Original subtitles

Bine. Împrăştierea! Împrăştierea!

Ferguson, Rich! Nu staţi călare!

Ştii, Rich, dacă am fi fost într-o cabină de telefon,

tot ne-ar fi spus să ne împrăştiem.

Fă doi paşi uriaşi, Fergy.

Da.

Atenţie! La pământ!

Rich!

Rich, eşti bine?

Medic! Medic!

Nu încerca să vorbeşti, Rich. Eşti rănit.

Medic, aici!

Medic! Fir-ar, medic!

Uşor, Rich. Uşor.

- Unde ai fost? - Ce s-a întâmplat?

A fost lovit la gât. Sângerează.

Bine. Uşor. Targă!

O să fie bine, amice.

Te scoatem noi de aici.

- Rămâneţi jos! - Continuaţi!

Să-l scoatem de aici. Ţine-i capul.

Bine. Mişcă!

O să fie cu denivelări, aşa că ţine-te bine. Haide!

- Bine, să-l ridicăm. - L-am luat.

Hai, hai, hai!

Te repară în unitatea MASH. Nu-ţi face probleme!

Bine! Să-l scoatem!

Eşti pe cont propriu, Rich.

Loc la clasa întâi într-unul dintre elicoptere.

- Ţinem legătura, bine? - Să mergem!

Ne mai vedem.

Jos! Atenţie!

Am nevoie de ajutor.

Ce faci, amice? Ai rezervare?

Bine, domnule. Iau capătul ăsta.

- E destul de greu, Radar. - Nu-i nimic.

Doar să nu faceţi paşi din ăia mari.

Bine. Unu, doi, trei, sus!

- Te descurci? - Măiculiţă!

Haideţi, oameni buni! Hai, hai, hai!

Mă mişc, dle!

Ce faceţi, aţi ieşit la plimbare?

Dle, cântăreşte o tonă.

Nu-mi pasă cât cântăreşte.

Măriţi pasul!

Klinger, haide! Ajută-mă puţin!

S-a trezit cu faţa la cearceaf.

Bestia vine imediat!

Bine.

Bine, amice! Linişteşte-te!

Drum bun! Bucură-te de privelişte!

Lăsăm plafonul jos.

La bordul Express-ului spre Toledo!

Non-stop către sala preoperatorie

cu viteza luminii de 5 km pe oră.

- Glumeşte. - Haide!

Haide!

Merge! Vezi? Ţi-am spus.

N-ai de ce să îţi faci griji.

Bună. Sunt caporalul O'Reilly, ordonanţa unităţii.

Mi se spune Radar.

Doar că nu e numele meu adevărat.

Dar ei se poartă de parcă ar fi.

Uite, dacă e în regulă şi pentru tine,

trebuie să-ţi strâng bunurile.

Dar nu-ţi face probleme.

O să le ţin într-un seif sigur.

Doar eu şi col Potter ştim combinaţia.

Cred că şi dna maior Houlihan o ştie.

Poate şi căpitanul Pierce,

care i-o fi spus şi căpitanului Hunnicutt.

Dar nu-ţi face probleme,

poţi să ai încredere în noi.

Da. Bine, aproape am ajuns.

Ascultă. Relaxează-te. Avem cei mai buni chirurgi.

Cei mai buni. Sunt foarte speciali.

Haideţi! Avem nevoie de ajutor!

I-aş privi de jos, chiar dacă aş fi înalt.

Vorbesc prea mult?

Bine. Ştiu că toată lumea îţi spune

că o să fie bine, dar chiar o să fie.

Aşa că relaxează-te. Mutaţi-l! Haideţi!

Uşor. Bine. Are o rană la gât.

Bine, continuaţi. Continuaţi!

Stai liniştit. Doctorii vin imediat.

Lucrăm cât de repede putem. Mai durează câteva minute.

Hei, coastă de miel! Tu!

Înaltă, blondă şi fâşneaţă!

Pot să te ajut cu ceva?

Cu multe lucruri.

Eşti rănit, soldat!

Drept în inimă.

Sunt nişte firi jucăuşe!

Klinger, clovnule! De câte ori ţi-am spus

să nu mai porţi chestia aia vaporoasă aici?

N-o port niciodată ziua, dle,

dar, nu ştiu, aşa mi-a venit.

Să-ţi vină şi să o dai jos şi treci în uniformă!

M-am săturat să mă uit la tine.

- Atunci daţi-mă afară, vă rog! - Mişcă!

Mă mişc, dle. Mă mişc.

Rich. Rich, tu eşti?

Salut, amice!

Sergentul ne-a spus să ne împrăştiem, nu?

Cum te simţi?

Nu trebuie să vorbeşti. Eu am fost rănit la picior

şi m-a durut cam tare,

dar mi-au făcut o injecţie.

Nu arată rău, nu?

Nu, nu. Sângele pentru el e aici.

Adu-mi mie o unitate. Sec. Fără gheaţă.

Bună! Eu sunt căpitanul Pierce.

Ce părere ţi-ai făcut despre mine?

Bine, relaxează-te.

Vreau să mă uit sub bandaj.

Ăsta e regulamentul. Să nu ascunzi vreun jeep.

- Auzi, Beej? - Da.

Ai puţin timp? Vino aici. Uită-te la asta.

Da. Ne ştim.

Eu l-am scos din elicopter.

Vino în biroul meu.

Stai calm. Chiar suntem doctori.

Bine! Vorbeam despre tine.

Bine, ce urmează să fac

e să îţi scot bucata de şrapnel din gât.

Apoi o să-ţi pun un tub, ca să respiri mai uşor.

Dacă vrei să te lauzi prietenilor de acasă,

se numeşte traheotomie.

După ce inflamaţia dispare,

ar trebui să-ţi revină şi vocea.

Ştiu la ce te gândeşti...

"Pare că nu e în stare să repare nici o pană de bicicletă."

Nu sunt în stare, dar o să te ajut să treci peste asta.

Stai să vezi.

Bună, soldat Rich!

Eu sunt părintele Mulcahy.

Voi fi liderul tău spiritual în următoarele câteva zile.

Văd că eşti protestant. Nicio problemă.

Cunosc procedurile

celor mai noi congregaţii,

deşi mă simt puţin inhibat

când vine vorba de baptiştii din sud.

Sunt frenetici şi puternici. Prea exageraţi pentru mine.

Dar asta e problema mea.

Închide ochii, odihneşte-te

şi nu uita că El te veghează.

Amice, o să-ţi facem o radiografie.

Care e profilul tău bun? Nici nu contează.

Aparatul ăsta vede prin tine.

Ridică-ţi capul, te rog.

Oricât aş urî armata,

măcar am învăţat să folosesc aparatele astea.

S-ar putea să fac o profesie din asta.

Cu toţi hoţii din Toledo

care înghit ceasuri şi bijuterii,

e nevoie de experţi în domeniu.

Fir-ar, Klinger! Ce te reţine?

Am doctori fără radiografii.

Imediat, dle!

Nu grăbiţi artistul!

Ce se întâmplă cu el în ultima vreme?

Chiar mă iubeşte.

Sigur. Altfel de ce m-ar ţine aici?

Bine, acum stai nemişcat.

Gândeşte-le la "zâmbeşte". Bărbia sus!

Foarte bine.

Să mergem. Haide!

Am un curs de predat!

Dle, le developez imediat.

Traheotomia a venit.

A mea e. Mânuşi, te rog!

Mai vreau nişte suc de portocale.

Ne laşi şi nouă, Charles?

O să-ţi las exact ce meriţi, Hunnicutt: pulpa.

Perfect, Charles. Pot să deschid un ziar.

Soldat Rich, mă bucur că ai rezistat.

Să-ţi prezint restul trupei.

Asistenta Able se ocupă cu semnele vitale.

La restul instrumentelor, asistenta Campbell.

Menestrelul nostru ambulant, maior Margaret Houlihan.

Şi, evident, eu,

în scaunul directorului.

Dle colonel,

de ce nu avem niciodată destul suc de portocale,

cât să trecem de sesiunile astea infinite?

Încetează, deşteptule!

Eram curios.

Ce e cu Potter?

Nu e momentul să cer o mărire.

E ceva cu el.

Bine, Rich, o să-ţi facem o anestezie la gât.

N-o să simţi nimic.

E toată lumea la locuri?

Stai nemişcat şi relaxează-te.

De ce nu închizi ochii?

Doctore...

Hei, hei. Haide, haide. Totul o să fie bine.

Îţi promit.

Haide.

Bună, Frumoasa Adormită!

Cine te-a pupat să te trezeşti? Asistenta Şarmantă?

Cum merge? Da. Nu poţi să vorbeşti.

Asta m-ar omorî. Ce zici de a mea?

Vânătaia asta nu e de ajuns

cât să mă bage în holul unui spital de evacuaţi.

Dar joc situaţia.

De câte ori intră vreun doctor sau vreo asistentă,

joc o agonie de prima mână.

Fii atent. O să-mi petrec restul războiului

zăcând aici.

Apropo,

nu cred că m-am prezentat.

Ce am spus?

Doarme din cauza anestezicului.

Oameni buni, a fost o primă repriză bună,

dar, dacă vreţi să înscrieţi,

trebuie să pasaţi balonul.

Să vă arăt cum se face. Dră asistentă,

ne vedem la duşuri după meci?

- Încetează, Hawkeye. - Înţelegi ce spun?

Penalti.

Unsprezece metri că te-ai purtat ca un idiot.

Aţi auzit despre colonelul Potter şi Radar?

Nu. Acum sunt un cuplu?

Colonelul l-a certat rău la popotă

în legătură cu raportul zilnic sau aşa ceva.

Bietul Radar a trebuit să stea şi să asculte.

Să-l aducă cineva pe Potter în sala de operaţii

şi să-i scoată ghimpele din talpă.

Aş vrea să ştiu care e problema lui,

dar îmi e frică să mă apropii.

Ştiu eu care e problema.

- Senilitatea. - Senilitatea?

Uită-te la simptome: nervozitate cronică,

deficienţe în comunicare, introspecţie...

Ăsta nu e Potter. Ăsta eşti tu.

Singura problemă a lui Potter e că uneori

se satură de toată nebunia asta, ca şi noi.

O să vezi, Pierce.

Stai să uite cum să se lege la şireturi.

Mă bucur că eşti aici, doctore.

Chestia asta mă omoară.

Mă doare tot corpul.

Crezi că ai ratat ceva?

Soldat, eu nu ratez nimic.

Ai o ruptură superficială a muşchiului trapez.

În cuvinte pe care să le poţi înţelege şi tu,

ai o bubă la umăr.

Poţi să-l pui la loc.

Dacă te doare, o să treacă.

Apropo...

a fost cel mai slab spectacol de până acum.

Fără sinceritate, fără profunzime.

Eşti norocos că am stat până la final.

M-ai prins.

Trăgeam cu ochiul la starea ta.

Fişele astea sunt utile, ştii?

Toată lumea ar trebui să aibă câte una.

Dacă te întreabă cineva cum te simţi,

nu trebuie să răspunzi. Poţi să-i arăţi fişa.

Deci, cum te simţi?

Eşti deştept, nu?

Bine, uite. O să...

O să-ţi blochez tubul pentru o secundă.

Vreau să văd cum respiri.

Nu, nu, nu. Nu doare.

Haide, haide.

Încearcă să-mi spui câteva cuvinte.

Orice.

Bine. Ajunge.

Da, ştiu. Ştiu. Dar tot mai e inflamat.

Aşteaptă să mai treacă.

Între timp, pauză vocală.

Fă-mi o favoare. Să nu cânţi Pagliacci.

O să vin mai târziu să văd ce mai faci.

Încearcă să dormi.

Puştiule...

Nu-ţi face griji. Se ocupă de tine aici.

Soldat Rich?

Soldat Rich?

Bună dimineaţa.

Am venit să-ţi schimb bandajele.

Aşa.

Dacă tot sunt aici, ce-ai zice să te spăl cu buretele?

O să-ţi dăm bluza jos.

Calmează-te, soldat!

Am făcut asta de sute de ori

şi n-a murit nimeni de ruşine.

Secretul unei spălări cu buretele

e să nu-l laşi pe cel spălat să-şi dea seama

că e spălat.

Uită-te în ochii lui

şi vorbeşte cu el.

Nu contează despre ce,

atâta timp cât nu observă

că e săpunit şi clătit.

În curând, înainte să-şi dea seama,

va fi trecut prin prima lui spălare cu buretele.

Gata. Am terminat.

N-a fost rău, nu-i aşa?

Judecând după zâmbet, aş spune că nu.

Soldat, nu te supăra,

dar mai am şi alţi pacienţi.

Hei, coastă de miel! Spală-mă şi pe mine.

- Scuze. Eşti prea nerăbdător. - Neaţa, dnă maior.

Bună dimineaţa, dle!

Dle colonel, arătaţi minunat în dimineaţa asta.

V-aţi revenit.

Aveţi privirea aia strălucitoare.

Termină cu prostiile, dnă maior!

Să vă faceţi bine, dle! Vă rog!

Bună dimineaţa, băiete!

Sunt col Potter, comandantul unităţii.

Îmi pare bine. Eşti din Texas, nu-i aşa?

Ştiam eu. Cei mai prietenoşi din lume.

N-am întâlnit niciun texan pe aici care să nu dea mâna,

indiferent de câte perfuzii ar fi avut în braţ.

Mi-am propus

să-i cunosc pe toţi cei care trec prin unitatea 4077.

Sper să mă scuzi că nu am venit la tine până acum,

dar m-a preocupat ceva în ultimele zile.

Am neglijat restul şi am...

Dle colonel Potter.

O secundă. Ce e, Klinger?

Două lucruri, dle!

În primul rând, au sunat cei de la I-Corps

în legătură cu hârţogăria pe care n-au primit-o.

Şi apoi, mai important, nu e vina mea.

O să mă apuc de treabă. Radar unde e?

Vă aşteaptă speriat în biroul lui, dle.

Căutaţi-l sub pat.

Vorbim mai târziu, băiete!

Dacă e generalul Imbrie,

întrebaţi-l dacă a primit florile pe care i le-am trimis.

Dă-te!

Omul mi-a fost ca un tată!

Mi-ar fi plăcut să fie mai indulgent.

Rich, căpitanul Pierce a spus că poţi fi mutat în ambulatoriu.

N-ai vrea să vezi şi restul unităţii?

Bine. Stai aşa.

Locotenent, se poate

să aduci scaunul cu rotile, te rog?

O să trecem pe lângă popotă

şi o să vezi de unde îi vine numele.

Dacă excursia e prea grea pentru tine, anunţă-mă

şi te trimit acasă imediat, bine?

- Gata? - Nu e un Packard,

dar ai încercat vreodată să împingi un Packard?

Şi am plecat!

Ar trebui să mărşăluim în biroul colonelului Potter

şi să îi cerem să ne spună care e problema lui.

Ai dreptate.

Când te întorci, să-mi spui şi mie ce a spus.

Aşa te vreau, D'Artagnan.

Toţi pentru unul şi unul pentru el.

- Bună ziua, domnilor. - Klinger!

- Bună, Rich! - Bună, Rich.

Cred că turul duşurilor femeilor

i-a făcut bine.

Acum ai venit aici

să vezi partea mai amplă a războiului?

Pâinea noastră cea de toate zilele iar s-a stricat.

Carnea asta e din Războiul Civil.

Albastră pe o parte, gri pe cealaltă.

Prea mult pentru tine, puştiule? Bine, te ducem acasă.

Klinger, ar trebui să ştii să nu faci asta.

Bolnavii nu se aduc la popotă.

Ce faci, Texas?

Adu-le aminte să-ţi facă ordine în cameră.

În curând o să pleci acasă.

Acum că ai planşa,

putem să vorbim.

Din ce parte a Texasului eşti?

Nu mai spune.

Mi-am făcut pregătirea medicală la Fort Sam Houston.

Vechiul San Antone. Un castron de tocană

te-ar fi ţinut în viaţă zile întregi.

Dle colonel, aţi uitat să semnaţi fişa asta.

N-am uitat. Semnez mai târziu. Acum pleacă!

Se vede, nu?

E vorba despre Mildred, soţia mea.

Frumoasă fată.

Am împlinit 35 de ani de căsătorie

sâmbăta trecută.

În fiecare an, indiferent de unde sunt,

o sun

şi îi spun cât o...

ştii tu.

Anul ăsta...

Anul ăsta am uitat.

Mă gândesc atât de mult la războiul ăsta nenorocit,

încât am uitat de cea mai importantă zi a ei.

Nu pot să mă iert pentru asta.

Mi-ar plăcea.

Am ridicat receptorul de vreo 20 de ori.

Dar nu am nicio scuză că am uitat.

- Nu ştiu ce să-i spun. - Bună seara, băieţi.

- Scuză-mă, Pierce. - Dle colonel...

Ce?

Ce e?

DRAGĂ MAMĂ ŞI TATĂ

Uită... da. Uitat... ce?

Uitat ani... Uitat aniversare.

Deci asta s-a întâmplat cu doctorul nebun.

Gata, Pierce. Recunoaşte.

Mi-ai spart dulapul

şi mi-ai citit jurnalul,

nu-i aşa, porcule?

Charles, niciodată

de când îţi sparg dulapul

nu ţi-am citit jurnalul.

Atunci cine a făcut desenele astea scârboase în el?

E o lectură seacă. Ai nevoie de ilustraţii.

M-am săturat de tine, Pierce,

şi de nimicurile astea.

Uşor, Rich. Uşor.

Ceva îi irită căile respiratorii.

Kellye, am nevoie de absorbţie.

Nu e prea bine, nu?

Tot nu intră destul aer prin tub.

Laringe fracturat?

Nu ştiu. Nu s-a văzut până acum.

Să mai facem nişte fotografii, da?

Kellye, chemi tu o targă?

Cum stai cu laringele?

E riscant. N-aş avea încredere în altcineva, decât în mine.

O facem împreună. Şi vreau să mă lauzi în jurnal.

Mai eşti cu mine, puştiule?

Să-l ducem la radiografie.

Dle doctor?

Dle colonel.

Rich, bine ai revenit!

Ne-ai cam speriat.

Din fericire, am fost eu acolo.

Ai stat pe masa de operaţie două ore,

mai puţin în pauzele lui de budă.

Cum sunt căile respiratorii?

Până acum, în regulă.

Rich, aveai laringele fracturat.

Asta era problema.

O să-ţi scot tubul

şi vreau să vorbeşti încet şi cu atenţie.

Câteva cuvinte. Bine, vorbeşte.

Nu ştiu ce să spun.

Tocmai ai spus ceva.

Tare şi răspicat.

Nu era nicio îndoială.

Bravo, Pierce,

deşi n-ai fi reuşit fără mine.

Felicitări! Tot oraşul vorbeşte despre tine.

Dle colonel Potter,

aţi primit un apel important.

Spune-le să aştepte, Radar.

Este dna colonel Potter, dle colonel.

Mă sună Mildred?

Nu, dle. Dv aţi sunat-o.

- Cum? - E-n regulă, dle.

A înţeles. I-am explicat

că e prima dată săptămâna asta

când puteţi vorbi cu ea, aşa că vorbiţi cu ea.

Domnule, să-i transmiteţi la mulţi ani din partea tuturor, bine?

Apreciez, băieţi.

Aduceţi-mi aminte să mă revanşez.

Nu. N-o să uit.

- O steluţă aurie, Radar. - Da, dle.

- Cum se mai simte? - Mai bine.

Ţi-am spus.

Rich, vreau să îţi spun ceva.

Operaţia a fost riscantă

şi mi-am făcut griji.

Când te căram cu targa

te-ai uitat la mine cu încredere şi asta...

vreau să ştii că m-a ajutat.

Mulţumesc.

Atenţiune! Atenţiune către tot personalul!

Autobuzul de noapte spre Seul pleacă într-un minut.

Ocupaţi-vă locurile!

La bord!

Soldatul Rich. Nu ne-a făcut decât probleme

de când a venit aici.

Mă bucur că pleacă.

Drumul e lin de aici încolo, băiete.

Spitalul evacuaţilor, Tokio, apoi acasă în San Antone.

Sună prea bine, dle colonel. Merg şi eu cu el.

Drum bun, domnilor!

Hei, hei. Ce ţi-am spus?

Nu e nevoie să vorbeşti, decât cu vreo asistenţă drăguţă.

Ai grijă, băiete!

Să ne spui cum merge treaba.

Să ai o viaţă frumoasă!

Plecăm acasă!

Ce zici de asta, amice? Am reuşit!

Am reuşit! Da!

Subtitrarea: Emil Macedonski