Original subtitles

Mai multă aspiraţie.

Margaret, pensă hemostatică.

Pensă hemostatică.

- Pensa dv, doctore. - Da.

După 18 ore petrecute aici, pacientul e mai coerent decât mine.

Hawk, mă ia somnul. Vrei să dai drumul la radio?

Desigur. Clic.

Dimineaţa, seara... Nu-i aşa că ne distrăm?

Poţi schimba postul, te rog?

Mai bine scoate-l din priză.

Bine, bine.

Bună seara, dnă şi dle Vapor, şi tuturor americanilor pe mare.

Ştiri din Coreea.

Armata SUA a interzis somnul tuturor chirurgilor săi.

Ca rezultat, capetele le vor fi mai uşoare în această iarnă.

Iar acum, fiţi pe fază cu Burns şi Allen,

vorbind aproape cu aceeaşi gură.

Noapte bună, Gracie.

- Cine a comandat ficat? - La masa asta, chelner.

Eşti sigur că e un ficat? Mie îmi pare că seamănă cu Illinois.

Părinte, câţi nefericiţi mai sunt afară?

Aproximativ prea mulţi.

Ce fac oamenii ăştia, se învârt în cerc?

Am răni de intrare din 3 direcţii.

Au tras în ei ca la ţintă.

Se pare că atunci când s-a sunat retragerea,

un comandant de batalion a decis

ca oamenii lui să mai lupte puţin.

- Da, e colonelul... cum îi zice... - Lacy.

- Bingo. - A devenit furnizorul-şef.

De ce nu? Nu vinde decât angro.

Lacy are cel mai mare procent de răniţi decât orice comandant de pe aici.

Cartierul general spune că e agresiv. Eu spun că e un nesăbuit.

Oricum i-ai spune, M-am săturat să-i tot cos la loc.

Cum a fost ziua mea de lucru la birou, Radar?

Domnule, cât aţi fost în sala de operaţie,

aţi făcut raportul de forţă,

aţi completat formularul DD-5 serile de la A la C,

şi aţi comandat o nouă autoclavă.

E uimitor câte de multe pot face

fără măcar să fiu de faţă. Mulţumesc, fiule.

Da, dole. Dar mai e ceva.

Când v-aţi întins după telefon...

aţi dat jos poza doamnei şi s-a spart sticla.

Nu-i nimic. Cu siguranţă n-am făcut-o intenţionat.

Da, ştiu.

- Hei! - Ungowa! Ungowa.

Moo goo gai pan.

Ascultă-mă spirit întunecat. El e tipul.

Klinger, sunt epuizat.

Deja şi-a făcut efectul.

Bine, accept. Care e treaba?

Fac voodoo.

- Faci voodoo? - Ungowa.

Haide!

Dle colonel, am încercat cu tot felul de şicane, prefăcătorii

şi şmecherii fără număr, ca să scap de aici.

Gata, nu mai sunt drăguţ.

Scot artileria grea.

Boo-la, boo-la! Tocană de pui!

Pleacă de aici!

Sper că nu e unul de-al meu.

Nu, nu. L-am luat de la bucătar.

Dle colonel, o să vă blestem aşa de tare,

că o să mă rugaţi în genunchi

să accept Articolul 8.

Iar dacă nici aşa nu merge, dle,

voi fi obligat să folosesc asta!

Haide, Klinger. Termină cu ciudăţeniile.

Presupun că sunt eu în miniatură?

Nu e Mickey Rooney.

Ştiţi cum funcţionează, nu-i aşa, dle?

În fiecare zi, câte un ac.

În fiecare zi, câte o nouă durere.

Înfige-l, swami.

Nu mai aveţi multe zile, dle.

Termină! Nu-i poţi vorbi aşa colonelului.

Tu nu te băga,

altfel, urmează ursuleţul tău!

- Bună dimineaţa, părinte. - Părinte.

Se pare că e plin duminica.

Aşa mă şi aşteptam. De obicei ţin slujba după o mare bătălie.

Acolo, când bătălia e mai crâncenă,

se fac multe promisiuni în tăcere.

Caporal North. Ce coincidenţă.

- Avem aceeaşi grupă de sânge. - Lasă pălăvrăgeala, doctore.

Mă vor trimite acasă?

Niciodată nu ştiu cum să dau astfel de veşti,

- dar tu eşti în formă bună. - La naiba.

Mă vor trimite înapoi la maniacul ăla.

Lasă-mă să ghicesc.

Frumosul şi talentatul colonel Lacy.

Doctore, jur că dacă mă trimit înapoi în unitatea aia,

îl omor.

Nu chiar acum. Mai întâi trebuie să te odihneşti.

Şi nu te aştepta că vei reuşi aici.

Claxonează cât vrei. Nu dăm spitalul la o parte.

Cine e idiotul ăsta?

Nu l-am mai văzut.

Şi nici pe vreun altul ca el.

Înapoi, Margaret. Respiraţia ta fierbinte abureşte geamul.

Colonel Lacy, unitatea 163. Infanterie. Trupe active.

Da, O'Reilly, MASH 4077. Furier.

Pe tine te căutam.

Mulţumesc, dle. De ce?

Tu conduci unitatea, nu-i aşa?

Nu, dle. Avem un colonel care face asta.

Poate pe hârtie. Nu mai mai văzut niciodată o unitate

în care furierul să nu fie cel care conduce cu adevărat.

Da? A, da.

O'Reilly, am nişte oameni aici.

Mă întrebam dacă ar fi posibil să-i vizitez.

Nu ştiu, dle. Trebuie să mă consult cu doctorii.

- Înţeleg. - O clipă.

Da. Pot să vă ajut.

- Apreciez gestul. - Da.

Mergem la sediul meu.

Dle colonel, poate vă interesează.

Aici e centrul de comunicaţii.

De aici putem contacta pe oricine în Coreea sau oriunde altundeva.

Aşa să faci, fiule.

Unde spuneai că sunt oamenii mei?

Dle colonel Potter,

să vă fac cunoştinţă cu domnul colonel Lacy.

Încântat de cunoştinţă.

Dle colonel Lacy, dumnealui e domnul colonel Potter.

- Am auzit multe despre tine, Lacy. - A venit să-şi vadă oamenii.

Sper că doar de bine, colonele.

De fapt, aş putea să spun la fel şi despre tine.

Îi făceam dlui colonel o scurtă trecere în revistă

a problemelor interne ale comunicaţiilor.

Da, Radar, ascultă.

Sertarul de la birou s-a blocat iar. Vrei să-l repari?

Da. Da, dle. Imediat.

Dle colonel, dumnealui va prelua,

- dar dacă aveţi nevoie de mine... - Radar.

...am plecat.

Am studiat un pic unitatea ta, colonele.

97% rată de supravieţuire.

E o statistică foarte impresionantă.

Nu e nimic, faţă de rata victimelor.

Postoperatorul e pe aici.

Asta e partea cea mai tristă a războiului: costul.

Bună dimineaţa, dle colonel Potter.

Colonel Lacy, maior Houlihan, asistenta-şefă.

Deci dv sunteţi colonelul Lacy.

Iar tu eşti asistenta-şefă.

Sunt surprins.

De ce?

Să văd pe cineva atât de tânăr într-un post de aşa mare răspundere.

Îmi dau toată silinţa.

Col. Lacy, căpitanii Pierce şi Hunnicutt,

doi dintre chirurgii noştri.

Domnilor doctori, e o onoare.

- Plăcerea e de partea dv. - Încântat de cunoştinţă.

Uitaţi-vă în jur, să vedeţi ce aţi făcut.

Colonele aş vrea să-mi văd oamenii.

Desigur.

Faceţi-mi un serviciu. Cât timp e aici, mai potoliţi-vă.

- Da. - Valabil şi pentru tine.

Bună, North. Te tratează bine aici?

North?

Înţeleg, fiule. Tu să te faci bine.

Oameni buni, eu...

aş vrea să vă vizitez personal pe fiecare,

dar nu avem destul timp.

Vreau să ştiţi că sunt mândru de voi.

Batalionul e mândru de voi.

Şi încă ceva.

Performanţa voastră din ultimele zile

mi-a dat încrederea necesară de a trimite un plan la Corpul I...

un plan, ca batalionul nostru

să înceapă contraofensiva pe dealul 403.

Şi de data asta, băieţi, îl vom cuceri.

Ştiu că gândul vostru bun este alături de noi.

Domnul să vă binecuvânteze.

Şi mulţumesc.

Vă mulţumesc tuturor.

Impresionant. Dezgustător, dar impresionant.

Domnule colonel, aţi uitat o grămadă de lucruri bune.

Ce ziceţi de "În Valea Morţii" sau "Aminteşte-ţi de Alamo"...

sau şi mai popularul "La naiba cu torpilele"?

Doctore, de ce nu te ocupi de aceşti oameni curajoşi?

"Încă n-am început să lupt".

Colonele, înainte de a pleca.

Sunt în armata asta de peste 30 de ani.

N-am mai spus asta niciunui ofiţer activ.

Mă întreb dacă nu eşti cam indiferent faţă de oamenii tăi.

Ştii că ai cel mai mare procent de răniţi

dintre toţi comandanţii de batalion?

De ce nu încerci s-o laşi mai moale?

Încerci să mă înlături din funcţie, colonele?

Nu. Cred că încerc să te fac să mă înlături pe mine din a mea.

Ce fel de alimentaţie e asta?

Biscuiţi, sos, orez, cartofi.

Probabil că se aşteaptă

să ne apretăm uniformele dinspre înăuntru spre afară.

Unde sunt... Alo?

Unde sunt legumele proaspete?

Bucătarul a avut nişte spanac, dar au intrat şobolanii în el.

Au mai lăsat puţin, dacă doriţi.

Caporal... adică, soldat, mi-ai distrus pofta de mâncare...

Şi-ţi sunt recunoscător.

Dnă maior, vă căutam.

Aş fi onorat dacă mi-aţi permite să iau prânzul cu dv.

- Plăcerea e de partea mea. - Mulţumesc.

Apropo, discursul dv de la postoperator...

Am fost foarte impresionată.

Dealul 403 e foarte important.

E o zonă periculoasă.

E riscant,

dar aşa e orice lucru care merită.

Cât de riscant?

Vor fi mulţi răniţi,

dar, cu puţin noroc, putem menţine procentul la 20-30%.

- 20-30%? - Exact.

- Ştiţi, un plan... - Asta înseamnă pe puţin 100 de oameni.

Da, aproximativ.

Un astfel de plan a fost folosit la Monte Casino.

- Vedeţi dv, nemţii... - Înseamnă 3 din 10 oameni.

Corpul I a aprobat asta?

Nu încă, dar... o să le vând pontul.

Îmi doresc de mult timp dealul acela.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, de data asta va fi al meu.

Ce e atât de important la dealul ăla?

Să-l cucereşti.

Oricum, nemţii au tras tare,

- iar noi ştiam că vor fi probleme. - Mă scuzaţi.

Am uitat să mă spăl.

Desigur.

Ce aglomeraţie e aici, astăzi. Se poate râgâi doar din picioare.

Domnilor, vă rog să luaţi loc.

Bine, băieţi. Ce e?

Hai să limpezim atmosfera.

Mă detestaţi, din anumite motive. Vreau să ştiu de ce.

Dle colonel, încercăm doar să dăm pe gât masa de prânz.

Ştiu că am un procent mare de răniţi. Ştiu asta.

Se pare că voi credeţi că nu-mi pasă.

Să vă spun ceva.

Când mi-am văzut propriii oameni întinşi acolo...

Nu mi-e ruşine să recunosc, dle,

am simţit un nod în gât.

Aveai un nod în cap.

- Poftim? - Nu face asta, Hawk.

Poate că poţi vrăji nişte puşti nevinovaţi

cu pălăvrăgeala aia moralizatoare, dar nu-mi servi mie aşa ceva.

Eşti un tip periculos, Lacy.

Îţi plac aceste...

discursuri înflăcărate, strategii

execuţiile cu "E" mare.

Pentru tine e un imens joc sângeros.

Apoi, când vin să scoată jucătorii răniţi din scenă,

te transformi în majoretă.

- Îmi faci silă. - Ai făcut-o.

Ar trebui să te fac să-ţi înghiţi cuvintele, doctore. Dar n-o voi face.

În plus, nu vorbeşti tu, vorbeşte oboseala din tine.

Eşti epuizat. Ştiu. Mă confrunt cu asta zi de zi.

Să-ţi prescriu o reţetă, doctore.

O săptămână de concediu.

De fapt,

o să i-o recomand colonelului Potter, dacă vrei.

E ca un sloi de gheaţă. Cum poţi să ajungi la un astfel de om?

Simplu. Îl pui jos

şi-i străpungi inima cu un tratat de pace.

De aceea, cred cu tărie că dosarul lt. col. Lacy

trebuie revizuit, cu posibilitatea

de trecere în rezervă.

- Ai scris tot, Radar? - Toate cuvintele, dle.

Mai târziu o să le pun în ordinea corectă.

Să nu uiţi. Salutări amicale.

Al dv, colonel Sherman.

Corect.

Dle colonel, pot să întreb ceva?

- E ceva ce nu ştii să scrii? - Nu, dle.

Ştiu că dv aţi scris toate astea...

dar chiar aşa e dl colonel Lacy?

- Da, e purul adevăr. - E chiar aşa de rău?

Mie mi s-a părut drăguţ.

Lasă creionul, fiule.

Ştiam eu că nu trebuia să spun nimic.

Ştiu că n-am mai dictat niciodată o asemenea scrisoare.

Pentru că n-am fost nevoit.

Dar am cântărit fiecare cuvânt

şi exact asta am vrut să spun.

Acum înţelegi?

Da, dole. Doar că...

Nu pare a fi genul care să facă toate relele astea.

Oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi, Radar.

Uneori, când cineva e nerăbdător să întindă mâna cu căldură...

e fiindcă are ceva ascuns în mânecă.

Cu cât aflu mai multe despre col. Lacy, cu atât îl plac mai puţin.

Trimite-l pe aiuritul ăla cu pliscul mare.

Vrea să-ţi spună ceva.

- Fu-raca-sachi. - La fel şi ţie.

Ascultă, Klinger. M-am săturat de toate astea.

Ceaca, ceaca, floi-doi.

Dacă mai scoţi un doi-floi, aşa să-mi ajute...

- Floi-doi. - Mă auzi?

Sunt în transă.

Bine. Asta e.

Le spun spiritelor să vă ţină sufletul într-o priză strânsă.

Klinger, vrei blestem? Îţi dau eu blestem.

Întâi eşti de gardă, apoi la bucătărie

până la noi ordine, începând de acum.

- Vai, dle... - Aiuritule!

Am plecat!

Cum se face că atunci când o spuneţi dv, funcţionează?

Pentru că pasărea mea e mai puternică decât pasărea ta.

- Bună seara, băieţi. - A venit omul de gheaţă.

Orele de vizită s-au terminat, dle colonel.

Am ceva cu care să-mi înveselesc oamenii.

Vă daţi demisia?

Nu, le-au venit decoraţiile. Permiteţi?

- Caporal North. - Păstraţi-o.

- Poftim? - N-o vreau.

- E medalia Inima Purpurie, fiule. - Ştiu ce e.

- Păstraţi-o ca amintire. - Ascultă...

Nu vreau nimic de la dv!

Bine, fiule.

Te simţi rău acum, şi e de înţeles.

Dar mai târziu, când te vei răzgândi,

ţi-o păstrez.

O să-l alung de-aici.

Nu, stai o clipă. Lasă-l să-şi facă numărul,

apoi îl zbor eu de aici.

Ei bine, McAvoy.

M-am gândit că ţi-ar plăcea să ai asta, dacă tot eşti aici.

E medalia ta Inima Purpurie.

Voiam doar să-ţi spun ce mândru...

Ce s-a întâmplat, fiule? Doctore! Doctore!

La o parte!

Puls slab, foarte neregulat.

- Ce i s-a întâmplat? - Aritmie. Soluţie de bicarbonat.

- Doar se uita la mine. - Bicarbonat, doctore.

La o parte, dle colonel.

Taci din gură, măcar o dată, vrei? Doar taci din gură.

Ia stai puţin. Nu poţi să-mi vorbeşti mie aşa!

Trebuie să-l salvezi.

Aşa, numai pentru tine, da?

Haide. Las-o mai moale.

- Rezistă, fiule. - Termină.

Rezistă. Rezistă.

- Nu are puls. - Dă-te la o parte.

O să-l fac eu să vadă lumina zilei.

Ascultă. Haide, haide.

Nu.

Dle colonel Lacy, vă caută Cartierul General la telefon.

- General Higgins. - Higgins?

Lozul meu câştigător. Vin imediat.

Pot să vă ajut cumva, domnilor?

Da. Ţine-l să nu mai intre aici.

Adrenalină, doctore.

Continuă să apeşi, Hawk.

Haide, McAvoy. Am obosit.

Încearcă... ascultă.

Percep pulsul.

Respiră singur acum.

Pulsul e regulat.

- Bună luptă, Hawk. - Am crezut că mă învinge în runda 3.

Dle general, ştiu că pare impenetrabil, dar nu e.

Dar de data asta îl putem cuceri. Daţi-mi o ultimă şansă.

La naiba, dle general. Nu-mi puteţi lua acel deal.

E al meu. L-am câştigat.

În regulă.

Nu, sigur că nu, dle general. Înţeleg...

Speram să vă pot convinge.

La revedere, dle.

Ghinion.

Ei bine, nu te simţi prost.

Poate o să ai parte de o ambuscadă în drum spre casă.

Nicio problemă. Eu... încă nu mă duc acolo.

O să ignori ordinele?

Sigur că nu.

Sunt soldat. Nu ignor ordinele.

Generalul mi-a ordonat să nu declanşez ofensiva.

Nu intenţionez asta.

Dar pot să trimit oameni în recunoaştere,

iar patrulele deschid focul, de obicei.

Şi odată ce încep să zboare gloanţele, nimeni nu mai ştie cine a început.

Nu-mi vine să cred.

Ştii ceva, colonele?

Eşti un tip pe cinste.

Un om care nu acceptă un refuz nici măcar ca ordin, e de admirat.

- Mie nu-mi vine să cred ce zici tu. - Ba nu, serios.

Te-am... te-am subestimat.

Las-o baltă.

Ce zici să-ţi fac o cinste?

De fapt, mă gândeam să-ţi fac eu cinste.

Stai o clipă. Vrei să-i faci cinste?

Da. Nu, serios. Mă gândeam că ne întoarcem în Mlaştină

şi că o să stăm să ne relaxăm,

că tu vei discuta cu colonelul,

în timp ce eu prepar băuturile.

- Eu să discut cu colonelul. - Da, ştii...

în timp ce eu prepar băuturile.

- Haide. - Sigur. Cine ştie? Ar putea fi amuzant.

O să ne distrăm de minune. După dv, dle.

Apropo, dle colonel, McAvoy... a supravieţuit.

- Cine? - McAvoy,

puştiul dinăuntru. E bine.

McAvoy. Ai făcut treabă bună.

Ai făcut treabă bună.

O să ne distrăm pe cinste.

- Cine e gata pentru tura a doua? - În afară de mine.

Parcă ar mai merge una să-mi liniştesc stomacul.

Ai o problemă la stomac?

Probabil e de la mâncarea proastă de aici.

Nu poate fi asta. Mâncarea noastră ucide pe loc.

Bun şi sec.

Exact ca ultimul.

- Mulţumesc. - Daţi-l încoace, dle colonel.

Mulţumesc, domnilor.

Unul mie, unul ţie.

Nu suntem chiar aşa de diferiţi.

Aşa e. Suntem de părţi opuse ale aceluiaşi gard.

Nu, are dreptate.

Suntem în aceeaşi oală.

Ca şi chirurgi, sacrificăm ţesuturi pentru a salva întreg organismul.

Tu sacrifici o parte din oameni pentru...

Dar ce câştigi din asta?

Un deal. O stâncă, ştii.

Aşa. Vezi? Practic suntem la fel.

Doamne! Ce doare!

- Iar stomacul? - Da.

Ia să văd.

Unde doare? Aici?

- Aici. - Doamne!

O gastrită severă. Probabil o să te ţină la pat câteva zile.

Ţi-ai scos vreodată apendicele?

- Nu. - Apendicele?

Da, apendicită acută.

S-ar putea să vă ţină pe tuşă 1-2 săptămâni.

Două săptămâni?

Mă vor trece în rezervă.

O să... o să-mi pierd batalionul.

- Cu siguranţă e apendicele. - O clipă.

Vrei să-l deschizi şi să-i scoţi apendicele?

Pot să i-l scot şi pe gât,

dar ar însemna încă două săptămâni.

Dumnezeule. Nu sună bine.

Ce trebuie să fac, Sherman?

Câte scheme crezi că mi-au rămas?

Uită-te la mine. Vorbesc cu o păpuşă idioată.

Vezi? Am de gând să-l folosesc.

Râzi de mine, da?

Nu mă crezi în stare s-o fac?

Dacă nu se poate altceva, măcar mă va face să mă simt bine.

Ia de aici, dle colonel.

Asta e.

- Bine. Haide. - Ce se întâmplă?

Sfinte Toledo!

Uşurel, d-le colonel.

Aşa e. Şi el e colonel.

Doamne! Ce-a păţit?

Nu ştim încă.

- Apendicită acută! - Poate e doar o gastrită.

Dar poate fi apendicită! Oricum, e foarte bolnav.

Ce ai făcut?

Ce naiba crezi că faci?

Îi scot apendicele tipului.

Te pui la halat sau ce faci?

Vrei să scoţi un organ sănătos.

Nu, cred că apendicele lui e la fel de bolnav ca şi mintea lui.

Doctorii nu trebuie să dezmembreze corpurile.

Trebuie să le asambleze.

De ce? Pentru ca tipi ca el să le dezmembreze din nou?

L-ai auzit.

Mâine o să-i ducă pe puştii ăia pe deal

şi o să ni-i trimită înapoi bucăţi.

Omul e nebun. Dar asta nu înseamnă că ceea ce faci tu e bine.

Unele lucruri sunt greşite, şi aşa vor rămâne.

Bine. E o greşeală.

Dar mâine vor fi cel puţin 100 de băieţi în viaţă.

- Spune-le lor cât de greşit este. - La naiba!

De ce nu-l înjunghii pur şi simplu?

Tăierea unui corp sănătos înseamnă mutilare!

Nu mă lua aşa.

N-ai auzit de doctori care fac operaţii inutile?

Nu ai auzit niciodată?

Şi pentru ce? Pentru câţiva bănuţi.

În regulă. Să presupunem că-l înlături de la comandă.

Cum va fi tipul trimis în locul lui?

Va fi mai bun decât individul ăsta. Trebuie să fie.

Nu poţi fi sigur, nu-i aşa?

O să-i iau pe rând! Ce am de pierdut?

Simţul propriei demnităţi!

Eşti medic uman.

Dacă tai un organism sănătos,

te vei urî pentru tot restul vieţii.

Mă urăsc de pe acum! Mă urăsc, te urăsc,

urăsc toată viaţa de aici.

Dar dacă-l pot scoate din uz pe nebunul ăla printr-o simplă apendicectomie,

o să mă pot urî cu conştiinţa împăcată.

Bine. Dacă vrei să te joci de-a Dumnezeu, fă-o singur.

Bine. Dacă vrei să-mi mai predici despre asta, pune-ţi o mască.

Nu vreau să-mi asum nici cel mai mic risc de a-l infecta.

Deci?

Era roz, perfect sănătos şi l-am aruncat la gunoi.

Măcar nu ne va mai trimite clienţi pentru o vreme.

Radar a trecut pe aici.

În 10 minute ne trimit un lot de răniţi.

10 minute?

Atenţiune tot personalul.

- Timpul zboară. - Regret, oameni buni.

Triajul în curte. Pare o rundă grea.

Ai tratat un simptom.

Dar boala îşi continuă cursul.

Să mergem, Hawk.

Părinte, trebuie să-ţi vorbesc. E foarte important.

Sigur. Diseară după vecernie?

Nu, nu, nu. Acum. Nu mai pot aştepta, părinte.

Trebuie să-mi iei astea.

Sunt un pericol în mâinile mele.

Ce miroase ca o găină moartă?

Această găină moartă.

Părinte, urăsc să recunosc şi mă detest pentru asta,

dar am dat în ocultism.

Înţeleg. Cu toate astea nu pare ciudat, din partea ta.

Nu înţelegi. Am pus ăsta aici,

şi bum! I-am dat colonelului Lacy o apendicită.

Dar n-am vrut. Era menită pentru colonelul Potter.

Te rog, ia-mi astea înainte de a mai face rău cuiva.

Klinger, a fost doar o coincidenţă.

Dar dacă te face să te simţi mai bine,

Orice, numai nu găina.

Bine. O să i-o înapoiez bucătarului.

Subtitrarea: Lucian Fieraru