Original subtitles

Dle colonel?

Ce bine că sunteţi treaz.

Dle, nu vreau să vă deranjez când sunteţi într-o stare bună, dar...

- Dle colonel? - Vai de... Ce...

- Radar! - Dle, îmi pare rău.

Credeam că sunteţi treaz. V-am auzit râzând

Râzând?

Da.

Am visat că mă întorsesem din război

şi Mildred avea mustaţa lui Hunnicutt.

Şi de ce râdeaţi?

Pentru că mă gâdila.

E ceva important sau vii doar să trezeşti oamenii?

Nu, vă caută cineva la telefon. De la comandament. Generalul Imbrie.

Bill Imbrie?

Ce caută guralivul ăla bătrân aici?

Nu ştiu, dar îl puteţi întreba dv pe guralivul bătrân.

- Taci, băiete. - Am înţeles.

Poate dacă Mildred ar fi epilat-o...

Vai de mine.

Doar dacă aş putea respira.

Doar dacă aş putea dormi.

De ce voi să vă odihniţi când sinusurile mele parcă explodează?

Charles, strici un somn bun

pentru noi toţi.

Pic, pic, pic.

Gâtul meu parcă-i tobă.

Ce mai e?

Ce bine. Se îneacă.

Bună seara, băieţi.

Şi ţie la fel, Winchester.

Pe tine te căutam.

- Puteţi vorbi afară? - Trebuie să auziţi şi voi.

Au avut loc schimbări la comandament.

Generalul Imbrie l-a înlocuit pe generalul Hammond,

şi Imbrie vrea să discute

cu toţi comandanţii de sub comanda lui, mâine.

Fascinant, dle colonel, în special la ora asta târzie.

Şi de ce credeţi că m-ar interesa asta cât se poate de puţin?

De asta, Señor Gură-Spartă.

La ora 06:00, voi fi în drum spre Seul,

şi tu vei fi comandant interimar în locul meu.

Felicitări.

Charles la comandă?

Parcă i-ai da unui pirat propria flotă.

Dle colonel, sunt emoţionat că v-aţi gândit la mine,

dar nici nu se pune problema.

Nu era o întrebare. Era un ordin.

Şi în mod normal,

m-aş bucura să-l execut,

dar sinusurile mele sunt blocate şi pe cale să explodeze.

Puneţi mâna. Chiar aici.

- Simţiţi... - Dle maior!

Nu ne cunoaştem aşa de bine.

Bine, Winchester. Ai scăpat.

Pierce, eşti comandant interimar.

- Ce sunt? - S-a dus războiul de râpă.

Nu! Nu se poate! Eu nu sunt bun să comand!

Eşti răcit? Unghii încarnate? Negi?

Şi scorbut.

- Tot tu eşti. - Dar BJ?

- Nu vrea. - E de ajuns pentru mine.

- Ce? - Tu ai vechimea, Pierce.

Dar sunt un laş. Blazonul meu e o găină.

- Nu ştiu cum să dau ordine. - Nu-i nimic.

Nimeni de aici nu ştie să le respecte.

Nu te teme. Radar ştie ce e de făcut.

Dle colonel, cât timp veţi fi plecat?

N-am nicio idee.

Chestiile astea durează între o oră şi trei zile.

Vom lăsa un semn unde a fost tabăra.

Haide, culcă-te, dle comandant.

Se face repede ora 06:00. Noapte bună.

Curaj, Camille.

Hawk, sunt foarte fericit pentru tine.

Şi eu. E ca într-un western în care beţivul ajunge şerif.

Gata, primul meu ordin. Tu, grăsuţule.

Ieşi de aici cu sauna şi gargara ta

şi du-te la Reanimare.

- Ba nu. - Ba da, ţi-o spune comandantul tău.

Drepţi! Fugi!

O fac doar ca să scap de comandant.

Perfect! Stâng, stâng! Drept, drept! Stâng, stâng! Drept, drept!

Hai că n-a fost aşa de rău.

Bun venit la noua slujbă, dle.

Acum înţeleg de ce împuşcă oamenii la răsărit.

Cine vrea să fie viu la ora 06:00?

Hawkeye, nici nu te-ai îmbrăcat.

Am gradele, da?

Ştiu, dar nu arată bine pentru...

De acum înainte, vreau ca mijlocul biroului să fie gol.

Hei!

Nu mă deranja până la prânz.

Prânzul e deja destul de deranjant.

Cum mă descurc?

Mulţumesc.

Haide! Fii serios, măcar o dată!

Avem treabă.

Bine. Primul ordin al zilei, să beau ceva.

Unde e cheia?

La dl colonel, din fericire.

Potter a luat cheia? Nu are încredere în mine?

În locul lui, tu ai avea?

Asta are ritm. Pune-o pe muzică.

Radar, taie un ordin.

"Taie un ordin." Hai că e bine.

Clubul Ofiţerilor va rămâne deschis până la ora 05:00.

Ora 05:00.

Şi nu va închide niciodată.

Caporal Klinger s-a prezentat la ordin, domnule.

- Cine te-a chemat? - Simţul datoriei, dle.

Soldatul a intuit că noul comandant

ar vrea să ştie ce părere are soldatul despre el.

- Of, frate! - Şi mă simt minunat, dle!

Ştiind că e cineva în spatele biroului care mă înţelege.

- Klinger... - V-am spus în ultimul timp

cât de bine arătaţi, dle?

Bine, am spus? Vreau să zic, superb!

Frate, câte gogoşi!

Sunteţi făcut pentru comandă.

Ce umeri, perfecţi pentru a purta stele.

Ce înălţime! Un comandant trebuie să fie înalt.

Să privească oamenii de sus!

Napoleon se descurca bine.

Klinger, din păcate, nu e în atribuţiile mele

să te las la vatră.

Ştiu asta, dle. Dar aveţi autoritatea.

Hai s-o spun altfel: n-am voie.

Dar e bună încercarea. Ai dat dovadă de iniţiativă, perseverenţă.

Şi o neînţelegere totală a realităţii.

- Asta înseamnă că e nu. - Absolut.

Eram sigur.

Când avansezi, nu-ţi mai pasă de cei mici.

Scuze, dle, dar aşa văd lucrurile.

De abia aştept să fiţi degradat, dle.

Şi eu la fel.

Uşa mea e mereu închisă.

Vreţi să vedeţi orarul de azi, dle?

Ştii care e problema? Sunt prea accesibil.

De acum înainte, vreau un paznic în faţa uşilor.

Vreţi să vedeţi orarul de azi, dle?

Şi mai vreau un costum de ţăran, să mă pot infiltra printre supuşi

să aflu ce spun despre mine.

Hawkeye, trebuie să semnezi asta!

- Semnează tu. - Dar e fals!

Bine, atunci falsifică! Noapte bună.

Margaret, nu mai am apă.

- Şi vrei să-ţi aduc eu. - Te rog?

Nu prea cred. Am pacienţi cu probleme reale.

Ei sunt răniţi. Eu sunt bolnav.

Îţi aduc mai târziu un biberon nou.

Webster, Webster.

Da, mi-a plăcut cartea ta,

în special scena în care L urma după K.

O duci bine,

atât de bine încât nu mai ai nevoie de tubul de dren.

Îl scoateţi? Aici? Acum?

Nu doare deloc.

Doctore, îmi poţi da ceva de durere?

Nu vreau să văd asta.

- Prea târziu. L-am scos deja. - Serios?

Ce bine. Ce frică mi-a fost.

Acum trebuie să mai scot firele.

Nu!

Klinger. Mai vreau apă.

Sunt cam ocupat, dle maior.

Acum, plebe de deşert ce eşti!

Plebe?

Cu tot respectul, dle,

sper ca o cămilă gravidă să nască în patul dv.

Bandit din Levant!

- Doctore! - Stai calm, Webster.

Termin imediat.

Îmi aduce cineva, vă rog, nişte apă?

Klinger, ia scaunul rulant şi scoate-l de aici.

Ordinul dv e poruncă pentru mine, Rege temporar.

Vino, nebunule. Pe scaun.

Pierce, îmi ordoni să vin, îmi ordoni să plec.

Hotărăşte-te! Unde mă vrei?

În gaura neagră din Calcutta, mai repede!

Am pornit, dle.

Despotule!

- Dle, nu vreau să vă deranjez. - Atunci nu mă deranja.

Stai calm. Aproape am terminat.

Dle, nu v-aţi făcut rapoartele.

În fiecare dimineaţă trebuie completate formularele

- DD-5 şi DD-5-A. - Da?

Doar dacă n-aţi completat formularele DD-5-A ziua precedentă.

Radar, lasă gunoaiele alea pe birou. Le voi ignora mai târziu.

Grămada de pe birou e aproape cât mine.

Atunci nu-i prea rău, nu?

Hawkeye?

Cine a spus că eşti singur când eşti în vârf?

- Bine, părinte. Care-i problema? - Ei bine...

Ideea este că... Vezi tu... Pari ocupat.

Chiar sunt! Ce vrei?

Nu vreau să te critic.

Totuşi, nu faci de mult treaba asta.

Totuşi, se face frig şi avem nevoie de ele.

Şi acum e momentul potrivit să...

Ce ne trebuie?

Pături. Avem nevoie de pături.

Fiecare rănit trimis la Seul ia o pătură cu el.

Aşa e. Trimit soldaţii înapoi,

dar nu şi păturile.

Bine, părinte. Mă ocup.

Temperatura va scădea mult în seara asta.

Bine.

Nu uita, fiule, răbdarea e o virtute.

Şi tu profiţi de virtutea mea.

Dar vei rezolva, da?

Vrei să-mi spui că nu primesc pături

până nu completez cererile?

Dle maior, aici e cam frig.

Le completez imediat.

Ce altceva?

Da, formularele DD-5-D.

- Grămada din mijloc. - Da, sunt deja expediate.

Nu poţi minţi comandamentul!

Cum rămâne cu păturile?

Ascultă, eu sunt comandant aici, nu mai trimit altceva

până nu primesc păturile, şi gata!

Bine, nu ţipa! Vei primi formularele.

Hai să nu facem o criză.

Pentru că o vei lua razna.

Pa.

Dacă nu eram şeful, i-aş fi spus vreo două.

Bun venit în tranşee, dle.

Asta nu s-ar fi întâmplat dacă mi-ai fi dat formularele

în loc să le pui grămadă pe birou.

Dar aşa mi-ai spus!

Şi de ce m-ai ascultat?

Frate, ce greu e să lucrezi cu un tip nou!

- Salut, şefule. - Orice vrei, se aprobă.

Doar completează acte timp de trei zile.

- Voiam doar să te salut. - Atunci, două zile.

În onoarea dv, dle, o nouă delicatesă,

pui à la comandant.

Klinger, cu toată puterea temporară investită în mine, fără lăsare la vatră.

Înainte de a refuza, dle, vă rog,

încercaţi sosul verde-comandant.

Kellye, diseară trebuie să fiu liberă.

Fă-mi tura în seara asta, şi o fac eu pe a ta mâine seară.

Sigur, nicio problemă.

Baker, nu poţi lucra în locul ei mâine sară.

Deja ai de făcut tura mea.

Am făcut tura ta joia trecută.

Ba nu! Ai spus că o faci pe a mea...

E vreo problemă, dnelor asistente?

Gata, calm. Rezolv eu.

De acum înainte, fără schimb de ture.

Programarea e fixă.

- Am încheiat! - Bună, aici comandantul vostru,

vă avertizez, dacă veţi continua cearta,

vă închid în cortul meu câte una pe rând

Scuze, dle comandant.

Sunt asistentele mele, rezolv eu problema.

Ştiu, Margaret, dar e o cale mai uşoară de a rezolva problema.

- Nu vreau să mă bag... - Dar nu se poate abţine.

Trebuie să faci compromisuri.

Baker şi Bigelow, aveţi liber jumătate de noapte fiecare.

Kellye, tu lucrezi o treime de tură, Baker o treime, Bigelow o treime.

Şi mâine schimbaţi.

Gata. Am rezolvat problema?

E cea mai tâmpită programare din lume.

Desigur.

Atenţie!

Sosesc răniţi!

Elicoptere şi ambulanţe.

S-a rezolvat. Lucraţi toate.

Plasmă, repede. Fă-i grupa sanguină şi dă-i două unităţi de sânge.

- Poţi afla numărul răniţilor? - Voi afla numărul răniţilor.

Radar, te rog. Nu mai vorbi peste mine.

- Bine. - Fă ce-ţi spun, da?

Voi face tot ce spui.

E mai bine aşa.

Cum merge?

Ai cumva vreun chirurg în plus?

Scuze, l-am uitat în haina cealaltă.

Margaret, ne ajută o asistentă de-a ta?

Deci sunt asistentele mele, nu?

Mereu ai ceva de comentat, nu?

Charles, haide, mai repede.

Pierce, te rog, parcă sunt în iad.

Mişcă-te mai repede.

Radar, ce se aude de pături?

Am trimis formularele. Probabil vor ajunge mâine.

Mâine? Azi nu se poate?

E nevoie de timp, dle căpitan.

Spune-le asta tipilor care îngheaţă aici.

Şi mie îmi pare rău, dle.

Hawk, mai uşor cu puştiul. E de partea ta.

Da, ştiu.

- Compresă. - Compresă.

- Pensă. - Pensă.

Batistă.

Suflă şi şterge.

Hunnicutt, am întâlnit mulţi oameni în viaţa mea.

Dar tu nu eşti om.

Sănătate oricum, netrebnicule.

Expresia e, "Domnul să-ţi dea sănătate, netrebnicule".

Amin, părinte.

Linişte, vă rog.

Cum să-mi drenez sinusurile astea mizerabile

dacă îmi tot trimit răniţi?

Eu n-aş înghiţi asta, Charles. Trimite-i înapoi.

De ce nu-i leagă cineva limba?

De ce nu calcă cineva pe a ta?

Pensă.

Pentru gura ta.

- Vrei să încetezi? - Mi-ar plăcea asta.

Vreţi să faceţi linişte?

A mai apărut un ţăran.

Putem fi serioşi o clipă? Am nevoie de linişte.

Gata, sângeraţi în linişte.

Hunnicutt, am destule pe cap.

O sală plină cu răniţi şi o tabără plină de nemulţumiţi.

Fără a menţiona câţiva mililitri de plâns de milă.

Dacă crezi că e uşor, fă-o tu.

De ce? Te descurci grozav.

Măcar eu încerc.

Între timp, rămâi pe locul din spate, unde îţi este locul.

Sosesc.

Da, ce e? Nu, adică, aici e MASH 4077.

Nu, colonelul Potter nu e... Dle colonel, dv sunteţi?

De ce nu dormiţi, dle?

Sunteţi la o conferinţă a ofiţerilor?

Gen. Imbrie conduce cu o mână de fier, deci suntem mână în mână.

Cum e pe acasă?

Bine. Mama va participa cu castraveţii la concursul regional,

şi unchiul Ed e judecător, aşa că s-ar putea să câştige.

Nu, Radar. Acasă unde eşti, la 4-0 şi doi şeptari.

- Cum... cum merge treaba? - Grozav.

Bine. Destul de bine. Când vă întoarceţi, dle?

Cât de curând.

Cum... Cum se descurcă Hawkeye?

Face tot ce poate.

Când aţi zis că vă întoarceţi?

Nu ştiu.

Îl ascultăm de două zile pe Imbrie,

şi până acum doar şi-a dres vocea.

Grăbiţi-vă. Toţi vă simt lipsa.

Toţi spun, "Când se întoarce colonelul Potter?"

Salută-i pe toţi.

Mai... mai vorbim mâine.

Noapte bună, fiule.

Cred că voi dormi aici.

Atenţie. Pentru un jeep cu un pacient e nevoie de un doctor. Repede.

- E grav? - Stai calm.

Nu, nu e grav.

Pot scoate fragmentele alea şi cu penseta.

- O iau eu, dle. - Cum s-a întâmplat?

Mortier. Îmi ajutam un amic la staţia de prim ajutor.

Ne-a lovit din plin pe amândoi. L-a ucis pe chirurg.

Vai de mine! Şi amicul tău?

Cred că e mai grav rănit decât mine.

Doar că eu sângeram, aşa că pe mine m-au expediat.

Şi de ce crezi că era rănit aşa de rău?

Nu sângera,

dar transpira şi era gri la faţă, înţelegi?

- Îl durea stomacul? - Da.

Da, l-am atins şi a ţipat.

Dar au crezut că se preface.

Că se preface? Radar, du-l înăuntru.

- Eu mă duc acolo. - Stai un pic!

Nu crezi c-ar trebui să-i spui căpitanului Pierce

- unde te duci? - Spune-i tu. Eu n-am programare.

Stai o clipă! Nu e regulamentar!

- El a sosit acum? - Da, dle, caporal Hough.

- Salut, doctore. - Salut.

Cheamă-l imediat pe BJ.

Spune-i să se grăbească. M-au anunţat că vor sosi mulţi răniţi.

- Vom fi foarte ocupaţi foarte curând. - Domnule! Scuzaţi-mă!

E vorba despre căpitanul Hunnicutt.

- Ce-i cu el? - Nu ţipaţi,

dar ştiţi jeepul care a venit?

BJ a plecat cu el.

- De ce? - S-a dus la amicul caporalului.

E rănit grav şi ei l-au lăsat la staţia de prim ajutor,

aşa că s-a dus după el.

El crede că noi aici suntem frizerie?

Nu ştia că vor veni răniţi.

Ar fi ştiut dacă mă întreba înainte.

Minunat. Fantastic.

Potter nu e aici, BJ nu e aici.

Charles n-a fost niciodată aici, şi eu trebuie să am grijă de toate.

Nu-i nimic personal.

Atenţie, sosesc elicoptere.

Nu uitaţi, eu v-am zis primul.

Superficial. Poate aştepta. Margaret, mă duc să mă spăl.

Termină tu aici.

El are o rană urâtă la piept. E în şoc.

- Ar trebui să intre acum. - Nu se poate.

Am două cazuri mai grave şi Charles operează deja.

Bine, îi administrez sânge şi încerc să-l stabilizez.

Ne vom descurca până-l poţi primi.

Haide, brancardier!

Ştii că eşti frumoasă când eşti suprasolicitată?

Hawkeye, te caută colonelul Potter.

Spune-i că am treabă.

Dar l-am adus până la tine.

Alo! Dle colonel Potter, tu erai!

Ce mult a trecut, nu te-am recunoscut.

E un rănit acolo. Du-l imediat la pre-operator.

Cum e pe la Seul? Distracţie?

- Dle căpitan Pierce! - Da, vin imediat!

Tre' să fug, dar vreau să-ţi spun

că mă bucur de aventura de a conduce,

de miile de detalii care-mi ocupă zilele şi nopţile,

iar când îmi permite timpul, am grijă şi de răniţi.

Dle căpitan Pierce!

Am fugit. Mi-a plăcut discuţia cu tine.

De ce nu treci pe la noi?

Trebuie să mă întorc acasă.

Dlor, spuneţi-i generalului

că ar trebui să mai facem asta şi după război.

Doctore, chiar dacă urăsc să recunosc asta,

te-ai descurcat destul de bine.

Ne-am descurcat grozav cu jumătate din oameni.

La naiba cu Hunnicutt. Unde e?

De fapt, el e dezertor, ştii? L-aş putea da exemplu.

Nu-mi vine să cred ce aud.

De când ai devenit militar?

De când am fost obligat.

Dacă te-ar vedea acum Frank Burns.

Nu e aşa uşor să faci pe clovnul când eşti directorul circului, nu-i aşa?

- Ai terminat, dnă maior? - Încă ceva.

Permiteţi să raportez, aşa vă trebuie, dle.

Nu-ţi permit. Eşti liberă.

Aveţi grijă cu el. Dacă nu l-a ucis drumul,

mai are o şansă.

- Pregătiţi-l repede. - Cum se simte?

- Hemoragie internă severă. - Tu eşti teafăr?

- Da. - Bine. La ce dracului te-ai gândit?

Crezi că poţi veni şi pleca după pofta inimii?

- Nu acum, Hawk. - Mai lasă-mă cu "Nu acum".

În timp ce tu te jucai de-a eroul,

noi încercam să reparăm un pluton întreg

- doar cu doi doctori. - N-am fost să mă plimb.

M-am dus la staţia de prim ajutor pentru că a trebuit.

Trebuie să vorbeşti cu mine mai întâi. Ai greşit.

Am făcut exact ce-ar fi făcut căpitanul Pierce.

Nu ştiu ce-ar fi făcut comandantul Pierce.

Nici nu-l cunosc pe comandantul Pierce,

şi nu ştiu dacă vreau.

Deci aşa arăt în spatele biroului. Scârbos.

Întoarcerea la locul crimei.

Vă predau comanda, dle.

Dacă vă interesează, am pregătit un raport detaliat

ce puteţi face cu ea.

Mai bine aştept filmul.

V-aţi distrat la Seul?

Petreceri multe? Generali care ies din torturi?

În timp ce vă distraţi, eu am rămas cu copiii pe cap.

Tânărul conțopist cu un fetiș cu hârtia.

Machiavelli libanez cu portjartier.

Fără să mai vorbesc de colegul meu,

care n-are răbdare să apară răniţi,

se duce el să-i caute.

Sunt nişte ciudăţei, nu?

Dacă le dai desert în seara asta, eşti nebun.

Vrei să bei ceva să te calmezi?

Nu, îmi place să fiu nervos.

Dar nu mai eşti la comandă, eu sunt.

Şi încă ceva! Îmi puteai lăsa

cheia de la dulapul cu băuturi.

Serios? Uite cum te comporţi treaz.

- Pentru o treabă bine făcută. - Nu încerca să te împaci cu mine.

Mai vrei unul?

De zile întregi mai vreau un pahar.

Bea-l pe ăsta şi luăm sticla cu noi.

- Unde ? - Mergem la tine.

Hunnicutt merită o bătaie cu cureaua.

Nu, mersi! Am învăţat ceva:

Nu fraterniza cu subordonaţii, asta duce la insubordonare.

Vrei să te calmezi? O s-o iei razna!

Nu ştii ce s-a întâmplat aici!

Serios?

- Haide! Pentru 4077. - Sunt doar ai tăi.

- Salut, Hunnicutt. M-am întors. - Dle colonel, intră.

- Am adus ceva de băut. - Mersi.

O mică schimbare faţă de sucul de orez a unchiului Ben.

Voi vă cunoaşteţi, nu-i aşa?

- Da, ne-am întâlnit. - Da.

Dle colonele, mă bucur că te-ai întors.

Nici nu ştii cât mă bucur că te-ai întors.

Ce vrei să spui?

- Că mă bucur că s-a întors! - Până la fund!

Nu vrei să recunoşti că plecarea ta fără să-mi spui

a fost ceva greşit.

Am făcut ceea ce am crezut că e corect.

Eşti supărat că cineva a luat o decizie şi acela n-ai fost tu.

- E treaba mea să iau decizii. - A fost treaba ta.

Să bem pentru rebeli!

Cred că ai făcut asta doar să-mi faci în ciudă.

Să-ţi fac în ciudă? Nu-mi vine să cred.

Cum de încapi pe uşă cu aerele pe care le ai în cap?

Nu vrei să recunoşti că n-ai făcut faţă.

Vezi cu ce am avut de-a face?

Ştii cum a fost în ultimele câteva zile?

Genghis Khan era mai nostim.

Hai să bem!

Gândindu-mă cu cine am lucrat, cred că am făcut o treabă grozavă.

- Tu eşti singurul! - Serios?

Dacă nu erai atât de ocupat să-mi subminezi autoritatea...

De ce nu mă ajuţi? Ar trebui să-mi dai dreptate.

- Tui eşti comandantul. - Şi exact aşa mă comport,

nu mă bag decât dacă e nevoie.

E vorba de momentul potrivit, fiule.

E un moment în care să intervii şi unul în care să nu te bagi.

Dacă tragi prea tare de hăţuri, calul te va arunca.

Ai avut oameni buni sub comanda ta.

Ar fi trebuit să-i laşi să-şi vadă de treabă.

Hai că e bine ce zis.

Ar trebui să noteze cineva asta.

Pentru limba mea de aur!

Bine, să spunem c-am exagerat puţin.

- Mai mult. - Amin.

- Şi tu. - Da!

Bine că n-ai fugit cât eram eu aici,

te-aş fi atârnat de urechi.

Nu mai staţi aşa ca nişte viţei.

Beţi ceva şi daţi mâna.

E un ordin, băieţi.

Ştiţi cât de ridicol arătaţi?

Vrei să ne împăcăm?

Data viitoare voi şti ce am de făcut.

Să sperăm că nu va mai fi o data viitoare.

Ce vrei să spui?

- Oh, nu. - Oh, haide!

Vrei să încetezi?

Nu, ai vrut să spui ceva.

- Ce? - Eu...

- Haide! Ce ai vrut să zici? - Nimic!

La naiba! Chiar că eşti un înfumurat!

- Ştii asta? - Am risipit un whisky bun.

- Înfumurat? - Exact.

Pentru că nu vreau să-mi vorbeşti de parcă aş fi...

Generalissimo Benjamin Franklin Pierce.

- Ăsta eşti tu! - Stai o clipă!

Îmi pare rău pentru toate formularele astea,

dar suntem în urmă cu două zile din cauza căpitanului Pierce.

Nu te supăra, Radar.

Dle colonel, trebuie să faceţi ceva cu orarul la duş.

Mereu se spală bărbaţii primii,

iar când intră asistentele nu mai e apă caldă.

Şi oricum, ei lasă duşurile ca pe o cocină.

Mă ascultaţi?

Asistentele tale fac duş cu apă rece, bărbaţii lasă locul cape o cocină.

Ce veţi face, dle colonel?

Cât se poate de repede,

mă voi gândi şi la duşurile asistentelor, ca să spun aşa.

Sper.

Mă bucur că v-aţi întors, dle.

Eşti liberă, şi mulţumesc, Margaret.

- Dle colonel, v-am dus dorul. - Nu.

- Murmurul cardiac... - Nu.

- Iar văd dublu. - Nu.

- M-am îndrăgostit de o capră. - Nu.

Mă bucur că v-aţi întors, dle.

Asta e tot, dle.

Le expediez imediat. Bună treabă.

Cu plăcere.

Radar, încă ceva.

Adu-mi un pahar atât de înalt cu bicarbonat de sodiu.

- Locul ăsta mă bagă în mormânt. - Da, dle.

Subtitrarea: Cezar Covaci