Original subtitles

Te sun

O să-mi răspunzi?

Aveai dreptate. Era un om.

Charles era convins că torturează cineva câinele.

Peste o oră vine un medic de la Crucea Roşie Suedeză.

O femeie. Şi am auzit că e o blondă suedeză,

al cărei nume e...

Aşteptaţi...

Inga.

Bănuiesc că femeia nu ştie că exişti.

Sunt tipul înalt, brunet şi chipeş

care îi apare în zaţul de cafea.

Nu ţi se pare că eşti prea încrezător?

Sunt esenţa încrederii în sine. Sunt speculaţie,

aventură, spiritul căutării,

cerbul care boncăluieşte după superba dar anonima sa pereche.

Sunt chemarea evoluţiei,

parfumul şi culoarea florilor,

care îşi oferă polenul delicatelor albine.

Sunt însuşi sexul, domnilor! Sunt viaţa! Sunt apetitul!

Iar eu nu mă dezbrac până nu pleacă.

- Dr. Halvorsen, bună seara! - Bună!

Caporalul Klinger. Caporalul Max Klinger.

Permiteţi-mi să vă ajut cu bagajele. Cortul VIP e acolo.

Vă şochează ţinuta?

Nu, deloc.

Sunt semnele nebuniei mele.

Sincer, n-am ce căuta aici.

Cu două semnături aş merge acasă.

Până acum, n-am niciuna.

- Te-aş putea ajuta. - Da? Serios?

Am un coleg în Copenhaga.

Face operaţii de schimbare de sex.

Da? Ce e aia?

Ai putea deveni în sfârşit femeie.

E o operaţie sofisticată, dar este posibil.

Adică...

Adică ar lua bisturiul şi...

- Da. - Sunt mai nebuni decât mine!

Bine. Mă ocup eu, Klinger.

- Ţi se şifonează tutu-ul. - Cu plăcere.

Clar am greşit adresa.

Ce faci, doctore.

Hawkeye Pierce, chirurgul-şef.

Bună. Inga Halvorsen.

Râzi de accentul meu?

Nu! Nu râd. Sunt încântat.

Doctore, vocea ta e coloana sonoră a viselor mele.

- Spune-mi Inga. - Camera ta e pe aici.

Inga...

E o cazare de lux.

Rozătoare reci şi calde peste tot, în afară de popotă,

în care refuză să intre, operaţii când nu te aştepţi

şi focuri de artificii

care sărbătoresc sfârşitul civilizaţiei.

- Sună minunat! - Avem patru stele

de la societatea Văgăuna.

- Valea! - Intră!

Dr. Halvorsen. Bun-venit. Dr. Winchester.

Văd că hamalul n-a plecat.

Ţi-am adus o sticlă de Chateau Lafitte '37,

un gest modest de o valoare inestimabilă.

Strugurele...

a cărui pieliţă alburie e o membrană pală ce separă ziua de muncă de vacanţă.

Cât stai aici,

îţi recomand o seară cu Charles.

Milton Berle nu vine aici.

- Stai mult aici, doctore? - Nu.

Ţara noastră trimite medici

să studieze chirurgia de front,

aşa că stăm fiecare câte puţin.

Suedia...

Bijuteria coroanei Scandinaviei.

Charles iubeşte suedezii, nu Charles?

Cu pasiune.

Ne tot spune despre Christina.

- O mai ştii? - Lasă joaca!

Christina spală vase acasă.

Obraji rumeni, arătoasă, o personalitate diavolească.

M-a înnebunit în adolescenţă.

Desigur, apoi am văzut-o pe mama ei când a venit.

Ştii că suedezele se fac plinuţe spre bătrâneţe.

Desigur, tu nu vei fi aşa.

- Sper că nu. - Noapte bună, Charles!

- Nu te-ai lăsa să devii... - Prea târziu!

- Plinuţă. - Pa!

- Unde l-aţi găsit? - E de probă aici.

Ţine locul dizenteriei.

Dragi colegi, am nevoie de cooperarea voastră.

Am convins-o pe Inga să vină aici şi să discutăm despre medicină.

- Nu-i aşa că sunt rapid? - Frumos!

Recunoaşte, Pierce! Era mai atrasă de mine,

dar mi-ai asasinat personajul.

- I-ai asasinat personajul? - Da. A vorbit.

Pierce, te-am făcut vreodată să crezi

că meriţi mai mult decât dispreţ? Îmi pare foarte rău.

Îmi place cum pleacă.

Mi se rupe inima când văd o ceartă între prieteni.

El trage cu toate armele.

- Vreau s-o topesc, s-o îngenunchez. - Încearcă "Arioso", de Bach.

O ascult cu Peg la culcare.

- E romantic? - Mi-ai văzut pozele de copil?

Pleci în curând? E dificil să întreţin un oaspete

de sex feminin când îţi coşi chiloţii.

E minunat!

Ce ar vrea o suedeză?

Ceva care arată a rosé sau ceva care arată a Burgundia?

Burgundia.

Bine.

- Bună! - E prea devreme?

Nu, eşti perfectă!

Inevitabilul meu coleg, B.J. Hunnicutt.

- Inga Halvorsen. - Bună!

- Ce coşi? - Face un steag nou.

- Pa! - Da? Şi eu cos.

Ca să am agilitate pentru operaţii.

Ce ciudat, eu operez ca să pot coase.

I-ar plăcea să discutaţi, dar are o infecţie la gât.

Da? Ce iei?

Ştiu un medicament vechi suedez.

Ce păcat! Are alergie la suedezi!

Leşină când vede chiftele. Valea!

Cu infecţia asta, mai bine dorm puţin.

N-ai vrea să te bag în comă?

- Eu plecam. Pa! - Să nu te împiedici când ieşi.

- "Arioso". Îmi place. - E preferata mea de ceva timp.

- Nişte vin roşu? - Mulţumesc.

- Îmi place vinul. Ce e asta? - E de casă.

Seamănă cu vinul, dar nu e la fel de nesănătos.

Strugurii cresc în pământ.

Mi-am adus carneţelul.

- Te superi dacă iau notiţe? - Să iei notiţe?

Sunt bun, dar nu atât de bun.

Vorbim despre medicină, nu?

Sigur că da!

Dar nu văd de ce n-am şi râde.

Reader's Digest spune

că râsul e cel mai bun medicament.

Pot să-ţi spun ceva despre urechile tale?

Urechile mele?

Unora le atârnă de cap

ca nişte omlete şifonate.

Dar ale tale pornesc dinspre obraji

cu unduiri suave.

Credeam că vorbim despre Anatomia lui Gray, nu despre a mea.

Gray are personalitate, dar are un corp urât.

- Doctore! - Respinge-mă!

Dar dă-mi urechile tale!

Cred că o să stau aici.

Doctore, cum se face o anastomoză totală?

- Vrei să vorbim despre chirurgie? - Da.

Îţi arăt cicatricea de la apendicectomie.

Anastomoză.

Bine. Să zicem că asta e inima.

Bun. O vezică. E ca nouă.

Faci ceva cu acetabulul?

Îi punem un ghips, un timbru

şi îl trimitem la Seoul.

Dar şoldul se va suda. Îşi va pierde mobilitatea.

Ştiu.

Dar poţi reconstrui osul.

Aveţi cleşte şi osteotom?

Imediat, doctore. Vrei şi un depărtător?

Un depărtător Alen.

Stai puţin! Nu putem face asta!

Stă lumea la coadă.

Durează doar o oră.

Tu decizi, căpitane.

Dacă durează doar o oră, n-ar trebui?

Să-ţi arăt ce spuneam.

Trebuie să reconstruim teaca femurului.

Asistentă, coase tu, te rog.

Faci o teacă nouă? Din fragmente?

Ja. Facem asta în Suedia de un an.

Osteotomizezi pelvisul în fosa ischiadică.

Col. Potter, ar trebui să vezi.

Vin acum. Termină tu, Kellye.

Aveţi grijă la nervul sciatic.

Nu pot pleca. Îmi poţi descrie?

Luăm o bucată din osul iliac

ca să ţină fragmentele în loc.

Desigur! Diabolic de inteligent. Nu, Pierce?

- Da. Tare! - Asta o să ne ajute, doctore.

Se vede din spate, Pierce?

Nu prea bine, dar mă mut la pauză.

- Pierce. Ţi-ai revenit? - Din ce?

Marele Benjamin Franklin Pierce a fost întrecut de o biată femeie.

Unu, Charles,

n-am cunoscut o femeie care să fie biată.

Femeile sunt sexul meu preferat.

Recunoaşte! Nu poţi suporta!

Te-am văzut cum priveai plin de ciudă.

Eşti nebun? E doctor!

Ştia o procedură mai bună şi ne-a arătat-o!

Charles, de ce vezi doar răul din oameni?

Nu mi-a plăcut cum a procedat.

Pe de altă parte...

Serios. Putea să fie mai respectuoasă.

O putea face în tăcere.

Dar era ca la amfiteatru.

Puteam să fiu un stativ pentru umbrele.

Asta te-a deranjat?

- Cum a procedat? - Da.

Am o veste pentru tine, căpitane!

Charles are dreptate.

Te enervează că e femeie.

- Glumeşti! - Iubeşti femeile!

Dacă sunt drăguţe, fermecătoare

şi ascultă ordinele, eşti fericit.

Îţi plac femeile de serviciu, dar dacă e egala ta

chiar te enervezi.

Poţi găsi altă comparaţie?

Nu te-am tratat ca pe o profesionistă?

Tu te gândeşti doar la un lucru.

Uneori, nici la ăla.

Atac din stânga.

Ar trebui să mă simt jignită?

Tu te gândeşti doar la trei litere. S-E-X.

Şi aşa priveşti toate femeile.

- Frumos rever. - De ce te agiţi aşa?

M-am săturat să-mi alergi asistentele!

Acum ai cunoscut o femeie care e la nivelul tău.

- Îmi place la nebunie! - Şi mie.

Spui numai prostii!

Unitatea e mică.

Ştiu ce ai încercat să faci aseară

şi ştiu şi cum a ieşit.

Margaret, vreau să-ţi spun ceva

dar ar trebui să ieşim.

Bătaie!

- Mai taci! - Gura!

Cum îmi vorbeşti aşa în faţa atâtor oameni?

- Eu lucrez cu ei. - O să lucrezi mai bine

dacă îi tratezi ca pe nişte oameni.

Lasă prostiile! N-o aperi pentru că e femeie.

De fapt, eşti geloasă!

- Geloasă? - Eşti verde!

Pentru tine? Nu fi idiot!

Totul se învârte în jurul tău şi al trupului tău spectaculos?

Aiurezi!

Crezi că femeia e moartă dacă nu trăieşte pentru tine.

Să-ţi spun ceva, Benjamin Franklin.

Supravieţuim fără tine!

Trăim, respirăm visăm, muncim, ne câştigăm existenţa.

Uneori avem şi mici eşecuri,

dar ne adunăm,

fără ajutorul buzelor tale electrizante!

Şi să-ţi mai spun ceva.

Pot merge oricând în bucătăria aia

să înlocuiesc buzele tale fabuloase cu o bucată de ficat.

- Pot intra? - Sigur. Bună!

Mă gândeam la dimineaţa asta, în sala de operaţie.

- Vreau să-ţi cer scuze. - Pentru ce?

Cred că ţi-am rănit sentimentele.

- N-am vrut. - Nu, ascultă!

Eu ar trebui să-ţi cer scuze.

Am citit despre operaţie.

Sunteţi mai buni!

Poate că am fost cam abruptă, nu?

Tata a fost medic

şi m-a învăţat să mă gândesc la pacient

şi abia apoi la politeţe.

- Şi al meu. - Da.

- Aşa aş fi făcut şi eu. - Nu te-ai supărat?

Am nevoie de operaţii estetice la ego.

Cică m-am supărat pentru că nu pot învăţa de la o femeie.

- Ja, aşa am auzit şi eu. - Unitatea e mică.

Când îţi pui bocancii,

trebuie să dai pe cineva afară.

Scuze pentru aseară. N-am vrut să te grăbesc.

Păi... Ştii...

- Şi eu m-am gândit la asta. - Da?

Ja... Muzica, lumânările...

- A fost dulce. - Da?

- Da. - Mă gândeam la mâinile tale.

Tu te uiţi la urechi, iar eu la mâini.

Sunt mâinile unui chirurg sensibil.

Da, sunt bune pentru mănuşi.

Îţi place să râzi. Îmi place asta.

Bună!

- Ia loc! - Da. Bine. Mersi!

- Te pot întreba ceva? - Sigur.

Cine conduce la dans?

- Iar am făcut asta, nu? - Ja.

Ar trebui să plec.

Nu, uite... Îmi pare rău. Nu ştiam ce spun.

- Nu vorbeam serios. - Scuze. La revedere.

Iar am făcut-o!

Nu e greşit să înveţi de la femelele speciei.

Uite căluţul-de-mare.

Masculul dă naştere puilor,

iar mămica aduce acasă hrana.

O să ţin minte, dacă mă atrage un cal-de-mare.

Nu uita că e o cale bună şi una greşită să faci un lucru.

Iar greşit e să tot încerci

să-i faci pe alţii să acţioneze bine.

Da.

Te simţi aşa cum arăţi?

Se pare că iar am avut probleme cu egoul.

- Ştiu. - Toată lumea ştie.

E un loc mic.

Am învăţat multe de la femei.

Multe lucruri frumoase!

O doamnă din Seoul m-a învăţat "Begin the Beguine"

fără niciun instrument.

Nu e la fel.

Eu şi Peg am fost mereu egali.

Aşa am început. Am decis totul împreună.

Acum decide singură.

A ales o proprietate acasă.

O să valoreze mult în câţiva ani.

Da?

Păi... Dacă n-ar fi decis,

acum am fi mai săraci.

În mai multe feluri.

O să ţin minte.

Dle, voiam să vă spun.

Am auzit de problema cu doamna de sex opus

şi vreau să ştiţi

că vă susţin 100%.

Să ridice mâna cei

care ştiu despre problemele mele.

Serios. Aveţi dreptate.

Bărbaţii sunt una, femeile sunt alta.

Dacă îi amesteci, n-o să-i mai poţi deosebi.

Fiţi tare, dle căpitan!

Mulţumesc.

Un sfat bun de la un bărbat cu rochie.

- Şi eu am auzit. - De ce nu?

Singurul meu sfat ar fi să eviţi să mai păcătuieşti.

Dar, din ce am auzit, eviţi foarte bine păcatul.

- Mersi! - Cu plăcere.

În condiţii mai puţin decât moderne,

trebuie să fim foarte atenţi la infecţii.

I-am prescris acestui bărbat penicilină.

Văd că e administrată la timp.

Bravo, draga mea!

E bine să le mai lauzi uneori.

Doctore, se sufocă!

Are ceva în trahee.

Instrumente pentru traheoctomie!

Nu trebuie să-l tăiaţi.

Adrenalină intravenos!

- Ce faci? - Uitaţi-vă la el.

Secreţii, limbă umflată.

E alergic la penicilină.

O clipă, draga mea!

Dacă intră în şoc,

în patru minute îi va fi afectat creierul.

- Aduceţi-mi adrenalina! - O clipă!

Ştiu cât timp avem până la leziunile cerebrale.

- Dar opinia mea... - Adrenalină.

Am cerut instrumentele!

Aţi mai văzut o reacţie alergică?

- Unele mai blânde. - Asta e gravă.

- În opinia ta. - Respiră mai bine.

Ja, desigur. E doar opinia mea.

Îşi revine.

O să fie bine.

Doctore, recunosc că opinia ta a fost una foarte bună.

Aveai dreptate. Eu m-am înşelat.

Îţi sunt recunoscător

pentru ajutor.

Femeia aia!

Nechibzuită, fără scrupule, încrezută, arogantă şi enervantă!

Charles, de ce ţipi? L-a salvat.

Da, fix sub nasul meu!

Ştii ceva?

- Continuă, Charles! - Şi asistenta aia neîndemânatică!

Normal că i-a luat partea.

Ca să submineze autoritatea bărbatului!

Îmi sună cunoscut.

Ascultă la mine, Charles.

Tu te gândeşti doar la un lucru.

Nu fi absurd, Pierce!

Respect şi admir sexul.

Sigur! Dacă sunt servile.

Dacă îţi spun că eşti bun

şi îţi fac toate poftele.

Ştii ceva, Charles?

Când stăteam şi te ascultam,

mi-am dat seama care e imaginea idiotului perfect.

Te referi la mine?

- Mă refer la mine. - E mai bine aşa.

Nu fi trist. Şi tu eşti perfect.

Ai fost minunată!

Cum ai vorbit cu Charles.

- Ce? - Ţine-o tot aşa!

Inga, sunt Hawkeye, putem vorbi?

- Te simţi bine? - Ja.

Dar am făcut greşeala să ajut pacientul doctorului Winchester.

- Am auzit. - Ce era să fac?

Să-l las să-l taie fără să fie nevoie?

Ai făcut foarte bine.

N-o face pe proasta.

De ce fac bărbaţii asta?

De ce nu vor să ne lase să fim aşa cum suntem?

Îmi pare rău. Şi pentru Charles, şi pentru mine.

M-am gândit la seara de ieri.

Nu pot să cred că te-am respins.

Ja. Nici mie nu mi-a venit să cred.

Dacă vrei un umăr pe care să plângi,

promit să nu te resping.

Încerc să nu te sperii.

Vin.

N-am mai auzit cântecul ăsta.

E suedez.

Îl ascult când sunt tristă. Îmi aminteşte de casă.

- E trist şi amuzant în acelaşi timp. - Ja.

Are şi un dans tradiţional.

E drăguţ.

- Mă înveţi? - Eşti sigur?

Da, te rog!

Bine. Pune mâna aici. Aşa, pe spate.

Eu sunt aici. Apoi... Aici şi aici.

Aşa. Bine. Acum...

Unu, doi, trei, stai...

- Te întorci. Eşti gata? - Da.

Unu, doi, trei, stai... Unu, doi, trei, stai...

- Întoarce-te! - Scuze. Sunt stângaci.

N-o să meargă

decât dacă voi conduce eu.

- Ţi-am zis că ajungem aici. - Ja.

Bine. Haide!

Bine. Mâna aici. Eu pun mâna aici.

Aşa. Tu eşti la interior.

- Da. - E bine.

Aşa... Unu, doi, trei, stai...

Unu, doi, trei, piruetă.

- Nu mă laşi să conduc. - Încerc.

- M-am călcat singur. - Încă o dată.

- Bine. - Hai.

Bine. Unu, doi, trei, stai... Unu, doi, trei, piruetă.

Doi, trei, patru... Ja!

- A fost distractiv. - Ja.

Şi acum e distractiv.

În cele din urmă,

ne vom distra mai mult decât credeam.

Scuze, oameni buni. Vecini!

Toată lumea să vină la triaj. Rapid!

Drăcie!

Stăm doar 10-12 ore în operaţie.

Ne întoarcem aici şi continuăm.

Scuze, nu pot.

Plec peste şase ore.

Mă trimit la spitalul norvegian. Plecăm mâine.

- Pleci? - Ja...

Trebuia să stau puţin aici.

Am pierdut tot timpul.

Să dansăm, ca să mă lovesc singur.

O să te mai văd? O să vii în Suedia?

Dacă mai scap de aici.

Dar putem lucra împreună câteva ore.

- Unul lângă altul? - Ja. Parteneri.

Nu ştiai că a fost o proiecţie?

- Da. Casablanca. - Cu Humphrey Bogart.

Şi Ingrid Bergman.

Nu cred că mai pot auzi accente suedeze.

Ţi-a fost greu, nu?

Din toate cârciumile din toată lumea asta,

a intrat într-a mea.

Hai să vezi filmul.

Nu.

Îţi iau floricele.

O să mă obligi să fac asta, nu?

- De ce nu? - Louis...

Poate fi începutul unei prietenii frumoase.

Subtitrarea: Olga Codreanu