Original subtitles

Urăsc armata!

De obicei doar nu o suport, dar acum e altceva.

Asta e ură.

Două zile în sala de operaţie.

Am scos destul şrapnel cât să construiesc o DeSoto.

Evacuez un postoperator plin de pacienţi,

apoi mă duc la popotă pentru prima mea masă decentă.

- Ştii ce aveau la micul dejun? - Am închis.

Omletă din conservă şi cocteil de fructe uscate.

Cum să pot să mănânc asta şi să-mi privesc gura în faţă?

Îmi pare rău. Oalele şi tigăile mele au adormit.

Rosie, te rog, un mic dejun hrănitor, repede.

Bine. Mai am nişte grăsime rămasă de aseară.

- Ce serveşti? - O bere şi un bol.

Poftim?

Micul dejun al foştilor campioni.

Ascultă aici.

Plesneşte, pocneşte şi râgâie.

Orice ai, într-un pahar de tărie.

Aş putea să şi deschid.

Ceva de fumat ai?

Ofertă specială azi: 2 bani.

- Fac cinste. - Mulţumesc.

Are urme de dinţi.

E model demonstrativ.

Bună, sunt Hawkeye Pierce. Am uitat cum te cheamă.

Scully. Jack Scully.

Nu vreau să par indiscret,

dar au ajuns chinezii la uşă sau ceva?

Nu. Am venit de pe frontul aflat la 8 km de aici.

A naibii bătălie. Când s-a terminat,

m-am hotărât să plec să mă odihnesc puţin.

De când a răsărit soarele tot merg pe jos.

Eşti dezertor?

Cam de 3 ore.

Dezertor? Ai spus "dezertor"?

Îmi pare rău, amice, dar trebuie să pleci.

Nu vreau să dea buzna Poliţia Militară peste mine.

- Conduc un bar de familie. - Garantez eu pentru el, Rosie.

Un singur poliţist şi e vai de fundul tău.

Am fost acolo timp de 6 luni.

În fiecare zi m-am târât şi m-am hârşâit dintr-un tranşeu în altul,

văzându-mi camarazii doborâţi la 1 metru distanţă

şi ştiind că nu se întrevede sfârşitul.

Am cerut o pauză.

Sunt norocos că am ajuns până aici şi n-am de gând să mă întorc.

Cam asta e ideea.

Pentru mine, războiul s-a terminat.

O să stau aici şi o să comand băutură

şi o s-o plătesc, cu tot ce am.

Ar trebui să-mi ajungă vreo 10 ani.

Umple-l la loc.

Poftim. Păstrează restul.

Nu. Pune-l înapoi în portofel.

E contribuţia mea la lupta împotriva războiului.

Mă răsfeţi.

Aici erai, Hawkeye.

Nu ştiu de ce, dar eşti aici.

Beej, el e sergent Scully, şi viceversa.

Astea chiar sunt haine adevărate de soldat.

Te caută Potter.

Ai nişte hârtii neterminate,

cam din ultimele 6 luni.

Spune-i că îmi pare rău.

- Nu, spune-i că nu mă mai întorc. - Poftim?

De fapt, puteţi să-mi închiriaţi camera.

Scully şi cu mine rămânem aici definitiv.

- Divorţezi de Armată? - Consideră-mă fluşturatic.

O să te vizitez la Leavenworth.

Haide. Viaţa e mizerabilă. Trage o duşcă.

Îmi pare rău, ţin regim strict. Fără alcool înainte de micul dejun.

Rosie o să-ţi facă repede nişte gofre.

Bine, fie. Doar un pahar.

...din nou şi din nou.

Odată ce ai găsit-o, să n-o laşi niciodată să plece

Odată ce ai găsit-o

să n-o laşi

niciodată...

...ba las-o să plece.

Ştii care e problema noastră? Vocile noastre sunt prea joase.

De data asta, hai să cântăm ca Surorile Andrews.

Eu o să fiu Patty, tu Maxene, tu Laverne.

Tot timpul eu sunt Laverne! De ce nu poţi fi şi tu Laverne odată?

Fiindcă m-am săturat să tot fac sacrificii!

M-au trimis în locul ăsta împuţit şi nu vor să mă lase să plec acasă.

Îmi pare rău, n-am ştiut.

Mă bucur că nu sunt în locul tău.

Hai să nu mai vorbim despre asta.

Cât timp suntem aici, nu există niciun "acolo". Suntem doar noi.

Fără războiul ăla nenorocit. Fără armata aia jalnică.

- Şi fără cer înnorat toată ziua. - Corect.

Ştii, Scully are dreptate. Ceea ce vrea el să spună e că...

Te rog să mă opreşti dacă greşesc...

- Ce vrea să spună? - Că la Rosie e un fel de oază

o pătură de siguranţă din bambus, o ţară neutră, pe cont propriu.

Da. Da, o ţară. De ce nu ne facem noi propria ţară?

Da, corect. Poftim. Vezi ce ai făcut, Unchiule Sam?

Ne-am segregat din Uniune.

Hei, stai puţin.

Nu trebuie să-i dăm acestei ţări şi un nume?

Altfel, cum vor putea copiii să înveţe la şcoală despre noi?

Da, corect. Da, bine. Păi...

În regulă. Un nume.

Da, bine. Ştiu. Ştiu. Ce părere aveţi de asta?

- Canada. - Poftim?

Cred că a mai fost folosit.

În regulă. Atunci s-o numim după... după numele întemeietorului, Rosie.

Cum vă sună Rosieland?

Rosieland e numele unei săli de dans, nu al unei ţări.

Dacă mă laşi să o numesc Rosieland, fac eu pe Laverne.

Rosieland! E perfect!

Rosie, încă o rundă.

Toată lumea bea. Dar plăteşte cineva

Ce zici de o sticlă din partea casei?

Tocmai am declarat cârciuma ta mizeră

ca nou stat suveran -Rosieland.

Trebuie să încep să vă diluez băutura.

Motto-ul nostru e "Viaţă, libertate şi urmărirea orei de reduceri".

Şi vom rămâne aici definitiv.

Numai să nu faceţi dezordine.

Aici eraţi.

Colonelul Potter a emis un mandat pentru voi doi.

Nu suntem aici.

Am înţeles. Vreţi să treceţi neobservaţi.

Nu vă faceţi griji. Buzele mele sunt pecetluite.

Acasă la Toledo avem o vorbă:

"Dacă răspândeşti ştirile, o să ai parte de pantofi de ciment".

Ce frumos exprimat.

Poftim, Laverne.

Rosie! Am înţeles că Wang Ho

aduce aici cel mai tare joc de barbut din Coreea.

- Eu nu ştiu nimic. - Eu trebuie să intru în acel joc.

Am şi genunchiere profesionale.

Tot nu ştiu nimic.

Bine.

- Poftim. - Încă 5.

De unde ai ştiut?

Urmează-mă.

Minunat loc aveţi aici!

Facilităţi pentru banchet şi de toate.

Când apare Wang, spune-i că ai rezervare.

Noroc şi să aduci şunca înapoi.

Norocul n-are nicio legătură. E vorba de abilităţi.

Acasă la Toledo, eram un aruncător aşa de bun,

că m-au abordat chiar cercetaşii din liga mare.

Mafia caută mereu tinere talente.

Când rămâi lefter, să mă anunţi.

Am o mare listă de aşteptare pentru postul tău.

Hei, ce e asta?

Aha, aici era epuizatul.

Am crezut că a plecat fără să plătească.

E ca un burete.

Domnule, sunteţi bine?

30 de dolari. Băutura şi cazarea pe două zile.

- Scoate banii. - Nu-l ispiti.

Bine aţi venit la Rosieland!

La fiecare pahar primiţi calitatea de cetăţean de onoare

şi un covrigel comemorativ.

Stai, stai, stai! Puţin respect pentru drapelul nostru.

Nu-i aşa că vă dau lacrimile?

V-a explicat cineva filosofia din spatele Rosieland?

Nu. Dar cineva a vrut să-mi folosească chiloţii ca drapel.

Acela trebuie să fi fost secretarul de la Interne.

Avem o ţară mică şi intimă

unde singura obligaţie a bărbatului e să-şi iubească femeia.

Ce părere ai? Vrei să fii patrioată şi să mă iubeşti şi tu?

Trădătoareo.

Ce se petrece aici?

Dnă maior, noi am venit aici pentru un păhărel.

- Nu suntem de gardă, toţi sunt aici. - Asta spuneam şi eu.

- Eu de ce n-am fost invitată? - Nu credeam că v-ar interesa.

- Asta vă costă pe amândouă o băutură. - Bine, staţi jos.

Scuzaţi-mă, doamnelor. O să sar peste rând.

Dnă maior, dansaţi?

Mulţumesc, dar tocmai beau ceva cu asistentele mele.

Ce-aţi zice dacă v-aş spune

că sunteţi cel mai frumos lucru pe care l-am văzut, de 6 luni?

Hai să dansăm. Şi te rog, spune-mi Margaret.

Domnule, slavă Domnului că sunteţi aici, că altfel nu v-aş fi găsit aici.

Colonelul Potter e furios.

Radar, poţi să-i spui lui Potter că nu ne mai întoarcem.

Sunteţi nebuni? Vreţi să-i spun eu aşa ceva?

Azi-dimineaţă a muşcat dintr-un creion,

şi nici măcar nu purta proteza.

Nu, dle. Dacă voi nu vreţi să-l înfruntaţi pe colonel,

- nici eu nu vreau. - Atunci nu vreau nici eu.

Ce zici de un suc de struguri?

Da. Mi-ar prinde bine.

Ăsta cine e?

Klinger l-a găsit acum o oră.

Dacă până mâine nu-l revendică nimeni, vrea să-l păstreze.

Nu are carte de identitate? Trebuie să aibă carte de identitate.

Doar plăcuţele de identificare.

Maior Frank Dorsett, soldatul inconştient.

Mai bine să verific la Cartierul General.

Da, vezi dacă au vreun beţivan lipsă.

Mai întâi, o să beau sucul de struguri.

Poate unul dublu.

Suc de struguri simplu, pentru prietenul meu.

Domnilor, a sosit jocul de barbut al lui Wang Ho, pentru distracţia dv.

- Să-i dăm drumul. - Stai o clipă.

Niciunul dintre voi nu e Wang Ho. Cum ar putea fi jocul lui?

Ni l-a vândut nouă, dar trebuie să-i păstrăm numele.

Face bine la afacere.

Sunt Cho Kim, iar el este fiul meu cel mai mare, Ham.

- Aţi văzut vreodată feţe mai cinstite? - De multe ori.

Să-i dăm drumul.

Ciudate haine pentru jucat zaruri.

Unde pui ceea ce câştigi?

Am un portjartier şi un sutien mărimea B.

Aruncă tu. Doamnele întâi.

Bine. Merg pe 10. Acoperiţi-mă.

Poftim. E ca şi cum i-ai da un pian lui Liberace.

- Da, s-o crezi tu. - Bine, vorbiţi-mi, gemeni pistruiaţi!

- Asta e, scumpo! - Punctul e 4.

- Pe 20 că nu reuşeşte. - Ho-ho!

Haide, 4!

Barbut! Domnul 7 a pierdut

Haideţi, băieţi. Viitorul meu e în mâinile voastre.

Alt începător.

Să-ţi fac rost de o masă, tinere?

Nu, mulţumesc. Nu stau mult.

Sunt aici într-o misiune, cum ar fi.

Păi, distrează-te. Se pare că ai nevoie.

B.J., urăsc să te întrerup în mijlocul destrăbălării,

dar trebuie să vorbesc cu tine.

Să nu-mi spui că Potter încă ne caută.

Scuză-mi franceza,

dar dacă observă colonelul că i-a slăbit autoritatea,

o să te coste scump.

Ai nevoie să bei ceva. Încă o bere aici!

Asta nu e una dintre predicile mele. Mă aştept să mă asculţi.

Părinte, noi ne ascundem de întreaga lume, nu de Potter.

Şi fiecare minut în plus e aur curat.

Haide. Nu strica momentul.

Bine. N-am putut niciodată să joc tare.

În sfârşit, un client cu bani.

Caut un vierme indolent.

- În bucătăria mea nu găseşti niciunul. - A, nu.

Dă-te din calea mea, scumpo.

- Pierce! Pierce! - Nu, Charles, nu poţi să intri.

Trebuia să mă înlocuieşti în postul de ofiţer de serviciu

acum mai bine de două ore.

Acum am pretenţia să-ţi ceri scuze, chiar dacă nu le voi accepta niciodată.

Poţi să te dai cu fundul de pământ cât vrei, Winchester,

fiindcă nici nu-mi cer scuze, nici nu preiau sarcina de ofiţer de serviciu.

Dacă spun să-ţi ceri scuze, o să-ţi...

Cum adică, nu preiei sarcina de ofiţer de serviciu?

Aşa cum am spus.

Nu vreau să aud scuzele tale încâlcite, Pierce.

Nu poţi să te joci cu mine.

Acum, ori iei insigna asta imediat,

ori te trimit în faţa Curţii Marţiale atât de repede,

că o să ţi se învârtă capul ăla gol.

Linşte! Încă un singur cuvânt,

şi ajungi în arestul civil.

- Număr până la unu. - Ăsta e cuvântul.

Ce faci...

Pierce, ce faci...? Mă atingi!

- Pierce! - Ţine ăsta, da?

Pierce, dă-mi drumul!

Băieţi, v-aţi băgat în mare bucluc.

- Ia te uită cine vorbeşte. - Daţi-mi drumul,

că dacă nu, n-o să vă mai vedeţi familiile!

Vă rog!

Bine, bine.

Acum se va întâmpla ceea ce trebuie.

Hei, dă-te înapoi. Îmi stă norocul.

Punctul e 6.

Salutare tuturor.

Nu, nu, nu-ţi face griji, Cho. E de-al nostru.

Îngenunchează, părinte, până încerc eu să îmblânzesc zarurile.

- Mulţumesc. - Bine, aruncă zarurile, Klinger.

Haide. Am nevoie de un 6.

Fata are nevoie de un portjartier nou.

- Haide, 6! - Haide, 6!

- 7! - Părinte, tre' să-mi schimb norocul.

Te rog. Pe tine nu te lasă la greu.

Ah, Klinger. Nu vreau să apelez la El pentru aşa ceva.

O să vin la biserică. Promit.

Bine, în acest caz...

Un nou aruncător! O faţă bisericească!

Bine, bine. 10 pentru părinte.

- Eşti acoperit. - Haide, scumpete!

Cardinalul are nevoie de o nouă pereche de pantofi roşii.

Şi niciunul dintre voi nu vede.

Hei! Zaruri!

1-1. Ai pierdut!

Probabil nu trăieşti cum se cuvine, părinte.

Klinger, poate că ar trebui să renunţăm.

Să renunţăm? Un Klinger nu renunţă niciodată.

Să mă predau sau să dezertez, da. Dar să renunţ? Niciodată!

În plus, ăsta mi-a luat toate bijuteriile pentru sâmbătă seara.

Domnule maior?

Dle maior, trebuie să vă treziţi.

Ascultaţi, dle maior.

Ştiu că vă distraţi bine,

dar asta chiar e important.

Mă scuzaţi, dle maior, dar sunteţi dezgustător.

N-ai putut găsi un tovarăş mai de viaţă, Radar?

Avem o mare problemă. Am sunat la Cartierul General.

I-am pus să-l cerceteze pe tipul ăsta de aici până la Tokio.

Şi nu există nicio înregistrare despre el.

- Cine l-ar vrea în prima linie? - Nu e în evidenţă nicăieri.

Din punctul lor de vedere, tipul ăsta nici nu există.

Armata are întotdeauna dreptate.

E foarte reconfortant să întâlneşti un om ca tine.

- Serios? - Da.

Cei pe care i-am cunoscut în ultima vreme erau mai ales generali,

nişte mototoli care îşi sprijineau burţile pe masă

şi strigau "Războiul e un iad".

Cum pot să fac şi eu rost de o slujbă ca asta?

Tu ai putere cu adevărat.

Nu mă refer doar la faptul că ai umeri laţi.

E o adevărată forţă care e aproape copleşitoare

Îmi striveşti mâna.

Scuze.

Deci cât mai e până te întorci la unitatea ta?

Margaret, mie chiar îmi placi, cu o singură excepţie.

Vorbeşti cam mult.

Asta doar fiindcă sunt foarte interesată de tine.

N-o să ajungi niciodată general.

Dle colonel Potter! Ce onoare.

Staţi să dau la o parte câţiva trântori şi vă pregătesc o masă.

E în regulă, Rosie. Doar am trecut pe aici

să văd unde s-a dus unitatea mea.

Pierce. Ce se petrece aici?

Toată ziua am pierdut oameni.

E foarte simplu, dle colonel. Demisionăm de la război.

Păi, când demisionaţi, trebuie să daţi preaviz.

Dle colonel, l-am găsit pe Hawkeye. E la barul lui Rosie.

Iar voi doi sunteţi în colimatorul meu.

Şi unde e ofiţerul de serviciu de azi?

Aici este.

E agitat.

A fost uşor să-l legăm,

dar a fost nevoie de 6 oameni ca să-i punem căluş.

Unde vreţi să-l însemnăm?

De ce nu reuşiţi voi trei să vă jucaţi frumos împreună?

Bine, Winchester.

Dle colonel, eu...

Am fost crescut într-o atmosferă plăcută şi civilizată.

Am învăţat Regula de Aur

şi cu excepţia unor relaţii comerciale,

m-am obişnuit să trăiesc respectând-o.

Cu toate acestea, în acest caz îi vreau pe viermii ăştia spânzuraţi!

Îi vreau îngropaţi în muşuroaie de furnici

şi unşi cu miere!

- Uşor, dle maior. - Îi vreau înecaţi şi tranşaţi...

iar bucăţile să fie arestate!

Gura, Winchester. Are o situaţie.

N-am mai fost umilit astfel în toată viaţa mea!

Iar între dansuri, vin aici şi...

...se aşază pe mine!

Vrei să încetezi?

Vreau să-i acuzaţi pe toţi...

Bine, Winchester. Mă ocup eu de tot. Relaxează-te.

Voi! Veniţi cu mine.

Dle colonel, nu ne puteţi bate la fund.

Rosie nu are nuiele.

Ştiţi, ca şi comandant,

v-am permis multe...

chiar şi legarea fedeleş a unui chirurg.

Dar dacă vă las să plecaţi cu toată unitatea după voi,

nu mai am ce conduce.

Mă tem că va trebui să pun capăt acestei petreceri.

Dle colonel, mulţi dintre cei de aici

n-au mai avut de mult parte de o astfel de seară.

Ştiu. Ştiu că e nevoie de aşa ceva.

Dar şi eu am nevoie de ceva: respect.

Trebuia să facă parte din fişa postului şi în plus, mi l-am câştigat.

Dle colonel, sunt multe lucruri pe care le-am tratat cu lipsă de respect

dar, din nefericire, eraţi prea ocupat.

Cu alte cuvinte... ne pare rău.

Şi credeţi că asta ajută, da?

În regulă, dezlegaţi-l pe Winchester.

O să-i spun că v-aţi pierdut minţile. O să creadă.

- Apreciem. - Nu vom uita.

Mă îndoiesc că mâine o să vă mai amintiţi ceva.

- Am reuşit! - Plătiţi la doamna norocoasă.

- În sfârşit. - Felicitări, fiule.

- Cho, dă-i drumul. - Dă-i drumul.

Klinger, ce te-a apucat?

Ai recuperat câţiva dolari. Mulţumeşte-te cu asta.

Pentru ultima oară, guler alb, lasă jucătorii în pace!

Dacă mă mai ameninţi, tinere,

o să-ţi bag zarurile astea în nas.

- Părinte. - Klinger, n-am încredere în ăştia doi.

N-am reuşit să-i prind în flagrant, dar ştiu că trişează.

Sunt curaţi, părinte.

Am crezut că schimbă zarurile pe bani,

dar n-am văzut nimic de genul acesta.

Uite, mi-am reintrat în mână. Acum nu mă mai pot bate.

Haide. Haide. Să mergem.

Bine, bine.

Sunteţi în încurcătură, băieţi.

7-11!

- Ai nevoie de 9! - E în geantă. E în geantă.

9, prieteni, 9. Haide, 9!

- Un 9! - Banii la câştigător!

De două ori la rând. N-am mai văzut aşa noroc!

- Ai cu 5 mai puţin, bătrâne. - Poftim? Scuze.

Pentru un bătrân şef de sală,

sunt jalnic la numere.

- Poftim, doamna norocoasă. - Surpriză, băieţi.

- Să mai dăm o dată. - Să dăm!

Haide!

Klinger, aş vrea să vorbesc cu tine.

Nu acum, părinte. Sunt pe val.

- Mai ales acum! - Părinte!

Trebuie să ştii ceva.

E aşa de câteva ore, Rosie.

Nu-ţi face griji, Radar. Chiar dacă e mort,

cafeaua mea îl va învia.

- Ce conţine? - Cafea, un ou

şi puţin praf de puşcă.

- E periculos! - Da!

Acum, tu-l ţii de nas iar eu i-o torn pe gât.

O să se înece, dar nu-ţi fă probleme.

Bine. E pentru binele dv, dle maior.

Doamne! Nu mă pot uita.

Nu. I-am spus lui Hawkeye că vor fi probleme.

Doamne! Probabil au venit după maiorul Dorsett.

Mă vor vedea, vor crede că ştiu ceva,

dar eu nu ştiu şi voi fi acuzat.

Regret, dle. Sunteţi pe cont propriu.

Mă scuzaţi, băieţi.

Unde crezi că te duci, caporal?

Cine, eu? Mă întorceam în unitate.

Am venit aici doar să beau ceva.

Ştiţi, să-mi ud gât... să-mi ud gâtlejul.

Şi altceva?

Nici măcar nu-l cunosc! Doamne!

Nici măcar nu l-am găsit eu!

Dormea. Am încercat să-l trezesc pe domnul maior...

...iar el nu s-a trezit.

Stai jos şi scrie toate astea.

Bine. Le scriu.

Jordan, verifică prin mulţime.

- Mă întreb ce caută. - Probabil pe mine.

Cum? De ce?

Am dezertat. Am fugit de pe front azi-dimineaţă.

Ai dezertat? Tu?

Sper că asta nu schimbă nimic.

Mă scuzaţi. Ce faceţi?

Căutăm un dezertor.

Eu sunt omul vostru. Eu sunt dezertorul.

E o neînţelegere. N-am ceas.

Nu corespunzi descrierii.

Sigur că nu. M-am deghizat.

Ştiu că am o faţă de parcă mi-am pus-o la nimereală,

dar asta a fost tot ce am putut face.

Un glumeţ.

Faceţi o mare greşeală. Sunt dar în urmărire în trei războaie.

Pot să văd actele, sergent?

Îmi pare rău. N-am niciun act. Astea doar mă bagă în belele.

Ar fi mai bine să vii cu mine.

E un joc amical!

Vă omor!

Nimeni nu mă păcăleşte şi scapă!

Frumoasă mişcare.

Bătaie! Bătaie!

Doamne! Opriţi-vă! Opriţi, vă rog!

Daţi un exemplu negativ!

Să-i oprească cineva.

Ce staţi fetelor? Pe ei!

Vine!

Bine! Care a aruncat cu lemnul ăsta?

Aşa-ţi trebuie!

Dă-te de pe mine!

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Haide! Când se va termina bătaia, te vor lua pe sus.

Margaret! Eşti de partea mea.

Nu vreau să ai probleme.

Du-te. Du-te înapoi la unitate.

Spune-le că te-ai rătăcit în luptă.

Nu asta e problema. M-am săturat de război!

Cine nu s-a săturat? Jack, n-avem timp de discuţii.

Pentru numele lui Dumnezeu!

- Nu fi nebun. Du-te. Acum. - Bine, Margaret.

Să nu fii surprinsă dacă-ţi apar din nou la uşă.

- M-am ataşat de locul ăsta. - Oricând.

Iubi! Ce zici de un pupic?

Dă-mi banii! Dă-mi banii! Ia. Ţine asta.

- Haide, haide. - Haide, haide. Dă-le încoace.

Asta e!

Hai, băieţi. Unde sunt zarurile? Abia aştept să joc.

Ce noapte!

Cât e ceasul?

Puţin trecut de jumătatea secolului XX.

Trebuie să ne întoarcem. Sunt de gardă la postoperator după amiază.

Probabil că vom primi răniţi în curând.

A fost prea linişte aici.

Noapte bună, Rosie. Mulţumim pentru distracţie.

Dispăreţi odată.

Îmi cheamă cineva un taxi?

Ce-a fost asta?

Trebuie să prind repede un taxi.

Am o şedinţă la Pearl Harbor în jumătate... jumătate de oră.

- E în viaţă. - Hei.

Nu suntem în Halekulani. Unde mă aflu?

Unde crezi că eşti?

Honolulu.

Sunt consemnat la Schofield.

Nu cred că vei ajunge la şedinţă.

Eşti în Coreea.

Coreea?

M-au luat în serios.

- Ce? - Stăteam cu nişte prieteni...

şi sărbătoream 4 Iulie.

Şi le spuneam ce mult îmi doresc să văd distracţia din Coreea.

Probabil că m-au pus la un transport.

De ce s-ar îmbăta cineva în Hawaii?

Haide.

Dacă tot eşti aici, să-ţi arătăm ceva distracţie.

Şi apoi chiar o să ai nevoie de un pahar.

Apropo, nu e 4 Iulie.

E aproape 10 august.

De unde ştii tu?

Am fost beat 5 săptămâni.

E un nou record.

Poate în Honolulu. Aici, nu.

Subtitrarea: Lucian Fieraru