Original subtitles

Atenţiune! Atenţiune, tot personalul!

Colonelul Lillian Rayburn, asistenta şefă a Armatei a 8-a...

ajunge aici astăzi, la orele 18.

E o inspecţie la scară mare, fetelor,

aşa că ridicaţi-vă ciorapii şi pudraţi-vă nasul.

N-am scris aşa ceva! Haide!

Scrie aşa cum am spus eu!

Pudraţi-vă nasul şi ridicaţi-vă ciorapii?

- Destul de nostim, Radar. - Mulţumesc mult.

Bună ziua, caporal. Unde-l găsim pe comandant?

E în birou, dar nu cred că doreşte să fie deranjat.

Caporal, vrei să-i transmiţi

că a venit colonel Lillian Rayburn?

Colonel Rayburn?

E abia amiază. Adică e ora 12.

Nu trebuia să fiţi aici înainte de ora 18.

Crede-mă pe cuvânt. Eu sunt.

Doamne, mereu aflu ultimul.

Uite, am tipărit toate astea.

Mi-am mânjit hainele, mâinile, ochelarii şi toate cele cu cerneală.

Viaţa e dură pe aici, nu-i aşa?

Nu ştiţi nici jumătate.

Ştiţi că ieri a venit un tip...

Mă scuzaţi, doamnă.

Biroul colonelului, pe aici.

Dacă mă urmaţi, vă pot conduce de aici până acolo.

- Un toast. Pentru noi. - Pentru noi.

Colonel Potter, colonel Lillian Rayburn.

- Fir-ar să fie! - Ca să nu spunem mai multe.

Sper că nu v-am deranjat.

E în regulă. Nu făceam decât să ne scoatem ficaţii.

Particip şi eu cu al meu. Cu cine beau?

Colonel Sherman Potter, Captain Hawkeye Pierce--

La sticlă.

- Căpitan B.J. Hunnicutt. - La dispoziţia dumneavoastră.

- Ce reprezintă B.J.? - Orice doriţi.

Voi reveni la tine.

General Rivert vă transmite salutări.

Serios? Bill Rivert? Îl ştiţi pe Bill Rivert?

N-am mai auzit de el de ani de zile.

Ce-i mai fac bătrânii dinţi galbeni?

S-au înnegrit.

Tipul ăsta putea scuipa tutunul la 18 metri.

Aşa alegea voluntarii.

De la ce vine B.J.?

- Îmi amintesc că avea un fiu... - Orice doriţi.

- Don? - Dan.

- Poţi să-mi spui, sunt prietenul tău. - Bill l-a băgat la West Point?

- E vreun secret de familie? - A încercat.

Câţi ani are băiatul acum?

Ai devenit foarte secretos cu mine.

- Poftim? - Care e problema?

O clipă, băieţi.

Vedeţi chestiile alea mari de lemn, cu balamale?

Să le închideţi în urma voastră când ieşiţi.

Încântaţi de cunoştinţă, dnă colonel.

Dacă treceţi prin Mlaştină, nu ezitaţi să intraţi.

Dacă aflu cum îl cheamă, vi-l prezint.

De ce nu-mi poţi spune? Sunt cel mai bun prieten al tău.

Ce e asta, un fel de secret, sau ce?

Colonel Potter, ştiu ce stânjenitoare

poate fi vizita unui gradat, dar sunt pentru prima oară în Coreea,

şi aş vrea să văd totul.

Îţi admir farmecul. Doar urmează-mă,

şi-ţi voi prezenta toate peripeţiile.

V-am alocat cortul VIP, doamnă.

Mulţumesc, caporal.

E chiar lângă latrină.

E destul de la îndemână, în miez de noapte.

Vorbeşti cu o doamnă, Radar.

Corect. Să-i prezint doamnei colonel cortul colonelului?

Mă ocup eu. Tu poţi să-i duci lucrurile.

Da, domnule.

Aveţi un coşuleţ de bun-venit în cort.

Fructe din conservă şi hârtie de muşte.

Gata pentru turul de onoare?

După dumneata.

Frumoşi pantofi, dar de acum va trebui să porţi bocanci.

Avem un şeptel întreg pe aici.

- Domnule colonel. - Da, colonel Rayburn,

Doamna este maior Margaret Houlihan, asistenta şefă pe secţia de chirurgie.

Doamnă colonel, în numele întregului personal de asistenţă

pe care îl conduc şi de care am plăcerea să fiu responsabilă,

vreau să-mi exprim încântarea pentru prezenţa dumneavoastră la unitatea 4077.

Mulţumesc, doamnă maior.

Eu vă mulţumesc, doamnă.

Cu permisiunea domnului colonel,

am programat o inspecţie generală la orele 21:00

şi apoi o întâlnire cu comitetul superior al personalului de asistenţă

- şi apoi, mâine... - Vai, doamnă maior.

E un exces de fast în circumstanţele date.

Cu tot respectul, domnule,

doamna colonel Rayburn se află aici pentru a inspecta asistentele.

Mă gândeam să fac asta în timp ce lucrează.

Mai economisim saluturile.

Desigur. Asta era opţiunea mea secundară.

Elicoptere, domnule şi doamnă colonel. Pline.

Să începem de la locul unde ne câştigăm existenţa.

Anulez exerciţiul de aliniere în formaţie, domnule maior?

Taci.

Te pricepi să te strecori pe lângă un rinichi, Sherman.

Am făcut drumul ăsta de mii de ori.

Depărtător.

Depărtător.

Mişcă-te, Fowler!

Totul merge ceas aici, doamnă colonel.

- Soră, şterge-mă. - Tampon.

Tampon, aici.

Kellye, lasă culoarul liber!

Această doamnă maior Houlihan e o adevărată pacoste.

E o asistentă excelentă,

dar prezenţa dumitale aici îi dă o stare de nervozitate.

Margaret, vrei să muţi dispozitivul acela înapoi unde era?

Doamnă colonel Rayburn, sper că sunteţi de acord

că asistentele mele sunt mai presus de toţi.

Dar nu şi de mine.

Părinte, vrei să muţi dispozitivul acela aici?

- Sigur. - Mă ocup eu, Părinte.

Mereu o domnişoară de onoare.

Vrei să-mi strici imaginea în faţa doamnei colonel Rayburn?

Ţine-o tot aşa. Nu ai nevoie de ajutorul meu.

De cât timp eşti în branşă, Lil?

22 de ani.

Aha, eşti doar un copil.

Îmi placi.

Trebuie să ai un nume groaznic,

dacă nu vrei să-l spui nici celui mai bun prieten.

Eşti de belea.

Se spune "o belea".

Poftim, ţi-am destăinuit ceva. Acum e rândul tău.

Inutil. Nu vreau să fiu belea.

Ţi-e jenă, nu-i aşa?

Da, asta e. În regulă. Ştiu, ştiu.

Uite, o să-ţi spun o poveste jenantă despre mine...

iar asta te va face să te simţi mai bine, nu?

Când aveam 14 ani, tata m-a prins fumând în pat.

Doamne ce s-a enervat.

S-a înroşit ca sfecla.

Şi dacă mă gândesc bine, la fel şi fata cu care eram.

Picantă poveste, nu?

Bine, acum, ce reprezintă B.J.?

Ce contează?

Pierce, chiar trebuie să suportăm

interminabilele poveşti ale tristei tale pubertăţi?

Sigur, Charles. Fă-mă de râs în faţa doamnei colonel Rayburn.

Putem să ne concentrăm la operaţii?

- Întotdeauna sunt aşa? - Nu-i băga în seamă.

Le place să se dea mari de faţă cu oaspeţii.

Bine. Vrei să auzi o poveste cu adevărat jenantă?

Una tare.

Mi-am supt degetul până la 26 de ani.

Termină. Vrei să termini?

Apoi am început să fac în pat.

Hunnicutt, B.J., căpitan, armata S.U.A.

Bine, bine, bine. Şi dacă ghicesc?

Bine.

Bine, bine, bine. B.J. de la...

Belvedere Jehosaphat.

Bravo, din prima.

Nu mă minţi.

Te-aş striga pe nume, dacă ai avea unul.

Atenţiune! Pregătiţi-vă pentru inspecţia doamnei colonel...

- Radar. - Scuze.

- Îmi stai în drum. - Scuze. Scuze, doamnă.

Doamnă colonel, văd că ne vizitaţi fascinantul postoperator.

Îmi pare rău că nu ne puteţi vizita primăvara

când fracturile sunt în floare.

Câţi răniţi spuneţi că vin aici în fiecare săptămână?

În acest loc e greu să gândeşti în termeni de "zile" sau "săptămâni".

La mine e simplu. O săptămână înseamnă o tură.

Cu alte cuvine, muncă multă.

- Prea multă. - Mda.

- Mama ta a fost spaniolă? - Nu. De ce?

Deci putem elimina Benito Juárez.

După ce terminăm aici, îţi arăt farmacia.

Domnule colonel, m-aş putea ocupa eu dacă aţi vrea să reveniţi la birou...

...şi să vă terminaţi treburile pe care trebuia să le terminaţi, domnule.

Mesaj primit, fiule. Fără răspuns.

Domnule colonel, aveţi mult de lucru...

Radar, de ce nu scoţi tu rapoartele

să zicem, din ultimele 6 luni...

...în caz că poate doamna colonel Rayburn vrea să arunce o privire?

Da, domnule.

Unchiul Ed obişnuia să-mi dea 25 de cenţi

când mă trimitea la film.

- Poftim? - Am plecat.

Uite la puştiul ăsta.

I-ar sta mai bine într-un loc de joacă, nu la spital.

Oricât de mult aş urî sala de operaţie, aici e mai rău.

De ce?

Pentru că acolo le vezi numai rănile.

Aici, le vezi şi feţele.

- Radar, eşti ocupat? - Da.

Eludezi întrebarea.

Unde ţii dosarele de personal?

- Acolo. - Mulţumesc.

Al doilea sertar pe dreapta.

Eşti prea amabil.

Să vedem. "H" vine după "G", cu excepţia armatei.

Hunnicutt, Hunnicutt.

- Nu găsesc Hunnicutt. - Ofiţerii în faţă, soldaţii în spate.

- Şi tu de ce eşti în faţă? - Pentru că eu le completez.

Radar, ce s-a întâmplat cu acel dulce şi adorabil caporal care erai?

Nu e treaba dumitale.

Aşa. E mai bine.

Mă deranjează ceva.

Nu.

Haide. Culcă-te în sertarul ăsta şi povesteşte-mi.

Bine, iartă-mă. Ce s-a întâmplat?

Cineva nu se comportă precum cineva

când apare altcineva.

Aşa. Acum facem progrese.

De ce nu mă lămureşti mai bine

în timp ce cauţi dosarul lui Hunnicutt?

Îi dă prea multă atenţie. Îi spune Lil şi aşa mai departe.

Colonelul "Cineva".

Da. E însurat. Are nepoţi.

- Vorbeşti serios? - Sigur că da!

A dus-o să vadă spălătoria, nu?

El nu se duce niciodată acolo.

E doar politicos.

Nu mi se pare normal.

Radar, suntem cu toţii departe de casă.

Poate că are nevoie de companie.

Pentru asta mă are pe mine.

Mă refer la cineva de vârsta lui şi cu aceeaşi culoare a părului.

Da, poate că ai dreptate.

- Sigur că am. - Ce faci?

E dosarul secret al căpitanului Hunnicutt!

Nu ai voie să te uiţi la el.

Vreau să mă uit doar la o chestie mică.

- Haide. - Nu. Categoric nu.

E împotriva regulamentului militar.

Pentru numele lui Dumnezeu!

Doamna colonel Rayburn e chiar dincolo de acele uşi!

Dacă intră aici şi ne prinde?

Bine, mă însor cu tine.

Dar dacă te uiţi tu, nu mai e împotriva regulamentului, nu?

Nu, fiindcă ţine de munca mea.

Bine, atunci aruncă tu o privire şi află ce înseamnă iniţialele B.J.

- B.J. - Prostii!

Poftim, uită-te.

Ticălosul! N-a spus nici armatei!

Mă omoară. Trebuie să aflu.

Nu înţeleg. Ce mare scofală?

Îmi ascunde ceva.

Doamne, credeam că-l cunosc.

Trăim împreună. Mâncăm împreună. Ne schimbăm chiar ciorapii între noi.

De ce nu vrea să-mi spună cum îl cheamă?

Chiar îi porţi ciorapii?

Intră.

Mă scuzaţi, doamnă colonel.

M-am gândit că aceste flori vor lumina locul.

Nu sunt regulamentare, dar au un parfum minunat.

Mulţumesc, dar sunt alergică.

Bine.

Pentru Dumnezeu!

De ce nu-s în stare să facă un pat ca lumea?

Doamnă maior, eu l-am desfăcut.

În loc să-l faci,

de ce nu te aşezi pe el?

Cu siguranţă, doamnă colonel.

Ce-ar fi să-mi spui Lil?

Dacă nu, nu vom putea depăşi niciodată adresarea protocolară.

Voiam să mă asigur că ai tot confortul... Lil.

O să te obişnuieşti.

O să-ţi fie tot mai uşor, pe parcurs.

Mă voi strădui în continuare, doamnă colonel...

...Lil.

Mulţumesc.

Ţie cum ţi se spune?

Maior Houlihan...

Margaret.

Eşti măritată, Margaret?

Eu am fost, el nu.

Tu?

- Nu. - Niciodată?

Nu că nu aş fi avut ocazia...

dar majoritatea îşi pierdeau interesul

când aflau că zestrea mea era o raniţă.

Cunosc genul.

Ei au de pierdut.

Tipii ăştia au ratat ocazia vieţii lor.

Spune-mi, regreţi ceva?

Regrete? Nu.

Nu aş fi putut avea altfel.

Femeile ca noi sunt norocoase, Margaret.

Noi am văzut zone ale lumii la care alţii doar visează.

Şi hai s-o spunem de-a dreptul.

Munca noastră e incitantă.

E emoţionant

când ajuţi la repararea vreunui puşti

şi apoi îl vezi plecând de aici pe picioarele lui.

Înţeleg ce vrei să spui.

Singurul lucru care mă îngrijorează...

în cele din urmă...

este ce se întâmplă când...

Când ajungi la vârsta mea?

Nu ţi-e teamă să sfârşeşti singură?

Glumeşti?

Va trebui să-i alung cu băţul.

Care bărbat de vârsta mea ar renunţa la o asistentă cu pensie?

Şi încă o asistentă atât de arătoasă.

Iată încă un lucru comun.

Intră, cât mai e loc.

Lil, am păstrat această sticlă de whisky

şi m-am gândit că am putea s-o păstrăm pentru altă dată.

- De ce nu acum? - E târziu

şi mai am rapoarte de făcut.

- Nu, d-nă maior. Eu plec. Aveţi de vorbit.

- Voiam doar să las sticla asta... - Nu, serios, noi am terminat.

Sper că nu vă deranjează dacă eu rămân.

- Noapte bună, doamnă colonel. - Ne vedem mâine, doamnă colonel...

...Lil.

Da?

Eu conduc locul ăsta. De ce am plecat?

Acum vorbeşti ca lumea.

În regulă, gata cu ghicitul.

S-o luăm ştiinţific.

Spune-mi sau te omor!

Minţi. Începe cu "H".

În cazul în care nu vreţi să vă accidentaţi grav,

aş vrea să încetaţi.

Vreau numele şi adresele tuturor celor care te-au cunoscut.

- Bine, bine. - Voi trimite telegrame tuturor

care ar putea bănui măcar de la ce vine B.J.

Sau cui îi pasă.

Cine era decanul facultăţii de medicină?

- T.R. Miller. - Încetează cu astea!

Stai. Mai sunt. Comicul meu preferat: W.C. Fields.

Autorul preferat: D.H. Lawrence.

Ce zici de S.J. Perelman?

Sau de T.S. Eliot.

L-A-S--O M-O-A-R-T-A.

Ce zici de e.e. cummings?

Nu mi-au plăcut niciodată iniţialele mici.

Mamă, ce zi perfectă!

- Nicio bombă pe cer. - Asta e liniştitor.

Domnule, vreţi să trimit scrisoarea aceea doamnei Potter?

Nu înainte de a o termina de scris, fiule.

Dar mi-aţi putea dicta mie, domnule.

Nu, mulţumesc.

Ar dori domnul şi doamna colonel

să trimit şi doi poliţişti militari?

Radar, e un picnic, nu e Curtea Marţială.

Dar nu se ştie niciodată

când daţi de lunetişti.

O să-i mănânce furnicile.

La naiba.

Sper că bucătarul a pus şi un cric în pachet.

Nicio problemă. Radar, rechiziţionează urgent altă maşină de teren.

Doamne, tocmai am împrumutat una Batalionului 8,

două dintre ele au bujiile defecte,

iar cealaltă a fost luată de sergentul Zale.

- Nu mai avem maşini de teren. - Doamne, îmi pare rău.

Cred că va trebui să anulaţi picnicul.

Nu putem merge pe jos?

Păcat. O zi atât de frumoasă.

Excelentă!

Lil, îmi place stilul tău.

Radar, te ocupi de unitate până ne întoarcem.

Domnule, ascultaţi. V-aş putea face rost de o maşină de teren, mâine.

Domnule? Domnule colonel?

"Nu putem merge pe jos?"

Doamne!

Ce truc jalnic.

Pregăteşte-le, barman.

Regret, doamnă maior. Barul nu s-a deschis încă.

Şi el?

A rămas de aseară.

Fac eu cinste.

Barul tocmai s-a deschis.

Cui datorăm această generozitate fără precedent?

- Poftim? - Ce v-a făcut gaură în portofel?

Sărbătorim, Klinger.

A intrat alocaţia.

Nu. E Ziua Independenţei.

Desigur. 10 septembrie. Cum aş putea să uit?

Ziua Independenţei e în fiecare zi, soldat,

când ştii încotro te îndrepţi.

Klinger, mă bucur că suntem singuri.

Vreau să-ţi vorbesc.

Încerci să scapi de aici, nu?

Mi-a trecut prin minte.

Faci o mare greşeală.

Viaţa în armată nu e chiar aşa de rea.

Femeile... soldaţii ca noi...

ajung să vadă mai mult din lume decât visează restul lumii!

Am văzut destul, mulţumesc.

Ştiţi, mereu am crezut că puteţi stăpâni chestiile astea.

Dar aici e o groapă fără fund.

Suc de struguri. Şi lasă-mi sticla.

V-am spus eu?

Pune-o în contul meu.

Stai aici, viteazule.

Ştiu şi eu, doamnă?

Eu, negradat, să beau cu un gradat?

În plus, nu sunt o companie prea plăcută.

Vrei să nu mai cotcodăceşti şi să treci aici?

Ce cauţi aici, în miezul zilei?

Ce vrei să spui?

De obicei eşti umbra colonelului.

Colonelul e la picnic.

Şi de fapt ce-ţi pasă ţie?

Urăsc barmanii băgăreţi.

- E plecat cu doamna colonel Rayburn? - Ce credeţi?

Cei doi devin rapid subiect de interes.

Credeţi că ar fi posibil...

Nu...

Poţi să pui pariu că "nu".

Oricum e numai vina ei.

Vina ei?

Nu-l lasă în pace niciodată.

Cine a venit în cortul ei aseară?

În cortul ei?

Da. E vina lui.

E tot vina ei! Nu trebuia să se afle aici.

Nu e vina nimănui. Se plac reciproc.

Mai toarnă un rând.

Te cunosc.

Nu-mi amintesc cum te cheamă, dar nu uit niciodată un ritm.

Aceşti colonei trebuiau să se întoarcă de acum câteva ore.

Radar, vine o vreme

când trebuie să mai laşi bătrânii să zboare din cuib.

Ascultă, s-ar putea petrece ceva acolo.

Sunt lunetişti. Sunt mine de teren.

Sau mai rău, s-ar putea împrieteni.

Ştim cât de periculos poate fi.

A, da? Vărul meu Raymond s-a dus odată cu o fată la un picnic

şi apoi au fost nevoiţi să se căsătorească.

Colonelul a trecut de faza asta.

Da, asta înrăutăţeşte lucrurile.

Nu-ţi faci prea multe griji?

Poftim?

Doar fiindcă s-au dus la un picnic

nu înseamnă că şi fac un picnic.

Sunt oameni maturi, adulţi inteligenţi.

Ţi-a dat prin minte că poate au ieşit doar pentru a sta de vorbă?

Da, ar putea fi şi aşa.

Bun, acum să trecem la lucruri mai importante.

Ai trimis telegramele despre B.J.?

Numai primele 27.

Haide! Mă duc să-i caut.

Radar, relaxează-te!

H-A-dublu R-I

G-A-N se citeşte Harrigan

Harrigan

Mândru de sângele irlandez din mine

Din mine

Diavol e omul care poate spune un cuvânt împotriva mea

Împotriva mea

- Ei sunt. - H-A-dublu R-I

Doamne! Au fost torturaţi.

G-A-N, vezi?

E un nume care nu a fost niciodată asociat cu ruşinea.

Harrigan, eu sunt.

Bum, bum, ha ha!

Şi o mitralieră scoate armonii mai bune.

Cine interpreta armonia?

Lil, am avut o zi pe cinste.

Urăsc să văd că se termină.

Dacă e linişte pe aici, nu trebuie să se termine.

Treci pe la mine mai târziu, pentru o duşcă înainte de culcare.

Ştii adresa.

Ştii toate cuvintele de la "Trandafir la mâna a doua"?

Sigur că da.

De data asta îmi iau şi vocea cu mine.

Corect.

Salutare, cowboy!

- Salutare, Buffalo Bob. - Bună seara, domnule colonel.

Haideţi, băieţi. Vă fac cinste cu o cafea.

Cafeaua e gratis aici.

- Ce e cu el? - Păi, ştiţi...

aţi fi putut să sunaţi şi să-i spuneţi că întârziaţi.

Intră.

Toată lumea ştie că ea e un trandafir e mâna a doua

de pe Strada Doi.

Groaznic.

După al doilea pahar

va suna ca Jeanette MacDonald.

Iar eu o să arăt ca Nelson Eddy.

Când te chem...

Sherm, nu mai ştiu de când

nu m-am mai bucurat aşa de tare de compania cuiva.

Cum aş putea spune vreodată oamenilor că m-am distrat în Coreea?

Cred că am fost o privelişte astăzi, Lil.

Să râdem şi să cântăm în mijlocul unui război.

Nu e un război. E o acţiune poliţienească.

Da, aşa mi-au spus şi mie.

Noroc.

Mi-aduc aminte de un căpitan pe care l-am cunoscut în Anglia.

Înainte de Ziua Z.

A convins o englezoaică să meargă la un picnic într-o noapte

pe o plajă din Brighton. El era din California.

Ştii ce pasiune au ăştia să facă grătar din orice.

Nu puteau face foc deschis

din cauza camuflajului, dar au improvizat ceva.

Oricum, după ce băgase în ea jumătate de sticlă de vin...

ea s-a decis să înoate.

Şi... mă înţelegi...

în timp ce ei doi

se bălăceau acolo, în pielea goală...

navele de desant începuseră debarcarea.

Toată armata britanică începuse manevrele...

s-au aprins reflectoarele şi... Lil, tu mă asculţi?

Da, eram în Anglia.

Era vorba de navele de desant şi de reflectoare

şi de trupele britanice.

Ai mai spus asta.

- Am spus, nu-i aşa? - Da, ai spus.

Lil...

se întâmplă

ceea ce cred eu că se întâmplă?

Cred că da.

Aşa mă gândeam şi eu.

Ei bine, Lil, eu...

Eu nu...

adică vreau să spun

- că eu nu... - Nu?

Nu, atât timp cât o fată, acasă are fotografia mea pe pian.

Sherm, vreau să ştii că...

nu mă culc cu primul venit.

Ştiu.

Unde am interpretat greşit?

Nu ai greşit tu.

Doar că...

eu ţi-am generat o falsă impresie.

Eram foarte încântat că există cineva de vârsta mea, cu care să pot vorbi.

Asta e tot.

Îmi pare rău.

Şi mie.

Putea fi ceva special.

Încă este.

E o amintire pe care n-o voi uita niciodată.

Mai am două unităţi MASH de vizitat...

şi ar fi bine s-o iau de dimineaţă.

Ne luăm rămas-bun dimineaţă.

Dar dacă aş fi fost tentat...

Ai avut şansa.

Noapte bună, Sherm.

Noapte bună, Lil.

Radar, te simţi bine?

Se aude în toată unitatea cum ţăcăneşti.

Aduc documentele la zi, domnule.

N-aţi prea dat pe aici.

Ştiu.

Mi-ai fost de mare ajutor, în ultimele zile.

Mulţumesc.

Face parte din munca mea, domnule.

Doamna colonel Rayburn va pleca mâine înainte de micul dejun.

Vrei să treci pe la cortul meu pe la 6:00?

- Vreau s-o conduc. - Da, domnule.

Cortul dumneavoastră?

Vă întoarceţi în cortul dumneavoastră, domnule?

De ce nu? Acolo dorm, nu-i aşa?

Da, domnule, cu siguranţă.

Ştii, vizita doamnei colonel Rayburn a fost o reală plăcere pentru mine.

Aproape uitasem cât e de plăcut să petreci ceva timp

cu o femeie de vârstă apropiată de a mea,

care vorbeşte pe limba mea.

Asta e ceva rar, Radar.

Doamne, sper să cunosc şi eu o astfel de persoană, într-o zi.

Vei cunoaşte.

Eu am cunoscut câteva.

Şi m-am însurat cu cea pe care am iubit-o.

Înţeleg, domnule.

Nu vă faceţi griji. Rezolv totul din seara asta pentru mâine.

Mergeţi să vă odihniţi.

Mulţumesc, Radar.

- Noapte bună, fiule. - Noapte bună, dle colonel.

Scuze, domnilor.

Hawkeye, am răspunsuri la telegramele tale.

Bun. Asta e. Acum te-am prins. Ce spun?

Conform tuturor celor primite, căpitan Hunnicutt nu are prenume.

- Doar B.J. - Poftim?

Ia să văd.

B.J., B.J.

Cine şi-ar boteza copilul B.J.?

Mama mea Bea Hunnicutt şi tatăl meu Jay Hunnicutt.

B.J.

A, sigur. Acum înţeleg. Bea şi Jay. B.J.

Tu chiar te aştepţi să cred povestea asta ridicolă?

Deci, ce înseamnă, de fapt?

Orice vrei tu.

Subtitrarea: Cezar Covaci