Original subtitles

Atenţiune. Atenţiune, personal.

Cantina e închisă în această după-amiază

pentru şedinţa personalului medical.

Din păcate, se va redeschide

pentru cină la orele 17.

Începem şedinţa. Probleme mai vechi?

- Da. Pot să plec acasă? - Stai la rând după Klinger.

Probleme noi.

Plângeri? Ciripiţi acum.

Mulţumesc, maior. Am lista ta.

Din nou

protestez faţă de lipsa criminală

de intimitate din această unitate.

Nu putem avea latrine separate

pentru ofiţerii cu grad mai mare de căpitan?

Ba da, le construiţi tu şi cu Margaret.

Rândul meu. Triaj.

Prea multe discuţii.

Hotărâţi-vă şi apoi acţionaţi.

Eu îmi fac partea, dar nu mă ascultă nimeni.

Tu, de exemplu. Nu face istoricul.

Pune diagnosticul şi mergi mai departe.

Maior Houlihan.

Ce-am făcut?

Margaret, lasă paranoia.

Colonelul ne ia la rând.

Spune-le infirmierelor să nu ezite

să care tărgile, dacă e nevoie.

Unele sunt mai puternice decât mine.

Îmi spui cum le cheamă?

Corespondenţa, dle.

O las în birou

sau vă deranjez acum?

Radar, mai târziu, mai târziu.

Da, dle. Las vederea asta

cu nepotul tău la tine pe birou.

Pauză de corespondenţă.

Şedinţa se suspendă.

- Doi. - Trei.

Se aprobă.

Ne vedem la anul în Atlantic City.

Uau! Uite-l pe micul Corey.

Ce mare s-a făcut.

Da. Are 25 de kilograme.

Da, umblă peste tot

şi îi place să prindă gândaci şi să-i mănânce.

Atât am citit, dle. Iar fiica ta te iubeşte.

Sunt divorţată.

Ce?

E oficial.

Hotărârea definitivă de divorţ.

Sunt oficial divorţată.

Felicitări, Margaret.

Sau condoleanţe. În funcţie de situaţie.

Margaret, asta-ţi doreai, nu?

Margaret?

Da, da!

Aştept de luni de zile.

Elicoptere. Pline.

Oameni buni, a fost jumătate de lecţie.

Hai la răniţi.

Scuze că stric bucuria, doamnă.

Dră Houlihan, eşti de serviciu.

Da, da.

Îmi revin greu după vestea asta bună.

Bine.

Hai, Winchester.

Asta-ţi spuneam.

Mişcă-ţi fundul.

Colonel, apreciez grija pentru viteză,

dar obişnuiesc să...

Reformulez: mişcă!

Nu te-ncurci în cuvinte.

La radiografie imediat.

Vai, iartă-mă! Scuze.

Am nimerit la ora de vârf.

Da, situaţia e gravă, din cauza războiului.

Lt. Linda Nugent, noua infirmieră.

Spune-mi unde mă duc şi ce fac.

Oh, da. Maior Houlihan!

Îţi spune ea unde te duci. La asta se pricepe.

Maior Houlihan, ţi-o prezint pe noua noastră Nugent care e...

Adică e... lt. Nugent, noua noastră infirmieră.

Du-ţi echipamentul şi vino la mine imediat.

Sunt administratorul unităţii.

Dacă ai nevoie de ceva, la mine vii.

Oh, mersi. E bine să ai un prieten.

Oh, da. Păi, e frumos să fi avut.

Maior Houlihan, sângerează.

- Mă ajuţi s-o opresc? - Da, doctore.

Bagă viteză, Margaret.

Nu aşa se face, colonel?

Nu vreau să mă respecţi, Winchester, ci să mă iubeşti.

Aspiră.

Suntem trataţi ca nişte sclavi.

Căraţi barca. Ridicaţi targa.

Spune ce gândeşti, ai nevoie de avocat.

De ce nu râzi, Margaret?

Bureţi.

Eşti o companie fantastică azi, Margaret.

Relaxează-te, Charles.

Are şi ea rănitul ei.

Iar aici e sala de operaţii,

pe care, desigur, o folosim ca sală de operaţie.

Războiul devine foarte popular.

La jumătate de oră, încă o rundă.

Radar, când pleci,

lasă astea la magazinul de suveniruri, te rog.

Le place să râdă de tine.

Bun, caporal. Preiau eu.

Dacă doriţi, dnă,

o pot conduce eu pe aici.

Pe tine cine te conduce?

Nu vorbeşte serios.

Ieşi.

Dar ea poate.

Maior, am auzit multe despre 4077

şi sunt mândră că am venit.

Fii atentă şi prinzi din zbor.

Hotărârea de divorţ i-a amorţit capul.

Poate ar trebui s-o invităm în Mlaştină

la un pahar de antigel.

Nu. Cred că acum are nevoie de oameni.

S-o ducem undeva

unde e muzică şi zgomot şi râsete.

Crezi că putem intra la comandament îmbrăcaţi aşa?

O idee grozavă c-am venit aici.

Vă mulţumesc că m-ajutaţi să uit.

Cu plăcere. Ce să uiţi?

De fostul meu soţ, cum îl cheamă.

Margaret, vrem să te înveseleşti.

Da, hai să fim fericiţi.

Părinte, cânţi ceva mai săltăreţ?

Ce zici de "Cântec de leagăn pe Broadway?".

Asta cânt acum.

Bine, părinte. Mai încearcă.

Trebuie să vă spun ceva.

Când am văzut actele de divorţ,

parcă a murit o parte din mine.

Iar acum, după ce şocul a trecut,

realizez că am toată viaţa înainte!

Margaret, nu mai vorbi aşa.

Ai toată viaţa înainte.

Să zicem că trebuie să iei viaţa de coadă

şi... şi... tragi de ea până urlă.

Părinte, poţi cânta ceva mai lent?

O clipă.

- Radar! - Oh, bună. Acum am ajuns.

Nu stăteam aici şi nu mă holbam la tine. Sincer.

Vreau să găsesc un cântec de dans.

Pianistul nu prea cântă bine.

E părintele Mulcahy, capelanul nostru.

Nu mai cântă aşa jalnic după ce-l cunoşti mai bine.

Dansezi, Radar?

Nu. Problemă la genunchi de la fotbal.

Joci fotbal?

Nu prea. Am o problemă la picior.

Locotenent, mă gândeam.

- Dacă nu eşti... - Nugent, aici erai. Bună.

- Bună, locotenent. - Cum a fost prima zi?

Până plec, o să-mi placă.

Am auzit că eşti din Pennsylvania. Ce oraş?

Harrisburg.

- Eu din Beaver Falls. - Serios?

Uau! Am avut un rănit din Harrisburg.

Practic, suntem vecine.

Era din Harrisburg, Montana, mă rog.

Vino. Avem prăjituri în cort.

Suferea de piciorul de tranşee.

Sporovăiala începe în două minute.

- Oh, super. - Era incertă soarta lui

o vreme,

dar... l-am salvat.

CEA MAI BUNĂ ÎNGRIJIRE

Să mai bem ceva.

Sic transit, Donald Penobscott.

Regele a murit.

Trăiască Regina.

Clar.

Colonel? Colonel Potter?

Radar, dacă nu sosesc răniţi,

fugi şi ascunde-te.

Radar, ce faci...

Margaret. Margaret?

Colonel, trebuie să stăm de vorbă.

Ţi-ai pierdut minţile?

E miezul nopţii.

Ştiu că e târziu, dle,

dar am înţeles ceva

ce-mi schimbă complet perspectiva asupra vieţii!

Colonel, armata e cariera mea!

Oh.

Colonel! Colonel!

Cred că am simţit dintotdeauna,

dar nu înţelesesem,

fiindcă m-am pierdut din cauza bărbaţilor:

Donald şi înainte de el Frank şi înainte de el...

- Ţin minte, da. - Realizez, în sfârşit,

că n-am nevoie de nimeni ca să-mi trăiesc viaţa.

Deţin controlul!

Şi avansez în această armată a bărbaţilor

cât de sus poate ajunge o femeie.

Poate ajung chiar general!

Cu permisiunea generalului,

aş vrea să dorm un pic, dnă.

Pentru început, am câteva idei

despre cum putem îmbunătăţi lucrurile pe aici.

Să fim eficienţi.

Fă ce vrei.

- Serios? - Noapte bună.

Mulţumesc, colonele!

Bună dimineaţa. Am adus cafea.

Toarn-o în cană sau pe mine. Nu e nicio diferenţă.

Apa asta face zgomot.

Ştiam că ai nevoie.

- E neagră. - Uh-huh.

- Şi fierbinte. - Huh.

- Neagră şi fierbinte. - Uh-huh.

Oh, bun aşa.

Dacă ai venit să te uiţi, să ştii că mă şterg pe picioare.

Poate vrei să mai stai să vezi.

Nu, nu.

Am venit să te rog... păi...

Mă gândeam că ai experienţă, şi eu...

Dacă se pricepe cineva, tu eşti acela.

Radar, ce încerci să nu spui?

Vreau să te întreb despre... femei.

Bagă-te sub duşul rece şi-ţi spun.

Nu, nu e vorba de asta.

Cum poţi să crezi asta despre lt. Nugent?

Oh, lt. Nugent.

- Drăguţă fată. - Da.

Aş spune mai multe, dar mă pocneşti.

Hawkeye, nici nu ştie că exist.

Dar eu ştiu sigur că ea există.

Ştii, caut pretexte să fiu cu ea.

I-am furat şi becul din cort,

ca să mă cheme.

Ce pungaş.

Radar, trebuie să te calmezi.

Eşti prea agitat.

Cum adică? Sunt calm.

Las-o să-şi pună singură becul.

Nu pot, Hawkeye. E cea mai grozavă fată pe care am cunoscut-o.

Radar...

pot să fiu dur?

Cred că da.

Uneori, femeile sunt ca pâinea.

Trebuie lăsate la dospit.

Uau. Eşti sigur?

E dintr-o carte veche de bucate.

Relaxează-te.

Dă-i ocazia să te observe.

Crezi că funcţionează?

Dacă funcţionează, să-mi zici. Încerc şi eu.

Mersi mult.

Bună dimineaţa.

Bună dimineaţa.

Colonele. Bună dimineaţa, dle.

În legătură cu ce am vorbit azi-noapte în cortul dv.

- Da? - Despre viitorul tău?

- Uh-oh. - Termină, Pierce.

Pregătesc un program riguros

pentru infirmiere ca să înveţe să se ocupe de triaj,

iar doctorii să poată merge mai rapid în sala de operaţii.

Infirmierele să facă triajul?

Unele diagnostice pot fi complicate.

Maior Winchester s-a oferit, amabil,

să le facă pregătirea.

- Oh, super. - Toate vor vorbi ca el.

Poate nu e rea ideea, Margaret.

În două luni,

am putea avea cel mai bun personal din Orientul Îndepărtat.

Poate câştigăm şi campionatul.

Mă gândeam la zile, nu luni, dle,

mai ales că Lyle vine sâmbătă.

- Lyle? - Sâmbătă?

Generalul Lyle Weiskopf,

- Şeful Statului Major... - Ştiu cine e.

L-am chemat să-i prezentăm noul program.

Ai invitat un general fără permisiunea mea?

Pe acel nesuferit de general de două stele?

Nu putem pregăti infirmierele în trei zile.

Credeţi-mă, am încercat.

Nu vă daţi seama că e bine pentru noi toţi?

- Mai ales pentru unul dintre noi. - Ce-i rău în asta?

Sunt nerăbdătoare să încep o viaţă nouă.

Dacă asta vrei, te întorc cu capul în jos

şi-ţi dau palme la fund.

Maior, mă bucur că ai găsit

cu ce să-ţi alungi tristeţea de după divorţ,

dar să chemi un asemenea prostănac?

Ultimul lucru care ne trebuie e un general băgăcios.

Când vin, poate să-şi bage nasul cât vrea.

Vom fi pregătiţi. Promit.

Nici gând. Nu sunt de acord.

Prea târziu. A acceptat.

Va fi un weekend distractiv.

"Triaj" e un cuvânt francez, verbul trier,

a cerne, a separa.

Sunt trei priorităţi:

cei care au nevoie de îngrijiri imediate pentru a fi salvaţi,

cei care pot aştepta,

şi cei care... sunt fără speranţă.

Ştiu ce înseamnă triaj, maior.

Dacă vrei să vorbeşti de pe margine, maior Houlihan,

te rog să te duci la un club de noapte.

Continuă, te rog.

Aici avem o leziune la cap.

O leziune Lilly Dache.

E clar că pacientul delirează,

ceea ce indică un posibil hematom subdural.

- Prioritate? - Primul, da?

Nu am întrebat pacientul.

Prioritate... unu.

Vedeţi? Ştiam eu.

Următorul.

Pacientul e rigid,

deci putem presupune că e într-o stare profundă de şoc.

Dar nu se vede nicio leziune.

Se plânge doar că îl doare umărul stâng.

Da, mă doare umărul stâng.

Suntem nedumeriţi.

După un nou consult,

observăm o zonă purpurie în partea stângă a umărului.

Traumă fără semne.

Poate splina ruptă.

Morala: nu vă lăsaţi păcălite.

Aici avem un caz toracic.

Bună, Radar. Ce faci?

Radar?

Oh, bună. Oh, vai, scuze. Nu te-am observat.

Sunt foarte relaxat.

Oh, se presupune că eşti inconştient.

Nu, nu sunt inconştient. Sunt doar foarte calm.

Radar, eşti supărat pe mine, sau ceva?

Nu. Nu, nu sunt supărat pe tie.

De ce să crezi că aş fi...

Doamne, încep să mă agit.

Radar, mai bine te las în pace.

Oh, nu! Nu, nu trebuie. Nu sunt agitat.

Sunt un agitat relaxat. Doamne!

Drepţi! Pregătirea pentru inspecţie!

Doamnelor şi domnilor, generalul Lyle Dumbkopf.

Mulţumesc, Cato. Unde sunt fetele?

- Unde sunt fetele? - Vreţi fete? Vreţi fete?

Suge burta! Scoate pieptul în afară!

Tu aşa să stai!

- Lasă-mă în pace! - Hai să ne luptăm.

Joacă sceneta asta ieftină în altă parte.

Scenetă ieftină?

Avem treabă.

Să-l împuşc, mon general?

Ar scăpa prea uşor. Încuie-l în bucătărie.

Gata. Pleacă. Pleacă de aici!

Cato, sună retragerea.

Dispari!

Nu mă mai întorc.

- Hai! - Afară!

Putem continua?

Domnule, sunteţi ocupat?

Niciodată ocupat pentru întreruperi grosolane.

- Ce e? - Da.

Am ceva în cap.

- Şi vrei să ţi-l scot? - Ce?

Continuă.

Um, aş vrea să te întreb...

dacă ai vrea să impresionezi o fată

de care eşti foarte impresionat,

ce ai face?

Vai, o întrebare chiar problematică,

dar nu se ocupa Pierce

de această etapă particulară a copilăriei tale interminabile?

Dacă nu vrei să mă ajuţi, spune-mi şi gata.

Am venit

fiindcă ştii o mulţime de cuvinte şi chestii şic.

De exemplu, "etichită".

"Etichită".

Da, înţeleg. Aha.

Dacă ar exista o fată

căreia să doresc să-i captez interesul,

mai întâi aş afla care e acel interes.

Apoi aş zăpăci-o

cu câte ştiu.

Să zicem că are o pasiune pentru Shakespeare.

Caz în care aş duce-o într-o grădină scăldată de lumina lunii,

să zicem, spaţiul viran din spatele blocului operator,

şi i-aş şopti în urechea în formă de scoică,

"Încet! Ce străluceşte acolo oare."

"E răsăritul, iar Julieta e un soare."

"Răsari, o, soare sfânt! Ucide luna. N-o vezi că se întunecă, întruna?"

Asta aş face.

N-am nici ceva mai vagă idee ce vei face tu.

Haideţi! Repede.

Generalul Weiskopf soseşte în două ore,

şi vreau perfecţiune.

Sau mai mult!

Scuze, maior.

Vorbesc în numele celor răniţi mai grav,

ar vrea să-şi întindă picioarele

şi să meargă... într-un loc.

Bine, bine. Dar ai grijă să fie ordine.

Cazurile cele mai urgente intră primele.

Binecuvântări, maior.

Oh, Lyle! Nu acum trebuia să vină!

- Dle general, bun venit la 4077. - Drepţi!

Impresionant, maior, impresionant.

Oh, vă rog, răniţii să rămână pe loc.

Nu sunt răniţi, dle.

Fac pe răniţii la cursul de triaj.

Triaj, ei? Desigur.

Repaus, toată lumea în repaus.

Margaret, mă bucur să te văd din nou.

Şi eu, Lyle.

Programul e foarte important pentru mine.

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc că ai venit.

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc că m-ai invitat.

- Mulţumesc. - Eu îţi mulţumesc.

General Weiskopf.

- Mă bucur să te revăd. - Aha.

Ai o mulţime de gropi pe drum.

Îţi zdruncină rinichii. Sper să le astupi până plec.

Când ar fi asta, dle general?

Nu ştiu.

Sunt multe de văzut aici.

Maior, prezintă-mi

- noul tău plan. - Da, dle.

Sherman, aş vrea să văd schema de organizare.

Lucrurile nu par a fi puse la punct.

Ah! Generale, prinde-l!

- Oh, Klinger! - Văd...

Cine sau ce e aia?

Tipul care astupă gropile, generale.

Salut, locotenent. Ocupată?

Foarte. A sosit generalul,

iar eu trebuie să aranjez aici pentru maior Houlihan.

Corect. Îţi plac iepurii?

Radar, te rog, trebuie să termin.

- Ce să-mi placă? - Iepurii.

Mă gândeam că poate

te interesează.

De exemplu,

iepurii nu înghit imediat ceea ce mestecă.

Aşteaptă până se înmoaie,

ţin în obraji.

- Serios? - Da.

Ştii de ce-şi mişcă nasul?

Ca să gonească paraziţii.

Nu, dar e un răspuns bun.

Radar, te rog, trebuie să termin.

Ai dreptate. Poate ne vedem mai târziu

şi îmi spui la ce te gândeşti.

- Radar, te rog! - Atenţiune, personal.

Vin elicoptere. Nu e o simulare.

E real, oameni buni.

Scuze. N-am timp de vorbit acum.

Femur lacerat. Pune-l la plasmă.

Duceţi-l direct în sala de operaţie. Aveţi grijă

ca bandajul să fie strâns.

Bun, Kellye, ce avem?

Femur fracturat.

Am cerut sânge. Poate să aştepte.

Bun diagnosticul, Kellye.

Oh, doctore!

Da, aici sunt.

Probabil pneumotorax, dar nu sunt sigură.

Asta are. Bravo.

Brancardieri, pneumotorax, prioritate unu.

Mişcaţi-vă rapid.

Am verificat diagnosticele infirmierelor.

Se descurcă. Hai la spălat.

Potter, ai infirmiere foarte bune.

- Sunt impresionat. - Aşa şi trebuie.

Maior, bravo.

Mulţumesc, dle.

Mai sunt răniţi! Să mergem!

Sunt terminată.

Nu-mi vine să cred că durează aşa mult în sala de operaţii.

Dura şi mai mult dacă nu ajutam la triaj.

- Am fost grozave, nu-i aşa? - Da.

Intră.

- Bună, Radar! - Bună.

Locotenent Baker, aş dori

să vorbesc cu lt. Nugent între patru ochi.

Nu accept refuzuri.

Doar dacă nu faci uz de gradul tău,

caz în care te aştept afară, Linda,

chiar dacă amândouă sunteţi locotenent,

şi nici n-am să plec.

Bine, caporal Hellcat.

Sunt afară.

E valabil şi pentru tine.

Suntem, oficial, singuri, Radar.

Da. Aham. Ascultă...

probabil că n-ai observat,

dar... încerc să te fac să mă placi.

Am încercat tot ce ştiu şi alte chestii,

şi... şi am obosit să mai încerc,

aşa că vreau să lămurim ceva.

Vrei să ieşi cu mine sau nu?

Da.

Bine. Să uităm.

Dacă nu sunt suficient de bun pentru tine... Vrei?

Am spus că da.

- Ai spus? - Da.

De ce nu mi-ai spus până acum?

Nu m-ai întrebat.

Oh, da.

Cred că mă gândeam mereu

la ce chestii să mai spun

ca să te impresionez.

Radar, nu trebuie să mă impresionezi.

Îmi placi când nu impresionezi.

Vai, mulţumesc.

Uau!

E cel mai frumos lucru care mi s-a spus vreodată.

Lyle, sunt mândră de infirmierele mele.

Iar eu sunt mândru de tine.

Totul vine de sus în jos,

la fel ca acest whiskey de 12 ani.

Au făcut totul aşa de bine.

În cinstea ta, Margaret,

şi a echipei tale minunate.

- Să vorbim despre tine. - Oh, nu.

Am vorbit destul despre mine.

Şi despre viitorul tău.

Ce ziceai de mine?

Am un post liber la spitalul din Tokio,

pentru locotenent-colonel.

Dar eu sunt maior.

Aici eşti maior, dar în Japonia...

Putem face lucruri minunate împreună.

Sigur că putem.

Program de triaj pentru infirmiere la toate unităţile din Coreea.

- Dacă avem timp. - Oh, Lyle!

Mai întâi divorţul, acum asta. E...

E ca şi cum o minunată uşă s-a deschis în viaţa mea.

Uşa a fost mereu deschisă, Margaret.

Nu trebuia decât să intri. Va fi ca în vremurile bune.

Cine romantice la cantina ofiţerilor,

plimbări în răcoarea nopţii printre cireşii înfloriţi.

Apoi la mine, bem un păhărel şi jocul

de-a prizonierul evadat şi soţia paznicului.

Ăsta e motivul promovării?

Oh, nu. Nu, nu, nu, nu. Promoţia e legitimă.

Te fac colonel.

Colonel care se ocupă de budoarul tău?

Sunt infirmieră-şefă

şi sunt al naibii de bună!

Ce crezi că a fost cu

demonstraţia asta?

Pe loc repaus, maior.

Ştii cum e jocul ăsta.

Tu mă freci pe spate, eu te frec pe spate.

Mă frec singură pe spate, mulţumesc.

Cum îţi permiţi să presupui aşa ceva!

Oh, termină, Margaret. Ştii foarte bine.

Tu ai talent. Eu am influenţă.

Împreună ne putem distra bine.

N-ai fost atent, generale.

Nu mai sunt o pradă uşoară.

Găseşte-ţi altă jucărie.

Mâine dimineaţă ai să regreţi.

Ieşi afară din cortul meu, generale.

Eşti sigură?

Afară! E un ordin!

Bine... dnă maior.

În cinstea mea.

Radar, vrei să dansăm?

Nu, nu e indicat.

Ştii, genunchiul.

Radar, sunt infirmieră.

Dacă păţeşti ceva, te tratez.

În cazul ăsta, pot să risc.

- Eşti gata? - Da, pentru orice.

De ce se uită toţi la noi?

Oh, se uită?

Poate fiindcă vin aici

cu o mulţime de fete,

şi vor să vadă cu cine ies.

Radar, nu începe iar.

Sau poate pentru că am venit

cu cea mai frumoasă fată din unitate.

Subtitrarea: Olga Codreanu