Original subtitles

Atenţiune tot personalul.

Sincere mulţumiri tuturor

celor care au făcut un succes din petrecerea de aseară,

cu ocazia primei aniversări a Clubului Ofiţerilor.

Acum e nevoie de voluntari pentru a-l reconstrui.

Există un singur lucru mai rău decât moartea.

Viaţa.

Cu ce v-aţi autoflagelat azi-noapte, băieţi?

- Daiquiri de cartofi. - Cred că ne-am lăsat ochii înăuntru.

Bună dimineaţa, tuturor!

Persoană veselă la ora 4. Adăpostiţi-vă.

- Bună dimineaţa. - Margaret, nu mai zâmbi.

Zâmbeşti de jur împrejur.

Domnilor, ziua de azi va rămâne ca un triumf

în inimile femeilor libere de pretutindeni!

Bravo! Bravo!

Vrei să încetezi?

Acum, despre ce pălăvrăgeşti?

Avocatul meu l-a obligat pe Donald Penobscott, calicul meu de fost soţ,

să-mi redea jumătate din economiile noastre comune.

- Mă bucur foarte tine. - Foarte bine.

Mulţumesc, mulţumesc. Merit fiecare laudă.

Minunate veşti, Margaret.

Acum crezi că îmi poţi împrumuta nişte bani pentru propria înmormântare?

Înveseleşte-te.

Nu. Lasă-mă!

Părinte, m-ai rugat să te anunţ când vine lista de promovări.

Da. Speram ca de data asta să pot primi...

Iar te-au sărit, părinte.

Aşa?

Nu mă aşteptam la nimic.

Deşi ar fi fost frumos.

Îmi pare rău, părinte. Poate data viitoare.

Ştii care e problema, părinte?

Aici e război, iar dumneata lucrezi în domeniul păcii.

Dacă nu m-aş bucura aşa mult pentru mine, mi-ar părea tare rău pentru dumneata.

- Zahăr, morocănosule? - Da, bine. Da.

Ştii ce, părinte?

Lăsând deoparte chestia cu celălalt obraz,

cred că ar trebui să afli de ce te-au sărit din nou.

Da! Şi să fii dur cu ei. Trebuie să existe un precedent biblic.

Da. Când Samson s-a enervat pe filistini,

s-a răzbunat ucigându-i cu maxilarul unui măgar.

Dar nu prea e stilul meu.

Te simţi mai bine? Poate mai ai nevoie de nişte zahăr.

Ai chef de joacă?

Da?

Margaret, mai lasă-mă. Trebuia să fii furioasă.

Dar sunt.

Atenţiune, tot personalul. Sosesc răniţi.

Elicoptere, jeep-uri şi ambulanţe. O întrunire de rutină.

Păi, să îmbrăcăm costumele noastre albe şi caraghioase.

Ce face?

Nu va ajunge la heliport!

- Sper să ajungă la sol. - Mă tem că o să ajungă.

Ai grijă!

- O aterizare pe cinste. - Margaret, ocupă-te de ambulanţe

şi eu preiau aici.

Bine. Câţiva dintre voi să vină cu mine.

- Tu eşti bine acolo? - Ţi se pare că am probleme?

Drăguţ din partea ta că ai trecut pe-aici.

Uşurel. Uşurel.

Tipul s-a trezit şi voia să facă o plimbare în gol.

Dacă nu-l aduceam repede la sol, primul lui pas ar fi fost şi ultimul.

Rană la cap. Duceţi-l în preoperator, urgent.

Cel mai tare zbor pe care l-am văzut.

- Aşa e. - Mă ocup de tipul de pe partea celaltă.

Te scot imediat de acolo, amice.

- Ce-i asta? - Păpuşa mea, Micul Mac.

Numită după MacArthur.

- Păcat că nu pot face schimb de meserii. - E contragreutate.

Când iau un singur rănit,

el călătoreşte pe celălalt loc şi menţine echilibrul.

Altfel, stă înăuntru, cu mine.

E talismanul meu.

Micul Mac! Desigur! Eşti căpitanul Toby Hill.

Am citit despre tine în "Stars and Stripes".

Peste 300 de răniţi salvaţi de pe câmpul de luptă.

315 de lunea trecută.

Dar cine-i numără? Să mergem. Avem răniţi.

- Haide. - Mulţumesc, căpitane.

Sunt mr. Margaret Houlihan.

Nu se întâmplă prea des să saluţi un erou adevărat.

Să mergem. Poţi să-i pupi inelul mai târziu.

Aşa, Margaret.

Să vedem cum putem repara acest picior.

Bine, doctore.

Crezi că e amuzant?

Nu, nu, nu. Mi-am amintit cum arătai dimineaţă.

Cu terciul ăla pe faţă.

- Ce umilitor. - N-am fost umilită.

Margaret, chiar dacă nu-ţi dai seama,

când stai acolo, cu terciul ăla pe faţă,

lumea râde de tine.

Eşti umilită.

- Părinte, ţine chestia asta. - O ţin.

Aşa.

Eşti îndemânatic.

După ce baţi atâtea mătănii,

capeţi dexteritate.

Ştii, aş vrea să te vadă comitetul de promovare cum munceşti aici pe rupte.

Mulţumesc, dle colonel.

Încerc să fiu omul potrivit la locul potrivit şi să ajut cât pot.

Părinte, dacă s-ar face promăvările pentru modestie,

ai fi un preot de 4 stele.

Margaret, aşa cum a spus odată un înţelept,

"Iubirea face lumea să se învârtă,"

"dar răzbunarea e axa ei de rotaţie."

Ce înţelept a spus asta?

Eu.

Şi închide. Vrei să pansezi tu?

Hawkeye,

ce crezi că ar trebui să poarte Margaret la prânz? Mazăre?

Nu, mai degrabă o tocană fără umeri.

- Te aţâţă. - Ai vreo sugestie?

Să mă gândesc puţin.

- Uite, poşta! - Dă-mi voie.

Un răvaş parfumat. Mă întreb cine l-o fi parfumat.

A mea e de la Ministerul Apărării. Spam.

Doris Weems?

- Care Doris Weems e asta? - Au fost atât de multe.

- Uite-aici. - Ce i-ai făcut lui Doris?

- Mai bine s-o deschizi pe a ta la capăt. - Da.

Pare sigură. Nu aud oceanul.

Îţi dai seama că nu mai e o simplă glumă.

E o farsă în toată regula.

Doris a vrut-o.

Amice. Îmi păstrezi şi mie nişte apă fierbinte?

Da. Aproape am terminat.

Ascultă. Eşti mai vechi pe-aici?

De parcă aş fi de ani de zile.

De fapt, chiar sunt.

- Înseamnă că-i cunoşti pe toţi. - Îndeaproape.

Şi mai bine.

Ştii, am o întâlnire cu o asistentă diseară.

Întrebarea e cu care dintre ele?

- Poftim? - Am câteva zile de odihnă,

şi nu vreau să le irosesc, dacă mă înţelegi.

Poate că ar trebui să mă prezint. Sunt părintele Mulcahy, preotul unităţii.

Îmi pare rău, părinte. Nu mi-am dat seama.

Nu-i nimic. Aici e greu să-ţi dai seama.

Sunt cpt. Hill.

- Toby Hill, pilotul? - Da.

- Eşti un erou. - Da, aşa mi se spune.

- Te deranjează? - Nu ştiu.

În ultima vreme, am avut senzaţia că nu-mi mai fac datoria

de dragul oamenilor,

ci mai degrabă pentru glorie.

Promovări, medalii, faimă.

Fiule, meriţi gloria, promăvările, medaliile.

Câte promovări ai avut?

Mi-e ruşine să-ţi spun.

Chiar aş vrea să ştiu.

Două în ultimele 6 luni.

De la sublocotenent la căpitan în 6 luni?

- Da, părinte. Nu e îngrozitor? - Ba da!

Adică, nu. Vreau să spun...

Mai am ceva treburi de făcut.

Dle colonel, e adevărat că cei blânzi vor moşteni Pământul,

dar e la fel de adevărat e că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.

Aşa e, dle. Şi?

Şi simt că merit o promovare.

Şi, Domnul să mă ierte, o vreau!

Şi vreau să mă ajutaţi s-o obţin.

Uşurel, părinte. Îmi picuri pe acte.

Ştiu cum te simţi. Dacă eram în locul tău,

aş fi fost la fel de furios.

Şi dacă eu eram în locul dv, aş fi fost deja la telefon,

făcând un scandal uriaş în tot Corpul I.

Cred că aş putea să-i sun.

Aşa să faceţi!

Ia te uită, sunt de nerecunoscut.

Dle colonel, înţeleg că mr Houlihan e divorţată.

- Proaspăt. - Astea sunt cele mai bune.

Dar e şi puţin zdruncinată, dacă mă înţelegi.

Nu prea.

A suferit mult.

- Las-o să se vindece. - M-am prins.

- Am dat jos toată pudra? - A mai rămas puţin.

- Nu, ăla e mucegai. - N-o putem condamna pentru asta.

Piersici proaspete din conservă, dle?

Fără rugină, te rog.

Nimic nu-ţi creşte apetitul, ca o răzbunare pe cinste.

Ei bine, Margaret,

cred că farsa ta poştală a avut efectul dorit.

Tom Swift şi cohorta lui electrică par să fie şucăriţi pe tine.

- Charles, am uitat deja de asta. - Margaret, Margaret.

Când o să înveţi?

Nectarul răzbunării trebuie savurat pe îndelete.

De aceea este dulce.

Scuză-mă puţin. Mă duc să-mi mai pun.

Vrei şi tu unul?

- Nu vreau nimic. Mulţumesc. - Nu? Nu.

Domnilor, am ascultat-o

pe mr. Houlihan lăudându-se neîncetat cu scrisorile trimise recent.

Nu împărtăşesc durerea cu niciunul dintre voi,

dar, ca membru al aceluiaşi sex, sunt şocat, nu,

sunt indignat, de umila voastră acceptare a acestei insulte gratuite.

Charles, dacă pui problema aşa... Ce vrei să spui?

Vreau să spun, căpitane Sfios şi căpitane Fătălău,

că mi-am luat libertatea să vă răzbun pe amândoi.

Nebunule impulsiv! Ce-ai făcut?

Priviţi-l pe ospătarul libanez.

Îmi ating nasul...

şi, la semnal,

ia o plăcintă delicioasă cu lămâie,

cum nu s-a mai văzut în locul ăsta infect

şi i-o oferă maiorului Houlihan.

- Mr. Houlihan, am o plăcintă pentru dv. - Ea îl întreabă de unde e.

- Ce-i asta? - El o informează că a fost făcută

în onoarea distinsului nostru oaspete, căpitanul Toby Hill.

Căpitanul Hill, cel de acolo.

Căpitanul Hill a solicitat galant să-i fie trimisă

cu mesajul "Dulce pentru o dulceaţă".

Ea îi zâmbeşte căpitanului Hill.

Apoi îi face cu mâna.

Nedumerit, căpitanul Hill îi răspunde.

Acum, dacă am socotit corect, deznodământul este aproape.

Domnilor, delectaţi-vă.

Căpitane Hill, aş putea să te sărut pentru asta.

Mă scuzaţi?

Nu eşti doar curajos, ci şi galant,

şi... Doamne, ce umeri ai!

Se vindecă foarte repede, cu siguranţă.

Dacă nu superi, aş fi onorată să o împart cu dumneata.

Dulciurile nu sunt doar pentru cei dulci, ci şi pentru cei bravi.

Simt că fac diabet.

Fiindcă e plăcinta dumitale, ar trebui să tai prima felie.

Cum adică, plăcinta mea

Cum adică, "cum adică"?

Râd.

Dar am crezut...

Nu, ei...

Uşurel, Margaret. A fost doar o mică farsă.

Diavoli ce sunteţi!

- Ai terminat prânzul? - Să renunţăm la desert.

Treceţi înapoi!

Cu siguranţă nu e ziua mea norocoasă.

Nu va mai ploua, nu va mai ploua

Nu va mai ploua

Atunci, cum naiba mă voi spăla pe gât

Nu va mai ploua, nu va mai ploua

- Pe gât. Spală-mă pe gât. - Bine, încă o dată.

Nu va mai ploua, nu va mai ploua

Nu va mai ploua

Charles!

E totul pregătit?

Conform planului. Succes, Margaret.

- Nu stai să te uiţi? - Aş vrea, dar am treabă în postoperator.

- Charles? - Mulţumesc. Mi-ai fost de mare ajutor.

Să rămână micul nostru secret, da?

- Da? - Sigur.

Dă la vâslă, dă la vâslă...

- Vâsleşte... - Ai intrat prea devreme!

Tu ai început prea târziu!

Tu nu trebuia să intri deloc.

Am venit doar să iau câteva lucruri.

- Margaret! Haide! - Margaret, stai puţin! Hei!

- Ne mai vedem. - Margaret, te rog, nu. Stai.

- Margaret, nu, ăla e al meu! - Haide!

Margaret!

O să arăţi tare caraghios când vei fugi spre casă să-mi iei lucrurile.

Liber.

Regatul meu pentru un halat de baie.

Tu măcar porţi mustaţă.

Purcedem?

Să încercăm să facem asta cu demnitate.

Corect. Capul sus şi mâinile jos.

Corect.

Geronimo!

Bine, bine. Spectacolul s-a terminat.

- Aşa. Afară, băieţoi voyeuri! - Afară, afară.

Prea bine, doamnelor. Cred că am văzut destul.

Aia zic şi eu.

Padre, te căutam.

Am auzit deja, dle colonel.

Veştile circulă repede pe-aici.

Am vorbit cu toţi cunoscuţii. Nicio şansă.

Toate sforile pe care le-am tras s-au rupt.

Nu te condamn că eşti dezamăgit.

Nu. Sunt dezamăgit doar de mine.

Cred că ambiţia m-a cam făcut să uit de ce sunt aici.

Ai dreptul la promovarea aia.

Până la urmă, munca este importantă, nu gradul, dle colonel.

Vă rog să mă scuzaţi, trebuie să-mi prezint scuzele altui comandant.

Noapte bună, dle colonel.

Luaţi-l de pe mine! Să-l ia cineva de pe mine!

Dumnezeule!

Aţi strigat, doamnă?

Voi! Voi aţi făcut-o!

Tâmpiţilor!

- Brancardier, targă. - O halbă de rumeguş, sergent.

Scoateţi-l de aici!

Margaret, se pare că ai totul sub control.

- Cred că ne cărăm de aici. - Plecaţi de-aici!

- Margaret, nu e drept. Suntem neînarmaţi. - Afară!

Afară! Afară!

Margaret! Te-am auzit.

- Te simţi bine? - Animalele alea!

Margaret, uşurel, uşurel.

Nu-ţi face griji. Ne vom lua revanşa.

Ba nu!

- Am obosit şi m-am săturat de tot! - Sigur că da, pentru moment.

Dar ne vom gândi la o lovitură de amploare,

cum ar fi să le aruncăm în aer alambicul.

Nu!

N-ar fi amuzant?

Te pricepi la chestiile astea, nu-i aşa?

Nu eşti în stare să vorbeşti despre asta acum.

Ai nevoie de o noapte în Ţara Viselor. Vorbim mâine dimineaţă.

- Eu... - Vise plăcute.

- Căpitane Hill? - Intră.

Am făcut tot posibilul.

Căpitane, au sunat după tine

să mergi să iei un rănit grav de la Cota 503.

Doar unul? Nu mă pot duce fără contragreutate.

De unde să iau ceva de mărimea şi greutatea

unui om în clipa asta?

Păi...

- Ce zici de mine? - Apreciez gestul, părinte,

dar la Cota 503 se duc lupte grele.

Aterizarea în acele condiţii poate fi înspăimântătoare.

Căpitane, pierdem timpul. Fiecare clipă înseamnă o picătură de sânge.

- Eu merg, dar tu? - Cred că şi eu.

Prima misiune în care zbor fără tine, Micule Mac. Ţine-mi pumnii.

Nu-ţi face griji, căpitane. Ce talisman mai bun decât un preot poţi găsi?

Bună dimineaţa, domnilor.

Mi-aş fi dorit să mergeţi pe unde am mers eu

şi să vedeţi priveliştile pe care le-am văzut.

O pasăre aici. O floare acolo.

Bucăţi din păpuşă peste tot.

Tu chiar iubeşti natura.

Părul lui Margaret e tot măciucă?

Trebuia s-o vedeţi aseară, când am dat peste ea.

I se învârteau ochii ca discurile de patefon.

Nu m-am mai distrat aşa, de când...

De când a călcat şoferul veveriţa?

Intră, dacă nu eşti ciocănitoare.

Hei, Margaret. Cine era păpuşa cu care te-am văzut aseară?

Am acceptat că gluma e glumă,

dar aseară aţi sărit calul.

Aţi fost cruzi şi inumani.

- Aşa că, azi-dimineaţă, am crescut miza. - Pe bune?

Trebuie să ghicim sau o să fie o surpriză?

Fiţi siguri că va fi o surpriză. Mai ales când Peg va primi scrisoarea de la mine.

Scrisoarea? Ce vrei să spui?

I-am scris soţiei tale, glumeţule,

şi i-am spus de relaţia noastră de un an

şi că tu nu ai avut curajul să-i spui

că s-a terminat totul între voi.

Cred că asta e mai tare decât păpuşa din dulap, aşa-i?

Nu cred că ai făcut aşa ceva.

I-am spus că tu ne-ai făcut lipeala.

- Margaret, n-ai făcut-o. - Ba da!

Cine râde la urmă...

E incredibil!

Îţi dai seama ce-ai făcut?

Realizezi ce-o să facă Peg când va citi scrisoarea?

Dumnezeule! Soţia mea!

Trebuia să te gândeşti la asta aseară.

- Nu cred. - La naiba, Margaret. Tu...

Nu numai că ţi-ai pierdut toţi prietenii pe care-i aveai în unitate,

dar îţi vom face viaţa atât de mizerabilă,

încât îţi vei dori să fi fost tu Micul Mac.

Oameni buni, ce se întâmplă aici?

Nu-mi vine să cred.

Erau nişte glume nevinovate.

Era vorba doar de amuzament.

Nu-mi vine să cred!

Stai! Opreşte-te, Hunnicutt! Eu am fost!

Hunnicutt, eu am făcut-o! Las-o în pace.

Te simţi bine, Margaret? Eu am fost.

Plăcinta cu lămâie, duşul, păpuşa.

Eu le-am făcut pe toate. Margaret, îmi pare rău. Te simţi bine?

Nu mi-am imaginat că mă veţi lua în serios.

Ce zici, e-n regulă? Suntem chit?

- Da, aşa cred. - Suntem chit.

- Te-am lovit, Margaret? - Deloc. Mi-a plăcut.

Tu ce zici, Charles? Eşti mulţumit?

- Da, e satisfăcut. - Da, da.

Ai fost minunată. Ce interpretare!

Ce interpretare? Ce idee.

Cu plăcere.

A venit la timp!

Foarte amuzant.

Foarte amuzant, într-adevăr.

Nu m-aţi păcălit nicio clipă!

Cum ar putea fi cineva păcălit de aşa interpretare atroce?

A trebuit să mă chinui să nu mă apuce râsul!

Dar râd acum.

Auziţi? Ăsta e râs. Luaţi de-aici!

Atenţiune, atenţiue. Soseşte un elicopter.

Echipele medicale să fie pregătite.

Rană la cap, gravă. Duceţi-l în sală. Unde e perotul meu dezertor?

Aici.

În afară de puţin rău de mişcare, e bine.

E nevoie de mult curaj să fii atât de speriat şi totuşi să-ţi faci treaba.

E-n regulă, părinte. Poţi să-i dai drumul.

Nu, până nu aterizăm!

Nu sunt un înger! Eşti pe sol!

Dle colonel Potter.

Bine.

Ciudat, cred că nu pot să-i dau drumul.

Ajută-mă, căpitane.

Aşa, cu grijă.

- Mulţumesc. - Aşa, căpitane.

Vai!

De îndată ce te simţi mai bine,

o să-ţi trag perdaful pe care-l meriţi.

Dar, deocamdată, te propun pentru decorare.

Şi data viitoare când apar promovările,

ar fi bine ca numele tău să fie cap de listă,

- sau o să... - Dle colonel!

Vreţi să nu vă mai clătinaţi?

Bine, Padre. Eu conduc.

Subtitrarea: Remus Bogza