebui să facem pace. - Bună idee.

Bine, gata cu rivalitatea.

Nu mai încercăm să ne întrecem unul pe celălalt tot timpul.

Să încercăm să ne întrecem unul pe celălalt e o prostie.

Ai perfectă dreptate, amice.

Subtitrarea: Cristina Bejan