Original subtitles

Pierce. Pierce.

Te rog, încă cinci minute, dragă.

Sunt colonel Honey.

De când eşti aici, băiatule?

Nu ştiu. Cine e preşedinte?

Ştiu că eşti tare obosit...

dar ai să te simţi mai bine

după o gură de cafea fierbinte şi un duş rece.

Nu, colonele, acum îmi spuneai să mă duc să mă culc.

Scuze. E o conferinţă în dimineaţa asta.

Îţi dau doi dolari să iei notiţe pentru mine.

Două motive să participi.

Unu, se prezintă o nouă tehnică în cardiologie...

şi doi, ar fi un gest frumos faţă de comandantul tău,

care-ţi poate face viaţa un calvar, dacă vrea.

Colonel, mi-e somn de nu ştiu câte săptămâni.

Moş Ene ameninţă că mă scoate din traseu.

Ştii că nu ţin la prezenţă, dar tipul e tobă de carte.

Aştept să publice o carte.

Săptămâna viitoare vine proctologul,

ai voie să lipseşti.

Nici nu mai sunt locuri la el.

Colonele...

Nu sunt expert, dar când mergi,

n-ar trebui ca un picior să fie în aer şi celălalt jos?

În 10 minute la mine în birou, şi vezi-ţi de treabă.

- Iar flebita? - Nu.

Dacă te supără, de ce nu stai în pat?

E ceva superficial.

Fără mine, unitatea asta se duce de râpă.

Omul de neînlocuit.

Cheagurile de sânge se pot agrava, mai ales dacă le ai tu.

Fără supărare, am consultat deja doctorul... Pe mine.

Sunt bine.

Parcă e mlaştina Okefenokee.

Nu mânca aşa, cu degetele.

Poate dai de-un crocodil.

Dacă mă caută cineva, sunt în sosul de mere.

E ridicol.

Asta este.

Mă refeream la conferinţă.

Un babalâc de la spitalul Tokio,

cu creierul în posterior, va ţine o conferinţă-sedativ

întreruptă doar de memoria lui fragilă.

Bună dimineaţa şi ţie.

Ai aprobat vreodată ceva în afară de faptul că te-ai născut?

Greu de zis.

Salut, băieţi! Frate n-am noroc.

Săptămâna asta cine eşti, "Rosie the Riveter"

Am ajuns la 8:15. Timp berechet să prind autobuzul, nu?

Îmi duc mingea de bowling la Adolph's Sporting Goods,

şi începe să dea găuri fără să mă întrebe.

Acum mingea de bowling are şase găuri.

Ştiţi cum?

O arunc şi vine înapoi.

Ce spun eu echipei?

I-auzi, care echipă?

Ştii, Ernie's Pizza Inferno.

Înţeleg. Suntem în Toledo.

Imposibil. Nici mort n-aş merge în Toledo.

Ştiu cine eşti, dle Winchester, portarul de la hotel Commodore Perry.

- Te recunosc după uniformă. - Nu te lăsa, Charles.

Nu mă băga pe mine în mascarada ta dementă, caporal.

Caporal?

I-au dat uniformă, şi acum se crede în armată.

Dacă mai scoţi o vorbă, îţi fac raport.

Ce v-am zis, dacă vorbesc cu un necunoscut,

în restaurantele astea ieftine, se dovedeşte a fi nebun.

Opreşte autobuzul! Ne vedem la berărie.

Există păreri diferite

despre metoda recomandabilă

pentru a trata leziunile penetrante ale inimii.

Domnilor.

Scuzaţi întârzierea. A fost total intenţionată.

Probabil eşti căpitanul Simmons. Nu poţi fi căpitanul Simmons.

Maior Winchester, căpitan Simmons.

Chiar eşti căpitanul Simmons.

Mă tem că da, scuze că sunt aşa tânăr.

- Nu-i nimic. O să-ţi treacă. - Continuă, băiete.

La spitalul din Tokio, considerăm că pericardiocenteza

e unicul tratament necesar.

În schiţa A, un ac mare e inserat în sacul pericardic.

E menţinută sucţiunea constantă.

Primul truc e să ştii

când se opreşte avansul acului.

Truc? Deloc.

Se opreşte când se simte rezistenţa

ţesutului, corect?

Nu prea, dle. Când mişcarea miocardului

e transmisă spre degete şi apare sângele închis la culoare.

Ai ceva de învăţat.

Dacă acum e bun, Charles, să vezi după ce i se schimbă vocea.

Dacă reapare tamponada, se recomandă operaţia.

Apoi, cu pericardul deschis, cheagurile de sânge sunt îndepărtate.

Scuze, tinere.

Îndepărtarea cheagurilor în maniera asta

ar putea provoca o hemoragie.

Eu n-aş face aşa.

Tu nu, dar eu da.

Îmi asum riscul.

Poftim?

Repetă-i, te rog. Are păr în urechi.

În caz de hemoragie, localizezi rana,

aplici presiune, înlocuieşti sângele cât mai rapid şi apoi suturezi.

Căpitane, până şi veterinarii ştieu că astfel

creşte riscul de fibrilaţie ventriculară.

De aceea se administrează procaină sau Pronestyl intravenos.

Încearcă, doctore.

Încearcă tu, băieţaş.

Notezi, Pierce?

Sigur. "Încearcă, doctore."

- "Încearcă tu, băieţaş." - Te verificam.

- Scuze, domnilor. - Elicoptere, nu?

Ştiu, ştiu, dar vin elicoptere.

Şcoala s-a terminat. Salvaţi de clopoţel.

- Dle, iar şchiopătaţi? - Nu şchioapăt.

Am un picior preferat.

Mai poate aştepta. Radiografie.

Frate, să pună un indicator de stop.

E cea mai periculoasă intersecţie din Ohio.

Leziuni abdominale. Pregătiţi-l.

Are răni multiple. Repede!

- Cum e? - Superficial. Poate aştepta.

Bun. Aşezaţi-l aici şi daţi-i ceva de durere.

Strânge bandajele. Ăsta va fi operat de unul.

Doamne. De unde începeţi?

De oriunde şi apoi continuăm.

- Aşa e mereu? - Nu.

Comparativ cu săptămâna trecută, acum e picnic.

Şrapnel şi femur facturat. I s-a dat morfină?

Un sfert, doctore.

Mai dă-i un sfert şi mai poate aştepta.

Cât de tare trebuie să ţipe ca să-i luaţi?

Primii sunt cei care nu ţipă.

Rămâi aici, băiatule.

Realitatea nu e aşa elegantă ca diagrama, nu?

Ofiţer, am văzut totul.

Îmi duceam rufele la curăţătorie la Larry...

Valea, dle de la 9 la 5, sau te arestez pentru vagabondaj.

Puţin respect, ofiţer. Salariul tău e plătit din buzunarul meu.

- Valea! - Ţi-am reţinut numele!

Gata cu pauza. Avem multă treabă.

Păşeşti foarte drăguţ, colonele.

Îmi ţii lecţii?

- Doare, nu-i aşa? - Mă uit la tine.

Băieţi, sunt impresionat că vă pasă de mine.

Terminaţi.

Colonelul se va bucura să afle

că îmi e indiferent cum se simte, aşa cum îi e şi lui.

Nu credeam că voi spune asta, dar vreau să-ţi văd piciorul.

- Uită. - Hai, colonele.

- Nu ne clintim de-aici. - Hai, stai jos.

Să-ţi văd piciorul.

Felicitări, colonele.

Ai pulpa cât a unei vaci zdravene din Jersey.

Taur!

Bine, taur. Dar nu intri în sala de operaţie.

Intru unde vreau eu. Nu mă doare.

Colonele, de data asta nu te ridici.

Ni se întâmplă tuturor, până la urmă.

Nu vă las fără o mână la operaţii.

Stai liniştit. Simmons încă n-a plecat.

Simmons? Ţi-ai pierdut...

O idee excelentă.

Nu chiar excelentă. Băiatul n-a mai fost în tranşee.

Nu-ţi face griji, colonele.

Precis că Simmons te poate înlocui cu brio

în sala de operaţie.

Îl voi ajuta personal.

Mă pot sprijini de masă.

Hopa sus.

Citeşti despre asta în ziarele de dimineaţă, colonele.

Mă duc după Simmons.

Sper că acest neofit precoce nu ne va păta iremediabil renumele.

Cu un vultur ca tine prin preajmă, nicio şansă.

Vezica e toată perforată.

- Fir 3.0 cromic, soldat. Bagă. - Anulează.

Căpitane, n-avem timp să coasem toate găurelele.

Scoţi vezica perforată şi suturezi capetele.

Chiar dacă se pierd 60-90 cm?

Exact. Mai aşteaptă şi alţii.

Oamenii au familii. Intestinele, nu.

Maior, vocea ta ar avea greutate mai mare

dacă ai vorbi cu oamenii normal, nu de sus.

Fără grijă, căpitane. Faci bine ce faci.

Când a venit aici,

şi maiorul Winchester a avut probleme cu procedurile de urgenţă.

- Nici la toaletă nu se ducea singur. - Căpitan, te rog.

Scuze, părinte.

Ştiu cât de mult s-a străduit Charles.

Pierce nu se poate abţine, Simmons.

E specialitatea lui. Are diplomă în scatologie.

Kellye, închide tu, te rog.

Nu pare complicat.

Dar dacă ai probleme, sunt pe aici.

Fac anastomoză la capete.

Daţi-i un trabuc.

Să nu arunci scrumul în pacient.

Maior? Scuze, stai în lumină.

Lasă-te în jos, Charles.

Gratitudinea ta mă copleşeşte.

Unde e cetăţeanul din Toledo cu radiografia?

- Dle Klinger! - Uitaţi pozele, dle Pierce.

E un aparat pe cinste.

Liliecii sunt ocupaţi în seara asta.

Te rog să mă plăteşti. Vreau să ajung repede acasă şi să mă schimb.

Avem şedinţă diseară, depune jurământul unul baban.

Vezi la maşină. E una de 25 de cenţi în torpedo.

- Să nu te joci cu lanterna. - Da, dle.

- Mulţumesc, dle Pierce. - Isteţ băiat.

Perforaţiile astea nu se mai termină.

Ce aiureală. Mai am nevoie de pense.

Ştiam eu.

Copil minune sau nu, aici nu e ca la Tokio.

Termini de bandajat, Kellye?

Bine, băiatule.

Termină rezecţia

şi suturez eu restul.

Asta e, dacă e, e-n regulă?

Nu, mulţumesc, maior. Fac eu rezecţia.

Căpitane, înlături prea mult din vezică.

Nu vă faceţi griji, dle. Rezecţiile nu sunt una lângă alta.

- Simmons, nu eşti atent. - Nici tu, Charles.

Mi se pare că ştie ce face.

Nu-mi cere părerea, Charles. N-o să-ţi placă.

Bine, Faceţi ce vreţi. Jucaţi-vă cu domnul doctor debutant.

Ce are cu mine?

Eşti tânăr, inteligent,

şi mai rău, ai dreptate.

Colonele, ce faci la biroul tău în biroul tău?

Tu şi piciorul tău ar fi trebuit să fiţi la pat.

Piciorul se simte bine.

În plus, am un spital de condus.

La naiba! Pierce şi Hunnicutt spun

că trebuie să ai grijă de "blefită".

Am. Uşi de-aici.

Nu, dle. Niciun "uşi de-aici".

Nu-mi pasă că ţie nu-ţi pasă că mie-mi pasă,

dar îmi pasă dacă-ţi pasă sau nu şi e valabil pentru toţi din unitate.

Radar, adună-ţi grijile şi lasă-mă.

Nu înainte să pleci tu.

Căpitanul Pierce spune că piciorul tău e bolnav,

şi dacă nu stai în pat, se agravează.

Dă-l în rahat pe Pierce. E ca o cloşcă.

Cunosc locul ăsta,

dacă lipsesc, nu se face nimic.

Au făcut, dle.

Am semnat ieri formularele de mâine.

Suntem la zi până săptămâna viitoare.

Poţi să şi operezi?

Nu, dar operează căpitanul Simmons şi e foarte bun.

L-a pus la punct pe maior Winchester.

Radar, căpitanul Simmons a plecat.

Ştiu, dar e la unitatea 8063.

La două minute cu elicopterul.

Îţi spun eu, dle. Nu avem nevoie de tine.

- Nu? - Deloc.

Toţi spun că Simmons e la fel de bun ca ceilalţi.

Aşa spun?

N-a fost niciodată aşa linişte în sala de operaţii.

Mergem în pat?

Bine, Radar. Dar trebuie să mă ajuţi.

- Bine. - Bătrânul picior mă doare rău.

Gata. Ia uite.

Vai.

Speram că trece dacă-l înfăşor în prosop.

- Ceva bun de citit? - Da, interesant.

Măcar atât. E şase dimineaţa.

Ce e? "Lady Chatterly în vizită la băieţi"?

Cam aşa. Ultimul număr din Dialog Medical.

Nu te mai chinui. Ştiu care-i finalul.

Peter Pancreas se căsătoreşte cu Prinţesa Pelvis.

Au doi copii şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Poate ai dreptate. Am să caut în anexă.

De ce toceşti? Ai obţinut deja postul.

Nu strică să ştii noutăţile.

Poţi rămâne în urmă.

Te-a impresionat tânărul chirug, aşa-i?

M-a speriat rău, atâta tot.

E mai tânăr ca noi,

e la curent cu ultimele evoluţii deci să-mi dai şi mie cartea.

Nas roşu.

Bun venit la Skid Row.

20 de cenţi pe seară, DDT inclus.

Iar şi-a băut minţile.

A treia noapte la rând.

Price. Honeycomb.

Vorbeşte alcoolul.

Ruinat de un amărât de chirurg.

Iar începe.

Viaţa mea se face scrum.

Da, dacă mai respiri mult pe sobă.

O carieră strălucită se face ţăndări.

Din cauza acelui Potter.

Mă ţine aici până mi se "aftrofiază" talentul,

şi apoi îl trimite pe micuţul Bobby Shafto

să mă umi-mi-lească.

Îi arăt eu lui.

Într-o zi, va fi mai bătrân ca mine şi am să-l pun la punct.

Nu poate să meargă nici pe-o linie strâmbă.

S-a terminat. S-a terminat.

Totul e să nu se termine cu patul meu.

Ce?

Puteam printre cei mai buni zece chirurgi din lume.

- Termină. - Acum sunt un gunoi.

Sunt mort.

Charles, eşti un chirug talentat, dotat, beat. Du-te în pat.

- Haide, haide. - Sunt în pat.

Hai cu tata. Hai cu tata.

- Ameţeală. - Afară! Du-l de-aici!

- Unde mergem? - La duş.

Să ne grăbim.

Intră, Radar.

Bună dimineaţa, dle. Cum de-ai ştiut că sunt eu?

Eşti singurul care bate la uşă.

- Acum te dai jos din pat. - De ce?

Primii paşi. Nu mai ştii?

Doctorii au spus că după două zile

poţi merge la micul dejun.

Nu mi-e foame.

Azi au cereale Wheatena,

calde şi bune.

Dar trebuie să te grăbeşti.

Spune-le să trimită un bol.

Colonele, trebuie să-ţi foloseşti piciorul,

altfel, devine nefolositor.

Plus că umflătura s-a retras,

cu cât calci pe el mai mult, cu atât se dezumflă mai repede.

Nu vrei să te faci bine?

Mersi, băiete. Dacă am nevoie de tine, sun.

Da, dle. Sigur?

Radar, gamba încă nu e bine.

Lucrurile merg şi fără mine.

Aşa cum zici mereu,

e şi căpitanul Simmons, nu-i aşa?

Da, sigur, dar...

Lasă-mă să mă întorc la Zane Grey înainte să-l prindă haiducii.

Colonele, nu vreau să mă folosesc de gradul meu,

mai ales că nici nu pot, dar, ca prieten...

Apreciez, băiete.

Da, dle.

Hai, Charles, încă puţin. De data asta, în gură.

Aşa, aşa. Bravo.

Prea târziu pentru cafea.

O ţigară şi plutonul de execuţie, vă rog.

N-o scoatem la capăt.

Să-l aruncăm în cazanul de ceai.

O idee bună. Poate mă înec.

- E Charles? - Era.

Nimic personal, Margaret. Se bucură că te vede.

Mă vede în şase exemplare.

Charles, nu-i problemă că nu mai eşti cel mai bun din clasă.

Simmons, Simmons, Simmons.

Ce nume împuţit pentru un doctor.

Putem vorbi o clipă?

Alt puşti. Pleacă, băiete, mă enervezi.

Mă îngrijorează colonelul Potter.

- Nu vrea să se ridice din pat. - De ce nu?

Zice că-l doare piciorul, dar nu e asta.

- Atunci ce e? - Nu ştiu.

Parcă nu mai e el. E mereu posomorât,

nu se mişcă, nu vorbeşte,

iar când îi spun să coboare din pat, răspunde,

"Ce contează? Căpitanul Simmons mă poate înlocui."

Numele ăsta!

Frate, o nouă bolă, Simmons-ita.

Pe unul îl face invalid, pe celălalt îl transformă în beţivan.

- Să-l înveselească cineva. - Poate Charles?

- Mă duc eu. - Bravo, tu precis miroşi frumos.

Te ajut cu ceva, maior?

Da.

Valea, piticanie!

Da, Radar.

Scuze, sunteţi stăpânul casei?

Citesc.

Klinger. Încântat de cunoştinţă.

Nu te ridica, rămâi aşezat.

Poţi vedea stând confortabil în pat.

Învelitoare din aluminiu.

Klinger, nu cumpăr.

Nici nu trebuie.

Dacă ne permiteţi să folosim locuinţa dv spaţioasă ca model,

Compania Toledo Siding Company vă plachează casa gratis,

nici dv, nici doamna dv nu aveţi nicio obligaţie.

Nu trebuie decât să-mi permiteţi să vin cu câţiva clienţi,

pentru vedea castelul de aluminiu.

Klinger, nici de glumă nu e bună.

Înţeleg perfect, bunule domn. Fără înveliş de aluminiu.

Bun, ce ziceţi de şindrilă din imitaţie de lemn.

Eşti nebun dacă-ţi imaginezi că aşa mă convingi că eşti nebun.

Fără cuie, fără şuruburi.

O laminăm.

Sper că e poliţia. Intră.

Doamna. Câine norocos.

Klinger, acum îl deranjezi pe colonel?

Dimineaţă la 5 încerca să-mi vândă covoare.

Mai gândeşte-te. Mai am doar câţiva cm de covor.

- Şi eu la fel. - Domnule?

Ai auzit-o pe doamna. Dispari.

Când să faci târgul, vine jumătatea cealaltă.

Colonele, ce-i cu tine în pat?

Nu începe şi tu.

Aş vrea să iau mostrele.

Am nişte potenţiali clienţi alături. Tineri căsătoriţi.

Pleacă odată.

Vedeţi? Minunile astea mici n-au păţit nimic.

De ce eşti trist?

Margaret, să-ţi explic.

Mă doare piciorul, am nevoie de odihnă şi am dreptul.

Nu contestă nimeni asta.

Dar stai aici de două zile şi ştii la fel de bine ca mine

că trebuie să te ridici şi să te mişti.

Şi dacă n-am chef?

Colonele, nu eşti privilegiat.

E treabă de făcut şi trebuie să te apuci.

- De ce? Se poate şi fără mine. - Ce scuză penibilă, dle.

Dac-am face toţi ca tine?

N-ar mai face nimeni nimic.

Bine, Margaret, m-ai convins. Cobor din pat.

- Bravo. - După-amiază.

Acum!

Bine, haide. Luptă-te cu mine!

Măcar îţi pui sângele în mişcare.

Margaret, termină!

Atenţie, personal, vin răniţi.

Întindeţi covorul de bunvenit.

Acum n-ai de ales.

Tocmai plecam.

Vezi?

Minunat.

E adevărat ce se spune.

Uneori, chiar şi aşii îşi trag pantalonii pe o singură mână.

Drăguţă pălărie.

Domnilor, uit toate jignirile voastre dacă îmi scoateţi capul.

Bună dimineaţa. A venit primăvara.

Marea pasăre s-a întors în Capistrano.

- Ce face piciorul? - Mă ţine.

Pe tine ce te ţine? La treabă!

Fantastic cum o faţă zâmbitoare umple camera de lumină.

Te avertizez, Pierce. Azi nu sunt deloc amabil.

Mă duc să mă spăl.

Bună idee înainte de operaţie.

Colonele, mă bucur c-ai reuşit,

pentru că pe mine va trebui să mă scuteşti.

Nu sunt în stare să operez.

Deci suntem doi.

O nenorocire nu vine niciodată singură, aşa că intrăm amândoi.

Colonele, nu e cinstit.

Dacă te duci şi tu, sunt suficienţi chirurgi,

şi, cinstit îţi zic, sunt cam indispus.

Nici să n-aud, maior.

E bine să trândăveşti,

dar dacă altul are o problemă,

nu e bine, nu?

Winchester, m-am săturat de tine.

De când ai pus piciorul aici, numai văicăreli şi smiorcăieli.

Nu e vina mea că războiul ţi-a întrerupt cariera pe Park Avenue.

Cu atâta smiorcăială, eşti nedemn.

Nimeni nu e aşa de bun.

Cum îndrăzneşti!

Am muncit în văgăuna asta,

nu m-am dat înlături de la nimic

şi n-am fugit de responsabilităţi.

Sunt un chirurg al naibii de bun!

Ia uite cine vorbeşte, colonelul Trândăvilă.

Nu rezişti în sala de operaţie şi nu mă poţi înlocui!

Şi piciorul meu bolnav e mai bun decât creierul tău grasan!

Nu te poţi pune cu mine!

Beau de te bag sub masă şi operez mai bine ca tine pe masă!

- Nu te-aş lăsa să închizi în locul meu! - Treci acolo!

- Cu plăcere! - Vedem noi care pe care!

Gata. A 50-a splenectomie. Sunt un as.

Mâini libere.

Sunt bine, mersi.

Cine nu e?

Nu sunt mândru. Ajutor!

E nevoie de mănuşi.

Nevoie de cât mai multe mănuşi.

- Aţă de 3. - Aţă de 3.

Margaret, de când eşti aici?

De mai bine de şase ore.

Nu vreau să mă uit. Cum se descurcă Potter?

Stânca Gibraltar se descurcă excelent.

Normal.

Îi recunosc meritele flăcăului.

Dacă-l doare piciorul pe jumătate din cât mă doare pe mine capul,

mă mir că mai trăieşte.

Nu-mi spune mie, spune-i lui.

Închide, te rog, Margaret. Mulţumesc.

Retractează puţin.

Colonele... cu riscul de a părea dulceag,

se pare că ţi-am subestimat energia.

Sincer, eşti...

la fel de bun ca mine.

Mersi, Winchester. Frumos din partea ta. Pensă.

- Colonele? - Da?

- Vorbesc sincer. - Ştiu.

Ai să-mi spui ceva?

Da. La treabă.

Colonele, scuze că-ţi întrerup starea de bine,

dar a venit un domn Klinger.

- Mulţumesc. Să intre. - Sigur.

Dle Klinger?

Dle Potter, m-ai chemat?

Intră, Klinger. Stai jos.

Mersi! Ai văzut cum au dărâmat teatrul Rivoli azi-dimineaţă?

Am auzit că vor construi o clădire cu trei etaje.

Bine, gata cu palavrele.

Am primit actele tale pentru Articolul 8.

Ce caut la Articolul 8? Parcă lucram pe acoperiş.

Klinger, m-ai convins.

Iniţial am crezut că faptul că nu-ţi dai seama că eşti în armată e o scamatorie.

Dar tu chiar te crezi în Toledo, nu?

- Tu nu? - Bine. Să vedem.

Vreau să verific înainte să trimit actele la cartierul general.

Nu înţeleg despre ce vorbeşti,

dar tu eşti maistrul.

- Bun, nume, Max Klinger. - Corect. Cu un X.

- Am înţeles. Locul naşterii? - Toledo, Ohio.

Bine. Numele de fată al mamei?

Abodeely. Cu doi de E.

Număr securitate socială?

556-78-2613.

- Grad? - Caporal.

Te-am prins, soldat!

Subtitrarea: Olga Codreanu