Original subtitles

- Ghici cine a venit, Charles. - Ne-am întors.

Ca un râgâit de ceapă stricată.

- Hei, îmbrăţişează-ne! - Plecaţi de aici, plecaţi!

Cine ştie pe unde aţi fost?

Noi sigur nu ştim.

Probabil aţi zăcut într-un şanţ în Tokio.

Hotelurile erau pline, aşa că am ales un canal cu baie.

Nu ne întrebi ce ţi-am adus?

Nu. Fiindcă, orice ar fi,

ori am, ori nu am nevoie.

Greşit!

Nu ai, dar ai o nevoie disperată.

Am găsit asta la luptele de sumo de la Tokio şi ne-am gândit la tine.

Zăcea pe marginea ringului.

Acolo se joacă dur.

Încercaţi să nu fiţi absurzi.

Crezi că asta e ceva absurd?

Învingătorul s-a ales cu două urechi şi o coadă!

Stai o clipă! Stai o clipă! Stai o clipă!

- Stai o clipă. Stai. Ce? - Ce s-a întâmplat aici?

E ceva diferit.

S-a făcut curat, s-a afumat şi o parte din ciuperci s-au cărat.

Priveşte! Toţi puricii mei sunt morţi! Ucigaşule!

Eu doar am încheiat contractul.

Să vă prezint ucigaşul plătit.

Charles, nu ne-ai spus că ştii să cânţi la clopoţel.

- Micul dejun. - Kwang.

Iată noua mizerie despre care ţi-am spus.

Căpitanii Pierce şi Hunnicutt, el e noul meu valet, Kwang Yong.

Kwang.

Cum te-a prins? Te-a ameninţat cu arma sau te-a arestat?

Am verificat câţiva solicitanţi. Kwang a fost cel mai potrivit.

Ghinion, puştiule.

E dificil să găseşti ajutoare de calitate, aici.

De acord, Charles.

La câte bombe cad pe colibele lor...

nu ştii niciodată dacă mai ajung la serviciu sau nu.

Cât de insuficient îl plăteşti, Charles?

Nu e treaba voastră.

şi ţineţi-vă acasă lenjeria mucegăită.

Domnul maior mi-a spus: "Îţi dau un dolar pe oră...o dată pe zi."

Cum de îţi permiţi, Charles?

E preţul pieţei.

În plus, are şi mesele incluse.

Când nu le aruncă, le vomită.

Atenţie către tot personalul. Sosesc răniţi.

Bine aţi revenit, dlor căpitani Pierce şi Hunnicutt.

Nici nu te lasă să despachetezi.

Şi mai mulţi răniţi.

Ce alte epidemii aţi mai adus cu voi?

Vom păstra grindina şi lăcustele ca şi surpriză.

Fir-ar să fie.

Nu sta degeaba, Kwang.

Spală-mi şi calcă-mi cămaşa.

Apretează uşor manşetele şi gulerul.

Dezinfectează-mi toate lucrurile atinse de ei.

Dragă camarade,

după cum am fost instruit de Serviciile Secrete ale Armatei Poporului,

am început o supraveghere atentă la unitatea MASH 4077.

Voi rămâne aici până ce voi afla ce metode folosesc

pentru a obţine succese atât de remarcabile.

Mi-am făcut o acoperire perfectă.

Eşti foarte amabil.

Joc rolul de valet zâmbitor al unui capitalist nebun.

Pense hemostatice. Multe.

Uşurel, domnule doctor. Nu prea mai avem.

Sigur că nu prea mai avem. Întotdeauna, nu prea avem.

Dar vreau să ştiu de ce.

Nu poate fi din cauza lipsei de fonduri.

Guvernul are majoritatea banilor.

Impozitele mele sunt o dovadă.

Probabil că am finanţat întregul spital.

Vreau să ştiu unde sunt afurisitele de pense hemostatice?

Aţi căutat în adăposturile fiscale?

Vreţi să vă uitaţi la băiatul ăsta?

Are o erupţie din cap până-n picioare.

Nu învaţă nimic din filmele de instruire, nu?

Sunt grupuri de leziuni mici, roşii, dle colonel?

Da. E plin până la epoleţi.

De ce? Ştii ce e?

Nu, dar ultimul pacient avea acelaşi lucru.

Se pare că băieţii au mers pe vârfuri printre aceleaşi lalele otrăvite.

Probabil e o alergie, dle colonel.

Cum sunt doar 10.000 de alergii exotice în Coreea...

am putea-o izola în...

să spunem, 10 ani.

Asta da atitudine, Charles.

Oricât de întuneric ar fi, tu tot tragi obloanele.

Soră?

Eşti asistentă?

O să trec cu vederea fiindcă eşti nou.

De ce porţi uniformă de asistentă?

Sunt deghizat.

Mă ascund de sănătatea mintală.

E o nebunie.

Vezi? Funcţionează.

Am nevoie de aspiraţie. Nu văd.

Pentru o unitate aşa de eficientă,

comportamentul în sala de operaţie este haotic şi indisciplinat.

Iar comportamentul în timpul liber... decadent.

Una pentru scumpa, două pentru fraier,

Trei pentru ratat, iar eu rămân cu banii.

Ãia pe care salivează sunt banii mei.

- Iar ce nu e al tău e al meu. - Ce e al meu e şi al tău, Margaret.

Aş fi încântat să-ţi dau un avans.

Cât?

Cât e permis în public.

Maior Winchester, sunteţi pregătit pentru prosopul fierbinte?

Kwang, eşti o perlă.

Neşlefuită, dar perlă.

Crezi că-i poţi cere să-mi aducă o bere?

Nu serveşte decât vin.

Minunat. Vreau şi eu.

Doar mie.

- Altceva, domnule maior? - Pune-i ciment în baia de picioare.

După ce se întăreşte, îl scufundăm în râu.

Mulţumesc, Kwang. Asta e tot.

Cred că diseară ascult Rahmaninov.

E uşor de găsit. E coperta cu un "R" mare

urmat de mai multe litere mici.

- E rândul tău, Cimoli. - Da. 30 de dolari.

Prea mult. Renunţ.

- Ce tupeu. - Mulţumesc pentru curăţenie.

Ştii motto-ul nostru: Intrat la 11, curăţat până la 17.

Domnilor, mă aşteaptă Rahmaninov.

Dacă are ceva bani, trimite-l încoace.

Înainte de a mă retrage, bate cineva o pereche de doiari?

- Pa. - Bine. Între noi doi, Cimoli.

30 ai tăi plus 50 ai mei.

- 50? Joci la cacealma. - Da, bine.

De aceea am arsuri de gradul III la degete.

Acum mă sperii. Poftim. 50 ai tăi, plus 50.

Accepţi, Gaylord?

50 ai tăi plus 100.

Sec.

- Să-ţi văd banii. - Ştii că sunt bun la asta.

Nu dăm credite sergenţilor cu aprovizionarea, aflaţi în vizită.

Nu e nimic personal. Doar că nu are încredere în tine.

Joci la cacealma. Ştiu asta.

Bine. O maşină de teren pentru suta ta.

Acum tu joci la cacealma.

Dacă nu ai 100, de unde o să ai o maşină de teren?

- Sunt sergentul cu aprovizionarea, da? - Da. Şi?

S-ar putea să ştiu de nişte maşini de teren

care au ratat cumva înscrierea în inventarul oficial.

Sec.

Două perechi.

Ştiam că joci la cacealma. Full de valeţi cu şeptari.

- Nu înţelegi. Două perechi. - Da?

O pereche de 9 negri şi o pereche de 9 roşii.

Ai 4 nouari?

E vreun doctor în casă?

Doctorul e însăşi casa şi îţi mulţumeşte.

Condu-o, Cimoli, şi pune-o pe masă.

Nu am o maşină de teren la mine.

Va trebui s-o aduc mai târziu.

Să fie aici până sâmbătă seara.

Ies cu o asistentă şi am nevoie de ceva care să rămână fără benzină.

În regulă. De la capăt. O să deschid cu un B-29.

Fiule, ştiu că e ca şi cum ai încerca să opreşti oceanul cu mătura,

dar încearcă să nu te scarpini.

Da, domnule. Dar, totuşi, ce e erupţia asta?

Ne străduim să aflăm.

Tot ce ştim sigur e că voi toţi aţi luat-o din acelaşi loc.

Acum nu te mai scărpina.

Mă străduiesc.

Să fiu al naibii dacă ştiu cu ce să-i tratez. Nimic nu funcţionează.

Poate ar trebui să le tăiem unghiile.

O să iau legătura cu Seul.

Trebuie să aibă vreun doctor rătăcit pe acolo

care să ştie câte ceva despre piele.

Dacă e acolo, înseamnă că ştie să-şi salveze propria piele.

Da.

Te rog, încearcă să mănânci ceva.

Regret, dar nu înţeleg ce spui.

Mă scuzaţi, domnule, dar crede că încercaţi să-l otrăviţi

pentru că e nord-coreean.

Să-l otrăvesc? Eu?

Sigur că nu.

Vezi? Băiat bun.

Spune să gustaţi dv primul.

Păstram asta ca ultim argument.

Ei bine...până la fund...

Sper.

Dr. Nagle?

Sunteţi dr. Nagle, dermatologul?

Colonel Sherman Potter, MASH 4077.

Eşti greu de găsit, amice.

Am încercat la clubul de golf, dar erai la ultimele 9 găuri.

Avem probleme cu o erupţie cutanată aici.

Erupţie! Erupţie!

Ascultă. Vrei să vorbeşti mai tare? Nu te aud din cauza orchestrei.

Întreabă dacă primesc dedicaţii.

Aş vrea să aud "Mi-ai intrat sub piele".

Sau "Râul Epidermei cu Old Mill Stream".

Vreţi să tăceţi, clovnilor?

Ca simptome avem vezicule inflamate

cu lichid, cruste şi mâncărime severă

Nu mai spune!

Spune că pare a fi o reacţie la ceva.

Cum de nu ne-am gândit?

Doctore, vrei să fii ceva mai precis?

Dacă ar fi să alegi dintre sutele de erupţii

indigene din Coreea, pe care ai alege-o?

Tipul ăsta e un nimeni.

Aşa nu ajungem nicăieri, doctore.

Poate că ai putea să te strecori din programul tău încărcat

şi să vii să vezi ce avem aici.

Înţeleg.

Dacă generalul Imbrie ar avea o bubă,

îmi dau seama unde ai vrea să fie.

Da. Nu te voi expune.

Ascultă.

O luăm de la capăt.

Căpitane Pierce, aveţi o livrare afară.

La naiba! M-au găsit!

Mă sustrăgeam de la anunţul de recrutare.

Ce e verde şi mişcă?

- Masa de prânz. - Şi vine de la sergentul Cimoli.

Maşina mea!

O ador!

Dar va trebui să scapi de ţeava de eşapament.

Ce faceţi, dle?

Mă relaxez în noua mea decapotabilă.

Nu, dle. Decapotabila e a mea. A dv e ţeava de eşapament.

Despre ce vorbeşti?

E de la Cimoli, nu-i aşa?

Cred că e mai bine să citiţi asta.

"N-am reuşit cu maşina de teren."

"Am reuşit să obţin doar obuzierul. Spor la vânătoare".

Vreţi să mă ajutaţi să dezleg tunul, dle?

Nu! Ce să fac eu cu un obuzier?

Cimoli! Escroc pe 4 roţi!

Vreau rulmentul şi coordonatele.

O să i-o trag direct în azimut.

- E al dv, domnule. - Nu. Stai o clipă. Stai.

Nu pleca încă. Aşteaptă. Uite.

Îţi dau obuzierul în schimbul maşinii de teren. Pe loc.

Am ordin să livrez un tun.

N-au spus că ar trebui să-l aduc şi înapoi.

Stai o clipă. Ia-l cu totul, e ultima mea ofertă!

Ce naiba e asta?

E un ornament de capotă minunat. Unde e maşina de teren?

Tocmai te uiţi la el. Tocmai a plecat la volanul obuzierului.

Pierce, scapă de chestia asta.

Suntem o unitate non-combat şi aşa vom rămâne.

Dacă îl vede cineva, va atrage focul inamicului.

Ei bine, cal bătrân, se pare că nimeni nu te iubeşte, nici măcar eu.

Va trebui să te duc în câmp şi să te împuşc.

De ce nu l-aş lăsa aici, să se facă piaţa centrală în jurul lui?

Afară!

Apasă de capătul ăsta. Eu ridic de acolo.

Mulţumesc.

Bună, Charles. Ai ceva orez de umflat?

Nu intri cu espingola aia în cort.

Numai seara asta, Charles. O să ne distrăm de minune.

Vino, Kwang.

Domnule maior?

Ce face un spital cu un tun?

După cum cunosc această unitate, Kwang, e probabil un nou tip de anestezie.

O să-ţi placă. E carne fiartă. Mişcă.

Ce înţelegi prin "carne fiartă"? În cel mai bun caz e putredă!

Americanii sunt moi, cu voinţa slabă

după cum am fost făcuţi să credem, camarade.

Au provizii din abundenţă

şi ei se plâng de calitate.

Bine. Poftiţi de înfruntaţi muzica.

Cina pentru Maiorul Winchester.

Ai venit în locul potrivit:

Bucătăria Kamikaze a lui Max Klinger.

O înghiţitură şi cazi la pământ.

A spus să puneţi câte puţin din fiecare.

Ştii ce e în neregulă cu omul ăsta? E un laş.

Dacă e prea grea, las-o jos.

O să se târască singură până acolo.

Ai văzut tunul cel mare din unitate?

O frumuseţe, nu?

Poate-mi iau şi eu unul.

Gândeşte-te ce automutilare ar putea cauza.

Următorul!

O să te deştepţi.

Pierce, cred că i-am găsit un loc tunului tău.

E o unitate de artilerie mai la vale.

- Nu, nu la o unitate de artilerie. - De ce?

Regret. În cazul în care coreenii vor să-şi remodeleze relieful...

vor trebui să-şi sape singuri craterele.

Haide, Pierce.

Dle colonel, eu n-o să-l dau cuiva

care să-l folosească pentru a-şi face reclamă.

Pistolul cu dop pleacă.

Mai lăsaţi-mi timp. Poate-l dăm la schimb pe ceva util.

Cine l-ar vrea, în afară de o unitate de artilerie?

Se apropie ziua lui MacArthur. Să-i facem un curăţător de pipă din el.

Ai timp până mâine, Pierce. Apoi pleacă la război.

Mai încet cu astfel de cuvinte, dle colonel.

Auzul lor îi poate provoca un recul.

Dle colonel, erupţia cutanată ne face probleme la postoperator.

Cei afectaţi încep să se scarpine pe sub bandaje.

Doamne. Şi o răspândesc.

Mi-e teamă că-şi vor desface copcile.

Trebuie să-i calmăm cu ceva.

Am încercat totul, de la antihistaminice la oxidul de zinc.

Atunci, trebuie să încercăm altceva.

- Ce anume? - Avem laborator, avem echipament.

Se prespune că avem şi creier.

Să-l folosim şi să găsim un răspuns.

Şi astfel, copii, s-a inventat supa de pui.

Americanii au venit aici lamentabil de dezinformaţi despre Coreea.

O simplă erupţie. Şi cu toată pregătirea lor profesională...

habar n-au cum s-o trateze.

Dă-mi o picătură de neomicină.

Dacă nici aşa nu merge, mă gândesc să le administrăm sedative puternice.

Măcar vor reuşi să doarmă.

Simplul miros al acestei chestii o să-i doboare oricum.

De ce să nu încercăm cu astrologia?

- Mă scuzaţi, domnilor. - Stai.

Brânză Limburger. Asta îţi rupe nasul.

Învingătorul şi noul campion.

Scuze pentru miros.

E scoarţă de copac, fiartă.

În coreeană, "Oh Dong Mul".

Mulţumim pentru gustare, fiule, dar suntem un pic ocupaţi.

Nu, nu, nu. E pentru erupţia soldaţilor. Remediu local.

Vă rog să încercaţi. Funcţionează de fiecare dată. O să vedeţi.

Ce părere ai?

E erupţia lor. Am putea încerca şi remediul lor.

N-are ce rău să facă.

Chestia aia sigur nu e bună.

Bine, Kwang. Tu eşti doctorul.

Era şi timpul. Aţi descoperit ceva?

Ţine-te de ciorapi, Margaret.

Să nu ţi se răsucească pe glezne.

Ce aţi adus aici?

Scoarţă de copac fiartă, ca la mama acasă.

Un remediu coreean tradiţional.

Kwang garantează că va vindeca erupţia.

Dacă nu merge, vom încerca metode moderne, cum ar fi lipitorile.

Cred că trebuie să procedăm ştiinţific.

Ia un voluntar, de control.

Poate că e cineva care vrea să obţină reducerea pedepsei cu închisoarea.

Atenţiune, pacienţii cu erupţie. Vă ştiţi voi care sunteţi.

Avem aici un lichid care sperăm să oprească mâncărimile.

Dar avem nişte probleme cu el.

Mai întâi, nu ştim dacă funcţionează.

În al doilea rând, are un miros care bate de departe transpiraţia.

Nu vă putem obliga să încercaţi,

dar am vrea un voluntar care să-l testeze.

Mâncărimea e mai puternică decât duhoarea.

Staţi. Doar... staţi puţin.

Nu. Sunteţi o unitate fanfară!

Orice fanfară are nevoie de un obuzier.

Gândiţi-vă ce bun ar fi la percuţie,

ca să nu mai spun de "Uvertura 1812".

Nu. Nu-mi închide. Dar cei care vă întrerup?

Trebuie să vă protejaţi cumva, nu? Alo?

Alo?

- Ai un minut? - E uimitor.

Nimeni nu vrea un tun dacă nu-l poate îndrepta împotriva cuiva.

Ciudat, să spui tu asta.

Am tot ce-i trebuie unui posesor de obuzier

care vrea să-l transforme în casă de vară pentru porumbei.

Vrei să-mi mai explici o dată?

Hai să scăpăm de el.

Puţin ciment pentru consolidarea forţelor armate.

Trusa de scule pentru o "tunectomie".

În seara asta, operăm.

Sigur, chirurgie de mare calibru.

Chiar aici.

Şurubelniţă.

Şurubelniţă.

Luminează puţin pacientul.

Poftim. Un percutor.

Dollar spune că-l pot face să sară de trei ori în hazna.

Nimeni nu-l va găsi acolo în afară de bucătar.

- Haide, să-l închidem. - Definitiv.

Ridică puţin capul pacientului.

Bine.

Moartea ia vacanţă.

Asta e adevărată artă.

Mă scuzaţi...

dar ce faceţi cu tunul?

Întreţinere preventivă, Kwang.

Îl reparăm acum şi nimeni nu-şi va mai face vreodată griji pentru el.

Kwang înţelege.

Ba nu înţelege. Acest loc foarte ciudat.

Acum te-ai prins.

Doamnă maior, vreţi să veniţi puţin?

- Da, Welch. - Ştiţi chestia cu care mi-aţi uns mâna?

Cred că funcţionează.

- Pot să-mi dau şi pe restul corpului? - Aşteaptă puţin.

Colonel Potter!

Eşti sigur că nu te mai mănâncă?

Da, doamnă. Îmi mai daţi, vă rog?

Ce-i gălăgia asta, doamnă maior?

Welch. Zice că nu-l mai mănâncă mâna.

- Serios? - De ce nu mă crede nimeni?

Să-ţi văd aripa, fiule.

Da, începe să se cureţe.

Ce zici de Kwang?

Avem noroc că e de partea noastră.

Pot să mă dau şi pe restul corpului, domnule?

Doamnă maior , "Oh Dong Mul" peste tot.

Trece-o în contul meu.

Camarade, iată concluziile mele asupra unităţii MASH 4077.

Au multe succese, dar metodele sunt atât de neconvenţionale,

că ne-ar fi imposibil să le copiem.

Poţi să uiţi de sugestia de a-l răpi pe mr. Winchester pentru interogatoriu.

E un mare ticălos.

Kwang, am un şobolan sub pat.

Vrei să te bagi acolo şi să-l omori?

Nu şobolan, maior Winchester. Doar eu.

Ce faci?

Vă părăsesc, dle.

Bine.

O să mă trezesc la 7.

Te rog să-mi încălzeşti un loc la latrină.

Mă pă... mă părăseşti? Cum... cum adică?

Cum adică, mă părăseşti?

Mă duc să caut alt loc de muncă. Cu mai mulţi bani. Şi fără dv.

Cum îndrăzneşti să-mi faci asta?

Când te-am găsit, erai un nimeni.

Te-am primit în casa mea

ţi-am redat sensul valorii şi respectului de sine...

...permiţându-ţi să fii valetul meu personal.

O să-mi botez un fiu cu numele dv.

Mulţumesc foarte mult.

Îmi... îmi pare rău, Kwang. Aşteaptă.

Hai să-ţi spun cum facem.

O să-ţi dau... asta mă omoară.

O să-ţi dau 1,50 $ pe zi, dar fără libere în serile de joi.

Rămas-bun.

Stai o clipă, Kwang. Fii rezonabil.

- Ai nevoie de mine! - Îmi pare rău. Aţi pierdut trenul.

Kwang, n-o să primeşti referinţe de la mine!

Şi te asigur că n-o să mai lucrezi niciodată în Coreea!

În regulă. Uite...

Kwang, 1,60 $ pe oră şi nu mai lustruieşti pantofii cu scuipat.

Aţi pierdut ocazia.

Kwang, eşti eroul nostru.

Fiertura din scoarţă de copac a funcţionat perfect.

"Oh Dong Mul" a mers ca prin farmec.

Mulţumesc. Mi-am făcut datoria.

Kwang, îţi mai dau o ultimă şansă.

Rămâi, şi facem curăţenie împreună.

- Pleci, Kwang? - Ţara asta e mare.

Trebuie să existe pe undeva şi şefi mai buni.

Asta e. Te concediez din nou.

Îmi pare rău că te pierdem, fiule.

Dar înainte să pleci, avem un kudo (distincţie) pentru tine.

Kudo?

Dle colonel, ştie doar coreeană şi engleză.

Am înţeles. Kwang, noi cei de la 4077 vrem să-ţi aducem un omagiu.

Armata S.U.A. apreciază

modul în care ne-ai ajutat să rezolvăm cu erupţia

şi doreşte să o arate în mod oficial.

Asta este o diplomă de merit.

Felicitări. O să dea bine în vizuina ta.

Chiar e pentru mine?

A primit diplomă de merit?

Pentru că a rezistat 3 zile cu tine ar trebui să primească Inima Purpurie.

Mulţumesc.

Sunt sigur că...

...oamenii vor fi foarte miraţi.

Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult.

Kwang, Unchiul Sam îţi transmite salutări.

Yankee Doodle.

Clubul ofiţerilor e deschis pentru a sărbători.

Poate mai poţi sta să abuzezi puţin de ficatul tău.

- Te servim noi. - Nu. Trebuie să plec.

Bine. Noroc. Ai grijă de tine.

Şi nu uita... Eşti oricând binevenit.

Ştii cum e războiul. Vom fi veşnic aici.

La revedere, Kwang. Mă bucur că te-am cunoscut.

Charles, a mai rămas "Oh Dong Mul".

Îţi fac cinste cu un rând.

Mi-era ca un fiu.

Staţi! Aşteptaţi-mă şi pe mine!

Dragă camarade, o complicaţie neprevăzută.

Voi fi martor secret la o întâlnire diplomatică ultrasecretă.

Asta înseamnă că mă voi întoarce mai târziu decât era planificat,

dar sunt sigur că va merita.

Trebuia să fi văzut faţa lui MacArthur.

Ce poveşti v-aş putea spune...

Ce poveşti v-aş putea spune...

Da? Ascultăm.

Păi...

N-o să mă credeţi.

Acum, că toate s-au terminat,

nu sunteţi chiar băieţi răi.

De unde ştii?

Stai o clipă. Stai o clipă.

Kwang, sunt eu nebun, sau chiar vorbeşti engleza mai bine?

Da.

Da. Tu... chiar vorbeşti bine acum.

Da.

Trebuie să fie de la whisky. Umple-mi-l, Charlie.

Cum îndrăzneşti? Îţi dai seama cu cine vorbeşti?

Cu o zi în urmăm am angajat... Ce dracu'!

Subtitrarea: Adela Sorescu