Original subtitles

Bun venit în cuptor, Hansel.

Cred că sunt gata să fiu gătit în suc propriu.

E ora 11 şi e iadul pe Pământ.

Îmi transpiră şi unghiile.

Când o să se termine căldura asta?

Cu 5 minute înainte să vină iarna.

Haide. Să ne retragem de sub luna asta fierbinte.

Cred că se topeşte brânza.

Ce-i asta?

Nu ştiu. Ar putea fi o cutie mare.

Probabil alt cadou pentru Charles,

ceva important precum colecţia lui Toscanini.

Din câte îl ştiu pe Charles, probabil e Toscanini însuşi.

E de la Abercrombie & Fitch. E pentru noi!

Cada de baie!

O aşteptăm de 6 luni!

- E frumoasă! - Frumoasă? Ingratule!

E superbă. Magnifică. Este...

- E frumoasă! - E singura cadă, de aici până la Seul.

Şi e a noastră, doar a noastră!

Să o montăm, să vedem cum e.

Ştii ce înseamnă asta, nu-i aşa, Beej?

De acum încolo, facem baie.

- Nu duş, baie. - Aha.

Nu mai stăm la coadă

aşteptând să ne curgă câteva picături amărâte pe spate.

Când un bărbat are cada lui, e ca o insulă,

înconjurată din toate părţile de ape limpezi şi reconfortante.

Deja simt că m-am mai răcorit.

Toată lumea ar trebui să aibă aşa ceva.

Îţi imaginezi cât ne vor invidia când vor afla că avem asta?

- Mai bine am ascunde chestia asta. - Mai bine am ascunde-o.

- Nu, nu! - O cadă!

Ce faceţi cu cada mea?

- A ta? - Ce te face să crezi că e a ta?

E tipic pentru familia mea să-mi trimită aşa ceva.

Am cumpărat-o de la rudele noastre, Abercrombie & Fitch.

Ca să rezumăm, Charles,

nu prea mai ai ce să zici.

Decenţa şi fairplayul vostru mic-burghez

vor depăşi invidia pe care mi-o purtaţi,

aşa că, în curând mă voi delecta în acest paradis.

Şi, dacă nu merge aşa, o să vă dau o mită ridicol de mare.

- Nu în viaţa asta, băiete. - Prea bine.

Atunci, domnilor, poate că nu v-ar deranja...

un mic şantaj.

Tabăra!

Nu încap în cadă 50 de oameni.

Doar n-o să le spui tuturor despre cada noastră?

Nu şi dacă sunt în ea.

Cafeaua dv., dle.

Cafea fierbinte, azi?

Beţi cafea fierbinte în fiecare zi la ora asta. E aproape un obicei.

Uite cum facem. Las-o pe biroul tău câteva ore.

- Las-o să se răcească. - Aşa am încălzit-o.

Cred că totul e lipsit de sens la 40 de grade.

Îmi place palmierul dv., dle.

I-am spus lui Mildred să mi-l trimită.

Îl cresc să facă umbră.

Dle, vă uitaţi la un bărbat care se sinucide lent,

şi trebuie să vă previn, că nu veţi vedea niciun fior.

Nu azi, Klinger. Sunt aproape de punctul de fierbere.

Klinger, miroşi ca ratonul care a murit sub casa noastră.

În nebunia mea, am o strategie,

cea a porilor deschişi.

- Aveţi grijă. - Dle colonel!

Dacă nu pot pleca acasă cu art. 8,

voi profita de vremea asta şi mă voi sinucide

prin deshifratare şi/sau epuizare,

deranjând pe parcurs cu mirosul meu cât mai mulţi oameni.

E o cale de a scăpa din armata "acestui tip".

Eu am privit-o mereu ca pe armata "acelui tip", dle.

Afară, ghem de blană.

Veţi avea pe conştiinţă moartea mea prematură, dle colonel.

- Afară! - Vino, nutria mea dezgustătoare.

- Radar, avem beţişoare parfumate? - Aduc beţişoarele parfumate.

Ridicaţi ancora, băieţii mei!

Ridicaţi ancora!

Mai încet! Dacă vrei să cânţi, cântă sub apă.

Am cada mea nouă,

Şi-acum am pornit...

Bună dimineaţa, B.J.

Bună dimineaţa, părinte. E suficient de cald pentru tine?

Ca în Purgatoriu.

Îmi place să mă gândesc la asta ca la avanpremiera păcătoşilor.

Sunt Hawkeye marinarul...

Cu ce te pot ajuta, părinte?

Deoarece duşurile erau ocupate,

m-am gândit să folosesc chiuveta pentru a mă răcori.

Să-mi afund capul, cum s-ar zice.

Ce interesant!

Hawkeye şi cu mine am avut aceeaşi idee. El o foloseşte chiar acum.

Sunt Hawkeye marinarul...

Da, pare că se simte bine.

Dacă-mi permiţi îndrăzneala, B.J.,

minţi pe cine nu trebuie.

Hawk.

Drăcuşorilor!

Mă gândesc să vă botez pe amândoi

în apă murdară.

Bună treabă, Beej. Aşa o să-i ţinem la distanţă.

Iartă-ne, părinte, că nu am vrut să ştii ce facem.

Nu vă faceţi griji pentru mine. Eu urmez după Winchester.

Care e după mine şi după tine.

- Sus! - E minunat.

Gaşca îţi mulţumeşte.

Hai să rămânem 4 în gaşcă, bine, părinte?

Aţi uitat. Eu sunt în serviciile confidenţiale.

O vreau!

Femeile au adesea această reacţie când mă văd dezbrăcat.

Minunat. Charles probabil că face deja anunţul

la radioul forţelor armate.

Ce înţelegere la care nu avea dreptul

a făcut Winchester cu tine?

Eu aduc spuma de baie. Uite la ea!

O să mă cufund în ea ore în şir.

Uşurel, Margaret. Salivezi pe răţuşca mea.

- Acum suntem cinci. - Patru, dacă îl înecăm pe Charles.

Eşti sigur că nu aleargă prin unitate împrăştiind vestea?

Bine, struniţi-vă apele cu toţii.

Încă se mai poate face ceva. Vom ascunde asta, când e cazul.

Ne vom respecta reciproc intimitatea, vom schimba apa, când şi când...

şi, mai presus de toate, vom fi lacomi şi vom păstra totul pentru noi.

- Amin. - Amin.

- Te simţi bine? - Sigur, dle.

Sunt de vină doar căldura şi munca, asta-i tot.

Arăţi ca o banană ofilită.

Mulţumesc, dle.

Munceşti la greu toată ziua.

Uite cum facem. O să-ţi dau o mână de ajutor.

Te scoatem de aici cât ai clipi.

- Sunteţi foarte amabil, dar munca e... - Vreau să te ajut.

Ştiu, dar nu e aşa greu.

Te voi ajuta, fie că vrei sau nu.

- Ştiam că voi face cum spuneţi, dle. - Excelent.

Pun astea în dosarul de personal,

şi le ordonez alfabetic,

A, B, C, D, E, F...

Le strâng imediat.

Dle, caporalul Klinger la raport

cu o surpriză pentru ochii dv.

- Sfinte Sisoie! - Ce părere aveţi?

Nu găseşti aşa ceva pe toate drumurile.

Klinger, sunt impresionat.

Ultima modă la costume de cauciuc pentru slăbit.

O să plec de-aici şi dacă va trebui s-o fac halbă cu halbă.

Nu te laşi dus de val cam tare, fiule?

Eu aşa sper, dle.

Dar numai dv. aveţi puterea să mă salvaţi.

Să fim sinceri. Ce om sănătos şi-ar face aşa ceva?

Mă ia ameţeala numai când mă uit la el.

Klinger, cu asta chiar ai şanse de reuşită.

Stai liniştită, inima mea transpirată. Parcă văd lumina zilei.

Doamne, poate că da. Uite cum facem.

Dacă mai rezişti aşa încă 24 de ore,

eşti cel mai nebun om pe care l-am întâlnit.

Vreţi să spuneţi că...

Vreau să spun că, orice mai rămâne din tine

poate beneficia de magicul art. 8.

- Super! - Evrika!

Am reuşit! Am reuşit!

Stai puţin. Încă n-ai reuşit.

Trebuie să dovedeşti că eşti nebun.

Dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte de sezon, nici n-am să transpir.

Bine. Să ne sincronizăm ceasurile.

Scuze, dle. Mi-am vândut ceasul pentru costum.

- Dar am încredere în dv. - Bine.

24 de ore, începând de acum.

Eşti pe cont propriu, Klinger. Succes.

Vă mulţumesc, dle colonel. Pupa-v-aş palmierul.

Radar, când ai timp mai târziu, aş vrea să sun acasă

şi să-mi comand abonament la meciurile echipei Toledo Mud Hen.

- Sigur că da. Şi succes. - Sunt liber.

Liber! Liber!

Bună, Margaret.

Salută-te singur şi vezi cum e.

Stai. Nu-mi spune. Lasă-mă să ghicesc.

- Eşti supărată. - Poţi să ştii.

Am avut o jumătate de oră liberă după-amiaza asta,

şi amiralul Winchester mi-a luat-o înainte la cadă.

Um... Um...

Margaret, nu folosim cuvântul cu "C"

în faţa companiei.

Ai dreptate.

Poţi să-ţi ţii buzele sexi lipite?

Ne putem mişca, dle?

Avem deja 3 băieţi care au leşinat de la aburi.

Vreau doar salată.

Salată maro?

Ce-ar trebui să fac cu asta, s-o mănânc sau s-o fumez?

Credeţi că asta e maro? Uitaţi-vă la maioneză.

La fel şi ţie.

Dacă vreţi ceva verde, luaţi ficat.

- Te deranjează dacă postesc aici? - Sigur că nu.

Puteţi să luaţi loc, dacă vreţi.

Radar, nu ciuguli mâncarea. N-o să se facă mai bună.

- Iar te supără amigdalele? - Da.

Ai puţină febră.

E o zi caniculară, dle.

Nu cred că are efect penicilina.

S-ar putea să fie nevoie să ţi le scoată.

Nu, dle, vă rog.

Daţi-mi o doză mai mare de penicilină.

- Poate se vindecă. - Nu ştiu.

- Acum pari să fii şi tu mucegăit. - Vă rog? Vă rog?

- Vă rog? - Bine.

Deocamdată, ar trebui să-ţi reducem temperatura, totuşi.

Cum veţi face asta, dle?

Poţi păstra un secret militar?

Orice.

Cu riscul de a o lua rău pe coajă,

voi încălca un jurământ sacru.

Aseară, B.J. şi cu mine am primit

un pachet foarte important de acasă.

Vă referiţi la cada de baie de la Abalone şi Finch?

Ştiai?

Sigur. Eu am semnat pentru ea.

Şi nu ai spus nimănui?

Sigur că nu. Cui îi pasă de o cadă?

Ce? Ce?

Nu înţelegi?

Poţi s-o umpli cu apă şi să stai în ea.

Sunteţi nebun? Să intru într-o cadă cu apă fierbinte?

Am febră.

Radar, poţi s-o umpli şi cu apă rece.

Apă re...

Aş putea să mă răcoresc în cadă.

- Bună idee. Să mergem. - Staţi, staţi.

O să am intimitate? Nu va fi nimeni prin preajmă?

- Nici măcar o oglindă. - Să mergem.

- Am auzit bine? - O cadă?

Am auzit bine.

În regulă, Radar.

- E cineva acolo? - E liber.

Am legat şi răţuşca la ochi.

- Sunteţi sigur, dle? - Pentru că sunt gol.

Radar, am ochii închişi, m-am întors cu spatele,

şi sunt gata să plec.

- Aia numeşti tu gol? - Ştiam că o să trageţi cu ochiul!

Bine, plec. Dar promite-mi ceva.

Nu face baie în şort.

O să se umfle şi vei pluti.

Bine, plec.

Bucură-te de intimitate, caporal.

E minunat!

Nu vă uitaţi! Nu vă uitaţi!

Bine! Bine! Acum aţi aflat!

Dar să nu spuneţi nimănui!

Atenţiune! Cada Pierce/Hunnicutt

va rămâne deschisă pe principiul primul venit, primul îmbăiat.

Apreciem cooperarea dv., dar nu contăm pe ea.

Pierce şi gura lui bogată.

Probabil n-o să apuc să folosesc chestia aia.

Soldat, te uiţi la ceas?

Fiecare are 10 minute, dnă maior.

Dacă cineva stă 11 minute, am ordin să trag.

Ăsta e ultimul hal de degradare,

să fii obligat să stai la rând cu cei mai mari nespălaţi.

Cum vă puteţi îmbrăca aşa?

Sunteţi nebuni? O să îngheţaţi.

Linişte!

Doamne! Tot ce am nevoie în clipa asta

e o ceaşcă de ciocolată caldă revigorantă.

Hei, nu vă îngrămădiţi acolo.

O să porniţi o avalanşă.

Omul ăsta e un Michelangelo al comportamentului deviant.

Uite cine vorbeşte. Cei mai mulţi oameni doar cântă în baie.

Eu ascult muzică tot timpul când fac baie.

În dimineaţa asta, clăbucii se vor undui pe sunetele Uverturii 1812.

Uşurel. Tâmpiţi.

Soldat, 10 minute!

Mickey spune altceva.

Margaret... Margaret, relaxează-te.

Gândeşte-te la apa aceea rece

dansând pe pielea ta sensibilă,

la trupul tău cuprins de o stare de mulţumire profundă,

în timp ce fiecare por ţipă în extaz.

E fabulos. Pur şi simplu fabulos.

În plus, îţi dă ceva de făcut.

Nu mai pot suporta! Nu mai pot!

Care eşti înăuntru, ieşi imediat sau te târăsc eu afară!

Mă auzi? Ieşi de-acolo!

Scoateţi-l de acolo!

Staţi doar o clipă binecuvântată!

O să ies când îmi expiră timpul, niciun minut mai devreme!

E baia mea şi o să mă bucur de ea! Şi cu asta basta!

Iartă-mă.

Am aşteptat cada asta 6 luni.

Acum trebui să stăm la coadă încă 6 luni

- ca să o putem folosi. - Mai spune-mi o dată.

După primele 50 de ori, tot nu m-am prins.

Haide. Îţi fac cinste cu o bere. Poţi să plângi în ea.

- Ia-mi două. - Două beri.

Radar, îmi pare rău că te-am făcut să bei.

E doar suc de struguri.

Te voi avea veşnic pe conştiinţă.

Îi caut pe căpitanii Pierce şi Hunnicutt.

- Aici. - Prezent.

Clifford Rhoden, sergent la aprovizionare, Divizia 222 pionieri.

- Vreau să vă cumpăr cada. - Rhoden. Rhoden.

- Ciubucarul. - Aşa, da.

Sergentul Rhoden de la Sears şi Rhoden.

Furnizează o gamă largă de mărfuri de contrabandă,

chiar dacă trebuie s-o jefuiască pe bunică-sa pentru asta.

Mi-aţi citit broşura.

Cada nu e de vânzare.

Este în familia mea de ieri.

N-aş putea suporta să mă despart de ea.

Dă-mi voie să-mi încerc magia asupra ta.

- Fiţi atent. - Am de toate.

- Radiouri, haine făcute pe comandă. - Nu.

- Whiskey vechi de 12 ani. - Ajută-mă, Beej.

Uşor. Uşor. Nu batem palma, Rhoden.

Te laşi greu, nu? Bine.

Iată ceva la care nu rezistă nimeni.

Filme pentru adulţi, care ar face orice om în toată firea să roşească.

Pe tine te-ar ucide.

- Nu vindem, în niciun caz. - Trebuia să-mi imaginez.

Faceţi bani din asta, aşa-i?

Am văzut coada de afară.

Cât luaţi, 5 dolari de persoană? Zece?

Nimic.

Nimic pentru o scufundare în pielea goală în paradis?

Ce aveţi, sunteţi comunişti?

Niet.

Bine,

dar să ştiţi că sergentul Rhoden nu şi-a spus ultimul cuvânt.

- Nimeni nu îi spune "nu" Ciubucarului. - Nu?

Întregul sistem al întreprinzătorilor liberi se bazează pe asta.

Oh.

Ce ciudat.

Am crezut că v-a convins cu whiskey-ul de 12 ani.

- Nu. - Pentru autocontrol.

Repede, bea-l, înainte să fug după el.

Radar, hai să ne uităm în gâtul tău.

- Nu, e-n regulă, pe bune! - Haide.

Haide. Lasă-ne înăuntru, înainte să venim noi după tine.

Bine, puteţi să vă uitaţi, dar nu atingeţi nimic.

- Sunt mov. - De la sucul de struguri.

- Oh. - Le-am lăsat prea mult, Radar.

- Sunt gata de cules. - Doamne, ştiam eu.

Ştiam eu. Nu se mai poate face nimic?

Ba da. Poţi să le laşi acolo şi să te simţi groaznic toată viaţa.

Vreau să-mi asum riscurile.

Nu, nu vrei. Hai să mergem.

Doamne. Cât timp o să dureze până o să vorbesc bine?

De cât timp încerci?

Cât îi luăm lui Radar pentru asta?

Nimic. A promis că-şi donează ursuleţul ştiinţei.

Doctore, ai o pastilă cu săruri?

Haide, Klinger! Lasă-ne, nu vrei?

Nu când am ajuns atât de departe.

Nu-mi pasă dacă mă trimit înapoi cu pipeta

câtă vreme mă trimit înapoi.

Unde ţineţi pilulele cu săruri?

A cerut cineva săruri?

Săruri? Nu pentru mine, dle.

Alţii au probleme de la caniculă.

Cei slabi de înger, laşii, cam aşa ceva.

M-am gândit să-mi petrec ultima zi ajutându-i pe alţii.

Eu, dle, sunt proaspăt ca un trandafir.

Dar miroşi precum bobocul de usturoi.

Înapoi la treabă, dle.

Înapoi la treabă.

Băieţi, cada aia a voastră

se transformă într-un monstru.

Coada aia de afară e ca o bombă cu ceas. M-aţi înţeles?

Dle colonel, nu ne faceţi să scoatem dopul.

Nu este o simplă cadă. Sunt 238 de litri de civilizaţie.

Minunat, când va sări în aer unitatea,

o vom putea folosi ca să stingem focul.

- Acum sunteţi practic. - Şi mai e ceva.

Nu vreau să vă grăbiţi la operaţia lui Radar.

Nu vă faceţi probleme, dle colonel. Ne vedem înăuntru.

Acum mai spune-mi o dată cum se face.

Credeam că ştii.

Încet. Vrei mai multă aspiraţie?

- Doar mai multă linişte. - Bine, bine.

Doar că, uneori, cele mai simple operaţii

pot avea complicaţii.

Am avut un profesor care a brodat asta pe un cadavru.

Dumnezeule mare! Tom Sawyer şi Becky sunt rătăciţi pe acolo.

Termină operaţia.

Nu termin până nu-l găsesc pe Joe Indianul.

Uşurel. E nevoie de o atingere uşoară.

Ţine-o nemişcată.

Vreţi să-mi arătaţi cum, dle colonel?

În regulă.

Ia instrumentul.

Trebuie să tai uşor pe lângă polul amigdalian superior.

Ţine-l nemişcat.

Grăbiţi-vă acolo! Nimeni nu e chiar atât de murdar!

- De unde ştii? - Iertaţi-mă.

Nu pot. Eşti de neiertat.

Ascultaţi, dle maior, faptul că staţi la această coadă

nu înseamnă că vă aparţine.

Ţine-ţi gura, soldat.

Mulţumesc că mi-ai ţinut locul.

Cum adică, locul tău?

Locul tău e în spatele lui.

Nici vorbă. Mi-am uitat şamponul. Acum m-am întors unde eram.

O să ajungi unde n-ai mai fost

dacă nu te cari de aici.

Obligă-mă!

Hei, idioţilor.

Luptă. E o luptă interesantă acolo.

Aruncaţi nişte apă pe ei. Separaţi-i.

E război, ce naiba.

Ce bătaie pe cinste acolo.

Chiar acolo. Domnilor.

Frate, îţi spun,

poate fi istovitor să asişti o amigdalectomie ca asta.

Bine, bine.

Dlor doctori, pe mine mă scuzaţi,

mă voi strecura în labele mele de înot Buster Crabbe

şi o să plonjez.

Da?

Haideţi! Teminaţi!

- Lăsaţi-mă să mă dau la el! - Te-ai dat la el.

N-ai făcut decât să-i rupi tricoul.

De la ce v-aţi luat? De parcă n-aş şti.

A încercat să se bage în faţa mea.

E cu siguranţă un motiv serios să omori pe cineva.

Până aici! Nu-mi pasă cum faceţi,

dar scăpaţi de cada aia.

- E un pericol. - Haideţi, dle colonel.

Vreau s-o scoateţi din oraş înainte de apus.

Trimiteţi-mă pe mine în locul ei.

- Excelent. - Haide.

Fac cinste cu un duş amărât.

Faceţi loc! Scuze.

Bun.

Oh.

Mulţumesc.

- Bună. - Dle maior.

Radar.

Nu te-am recunoscut fără amigdale.

Dacă aţi venit să mă faceţi să mă simt mai bine,

mai bine nu veniţi.

O să doară câteva zile,

şi apoi o să-ţi treacă.

Ce părere ai de nişte apă rece?

Ar trebui să-ţi înece amarul.

Nu mai vreau apă.

Vreau îngheţată. De căpşune.

Radar, suntem în Coreea.

Nu găseşti niciun vânzător de îngheţată pe o distanţă de 16.000 km.

Atunci vreţi să plecaţi?

Aş vrea să fiu singur cu suferinţa mea.

Bine. Dacă ai nevoie de noi, ai cartea de vizită.

Şi nu mai vorbi aşa mult.

Domnilor? Îmi pare rău că sunt o povară.

E greu să fii drăguţ când suferi.

Ştim, Radar. Ştim.

Iată oportunităţile!

Am mai venit o dată.

Mi-am dat seama de ce nu vreţi să-mi vindeţi cada.

- Pentru că mă urâţi. - Puţin spus.

De data asta, am adus numai marfa de primă mână.

Vreţi să mă ascultaţi?

- Bine, te ascultăm. - Da.

Vreţi? Bine.

Ceasuri elveţiene, fac orice garantat, în afară de triluri tiroleze.

- Îi pasă cuiva cât e ora aici? - Nu.

Vă amintiţi der oferta de whiskey de 12 ani?

O ladă întreagă.

- Adjudecat. - Minunat.

- Hawk? - Da?

- Putem mai mult. - Plus... ce?

- Radar. - Da, exact.

În plus, vrem 4 kg de îngheţată.

Îngheţată, pe căldura asta?

- Căpşune. - Căpşune.

Două lăzi de whiskey.

Bine, două lăzi de whiskey.

Şi îngheţata.

Haideţi, dlor. Lăsaţi-o baltă.

E ultima ofertă. Whiskey cu îngheţată.

Ştiu pe cineva

care ştie pe cineva în Marină

şi poate unul dintre transportatori

se poate dispensa de câteva kilograme.

Să văd ce pot să adun.

Dacă faci rost de 4 kg de îngheţată, am bătut palma.

S-a făcut.

Să vă spun ceva.

Sunt sigur că-mi pierd îndemânarea.

În războiul trecut, v-aş fi convins cu o conservă de carne de porc.

Şi o conservă!

Parcă era vorba să scăpaţi de elefantul ud.

S-a făcut, dle colonel. Tocmai am bătut palma.

Da? Şi ce-aţi luat pe ea?

- Nişte îngheţată pentru Radar. - Oh.

Două kilograme pentru fiecare amigdală.

Să fiu al naibii! Sunt mândru de voi.

N-aţi fost doar ascultători, ci şi al naibii de drăguţi.

Frige! Frige!

Nu mai suport!

Pârtie!

A sărit în cadă peste mine!

Ce păcat.

Mai avea doar o oră.

Radar? Nu te ridica.

Dacă te lasă Lois Lane un minut,

am vrea să-ţi arătăm ceva.

Ce s-a întâmplat?

Un fluturat al mâinii, o mişcare din încheietură,

şi un "Hi-ho, Silver!" din inimă.

Câte una pentru fiecare. Îngheţată. De căpşune. Delicioasă.

Sfinte Sisoie, e îngheţată adevărată. Cum aţi reuşit?

Să spunem că nu va trebui să-ţi mai faci griji vreodată

că trebuie să faci baie.

Doamne, sunteţi prieteni adevăraţi.

Mai bine ai începe.

Ai o grămadă de îngheţată de mâncat.

- Înfruptă-te, Radar. - Încep.

Ştim că ai îngheţată! Haide!

Opriţi-vă! Opriţi-vă!

Ce zici, Radar?

Fac cinste cu lingurile.

Bine, coada se formează aici, câte unul, pe rând.

Eu sunt primul. Trebuie să mai iau în greutate.

Intră. E prea cald să mă ridic.

- Dnă maior Houlihan... - Retrag ce am spus! Ieşi afară!

Am venit cu o ofertă de pace.

Vă rog să-mi iertaţi comportamentul impardonabil

când v-am întrerupt baia după-amiază

în ciuda faptului că, atunci,

eram pe jumătate căpiat de căldură.

- Cu siguranţă erai. - Lăsaţi-mă să termin, vă rog.

N-am nicio scuză că am sărit peste dv.,

în starea dezbrăcată în care eraţi.

Scuzele sunt acceptate. Dă-mi îngheţata.

S-o mâncaţi sănătoasă, dnă.

Şi, încă o dată, îmi cer scuze că am dat buzna...

Ai mai spus asta.

Noapte bună, doamnă maior. Apropo...

Sunteţi liberă sâmbătă seara?

Subtitrarea: Cezar Covaci