Original subtitles

Avem nevoie de sânge, la naiba! Mult și încă pe atât.

Trebuie să arunc tot ce am pe stoc.

Ai auzit bine, căpitane.

Câțiva pacienți au revenit cu hepatită.

Iar asta nu se ia numai dacă stai într-un detașament.

Dacă nu poți face nimic, dă-mi pe cineva care poate,

pe cineva cu oarece autoritate, căpitane!

Cine e?

Sergent Frankle? Drăguț.

Sergent, le-am spus tuturor, îți spun și ție.

MASH 4077 nu mai are sânge.

Suntem în pană.

Tot personalul a donat de două ori.

Dracula n-ar mai găsi aici nicio gustare.

Fie ne trimiteți sânge, fie opriți războiul.

Deja îl distribuim cu țârâita.

Așteaptă, Pierce. Aștept, sergent.

I-am pus căpitanului turc încă 10 unități,

iar totalul a ajuns la 30.

Adică un schimb complet de ulei la 24 ore.

Încerc să comand sânge. Ține-ți caii în frâu.

Îi țin. S-ar putea să am nevoie de ei pentru a dona.

Da, sergent. Cum?

Cu cine vorbesc acum?

Mă scuzați, dle colonel, dar toți dădeau bir cu fugiții.

Înțeleg că stați prost cu resursele, dar aici e o urgență.

Nu cer. Implor.

Și eu ameninț!

Dacă până diseară nu am aici 100 de unități,

vin și vă rup pantalonii

de la uniformele de gală.

Trebuie să aduci argumente când discuți cu ei.

Alo?

Bravo, Pierce. A închis.

A transmis ordinul?

Atențiune, tot personalul, sosesc răniți.

Echipa de triaj, la autobuz.

Nu asta am comandat.

Perfuzie. La el. E în șoc.

Du-l imediat în preop.

Aș vrea să văd măcar o dată locuri libere.

Sau un autobuz gol.

Ușurel, amice! Haide. Ușurel.

Lăsați-mă să vă ajut, doctore.

Aș putea folosi un luptător, dar te descurci.

Nessen, ia-o încet.

Sunt eu, Moody.

Doctorul te va ajuta.

Așa.

De unde veniți?

Munsan, 32 km spre nord.

Până aseară, era un oraș.

Urăsc să fiu eu cartograful pe aici.

Poți să știi.

N-ai mai fost pe la hotelul nostru?

Acum șase luni.

Îmi amintesc. Te-ai oferit să mă îndeși în raniță.

Jerris Moody.

Ce mai faceți, cpt. Pierce?

Bine. Targă!

Începeți o transfuzie.

- El mai poate aștepta. - Minunat.

Ajută-mă aici.

Credeam că vei sta cu mândrie la închisoare.

Prima impresie te poate înșela.

Impresia mea era că-i urăști pe toți și pe toate.

Așa credeam,

dar apoi n-am mai avut timp de nimic

decât să-mi păzesc viața și pe a camarazilor.

Te-ai schimbat, nu?

Da, sunt un sanitar model, ca Florence Nightingale.

Pentru Dumnezeu, de ce stați?

- De ce nu ne mișcăm? - Imediat, soră.

Vrei să ne ajuți să ducem pacientul în preop?

Soră! Vorbești cu un maior.

Scuze. Dnă maior, vreți să ne ajutați să ducem pacientul în preop?

Targă!

Spatele puștiului e plin de șrapnel.

Mă simt ca un explorator.

Pierce, întotdeauna trebuie să vorbești când lucrezi?

Ai dreptate, Frank. Soră, de acum voi clipi cu ochiul stâng

pentru pensă și cu dreptul pentru tampon,

iar dacă dau din urechi

ne întâlnim sub un jeep în 30 de minute.

Ce să zic.

Liniște, Frank. Lucrăm.

Liniște, toată lumea! Am un glonț, chiar lângă inimă.

N-am nevoie de boscorodeală.

Liniște!

Du-l în postop.

600.000 unități de penicilină la fiecare șase ore.

Asta e partea simplă. Acum trebuie să-i spun că i-am amputat piciorul.

Începe cu, fiule, „ești în viață”.

Pauza a luat sfârșit.

Sanitar! Vreau mai multă lumină aici. Înclin-o.

Pensă.

Destul!

Mănuși.

Soră, am pietricele în sucul de portocale!

Putem aduce un chirurg să i le scoată?

Mă ocup eu. Soră, o strecurătoare!

M-am săturat de voi, nimicurilor.

18 ore de muncă în dezastrul ăsta.

Am lucruri mai bune de făcut.

Gura, Burns! Pensă.

Ce e, Pierce? Cedezi?

Tampon. Adică pensă!

Frank, cum termin brațul puștiului,

vin și ți-l rup pe al tău.

Am drepturi rezervate pentru celălalt.

O să vă arunc oasele în noroi.

Iar eu o să-ți îndes noroiul în cap.

Gata, ați fumegat destul.

Să ne ținem gura.

Soră, coboară-mi masca.

Frank?

Mulțumesc.

Dle colonel, au mai rămas doar 10 unități de sânge.

Slavă Domnului, aproape am terminat.

Vreți să sun din nou la Seul?

Nu, mai încerc odată cu acel colonel idiot.

Va completa o zi perfectă. Ac hipodermic.

Bună dimineața, dnelor și dlor. Bine ați venit la spectacol.

Avem minim două gloanțe și, vă rog, fără blitz-uri.

- Dle colonel, vreo veste din Seul? - Da. Cuvântul e „Așteptați”.

Crezi că maimuțoii ăia s-ar putea dispensa de niște sânge?

Apropo de maimuțoii care nu donează, tu n-ai donat o picătură, Frank.

Strategie. Unul dintre noi trebuie să aibă rezervorul plin.

- Cum de nu m-am gândit? - Pentru că nu ești idiot.

A fost cel mai ciudat lucru. Stăteam în tranșee.

Părea că nu se va întâmpla nimic, așa că citeam...

un fluturaș comunist de propagandă,

dintre aceia care spun că luptăm pentru Wall Street.

Eu personal refuz să-i citesc.

Și deodată, mă uit...

și deasupra mea apare un soldat chinez.

Cum de l-ai lăsat să se furișeze așa?

Era de vârsta mea.

Ne holbam unul la altul.

Cred că a fost la fel de surprins ca și mine.

Probabil era prima oară când vedea un american de aproape.

- Și apoi te-a împușcat. - Nu.

Avea o privire speriată.

Pentru o clipă am crezut că va fugi.

- Și apoi ce s-a întâmplat? - Am tras amândoi.

M-a rănit la umăr, și am căzut pe spate.

Ce s-a întâmplat cu el?

- Sanitarul a spus că l-am nimerit. - Norocul tău.

Așa cred și eu.

Pot să-ți mai aduc ceva?

Aș vrea să-i scriu mamei, să-i spun că sunt bine.

Desigur.

- „Dragă mamă...” - Nu.

Mami.

„Nu-i place să-i spun mamă”.

„Dragă mami...”

Ai o oglindă?

Te mulțumești cu una de buzunar?

O ce?

Numai să nu întrebi, „Cine-i cea mai frumoasă dintre toate?”

La naiba! De ce a trebuit să facă asta?

Am purtat mustață toată viața!

Te-ai născut cu mustață?

De la 12 ani.

A trebuit s-o radă pentru a-ți coase fața.

Trebuiau s-o lase în pace, omule.

Care-i problema?

N-o să mai arăți ca Gilbert Roland o vreme.

Nu înțelegi, omule. Fără mustață

- ...e ca și cum aș purta o rochie. - Ai grijă, amice.

Toți bărbații adevărați din Puerto Rico poartă mustață.

Cred că îți stă bine. Ai sprâncene stufoase.

Lasă-mă în pace, omule.

Și ia-ți și oglinda. Nu mai am la ce să mă uit.

Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu tine.

Te vom trimite înapoi la Tokyo.

Te vei simți mai bine acolo.

Mulțumesc. Ar fi grozav.

Vei fi bine.

Credeam că m-am scos.

Să stau în spatele frontului, să îndepărtez minele.

„E grozav, Herb. Nu te împușcă nimeni.”

„O iei încetișor.”

„Și tai fire.”

„N-o să ai probleme.”

Nicio problemă.

Ce s-a întâmplat?

Punem minele într-un anumit fel, ca să știm cum să le scoatem.

Dar pe unele le aranjăm pentru ca inamicul să nu se prindă și să taie firele.

Uitasem de asta.

Următorul lucru pe care mi-l amintesc...

Zăceam întins pe drum.

Nu-mi simțeam piciorul.

Mi-am spus, „Herb...”

„ai o problemă”.

Colonele Potter! Dle colonel!

De ce strigi, dle maior?

- Dle, omul ăsta e inconștient. - Văd.

N-ar trebui să fie așa.

- E pacientul meu. - Iată un motiv coerent.

Nu este rănit. Nu văd nimic în neregulă la el.

Semne vitale?

Inconștient, puls rapid, tensiune mică, respirație superficială.

Ciudat.

Nu e vina mea. Mi-am făcut treaba.

Soră!

Aveți dreptate. Asistenta e de vină.

Nu dau vina pe nimeni.

- Eu sunt permanent scrupulos. - Mai tai-o, Burns.

Able, pacientul a fost inconștient de la venire?

Da, dle doctor.

Mă scoate din minți.

Cred că e bolnav.

Niciodată n-am putut să dorm pe burtă.

Nici eu. Aș putea dormi pe burta oricui, dar nu pe a mea.

Cât e de rău?

N-o să mai poți călări o vreme.

E foarte jenant.

De ce?

Pentru că, acasă, oamenii mă vor întreba unde am fost împușcat.

Ce-o să le spun?

Spune-le doar, „Am fost împușcat în Coreea.”

Și dacă mă întreabă unde am fost lovit?

Privește-i în ochi și, fără să clipești, le spui: „Am fost lovit în fund.”

Și dacă tot te tachinează, dă-ți jos pantalonii și arată-le cicatricea.

Nu mă faceți să râd.

Whitney, vorbim de corpul tău. Care a fost străbătut de un glonț.

Nu e nimic amuzant în asta.

Parcă n-aș ști.

Pe de altă parte, ar trebui să fii mândru.

Ai o rană specială.

E simbolică pentru acest război.

Toată chestia asta e o imensă durere în fund.

Și când îți vor înmâna medalia Purple Heart,

poți să le spui exact unde s-o atârne.

Mulțumesc, doctore.

Cu plăcere.

De ce numai eu primesc pacienți problemă?

- Kellye. Arată-mi ultimele radiografii. - Da, dle colonel.

- Avem o urgență. - Cheamă pe altcineva!

Se ocupă de pacientul meu mai întâi.

Căpitanul turc mai are nevoie de o transfuzie. Sângele lui nu coagulează.

- Mă duc să-l văd. - Prea bine. Puteți merge.

Mulțumesc.

Nu avem sângele necesar.

Spune-mi ceva ce nu știu. Are nevoie de realimentare, repede.

Chiar dacă facem rost de donatori, va fi prea târziu.

Du-l în pre operator. Îi scoatem splina.

- Poate va începe să coaguleze. - Imediat.

Hawkeye, sună-l pe colonelul acela din Seul.

- Ce să-i spun? - Că am nevoie de 100 de unități de sânge

și că mă duc să le iau personal de acolo.

Haide. Ce s-a întâmplat? Ai încredere în antrenorul tău.

Am fost la barul lui Rosie, aseară.

Erau câțiva băieți din eșalonul doi care voiau să știu dacă dansez step.

Absolvenți de Dale Carnegie.

Da. Le-am arătat câțiva pași.

Le-am dansat un step pe piept.

Întotdeauna mi-a plăcut dansul.

Băieții ăia m-au surprins cu porcăriile lor.

M-am aprins ca o petardă.

Te înțeleg.

Omule...

Când eram pe front, băieții aveau nevoie de mine.

Întotdeauna strigau după Moody să vină să-i ia.

Aveam curajul să mă duc după ei, să-i duc la stația de prim ajutor.

Apoi revii aici și niște ticăloși te umilesc.

Când eram copil, mă băteam cu toți

cei care mă umileau, pentru că îi luam în serios.

Tipii ăia m-au luat prin surprindere aseară.

Dar nu se va întâmpla a doua oară,

pentru că am ceea ce ei nu vor avea niciodată... demnitate.

Nu văd niciun motiv rațional

pentru care acest soldat este inconștient.

L-am examinat de două ori.

Dacă nu găsiți nimic...

Dacă nu găsesc nimic, înseamnă că mi s-a blocat judecata.

L-au găsit într-un sac de dormit,

pe jumătate mort.

Nu are nicio logică.

Numai dacă nu era singur în sac.

Dle colonel, vă rog.

Nu mă refer la companie umană. Fir de patru.

Un șarpe, poate.

Târâtoarele astea sunt peste tot aici.

O doză de venin ar pune jos pe oricine.

Pentru numele lui Dumnezeu!

- Kellye. - Da, dle colonel?

S-a dat vreunul dintre băieții ăștia jos din mașină

- ...pe propriile picioare? - Câțiva dintre ei, da, dle.

Spune-i lui Pierce să verifice pacientul de mușcătură de șarpe.

Mai ales la picior și gleznă.

Dacă găsește vreo mușcătură, să-i administreze antivenin, imediat.

Da, dle.

Strălucit, dle colonel.

Dacă sunt așa de strălucit, cum de mi-am pus o copcă la mănușă?

Și ce dacă-mi revin? Mă vor trimite înapoi.

Astea sunt șansele, amice. Din fericire, plec acasă în curând.

Înapoi în Indiana, la viața bună.

- Domnul știe că merit. - Dle maior, nu vreau să aud de casă.

Am fost aici chiar de la început.

- Nu mi-am mai văzut soția de atunci. - E greu.

Și ea s-a schimbat.

Nu-mi mai trimite prăjiturele decât de câteva ori pe lună.

De asta sunt sigur că mă înșeală.

Cam ușuratică, nu?

Ai grijă, amice. Vorbești despre femeia pe care o iubesc.

Am angajat un detectiv particular. O urmărește peste tot...

Întrunirile comitetului de părinți, la biserică...

Și n-a descoperit nimic.

Apoi am pus datele cap la cap.

Era unul dintre amanții ei.

Așa că am angajat un polițai să-l urmărească.

Iar al doilea voia decontarea cheltuielilor.

Îi plăteam cu ziua, mă înțelegi.

Dle maior, sunt foarte obosit.

Aș avea bani pentru 10 detectivi, dacă boala mea ar fi acreditată.

Cum așa, dle maior?

Nu ți-am spus despre boala mea?

Nu. Dar nu contează. Nu-i nimic.

A venit aici un puști cu o erupție neidentificată.

Eu am văzut-o primul.

I-am spus „Petele lui Burns.” Cel mai potrivit nume de la diaree încoace.

Eram pregătit pentru un șir de conferințe și pentru a lua banii pentru cercetare.

- Dar... - Ce s-a întâmplat?

S-a însănătoșit, neghiob nerecunoscător.

Dar destul despre mine. Ce-mi spui despre tine?

Nu vreți să știți, dle maior.

Sigur că vreau. Avem ordine să compătimim.

Nu mai vreau să lupt.

Am văzut prea multă moarte. Vreau să plec acasă.

De ce nu păstrezi textele astea pentru preot, lașule?

Nicio lege nu spune că trebuie să stau

și să ascult lamentările tale.

E ceva obișnuit, fiule. Ai călcat pe un șarpe.

Bine că nu ți-a sărit la gât,

ai fi murit de un coș în stadiu terminal.

Ce zici, după ce ieșim din tură, aranjăm terenul pentru un fotbal?

- Terenul de țintă, dușul asistentelor? - Bun. Eu joc extremă.

Ultima oară când ți-am pasat,

nu te-am mai văzut până la al patrulea sfert.

Serg. Raymond McGill,

e de datoria mea să te informez că-ți merge bine.

- Dă-mi veștile bune, doctore. - Ce-i cu tine?

Mă trimit acasă din cauza acestei răni stupide.

De obicei așa se procedează.

Nu mă pot duce acasă. Am o familie de întreținut.

- Ai o familie coreeană? - Nu, în State.

Încă o dată, să pricep și eu.

Doctore, fac avere aici, în Coreea.

- Ești concesionar de leucoplast? - Am niște afaceri.

Vând băutură.

O cinzeacă mă costă 1,25 la Tokyo.

Niște amici mi-o aduc aici în zbor, iar eu o dau cu 12 dolari doza.

- 50 pe linia frontului. - Ce prietenos.

Asta e un fleac.

Am singurul aparat foto Polaroid din zonă.

Toți vor poze, așa că le dau cu doi dolari bucata.

Cerul să aibă milă de economie când vei pleca.

Poate că nu trebuie să plec, doctore.

Pune-mi niște note bune și te fac să înoți în whisky.

- Nu mi-am adus șortul. - Îți împrumut aparatul foto.

Poți să-ți faci atâtea poze

încât nevasta o să creadă că ai revenit acasă.

- Îmi pare rău, McGill. - Haide, doctore, te rog!

Cum o să mai fac bani în Jersey City?

Se spune că America e țara tuturor posibilităților.

Mă trimiteți acasă?

Am auzit că voi, doctorii, sunteți insensibili.

- Foarte șic, Klinger. - Abia am tras-o pe mine.

Hei, Robelo.

Stai deoparte, omule. Dacă te privesc, visez urât.

- Ți-am rezolvat problema. - Ce tot spui?

O mustață unică, guvernamentală și neoficială.

Nu e amuzant.

Încearc-o. Mi-am folosit propriul păr.

100% libanez. Probabil va continua să crească.

- Cum arăt? - Ești tu însuți.

Nu e așa de rău.

Asta-i, omule. E chiar mai groasă decât originalul.

- Mulțumesc... - Oricând.

Dă-mi câteva săptămâni și-ți fac una cu ghidon.

Ești de treabă, omule.

Știu, dar să nu răspândești zvonul.

Soră?

Ai idee cât ești de frumoasă?

Ai idee de câte ori am auzit asta?

Nu, nu glumesc.

- Pe o scală de la unu la zece... - Știu.

- Sunt cam de nouă. - Vrei să dai probă de un zece?

- Doar peste cadavrul tău? - Sunt mai în formă decât arăt.

- Nu suntem toți așa? - Ascultă.

- La ce oră termini tura? - La ce te gândești?

Mă gândeam că poate facem ceva

când ieși din tură.

- Adică să dansăm? - Nu, așa mi-am rupt piciorul.

Mă gândeam să discutăm despre vremurile bune

când eram împreună...

Dar n-am fost împreună.

Atunci putem vorbi despre asta mâine noaptea.

Ce faci la cină?

Mă întâlnesc cu una dintre asistente.

Tipul de alături e în comă. Poate ne întâlnim în trei.

- Ce incitant. - Ascultă, locuiești singură?

Am un logodnic în Tokyo.

Și ce? Eu am o soție în Philadelphia.

Donald este locotenent colonel.

Sharon e contabilă.

Nu crezi că trebuie să ne acordăm respect reciproc?

Ai dreptate. Am exagerat.

Îmi iau logodna în serios.

Ar trebui. La ce crezi că sunt bune logodnele?

E o perioadă de testare. Trebuie să faci comparații.

- Am făcut destule. - Serios?

Povestește-mi.

Nu voi purta decât conversații medicale cu tine.

Bine. Trage perdelele în jurul patului și fă-mi un examen complet.

- Voi, bărbații, sunteți toți la fel. - Nu, eu chiar m-am îndrăgostit.

Vreau să rămân cu tine tot restul vieții, începând din seara asta.

- Ce spui? - Spun pa.

Soră, ai idee cât ești de frumoasă?

Ai idee de câte ori am auzit asta?

Probă.

Scuze. Atențiune, toată lumea. Aici colonelul Potter.

Știu că nu au trecut 48 de ore, dar vă solicit pentru a mai dona sânge.

Suntem pe uscat, ca o cămilă fără cocoașă, lăsată în soare.

Oricine donează jumătate de litru este scutit

de cursurile de igienă de luna viitoare.

Vă rog să vă adunați la popotă.

Și să nu vă îmbulziți, oferindu-vă ca voluntari.

Pa.

Ne mai ajunge cam 12 ore.

- Vine. Un voluntar nerăbdător. - E sângele meu! Are drepturi!

Îi facem un serviciu. Îl scăpăm de tine.

Nu o să te doară decât foarte tare.

- Următorul. - Nu!

Când stai în poala Moșului să nu-i scuipi în barbă.

Nu merg!

Se dau baloane.

Mr. Burns în prima linie.

- Bravo ție. - Desigur!

Ăștia doi voiau să se bage în față.

El e liderul nostru.

- O inspirație pentru noi toți. - Corect.

- Ce e asta? - Cred că e un camion.

Sunt serg. Attias de la brigada turcă.

Am înțeles că MASH 4077 are nevoie de sânge.

Cu litere mari și roșii.

Oamenii mei și cu mine vrem să-i salvăm viața căpitanului nostru.

Masa e gata. Specialitatea din această seară este sucul de roșii.

- Mulțumim foarte mult. - Plăcerea e de partea noastră.

E un gest minor pentru oameni deosebiți.

Să nu mă atingi, vampirule. Lasă-mă!

N-o să te doară deloc.

- Ce-i cu el? - E unul dintre oamenii curajoși.

Acum vrea la mama.

- Pe aici. - Da.

- După dvs. - Nu, nu, după dvs.

- Vă rog. - Nu, nu, dvs aveți sângele.

- Mulțumesc mult. - Mulțumesc frumos.

Cum te simți în seara asta, fiule?

- Mult mai bine. - Ești foarte norocos.

Ai doar o contuzie de la grenada aia.

Putea să-ți crape capul. De unde ești, fiule?

Dacă-mi amintesc bine, din Chicago.

Cunosc orașul.

Eram celibatar și alocat la Camp Grant pentru doi ani.

Mergeam la Chicago ca o furtună.

Sunt din Near North Side.

Atunci o să te amuze asta. La hanul Bobul de Rouă.

O speluncă în sud-est de Broadway și Lawrence.

- E o bancă acolo. - O bancă? Când au construit-o?

Pe la 1900, dle.

Le cam beam pe atunci.

Scoteam „I”- ul de la Diversey și vedeam meciurile lui White Sox la Comiskey Park.

Dle colonel, cred că e vorba de Cubs la Wrigley Field.

Baseball-ul e un sport frumos, indiferent de cine-l joacă.

Desigur.

Taverna mea favorită era The Shamrock pe colțul dintre State și Dearborn.

- Dle? - Da?

- State și Dearborn nu se întâlnesc. - Nu?

Nu, dle. Sunt paralele.

- Ascultă. Ai fost la Detroit? - Nu, dle colonel.

Bine. Mâine vorbim despre Detroit. Până atunci, odihnește-te.

Nu uita, ai avut o contuzie.

Subtitrarea: Leonard Drăghici