Original subtitles

Atenţiune, către tot personalul!

Iată câteva temperaturi din lume:

Miami Beach, 29 de grade călduroase.

Majorca, 26 de grade plăcute.

Santiago... răcoare?

Nu şi azi! 34 de grade.

Şi, mai aproape de casă, aşteptăm un val de încălzire.

Temperaturile de la miezul zilei sunt aproape caniculare,

de la minus 10 până la minus 8 grade.

- Nu-ţi stau în drum, nu? - Nu.

Mi-ar plăcea.

Perfect, se stinge focul.

Putem să aruncăm în foc raportul morţilor.

Uită-te la el. Charles, de ce nu îngheţi ca noi?

Pentru că suferinţa voastră îmi ţine de cald.

Îi e frig. Sigur îi e frig.

Se face că îi e cald, ca să râdă de noi.

De fapt, domnilor, nu sunt complet neafectat

de briza asta arctică,

însă refuz să stau pe lângă un foc,

aşa cum faceţi voi, ca nişte lupi în haită.

Lupi în haită?

N-am mai fost insultat niciodată aşa.

Atenţie! Camionul cu materiale intră în unitate.

Cu cât descărcăm mai repede,

cu atât scăpăm mai repede de frig

şi putem să ne întoarcem în corturile noastre îngheţate.

Frumoasă zi, nu-i aşa, Margaret?

Soarele străluceşte, briza suflă.

Auzi cum cad păsările din copaci.

Cum să fie atât de frig?

Margaret, e simplu.

De fapt, îţi e frig, dacă îi permiţi minţii tale să creadă în frig.

E o problemă filosofică!

Filosofică!

Mi-au îngheţat atât de tare mâinile,

încât îmi trebuie o daltă ca să le scot din mânuşi.

- E vreun maior Winchester pe aici? - Din păcate.

Aveţi un colet. Livrare specială.

E de la mama şi tata.

Se îngrijorează pentru mine degeaba.

Eşti mica lor pedeapsă din rai, Charles.

E un costum de iarnă!

N-ar fi trebuit...

deşi...

Vrei să pleci pe Marte?

Exact ce îţi trebuia, domnule Minte Deasupra Materiei.

Cum de ai tăi ţi-au trimis un costum şi mie nimic?

Să nu staţi prea mult, copii!

Intraţi înainte să se lase frigul.

Costum de iarnă.

O să-ţi stea bine, Charles. Să-l porţi sănătos.

În seara asta, îi otrăvim mâncarea.

Am un film pentru voi.

Fiind iarnă în armată, presupun că e Nanook din Nord.

Oarecum. Sonja Henie patinează de zor în Serenada din Sun Valley.

Tu ţine locurile. Eu aduc plăcintele eschimoşilor.

Atenţiune, către tot personalul! Vin răniţi!

Toate echipele medicale sunt sfătuite

să se închidă la nasturi.

A pornit căldura, în sfârşit.

Rană la piept.

Pregăteşte imediat două unităţi de sânge.

Degerături, mâna stângă. Pune prosoape calde pe ea.

Temperatura să fie între 37 şi 43 de grade.

Am nevoie de nişte comprese calde!

Vin acum!

Doctore, nu-mi simt piciorul.

Stai liniştit, acum vine primăvara.

Dar asta? Simţi asta?

- Nu ştiu. - Aşteaptă puţin.

Mă doare!

Bine, îţi revine circulaţia.

E-n regulă, poţi să-mi mulţumeşti mai târziu.

Morfină, zece miligrame.

Trebuie să-i încălzim pe băieţi în seara asta.

Iar trebuie să iei sobe din corturi.

Dle, ultima dată când am făcut asta,

mi-au ascuns ochelarii în ruladă.

Atunci fă-o când sunt în sala de operaţie.

Bine gândit!

Nu ţi se dă stema doar pentru frumuseţe!

Bine, oameni buni, fiţi atenţi!

Atenţie! Ăsta a fost ultimul.

Dă-mi una şi fă-mă prinţesă!

Ce mai e şi asta?

Charles îşi decorează locuinţa de iarnă.

Cum poţi să porţi costumul ăsta gros

în faţa pacienţilor degeraţi?

Mă simt cam înghesuit, dar cred că mă descurc.

În plus, ce bine le-ar mai putea face?

Asistentă, harponul!

- Hawkeye. - Da?

Ce e?

Puls rapid, dar greu de numărat,

pentru că e foarte slab.

E atât de rece, încât nici nu înregistrează.

Hipotermie?

Trebuie să aibă vreo 28 de grade.

Probabil că asta l-a salvat.

Frigul i-a încetinit metabolismul. Altfel, ar fi murit de la hemoragie.

Începeţi să-l încălziţi aici, apoi băgaţi-l în operaţie.

- Mă ocup de el imediat. - Bine.

Bine, amuzanţilor, să ne dezinfectăm!

Sper să te topeşti în chestia aia.

Şi eu.

Nu pot să cred. Uită-te la el.

E rece ca gheaţa.

Trebuie să fi stat în frigider câteva ore.

Ce temperatură are?

Tot nu înregistrează.

Să mori într-un vis de iarnă...

Poţi să te grăbeşti, te rog?

Aş vrea să ies din abdomenul ăsta şi să intru la loc în costumul meu.

Burete.

Îmi trebuie un cleşte pentru gheaţă.

- E greu, tinere? - I-am curăţat rana,

dar e rece şi nu îi creşte temperatura.

Suturează.

Mai pot să fac ceva?

Da, vezi dacă îi creşte temperatura dacă îl săruţi.

Dle doctor...

Sau sărută-mă pe mine şi vezi ce se întâmplă cu temperatura mea.

Pierce, înainte să-mi spună dna maior să îţi spun să taci,

taci.

Coase.

Adu o oală cu apă caldă.

Să încercăm să-i încălzim sângele.

- Poate iese din starea asta. - Da, dle doctor.

Imediat!

Dnă maior!

- Dle amiral Byrd. - Păreţi înfrigurată.

- Aţi observat. - Da, pe loc.

Margaret, m-am gândit. Nu e cinstit

ca eu să port costumul ăsta comod,

în timp ce tu te chinui să te încălzeşti.

Aş vrea să rectific asta.

- Mânuşi? - De blană.

Le am de la costum. Te plângeai de mâini.

Vreau să facem un târg. Mânuşile tale pentru astea.

Vreau să demonstrez că sunt la fel de dur ca ceilalţi.

În cazul ăsta, ca tine.

Mânuşi. Mare lucru.

Dacă vrei să dovedeşti că eşti dur, de ce nu îmi dai geaca ta?

Margaret, fii practică!

Acceptă sau nu.

Foarte bine.

Dle maior?

Frumos din partea dvs. Mulţumesc.

Fac şi eu ce pot.

Chiar aşa.

Nu cred că se face mai frig.

Ba să crezi!

Mercurul din termometre a scăzut pentru a treia oară.

Îţi place de Celsius?

Iar ne fură soba!

De data asta, îi ascund ochelarii în latrină!

În timp ce îi poartă!

De ce e atât de frig aici? Nu mai e soba?

A ieşit pe uşă.

Ce s-a întâmplat cu ea?

Radar a dus sobele în sălile post-operatorii.

Unde nu mai sunt costume de iarnă.

Mâinile... Nu pot să le expun la nivelul ăsta de frig.

Bagă-ţi-le sub braţ, Charles, şi cântă-ne ceva.

Foarte amuzant.

Nu contează, domnilor. Sunt pregătit.

Am luat deja măsuri care sunt...

- Absolut inutile! - Îţi vin mânuşă!

La popotă! E o sobă acolo.

Hai cu el!

Ia-o înainte, Charles, şi adu şi sania.

- Marş. - La o parte!

Cred că o să reuşim, dacă ne ţinem respiraţia.

Dacă nu rezişti, îmi dai şosetele tale de lână?

Scumpete, ce frig e afară!

Închide uşa!

Închide uşa!

Radar a avut treabă.

Să ne amestecăm şi să spargem gheaţa?

Aţi înţeles ideea.

Ca doctor, vă asigur că o să ne fie mult mai cald

dacă ne atingem corpurile.

Haideţi să ne adunăm aici.

Fată, băiat, fată,

restul vă descurcaţi.

Margaret, apropo de mânuşi.

Da, le ador, Charles.

- Sunt foarte călduroase. - Serios?

Tu de ce nu le porţi pe ale mele?

Nu îmi trebuie.

Mi-am făcut griji, pentru că te-am lăsat să le porţi

în timpul perioadei de acomodare.

- Perioadă de acomodare? - Da, normal.

Vezi tu, la mânuşile astea

există o perioadă de acomodare de două sau trei zile

în care pot fi prea mici...

Dar astea nu sunt.

- Sau prea mari. - Nu, nu, nu.

Nu am dreptul să îţi cer să treci prin aşa ceva.

Ba îl ai.

Nu vreau dreptul, vreau mânuşile.

Margaret, pot fi periculoase.

Pentru pericol trăiesc.

Bine, s-o luăm de la început.

Un, doi, trei...

E un val de căldură

Un val de aer tropical

Bine. Doar bărbaţii.

Temperatura creşte

Deloc surprinzător

Asistentele!

E posibil aşa ceva

Bine. Fetele care vor veni mai târziu în cortul meu, să vă aud!

Te pricepi la stricat petreceri, nu?

Nu ţi se pare

că ăsta e îngheţul iadului, Părinte?

Nu, nu. Sunt sigur că aş fi fost informat

dacă am fi ajuns într-un asemenea loc.

Dle colonel Potter, toate sobele comandate

sunt în sala post-operatorie, la comanda dvs, domnule!

Nu-i lăsa să te supere, Radar.

Ia-ţi o cană de ciocolată caldă.

Mi-ar plăcea, dle, dar mă irit pe faţă de la ciocolată.

Cine o să ştie?

De ce eu?

De ce nu sunt în Toledo, într-o groapă de gunoi părăsită?

E bine. Vorbeşti singur.

Chiar eşti ţăcănit.

Da, dar încearcă să-i convingi de asta şi pe cei care contează!

Hei! Hei! Atac inamic!

- Radar, înapoi! - Ce este?

Ce se întâmplă? Klinger, eşti bine?

- Bombardament! - De unde vine?

De acolo.

Dle, vă daţi de pe piciorul meu?

Radar, sunt speriat. Va trebui să mai aştepţi.

Ce e acolo?

- Câmpul nostru minat. - Al nostru?

N-ar trebui să se declanşeze aşa, decât dacă le ordonăm.

O să explodeze toată noaptea. S-a mai întâmplat.

Pământul se contractă de la îngheţ.

Presiunea le declanşează.

- Ajunge! - Nu-i nimic, Klinger.

- E terenul nostru minat. - Ne bombardează!

- Sunt explozii amicale. - Chiar e zguduit.

Să-l băgăm înăuntru şi să-i dăm ceva.

Nu îi dau ce iau eu.

Poartă tot şifonierul.

Uite. Aşa scapi de molii.

Ţine-l bine. E în stare să-ţi inhaleze mâna.

Hei! Vreţi să mă omorâţi?

Zise omul care se spală pe dinţi cu usturoi proaspăt.

- Te simţi mai bine? - Ce?

Te simţi mai bine?

Nu face asta. Nu e amuzant.

Ce nu e amuzant?

Nu vă mai bateţi joc!

Vorbiţi cu mine. Spuneţi ceva.

Spunem ceva.

- Nu ne auzi? - Nu aud.

- Ce? - Ce?

Văd că ţi se mişcă gura, dar nu aud nimic.

Nu mă aud nici pe mine.

Klinger, surzenia te scoate din armată,

dar, dacă e o păcăleală, te bat în cuie.

Traumatism al urechii interne?

Minele alea te găsesc până la urmă.

Ce spuneţi? Vorbiţi, dar nu vă aud!

- Ştim! - Linişteşte-te, Klinger.

Există o şansă să treacă.

Ce? Ce? Ce!

E o şansă să treacă!

Doctore, puteţi să vă uitaţi la sergentul Dovolio?

Îi scade temperatura.

Acum. Fiţi cu ochii pe urechile lui.

Spun ceva? Nu mă văd vorbind.

- Vreau să mă văd. - Uite.

- Stai cu el. - Da.

Bună. Bună.

N-am mai văzut un caz atât de grav de hipotermie.

L-ar ajuta mai multe pături sau o sticlă cu apă caldă?

Poate să topească toată Siberia cu ce are pe el.

Să încercăm ceva mai drastic.

Bagă-i un tub în stomac

şi fă-i un lavaj cu apă caldă.

Fă-i şi clismă cu apă caldă.

Dacă nu merge, trimitem după Gypsy Rose Lee.

Max, eu sunt.

Max Klinger.

Max.

Cât mă bucura sunetul vocii tale!

- Ce îţi doreşti? - "Căldură", ceea ce lui îi lipseşte.

Nicio schimbare?

Suntem în ultima parte a unui meci strâns, dle colonel.

E timpul să scoatem artileria grea.

Bine. Tu decizi.

Să-l băgăm în apă caldă.

N-o să îl ajute foarte mult, dar o să-l ţină în viaţă.

Nu. Prea riscant. Ar putea intra în şoc.

Trebuie să-i creştem temperatura.

Apa îl poate omorî şi cum rămâne cu infecţiile post-operatorii?

O să-i intre apa printre suturi.

O să i se infecteze rănile.

Bine, aveţi dreptate.

Să-l mai lăsăm puţin.

Mai stau aici, să-l supraveghez.

Speram să spui asta.

Sonja Henie se încălzeşte pe proiector.

Nu i-am mulţumit pentru heringul cu autograf.

Se spune că patinajul stă în colanţi.

I-ai văzut vreodată colanţii Sonjei Henie?

Nu. Mă interesează doar ce gândeşte.

Când eram mai tânăr, visam să patinez cu ea

într-un fiord îngheţat din Norvegia.

Da, am fost picat în cap după ea de nenumărate ori.

Nu pot să cred. Uită-te la mine! Am surzit!

De ce nu m-au lăsat în Toledo?

Nu deranjam pe nimeni.

Stai puţin.

Tu iei totul de-a gata, nu?

Toate sunetele frumoase pe care eu n-o să le mai aud...

Sfârâitul unui hot dog unguresc.

Sărutul unei bile de biliard.

Sunetul sirenei de poliţie şi poliţiştii strigând...

"Hei, tu, nas de cămilă! La perete!"

Auzi toate astea?

Dulcele sunet al unui băţ de biliard

care îi sparge capul unui tip.

S-au dus. S-au dus toate.

Te rog, vreau să aud din nou!

Klinger, asta o să te facă să te simţi mai bine.

E ca o injecţie în braţ.

Cum să-mi bagi aia în ureche?

Crezi că nu citesc pe buze?

Asistentă, ajută-mă!

Pleacă de aici!

E doar un sedativ

- care o să te ajute să dormi. - Nu, nu.

- Ba da. - Haide, B.J. Nu, nu.

B.J., nu! Nu, nu!

Bine, uşor, uşor.

Foarte frumos. Bine.

Aşa.

Noapte bună, prinţule!

Nu! Acum nici nu mai văd!

Vai! Uite ce graţioşi sunt!

Îmi place filmul.

E un film amuzant, nu-i aşa, Margaret?

Nu, nu-ţi dau mânuşile.

Mă gândeam să ţi le cumpăr sau să le închiriez, dacă vrei.

Nu sunt de vânzare.

Patruzeci şi cinci de dolari e un preţ corect.

Uită-te la film!

- Cincizeci şi cinci, ultima ofertă. - Şi ultimul meu refuz.

Radar, fii atent.

O să fie o figură.

Vai,

cum face asta fără să vomite?

Ştii, părinte, Sonja Henie

te face să crezi într-o fiinţă superioară.

Aşa ceva nu se naşte din greşeală.

Da. Trebuie să fi fost foarte atent

la creaţia Sa din ziua aia.

Facem aşa.

Ce-ar fi să-mi dai mânuşile acum

şi o rog pe mama să-mi trimită două perechi săptămâna viitoare?

Poate să-mi trimită şi o cutie. Nu.

O să te sune avocatul meu.

Şi ăsta e un ordin.

N-am mai văzut atâta precizie de la Sala Radio.

Când au cântat Rockettes.

Ai ascultat Rockettes, Radar?

Doar de 4 iulie, dle.

- Da. - Margaret...

N-ai renunţat?

Margaret, linişteşte-te.

Vreau să-ţi cer scuze pentru comportamentul meu.

Vremea asta m-a transformat într-un nesuferit.

Poţi s-o mai spui o dată.

O să mă poţi ierta, Margaret?

Normal.

Ce cald e!

Cheamă-l pe colonel Potter.

- Acum? - Chiar acum.

Asta e partea pe care am aşteptat-o. Marele final.

Aici ar trebui să facă un triplu-axel,

dar face şpagatul.

Incredibil!

Nu mai apuc să văd.

Temperatura e tot în jur de 29 de grade.

Pulsul e neregulat.

- Bine, îl băgăm în apă. - Eu nu mă opun.

Presupun că ştiţi şi în ce îl băgaţi.

Sigur. B.J.?

Mulţumesc. Deci... Chiuveta e prea mică...

- Dar o pânză de cort? - Prea ciudat.

Dle colonel? Ar fi trebuit să vedeţi sfârşitul filmului.

- Nu acum, Radar. - N-a fost Cântecul lui Bernadette,

dar a avut momente bune.

Radar, trebuie să-l băgăm pe Dovolio în apă fierbinte.

Ce recipient ai, care să-l ţină?

- Dintre toate? - O chiuvetă?

Scuze, s-a discutat deja.

Carlinga unui elicopter?

Cum o demontezi?

Nu ştiu. E o idee proastă.

Radar?

Nu. O să vi se pară amuzant.

- Ce? Ce? - Haide, spune-ne.

Bine, promiteţi că n-o să vi se pară ciudat?

Promit. Promit.

Ce ziceţi de un sicriu?

Radar, e ciudat.

- Dar e o idee grozavă. - Poţi să faci rost de unul?

Da, e unul în camera cu materiale.

Da, l-am ciuruit acum vreo două seri.

Putem să-i punem pături.

Da, haide, Radar, să-l aducem.

E plăcut să dai un sens bun unui sicriu.

- Unde e, Radar? - Nu ştiu.

"Bocanc standard, model L51-g."

Radar, de ce nu sunt distribuiţi bocancii ăştia de iarnă?

Nu sunt regulamentari.

Sunt 60 de perechi aşa?

Nu, unii au catarame.

- Uite cutia... cada noastră. - Da.

Părinte, pot să stau eu acolo?

Mersul cu spatele îmi provoacă ameţeală.

Sigur că da, Radar.

Doamne, ce greu e! Stai aşa.

Stai să-l prind mai bine, părinte!

Nu, nu, nu, nu!

Ştiu ce e aici... Adică cine e aici.

Adică nu ştiu exact cine, dar ştiu ce fel de om e.

Radar, abţine-te.

E un din ăla acolo!

- Ba nu e! - Ba e!

Nu! Părinte, nu face asta!

- Fii atent! - Nu! Tu să fii atent!

- Radar. - Vai de mine!

Părinte, pune-i-l la loc!

Radar...

răposaţii bocanci de iarnă!

Dacă uiţi ce e, devine o cadă foarte plăcută.

Fă-ţi tu baie. E ca o secvenţă din "Esther Williams şi Dracula".

Încă 15 minute

şi o să deţină recordul la pluta făcută în scriu.

Ritmul cardiac e neregulat.

Îl pierdem.

L-am pierdut. Stop cardiac.

- Scoate-l de aici. - Curăţă masa.

Trusă de prim ajutor!

Calciu şi două unităţi de bicarbonat!

Mă urc peste el.

- Trusa! - Vreau calciu şi bicarbonat.

Bine, acum!

Are puls?

Nimic. Dă-i înainte, Hawk.

Simţi ceva?

Da, aproape regulat şi puternic.

Respiră singur.

Pregăteşte oxigen, opt litri pe minut.

Aţi avut dreptate în legătură cu şocul.

Da, dar s-a încălzit.

Cred că am reuşit.

Să-l băgăm înapoi în pat şi să continuăm ca mai devreme.

Baia aia şi-a făcut treaba.

Sugestia ta i-a salvat viaţa, Radar.

Da.

Evident, au ajutat şi ei.

Vrea cineva să cumpere un sicriu folosit?

Nici gând.

Care e problema? Sunteţi foarte obraznici.

Nu se mai poate dormi deloc?

Aud! Aud!

Haideţi, spuneţi ceva! Aud!

"Felicitări, Klinger", "Sfinţii fie slăviţi",

"Sunt mândru de tine, fiule", "Bravo, băiete".

"Hei, e perfect". Am auzit tot!

Ai noroc, băiete!

Vă aud. Aud tot.

Aud muzica

Muzica frumoasă

Cred că îmi plăcea mai mult înainte!

Am auzit! Am auzit!

Păcat. Pierderea auzului ar fi fost o cale de scăpare.

Exact. Dacă nu auzi, n-ai ce căuta în armată.

- Avem nişte standarde. - Nu pot să cred.

Scuze, Klinger. Poate data viitoare.

- Ce aţi spus, dle? - Bine, Klinger.

Ce aţi spus, dle? Iar nu mai aud.

- Nu vă aud. - E prea târziu, băiete.

Pe ei?

Termină? Nu merge aşa!

Bine, gata. Nu trebuie să ţipaţi.

Ce, credeţi că sunt surd?

Părinte, înainte să bem supa asta binecuvântată,

vrei s-o binecuvântezi?

Da. Se pare că e treaba mea.

Doamne, îţi mulţumim pentru ceea ce urmează să primim.

În legătură cu discuţia noastră de ieri,

aici e încă răcorică. Aşa. Cum a fost?

Amin!

Amin!

Bine, părinte, ai binecuvântat-o, acum gust-o.

S-o fac până la capăt.

Deci?

Păi...

Klinger, faci tu onorurile?

Poftim, Margaret.

N-are rost să stăm amândoi la coadă.

- Frumos din partea ta. - De nada.

- Mulţumesc! - Mulţumesc.

Subtitrarea: Cezar Covaci