Original subtitles

Haide. Intră acolo. Aspiră puţin.

Curăţ-o un pic.

Soră, mai avem nevoie de nişte...

Să mergem, să mergem!

Ar dori cineva nişte suc de portocale din pulbere?

E proaspăt.

Aşa cum a prescris doctorul.

Eu o să mi-l sorb pe-al meu pe verandă.

Apa aia era mult mai tare înainte să-i pui aromă.

Nu a fost pulbere decât pentru un litru de apă.

iar noi suntem cel puţin de 4 litri aici.

Nu ştiu. A mers, în cazul cu pâinile şi peştii.

Măcar e udătură.

Doctore?

Poşirca de-aia? Nu.

Mulţumesc, părinte.

Sigur, ai putea pune mâna deasupra ei

şi ai putea-o preschimba în vin...

Dnă maior, practici boxul?

Nu.

Pentru că sunt ispitit să te învăţ.

Îi scade tensiunea. Nu are puls.

Îl pierdem, doctore!

Asta e imposibil! E o operaţie de rutină!

- Mişcă, Winchester! - Tot nu are puls.

Nu înţeleg. De ce?

Mai întâi, adu-l din nou la viaţă şi pune întrebări mai târziu.

- Asta e nebunie curată! - Charles, dă-i drumul!

Sări pe cal sau dă-te la o parte!

Doctore, trebuie să faci ceva imediat!

Tăceţi cu toţii şi lăsaţi-mă să lucrez!

Ac de puncţie cardiacă şi adrenalină. Încep să-i fac masaj.

Mai bine lasă-mă pe mine!

Bătăi de inimă egale, una pe secundă.

Fă-l să respire la fiecare 5 bătăi.

Ştiu ce procedură să aplic, mulţumesc.

Haide! Fir-ar să fie!

Haide! Haide!

Trăieşte! Îţi ordon!

Începe să se simtă puls.

Eşti sigură?

E foarte neregulat, dar este!

Ţine-o aşa, fiule!

Tensiunea?

60, sistolică. Pulsul e tot mai puternic.

80 cu 50. Puls mai puternic.

Devine regulat.

Bine. Să vedem dacă o ţine aşa.

90 cu 60. Este din nou în viaţă.

Felicitări, Charles! Halal masaj!

N-aş fi crezut! Tocmai când eram furios pe el,

face o faptă eroică!

Te-aş aplauda, dacă puştiul ăsta n-ar fi avut nevoie de rinichiul ăla.

Ce atâta agitaţie?

N-aţi mai văzut până acum un om readus la viaţă?

Probabil că sunt bolnav azi. Am un apetit...

Slavă Domnului, Charles! Readu la viaţă ficatul ăsta!

Pierce, de data asta, batjocura ta e justificată.

Prestaţia mea de azi din sala de operaţie a fost de neiertat.

Am ezitat prea mult până să acţionez.

Aud eu bine? Umilinţă din gura aia?

Greu de smuls asemenea vorbe din gura ta, Charles, dar ai făcut o treabă minunată!

Ba nu, trebuia să încep masajul mult mai devreme!

Trebuia să prind arter... Chiar crezi asta?

Charles, în ceea ce mă priveşte,

pacientul tău a avut parte de cel mai bun doctor din sală.

Da, sigur! Ai perfectă dreptate!

N-am vrut să fiu eu cel care spune asta, dar îţi mulţumesc pentru confirmare!

- M-a prins. - Trebuia să ne dăm seama.

Capul ăla mare l-a dat de gol.

- Pot să mă alătur? - Doar şold lângă şold.

Te rog, Margaret, avem nevoie de o frumoasă ca să combatem fiarele.

Doctore, a fost o onoare să lucrez azi alături de tine.

Nu-l stârni, Margaret.

Fiind şi eu părtaşă la ce ai făcut, asta m-a făcut să mă simt minunat.

- Vreau să-ţi mulţumesc. - Oricând, dnă maior. O nimica toată.

O nimica toată? Ar trebui să scrie

- de asta în toate jurnalele de medicină! - Sau măcar în "Viaţa Băieţilor"!

Simpla adulaţie a colegilor mei îmi va fi de ajuns.

Doctore! Frumos ai mai legat azi şireturile!

Mulţumesc, Klinger, şi să nu mă mai atingi!

Poftiţi, dnă maior! De la firma de avocatură

Whitehurst, Blinn, Blinn şi Whitehurst.

Destul de elegant. Apropo, serviciul poştal nu e plătit.

Îi dau în judecată!

Pentru cpt. Hunnicutt, din Mill Valley,

Mill Valley, Mee-Vee...

Două de la soţia mea, una de la fetiţa mea.

Donald Penobscott! Infectul ăla!

Mi-a blocat contul comun de economii până se dă hotărârea definitivă,

şi în ăla, cei mai mulţi sunt banii mei!

Margaret, calmează-te. Asta face parte din bucuria divorţului.

Da, o să-i recuperezi la un moment dat. Ca să filosofez,

răbdarea e un element integral al farmecului nevandabil al vieţii.

Bagă-ţi-l în fund, Webster!

Ce-ai spus?

Vrei să zici că nici tu nu ştii?

Oh!

- Dle colonel! - Ah, dă-i drumul!

Tre' să vorbesc cu dv. despre nevăstuica aia hrăpăreaţă de care divorţez!

Te rog, dnă maior, după ce prind apusul!

E abia ora 3 după-amiază!

- Mie-mi place să pictez mai întâi cerul. - Dle colonel!

Gata. Găseşte-ţi un loc de parcare.

Donald a legat cu o mie de noduri legale contul nostru comun de bani,

şi avocaţii mei zic să nu se poate face nimic în legătură cu asta.

Balanţa justiţiei are nevoie de timp ca să se echilibreze.

Abureli!

Pare cel mai potrivit lucru de spus.

M-am săturat până peste cap de divorţul ăsta!

Bun. Problema urgentă

e să-l faci pe Penobscott să-ţi dea acces la bani, nu-i aşa?

- Până nu-l ucid! - Just.

Ce-ar fi să-i dau un telefon şi să discut cu el ca de la bărbat la bărbat?

Bun, dar discuţia trebuie să fie ca de la bărbat la şobolan!

Intră, pe riscul tău!

Dl colonel Potter?

Cpt. Tom Greenleigh, de la Stars and Stripes.

Îmi pare rău, sunt deja abonat.

Nu pentru abonament am venit aici, domnule.

Am venit pentru un reportaj.

Instantaneu! Infirmieră de la armată, şi-o ia de la fostul soţ.

- Poftim? - Nimic...

Ia stai puţin! Asta sună foarte interesant!

Ce-ar fi să discutăm despre asta mai târziu, la Clubul Ofţerilor, la un pahar?

Voi, bărbaţii, sunteţi toţi respingători!

Oho-ho!

Vrei să-ţi bag ochii la loc în orbite, căpitane?

Iu-hu! Dle căpitan?

Da, domnule.

Am venit ca să fac un reportaj despre mr. Winchester,

chirurgul care l-a readus în simţiri pe soldatul ăla.

Ofiţerii superiori cred că e o ştire care merită publicată.

Cum de-au aflat aşa de repede de asta? Winchester?

El a sunat şi ne-a dat vestea.

Mă mir că i-a trebuit aşa mult timp.

Eu nu ştiu de asta. Toţi oamenii mei fac treabă bună.

Nu-mi place să-l pun pe unul mai presus decât pe altul, mai ales pe el.

Domnule, cei de la Statul Major au cerut să fiţi de acord.

- Gen. Imbrie. - Aha.

- Al tău e locul. - Mulţumesc, dle colonel.

Aş vrea să încep prin a vă pune câteva întrebări.

Bine, dacă vrei...

Cine era majoreta aia ţâfnoasă?

Tu eşti ăla băgăreţ. Fă săpături.

Căpitane, ai răbdare cu stângăcia mea.

Ăsta e primul meu interviu de când am absolvit Harvard summa cum laude

cu unul dintre cele mai mari calificative care s-au dat vreodată la acea instituţie.

Omul e o minune. Poate să se umilească

şi să sufle în corn, cu acelaşi timp.

Pierce! Un moment.

N-ai decât să spui răutăţi cât pofteşti,

dar când ofiţerii superiori din Tokio o să citească articolul ăsta despre mine,

voi fi scos din văgăuina asta

şi mutat într-o unitate pe meritul meu.

Cu o semilună pe uşă.

Ştiam eu că trebuia să fie un motiv serios pentru care ai salvat viaţa tipului.

Pierce... Nu-i băga în seamă, căpitane.

Presupun că o să vrei să începi cu nişte date biografice.

Nu prea am spaţiu pentru aşa ceva. Doar pentru faptele în sine.

Aşa... sigur că da.

M-am născut în Boston-ul aristocrat,

unde familia mea trăieşte de cinci generaţii.

Într-o cabană modestă din lemn, cu 20 de camere.

Mulţumită mediului şi educaţiei primite,

era de la sine înţeles să ajung la cele mai bune şcoli.

Adică, Harvard.

Institutul de Snobism din Massachusetts.

Când ajung să vorbească aşa,

de obicei îi pocnesc cu un ziar răsucit.

Aseară i-am ros papucul.

Poate ar fi bine să începem cu nişte fotografii.

O sclipire de geniu!

Bine.

Noi vom zice "cheese", când tu vei zice "adică".

Hai să renunţăm!

Ieşiţi din poza mea şi din viaţa mea!

Ia staţi puţin... Asta nu e... Asta nu e o poză rea.

Winchester şi cohortele lui.

Lăudat fie zeul chirurgiei!

Îţi pupăm mâna, Vanitatea Voastră!

Gata!

Poftim, fotograf înrăit!

Fă-mi poza şi câştigă pentru mine o călătorie gratis până acasă.

Ăsta e bărbat!

Reporterilor ăstora nu le scapă nimic!

Căpitane, am o serie grozavă de fotografii pentru fiţuica ta.

Starurile ecranului de argint

interpretate de caporal Max Klinger.

Ia stai, puţin, stai puţin... Ştiu!

Charles Laughton în Revolta de pe Bounty.

- După revoltă. - Greşit.

Ăsta e unul dintre personajele

din epocalul film Pe Aripile Vântului, din 1939 ,

şi nu este Rhett Butler.

Ăsta de unde a scăpat?

Asta e ideea, dle. Sunt ţicnit!

Acum să spui lumii!

Şterge-o de-aici, babuin antebelic!

- Dă-mi drumul, yankeu afurisit! - Klinger!

Atenţiune, întregul personal!

Sosesc răniţi în complex! Veniţi, cu mic, cu mare!

Distracţia nu se mai termină...

Stai pe-aproape, Greenleigh.

Poţi face nişte poze memorabile cu mine în acţiune.

Ia stai puţin, căpitane!

Cum rămâne cu poza mea?

O să ne gândim mâine la asta, Scarlett.

Aştept la Tara! E lângă latrină.

Rană în abdomen. Plasmă. Tip şi compatibilitate.

Primăvară în Coreea,

când aerul e plin de polen şi gloanţe.

Aşa, aşteaptă...

Să găsim un caz cu adevărat interesant,

unul care să merite să apară la ştiri.

Să vedem aici.

Fractură. Femur.

Nu, aşteaptă. Ăsta nu merită.

Dna maior Houlihan? Sunt cpt. Tom Greenleigh.

Ne-am văzut în biroul col. Potter.

Dă-te din drum!

- Mă bucur din nou să te văd! - Scuză-mă, căpitane.

- Da. Scuză-mă. - Hei!

- Ai grijă - Scuze.

Pune-i numărul 2. Du-l înăuntru!

Greenleigh, ce-ar fi să te duci să te joci în altă parte cu Negresa ta?

Băieţii ăştia au fost luaţi la ţintă destul pentru o singură zi.

Amin. Aici nu e parada modei, căpitane.

Stai într-o parte când faci pozele alea!

Da, domnule.

Cpt. Greenleigh. Uite aici un caz bun!

Plagă toracică penetrantă. Ăsta o să fie perfect.

Pansament compresiv imediat. Duceţi-l în sala de operaţie. Cum e asta?

Bună. Doar apleacă-te un pic mai mult.

- Încă. - Ăăă...

Capul... bărbia sus.

- Bun, bun. - Aşa? Bine.

Tokio, sosesc!

Căpitane, poate te întrebi

de ce am făcut o anastomoză primară.

Bună întrebare!

Mulţumesc.

În mod normal,

cineva ar face o... colostomie

şi ar lăsa munca delicată pentru chirurgii din Tokio.

Dar cum eu sunt mai dezgheţat decât... alţii de-aici,

pot să le ofer acestor bravi soldaţi

acel ceva în plus.

Tocmai aţi auzit vorbele plicticoase ale dr-ului Charles Emerson Arogantissimus,

singurul chirurg care poate opera cu un picior înfipt în gură.

Căpitane, ca să închid, folosesc o copcă fascinantă inventată de mine.

Vrei să... căpitane?

Nu pot să cred una ca asta!

Te părăsesc, dle maior!

Te superi dacă mă uit?

E o ţară pe jumătate liberă.

Vreau să zic, să mă uit la tine.

Nu te laşi, nu-i aşa?

Acum ţi-ai dat seama.

Cpt. Greenleigh, credeam că te uiţi cum operez eu!

El operează pe cont propriu, Charles.

Masă de o persoană, fără aşteptare!

Ce rapid eşti azi Foloseşti o maşină de cusut?

Timpul zboară atunci când nu încerci să impresionezi presa.

Pune o lamă nouă, Pierce. Aia nu taie.

Traumă toracică penetrantă. Pare să fie un anevrism.

Asta ar trebui să te încetinească dle Închide-Fermoarul!

Winchester, mai bine ia-l tu.

Dle colonel, am mai operat anevrisme.

E o specialitate Winchester.

Cel mai bine e să ţii cont de puterile tale.

Termină tu să închizi

Mulţumesc. Halat!

Mulţumesc.

Aşa.

Pierce, dă-te la o parte. Asta e treabă de doctor.

Şi el e faimosul soldat Sutton,

care îmi datorează doar viaţa lui.

- E devărat, puştiule? - Aşa zice el.

El e cpt. Greenleigh de la Stars and Stripes.

O să scrie un reportaj despre cazul tău.

O să apar în ziar?

Da, o să apărem în ziar.

Ştiţi, nu e prima dată când sunt rănit.

- Am primit deja Inima Purpurie. - Da?

Ia să auzim!

- Asta era cam acum 6 luni. - Aşa...

Eram într-un buncăr şi...

Sutton, stai liniştit! Nu trebuie să te agiţi.

De ce or lua-o razna oamenii când întâlnesc un reporter?

Soră!

- Când ai intrat în tură? - Acum 3 ore.

Avea sângerarea asta când te-ai uitat prima dată la el?

Era cam aşa ca acum. E ceva îngrijorător?

Nu ştiu sigur. Poate ar trebui să-l întrebăm pe Charlie Pagina-Întâi.

- Charles... - Nu acum, Pierce.

Spune-mi, puştiule, despre celelalte dăţi când ai mai fost atacat.

Prima dată a fost la Pork Chop Hill.

Căpitane, o bătălie seamănă mult cu celelalte.

E un bombardament fără noimă

şi replierile repetate şi retragerea.

- E total absurd. - Dr. Winchester!

Ce e, Pierce?

Aş dori o consultare într-o problemă medicală.

Mai ţii minte, medicina...

Domnilor, n-o să dureze mai mult de o secundă.

Sutton, rămâi calm şi liniştit

până mă întorc. Trebuie să te odihneşti.

- Păi... - Calm.

Liniştit.

Scuteşte-mă de aluzii răutăcioase. Treci la subiect!

- E Martinez, pacientul tău cu anevrism. - Da?

Sângerează prea mult prin tubul ăla din torace.

Asta-i culmea!

N-ai scăpat cumva din vedere o hemoragie

în timpul conferinţei tale de presă din sala de operaţie?

Nu mi-a scăpat nimic de-aici.

- Pulsul şi tensiunea sunt normale. - Aşa...

Atunci, cum îţi explici toată chestia asta roşie?

Pierce, în genul ăsta de operaţii,

mai apare câte un drenaj în exces.

Dacă ai avea anii mei de experienţă în domeniu,

ai şti asta.

Dar nu ai, căci n-ai intuiţia mea.

Poate, dar genunchiul meu cu probleme îmi spune să văd dacă e vreo hemoragie.

Nu se rezolvă nimic dacă-l deschid pe omul ăsta.

Pierce.

Eşti sigur că n-ai un motiv ascuns?

- Un motiv ascuns? - Sigur.

Să mă faci de râs, să fii tu pe prima pagină? E foarte inteligent!

Doctore, singurul lucru care mă opreşte

să nu-ţi sparg capul

e că ar trebui să te tratez, pe urmă.

Adevărul doare, nu-i aşa, Pierce?

Te provoc să vii înăuntru!

- Dnă maior? - Oh...

- Ce... - Cu grijă, dle colonel. Abia le-am spălat.

Scuze, n-am vrut să-mi bag nasul în treburile tale.

Aţi vorbit cu Donald?

Până m-am învineţit la faţă.

- A zis "nu"? - Într-un cuvânt, da.

Fir-ar să fie! Ştiam eu!

Margaret, dacă te ajută cu ceva, îţi pot împrumuta nişte bani până...

Ah, lăsaţi! Adică, mulţumesc, dle colonel.

Dar nu de bani e vorba. Mă înfurie că stau aici

şi nu pot face nimic în privinţa asta.

- Îmi vine să izbesc în ceva! - De înţeles.

Ba nu, îmi vine să sparg ceva!

Cred că mai bine mă duc să văd ce face Sophie.

De înţeles.

Noapte bună, Margaret.

Pulsul este 110.

Dacă ar fi o pasăre colibri, ar fi într-o formă grozavă!

Cum e scurgerea?

Tot prea mare.

Puştiul ăsta chiar că şi-a tăiat craca.

O să curăţ.

Pregăteşte-l pentru operaţie. Şi du-te să-l cauţi pe Winchester.

Spune-i vedetei că intră în direct în 5 minute.

Îmi pare rău, Martinez.

Nimeni n-ar trebui să treacă prin două premiere.

Spune-mi când să mă opresc, Margaret.

Bărbaţii sunt nişte împuţiţi.

Cam aşa.

Pot să am încredere în tine, Honey... cutt?

- Hunnicutt. - Ca doctor sau ca barman?

Cred că eşti adorabil.

Şi eu cred asta, dar ce ştim noi?

Nu ca bătrânul Donald Faţă-de-Răţoi.

Au trecut 4 luni

de când n-am mai mers în formaţie.

Aşa îi ziceam noi.

Margaret, poate ar fi mai bine să nu aud eu asta.

Nu sunt hangiu cu acte în regulă.

Patru luni lungi.

Uneori îmi e dor să fiu ţinută în braţe de un bărbat.

Să mă mângâie, să mă sărute...

să-mi atingă părul...

Ce-ai zice de o cafea?

N-ar fi acelaşi lucru.

Mă tem că mai mult nu pot face.

Nu-i nimic.

Atunci, noapte bună, dnă maior.

Ce-ai zice să-ţi fac cinste cu un pahar?

Întotdeauna foloseşti formule de introducere?

Ce?

"Să-ţi fac cinste cu un pahar?"

"Mă mai ţii minte?" "Te superi dacă mă uit?"

"De-abia aştept să aflu."

"Cât de mult semeni cu sora ta!"

Atunci, spune-mi! Cum să procedez?

Cum să-i spun unei femei frumoase

pe care am urmărit-o cu fascinaţie,

la care îmi stă gândul de când am venit aici,

că aş vrea s-o cunosc mai bine, foarte bine?

E nemaipomenit de bine aşa!

Mulţumesc.

Ce-ai zice să-ţi fac eu cinste cu un pahar?

Cum? Ei, e bine.

- Barman... - Nu. Nu aici.

În cortul meu.

Lasă-mi doar 5 minute să... fac un pic de ordine.

Nu ştiu ce-or fi astea, dar aş vrea două la pachet.

Greenleigh, ia-o încet cu ea.

Trece printr-o perioadă foarte grea acum.

Haide, doctore, sunt ofiţer şi un domn.

Rămânem tot la alea 5 minute?

Nu-i nimic. Nu-ţi face griji.

O să păşesc foarte încet.

Ah! Captane, nu se poate

să n-o recunoşti pe scumpetea asta!

O favorită permanentă a box-office-ului.

Nu acum, bine?

E Dorothy din Vrăjitorul din Oz

pe cale să fie transportată prin magie în Kansas,

sau Toledo, care e chiar în drum.

Trebuie să fug. O să-ţi fac poza mâine, bine?

- Promiţi? - Promit!

Ai auzit, Toto?

Mergem acasă! Mergem acasă!

Pierce, cum îndrăzneşti să-mi deschizi unul dintre pacienţii mei?

Pur şi simplu nu puteam aştepta până la Crăciun!

Din toată fierea.

Fiere? Nu, aş zice că e hemoragie de la o arteră.

Trebuia să-mi ceri părerea.

Nu puteam să aştept până apărea în ziar.

Ia uite aici!

Aici, unde?

La aorta ascendentă superioară.

Una dintre liniile de sutură e spartă.

Una dintre liniile suturii mele.

Fir de mătase.

Nu ştiu...

Nu ştiu ce s-ar fi putut întâmpla.

Ba ştii!

Da, ştiu.

Ah, ce dimineaţă frumoasă!

Nici tu nu arăţi rău deloc!

Mulţumesc.

Demult nu m-am mai simţit aşa de bine!

Să-ţi fie de bine!

Ha ha ha ha ha!

Ascultă, diseară am termen de predare la Tokio,

dar o să revin prin părţile astea peste vreo 2 săptămâni,

şi aş vrea să vin să mă treci în carneţelul tău pentru toate dansurile,

- Oh, Tom... - Nu, serios!

Vino încoace!

Data viitoare ar trebui să mergem la Seul.

Ştiu un loc grozav unde putem sta.

Se numeşte Shangri-la Gino.

Are în spate o mică grădină cu un pom adevărat.

- Tom... - E foarte romantic.

- O să-ţi placă tare mult. - Tom...

Ceea ce s-a întâmplat aseară a însemnat foarte mult pentru mine.

- Şi pentru mine. - Dar nu din acelaşi motiv.

Pentru prima dată de la divorţ,

m-am eliberat de soţul meu.

L-am pus, în sfârşit, pe liber.

Şi atunci, care-i problema?

Acum, că mi-am câştigat puţină libertate,

vreau să rămân liberă.

Deci asta-i problema...

Măcar pentru o vreme.

Păi, dacă aşa zici tu...

Mă tem că da.

Dar eu tot o să te sun.

Nu te laşi aşa uşor, nu-i aşa?

Nu. Nu, nu.

Bună dimineaţa, dnă maior!

Vai, domnule! Bună dimineaţa, dle colonel!

- Minunată dimineaţă, nu-i aşa? - Minunată!

Te simţi bine?

Mai bine ca niciodată!

Asta e aceeaşi Margaret Houlihan

care dădea cu fundul în mulţime?

Nu, domnule, asta e o nouă Margaret Houlihan!

Orice ai făcut ca să te schimbi, ţine-o tot aşa!

Am înţeles, să trăiţi!

Hai, spune-o, Pierce!

Oricum o s-o spui, aşa că spune-o acum!

- Ce să spun? - Ştii tu.

"Măi, să fie, uite-l şi pe Charles 'Ego' Winchester,"

"Cârpaciul din Boston!"

Asta ai spune!

Ah, am uitat de "Ţi-am spus eu!".

Hai, spune odată!

Ce să mai spun eu? Ai zis tu deja.

Da, şi ţi-a plăcut, nu-i aşa?

- E cineva acasă? - Nu, dar am vrea să fim.

Dle maior, am terminat articolul.

Nu acum, Greenleigh. Mi-e sufletul zbuciumat.

O să vă placă tare mult! Ascultaţi...

"Cu o eficienţă fulgerătoare,"

"trece de la un caz dificil la altul."

- "Când medicos..." - Medicos?

Da, sună mai picant.

"...dau peste un anevrism traumatic,"

"lărgirea unui vas care duce la inimă,"

"îl cheamă pe cel care poate garanta o operaţie reuşită:"

- "Dl Charles Emerson..." - Stop!

Opreşte-te chiar acolo!

Pacientul la care te referi

a făcut complicaţii din cauza ineficienţei mele.

Aşa că ai tipări o minciună.

Dar cine o să ştie?

Eu! Aşadar, n-o să-l tipăreşti deloc!

Ce... ce faceţi? Nu puteţi să-l rupeţi!

Îmi spuneţi că mi-am irosit 2 zile, 2 zile întregi,

ascultând poveştile alea interminabile

despre circul ăla burghez pe care-l numiţi familie?

Ai grijă ce spui, omule!

- Ce mizerie! - Decoratorul e aici.

Las-o baltă! Nu-mi pasă ce iau cu mine la Tokio,

reportaj să fie!

Haide ! Pierdem lumina, Joan Crawford!

Bette Davis. Ai zis lumină?

Mă străduiesc de atâta timp!

Vreau să mulţumesc Academiei, publicului meu!

Vă iubesc! Vă iubesc pe toţi!

- Haide! Să mergem! - Fii binecuvântat, Darryl Zanuck!

Charles, n-o să-ţi placă ce-ţi voi spune, dar oricum îţi voi spune.

Eşti încrezut, arogant, îngâmfat şi un mare bădăran.

Dar eşti ca lumea.

- Seară bună, Charles. - Nu, mulţumesc.

Ce-ai de eşti aşa acru?

Cpt. Greenleigh tocmai a plecat cu articolul despre tine.

Până săptămâna viitoare, vei fi vedeta Orientului Îndepărtat.

N-o să fie niciun articol. L-am rupt eu.

De ce ai făcut asta?

Pentru că nu mi-a plăcut stilul lui.

Ciudat... Nici eu n-am fost prea înnebunită.

Dar acum am îndoieli.

Şi eu.

Margaret, vorbim despre acelaşi lucru?

Sunt sigură că nu.

Subtitrarea: Adela Sorescu