Original subtitles

Foarfecă.

- Sutură. - Sondă.

Nu uita, dacă dai de petrol, facem jumi-juma.

Norocul meu. Am dat de glonț.

Atunci scoate plumbul la suprafață.

Îl preiau eu, căpitane.

Tipul îl voia ca suvenir.

Eu încerc să-l țin în viață, iar el vrea să țină șrapnelul?

Oare de ce vor să păstreze toate gunoaiele pe care calcă?

Colectarea de gunoaie e distracția favorită a americanilor.

Și ce e rău în asta? E amuzant și profitabil.

Pacientul meu are în fund plumbi de șase dolari

de la nord-coreeni.

Bun ascunziș.

Îl știi pe puștiul la care lucrează Pierce?

Colectează metale din câmpul de mine.

Probabil face mai mulți bani decât mine.

Păcat că are o piață de desfacere atât de bună.

Da, bravo. Blamează libera inițiativă.

De ce vor oamenii ăștia să ia acasă amintiri din războiul ăsta amărât?

Pentru a-și aminti ceea ce încearcă să uite.

Eu am suveniruri din locurile pe unde am fost.

Ai încercat cu praf de purici?

Nepotul meu e aspirator de suveniruri.

Călătorește pentru a-și acoperi mașina de autocolante.

Acum zevzecul nu mai vede pe unde merge,

pentru că parbrizul e plin de abțibildurile din locurile vizitate.

Frank.

Margaret, ce drăguț că vii aici. Cum te pot ajuta?

Da. Nu mai saliva și ascultă.

- Dar e terci de ovăz. - Vreau să-mi înapoiezi inelul.

- Care inel? - Care inel?

Inelul cu rubin pe care ți l-am dat la prima noastră aniversare.

Te-a bătut soarele în cap.

Nu mi-ai dat niciodată un inel, nici cu rubin nici de alt fel.

- Frank! - N-ai făcut-o!

Și chiar dacă ar fi așa, ai tupeu

să-l cerșești înapoi.

Nu-l cerșesc, Frank.

Întâmplător e o moștenire de familie,

și de vreme ce noi nu mai suntem apropiați,

vreau să i-l dau lui Donald.

- Zgârcito. - Deci recunoști că îl ai.

Ba nu. Voiam doar să subliniez că,

dacă mi l-ai fi dat, așa cum se pare că și crezi,

dar n-ai făcut-o, atunci ai fi o zgârcită.

Odată ai comparat rubinul cu buzele mele.

Parcă am spus-o eu. Cred că era vorba de altcineva.

Nu mai e nimeni ca tine, Frank.

- Margaret, eu... - Ai grijă!

Inima mea aparține altuia.

Îi las lui inima. Iau eu restul.

- Te iubesc. - Frank, dacă ai ținut vreodată la mine,

mi-ai înapoia inelul.

Nu-l am, Margaret. Mi-aș fi dorit să-l am.

Nouă, militarilor, ne place să păstrăm mici amintiri

de pe câmpul de luptă.

Atunci, păstrează asta.

Uite o pereche de cercei, Klinger. Sunt exact ceea ce-ți trebuie.

Sunt făcuți din gloanțe de calibru 45.

Tot ce depășește 30 e dizgrațios.

Bun gust. Ai bun gust. Recunosc.

Bine. Uite ceva care știu că o să-ți placă.

Puțini bărbați pot purta așa ceva. Pregătit?

Cuiele de la 100 de grenade.

Nu ai ceva mai vesel? Unde sunt pietrele false?

Klinger, suntem în război. Nimeni nu aruncă pietrele false.

Dle Stratton.

Chang.

Am niște deșeuri de calitate. Or să vă placă.

Să vedem.

Sunt de aruncat.

Nu e nimic...

Nimic util.

Deșeuri de prima mână. Alamă.

Sunt rebuturi, fiule. Nu-s bune de nimic.

Bine. Îți dau un dolar pe ele. Poftim.

Cinci dolari. Te rog?

Nu. Doi.

Acum, șterge-o.

Mă face de fiecare dată.

Se vede.

Așadar, ce zici de cercei?

Nu, trebuie să-mi odihnesc lobii.

Bine. Uite, asta te reprezintă. Te reprezintă.

O curea de ceas de aluminiu.

Materialul provine de la un MiG.

Poate în alt război.

Doamne!

Hawkeye,

ce zici de o brățară de aluminiu pentru încheietura ta?

Ce zici de un sandwich cu coate în gură?

Haideți, băieți. Trebuie să trăiesc și eu.

Trebuie să votăm?

Ce vă roade, băieți?

Tu ești acela.

Pentru că insiști să vinzi alea,

eu va trebui să repar pe unul din colectorii tăi minori de deșeuri.

Eu nu-i forțez pe copii să-mi aducă deșeuri.

O fac pe cont propriu.

Au de ales?

Pot urma dreptul sau pot face publicitate.

Sau pot muri de foame.

Hai, terminați.

Nu fac decât să vând câteva suveniruri nevinovate.

Contribui la bunul mers al economiei lor.

Creez locuri de muncă!

Pentru gropari.

Vă credeți mari și tari,

pentru că sunteți doctori iar eu doar un amărât de pilot de elicopter.

Fă-o pe Pilat din Pont.

Cântă la altă masă, Pierce.

Soldat! Stai puțin!

Hai să-ți propun o afacere.

Vânătoarea de suveniruri e o problemă a fiecărui război.

Oamenii lui Hannibal puneau capcane în izmenele elefanților.

Explodau de fiecare dată când se duceau să înoate.

Nu se poate face nimic?

- Cum ar fi? - Nu știu.

Pe care-l prindeți cu așa ceva,

îi parcăm un tanc pe piept.

Cred că putem alege ceva mai rezonabil.

Poate un jeep? Vedeți?

Până și eu mă fac vinovat de cumpărarea unor astfel de fleacuri.

Trebuie să ne oprim cumva.

Și ce vreți să fac?

- Ce știți mai bine. Răstiți-vă la ei. - Urlați la ei.

Aste e ușor.

Dacă nu merge...

- Călcați-i cu tancul. - Sau cu jeep-ul.

Vă aflați în mijlocul unei epidemii.

Nu e ciumă, nu e varicelă, nu e astenie.

E vorba de cumpărarea, vânzarea și colectarea de suveniruri de război.

Și asta ucide oameni.

Inamicul abandonează pistoale,

baionete și căști cu explozibil peste tot,

pentru că știu că vor exista niște buimaci

care vor colecta prostiile astea,

și înainte de a ști ce se petrece, porecla lui va fi „Cel plecat”.

Colac peste pupăză, copiii coreeni scormonesc câmpurile minate după table,

pentru a ne face scrumiere pentru uz personal.

Așa că nu mai faceți comerț cu gunoaie

de care nu aveți nevoie.

Dacă vreți un suvenir,

duceți-vă acasă întregi.

Nu uitați, acasă cineva vă iubește. Nu mă întrebați de ce.

Întrebări?

Eu! Asta înseamnă că interziceți cumpărarea și vânzarea de suveniruri?

Nu am această autoritate. E un sfat prietenesc de la un comandant

pentru oamenii din subordine, dacă m-ați înțeles.

Alte întrebări? Pe loc repaus.

- Bună încercare, dle colonel. - Pe mine m-ați convins.

Asta e problema discursurilor. Te ambalezi,

îți convingi prietenii și îți plictisești dușmanii.

- Dle colonel? - Ce?

- Dle colonel! - De unde se aude?

Aici sus, dle.

Am auzit discursul, dle colonel, și mi-a plăcut.

Mulțumesc.

Ce faci acolo, călare pe prăjina aia?

Stau în vârful parului, dle. E momentul articolului opt.

Klinger, ești în vârf.

„Dar ce lumină străbate acel geam?”

E răsăritul iar Klinger e nebun.

Coboară, Klinger, înainte de a te răni.

Nu, dle. Am urcat ca un soldat. Voi coborî ca un civil.

Dacă vine o rafală de vânt o să cazi ca o clătită.

Le ador, cu sirop de arțar.

Klinger, nu fi debil.

Nu sunt debil. Sunt nebun.

Oare cineva întreg la minte s-ar urca pe o platformă,

deasupra unui coș de baschet în miezul nopții?

Coboară, Klinger.

Aici mi-am deschis buticul.

Și-l prezintă stând jos.

Credeam că ai rău de înălțime, Klinger.

Sunt disperat. Trimiteți-mă înapoi la Toledo.

Vrea să se întoarcă la Toledo? Asta da disperare.

Dacă mai spui astfel de tâmpenii ai jumătate de bilet asigurat.

Vreți să-mi aflați părerea?

- Nu. - Nu cred că e cazul.

Eu aș tăia parul.

Asta ar da frâu liber piticilor.

Sunteți un trio de tăntălăi.

Hai să fie un duo.

- Adios. - Nu plecați.

Nu vedeți că sunt nebun?

Klinger, dacă m-aș debarasa de toți nebunii din unitate,

aș fi cel mai singuratic om din Coreea.

Nu cobor, dle.

În acest caz, am un sfat pentru tine.

Deseară, când vei fi de gardă,

să faci pașii mici.

- Ha... - Ce?

Fetița mea spune fraze complete.

Câți ani are?

Doi.

Vezi, Frank? Nu renunța.

Într-o zi vei putea enunța fraze complete.

Ha-ha.

Mai încearcă, Frank.

Nimeni n-a spus că va fi ușor.

Poftiți.

Scuzați-mă dlor. Îl caut pe dl mr. Frank Burns.

Eu sunt mr. Burns. Despre ce e vorba?

Cunoașteți un caporal Thomas Hinton?

Nu. Nu cred. De ce?

Vindea antichități coreene pe piața neagră.

Săptămâna trecută, când l-am prins, ne-a dezvăluit o listă de clienți.

Numele dvs se află pe această listă.

Spune că ați cumpărat o vază de la el.

S-a dovedit a fi din porțelan albastru de 800 de ani

aparținând dinastiei Koyou.

Cred că era cineva care mi-a folosit numele.

Și fața.

Cum mi-ar putea folosi fața?

Poate ca preș?

O vază de 800 de ani.

Știi cât a luat pe ea, sergent?

27,75 dolari.

Și cât valora?

E neprețuită.

Serios?

Ce interesant.

Coreenii doresc ca valorile de tezaur

să rămână în țară.

Armata SUA susține această opinie.

Sunt convins că dacă mr. Burns și-ar aduce brusc aminte

că a cumpărat o vază, ar fi primul care să nege asta.

Desigur.

Sper că o să-l prindeți pe ticălosul

care se folosește de fața mea.

Da, dle. Și eu sper.

Mulțumesc, dle.

Mai poftiți.

O vază de neprețuit, cumpărată cu 28 de dolari.

Ce cumpărător perspicace.

Nu vă uitați la mine.

Mai vreau un pahar, te rog.

Fără fructe.

Ce e, Margaret? Îți îneci necazul?

Nu. Le scot doar la piscină.

Care-i problema?

Sunt supărată pe un prieten, care nu mi-e prieten.

Mi se pare logic.

Arăt eu a zgârcită?

Nu, cred că te zgârcești la orice.

Al naibii de corect.

Dlor doctori. Mai bine v-ați grăbi.

Mai am doar 200.

Alamă pură.

Ca și tine.

Parcă e greierele lui Pinnochio.

Conștiința care nu-și ia vacanță.

Stratton, ce mai cauți pe aici?

Nu ți-a spus col. Potter s-o tai de aici?

Nu mi-a spus s-o tai de aici. M-a plictisit cu sfaturi inutile.

Știi ceva, Stratton, n-o lua personal,

cred că puți.

Care-i problema ta?

Încerc să întreprind o mică și cinstită afacere.

Nu pentru asta ne luptăm?

Știi, Stratton, te autointitulezi om de afaceri,

dar ai un inventar foarte limitat.

Ai face o avere dacă te-ai extinde puțin.

Adică?

Scrumierele, pistoalele și bilele sunt bune.

Dar ceea ce se cere cu adevărat aici sunt brațele și picioarele.

Am câțiva clienți pentru tine chiar aici, în post op.

Tu creezi acea cerere.

De ce nu încerci s-o satisfaci?

Nu e amuzant, Pierce. E de prost gust.

De ce vă pierdeți vremea cu ticălosul ăsta?

Dacă logodnicul meu, Donald Penobscott...

Locotenent colonel.

Lt. Col. Donald Penobscott...

- Absolvent de West Point. - El e.

Dacă ar fi fost aici, deși nu e,

știți ce ar fi făcut?

Ar fi cumpărat o scrumieră?

Nu.

L-ar fi luat pe vagabondul ăsta de gât

și l-ar fi pus jos!

Bine că nu e Donald pe-aici.

Da. Stratton ar fi putut fi rănit.

Da.

Părinte Mulcahy?

Da?

Noroc.

Klinger.

Ce bine că ești tu.

Cine credeați că e, „Naufragiatul” Kelly?

Ce faci acolo, sus, Klinger?

Răcesc.

Nu poți face asta jos?

Bună ziua, părinte.

Bună ziua, dle colonel.

Știați că Klinger s-a urcat pe stâlpul de baschet?

E o lovitură de pedeapsă umană.

Gata de aterizare, domnule Lindbergh?

Sunteți gata să mă trimiteți spre Toledo?

Nu se poate, Klinger.

Nu pot ateriza, dle colonel.

- Noroc. - Mulțumesc.

- Va răci. - Așa se pare.

E încăpățânat.

Nu sunt încăpățânat. Sunt nebun.

Scoateți-mă cu articolul opt.

Nu ești nici pe jumătate nebun, Klinger.

Atunci cu articolul patru.

Trimiteți-mă la San Francisco. De acolo fac autostopul.

Mă mulțumesc și cu articolul doi.

Trimiteți-mă la Honolulu. De acolo voi înota.

- Noroc. - Sănătate.

Ce faci cu glonțul ăsta, Cooper?

Îl voi păstra ca talisman.

Ciudat talisman. Putea să te ucidă.

Era, dar n-a făcut-o.

De aceea e norocos.

Bine.

Aduc niște cafea.

Iar eu aduc antidotul.

Ești mama lui?

Da.

Cum se simte?

Are dureri.

Da. Spune-i că știu. Îmi pare rău că nu i-o pot îndepărta de tot.

Căuta alămuri de multă vreme?

De doi ani.

Pentru a-și ajuta familia.

Și când se va face bine, se va întoarce pe zonele minate?

Da, se va întoarce.

Războiul e o aventură nobilă.

Bine. Bine, amice.

O să te faci bine.

Hapciu!

Nebunule!

„Dragă Louise, păzește acest obiect cu prețul vieții.”

„E o piesă antică de neprețuit din Coreea.”

„Al tău soț, Frank Burns.”

Ce scrisoare sexy!

Nici Don Juan nu e.

Bine. Ai adus-o?

E aici.

Salutările mele către Fort Wayne.

Ce facem cu asta?

Potter va avea grijă să ajungă unde trebuie.

Îți dai seama, 800 de ani?

Îți dai seama ce veche e?

Dacă îmi amintesc bine, cam de când nu mi-am mai spălat chiloții.

Poți să pui cotul aici?

Da.

Te-am prins, hoț mic!

Unchiule! Unchiule! Mă predau!

Tu ești, Margaret?

Ghici ce am găsit la tine în ladă, Frank.

Pisoi, voiam doar un suvenir

pentru zilele când eram împreună.

Mai las-o baltă!

Nu ne mai luptăm puțin?

- Ce? - Nu știam că ești tu.

N-a fost amuzant.

Hai încă o dată, dar mai ușor.

Să-ți rămână asta ca amintire,

pentru timpul petrecut împreună, ticălosule!

Margaret...

Ce zici de două din trei?

- 'Neața, dnă maior. - Bună dimineața, dle.

- Pot să stau aici? - Sigur.

Aș vrea să discutăm ceva.

Bine. La ce v-ați gândit?

Știu că ai un caracter greu de strunit,

mai ales după un pahar

și mai ales că, după istoricul etnic,

ai o tradiție în a rezolva lucrurile fizic.

- Unde bateți? - Mr. Houlihan,

trebuie să încetezi să bați ofițerii.

- Cine a spus asta? - Ușurel.

Sunt sigur că a meritat-o.

Voiam doar să spun

că e mai bine să discuți

- ...înainte de a lovi. - Să vă explic ce s-a întâmplat.

- Nu vreau să aud detalii. - Dar vorbeam!

Continuă.

În ambele cazuri, am fost provocată nejustificat.

Am răspuns unui comportament grosolan și ne milităresc,

iar dacă s-ar repeta, aș reacționa la fel.

Înțeleg ce vrei să spui.

Mă bucur că am purtat această discuție.

Și eu.

O zi bună, dle colonel.

O zi bună, dnă maior.

Oul e o chestie uimitoare.

E dur și delicat în același timp.

Ca și arterele mele.

Oul e atât de versatil.

Poți face aproape orice cu el.

Îl poți fierbe, prăji,

sau îl poți face omletă. Poți să-i pui o pălărie.

Pune frână. Încerc să citesc ceva.

Un soldat de la MASH 8063 a stabilit un nou record de stat pe un stâlp.

Cu știri ca asta, ne putem lua liber.

94 de ore și 18 minute.

Ce aiureală.

Lasă-l pe Drake să promoveze astfel de prostii.

- Cine e Drake? - Comandantul de la 8063.

Sigur s-a băgat în asta.

Tot ce contează pentru el e să iasă în evidență.

Mi-aduc aminte când a înghițit 23 de peștișori de aur,

pentru a doborî recordul de la Camp Grant.

Să vezi ce țanțoș era,

de parcă l-ar fi bătut pe kaizer cu o singură mână.

Care era vechiul record?

22.

M-am târât ca un câine o săptămână.

Klinger!

Dle colonel.

Renunț. Ați câștigat.

- Cobor! - Stai!

De când ești acolo?

Cam de două zile.

În ore. De cât timp ești acolo, în ore?

Cam 48.

Minunat, Klinger. Ai trecut de jumătatea probei.

Cum așa, dle?

Mai ai 46 de ore și 19 minute,

pentru a doborî recordul MASH la stat pe stâlp.

46 de ore și 19 minute?

Adică vreți să stau aici, dle?

Poți s-o faci și cu o singură aripă, Lindy.

Dar dle colonel, e un frig de crapă pietrele.

Ai de ales.

Poți sta acolo,

sau să cobori și să înghiți 24 de peștișori aurii.

Ați spus 24 de peștișori aurii, dle?

Primii 18 merg ușor.

Vreți să-mi trimiteți flanela de noapte,

și imitația originală de blană de vulpe?

Va fi bine?

Ce cauți aici, Stratton?

Facem pace, da?

Am ceva pentru familie.

E un cadou. 50 de dolari.

- Nu, nu, ia-i. - Mulțumesc.

Băiatul ăsta e unul dintre cei mai buni furnizori.

Un om de afaceri nu trebuie să uite așa ceva.

Chang,

fă-te bine mai repede și te iau de aici

cu elicopterul.

Înțelegi...

În locul tău, n-aș zbura cu el.

Înțelegi?

Am ceva pentru tine.

Uite.

Grozav. Cadoul perfect pentru un copil.

Ce imitație reușită, nu? Nu seamănă cu un pistol chinezesc?

Ce inteligent!

Foarte. Ai și o brichetă cu gloanțe?

Am un cumnat în Chicago care-mi poate face rost de câte vreau.

De ce are nevoie un copil de o brichetă?

Ca s-o poată vinde când se lasă de fumat.

Stratton, vino până afară.

- Da, vrem să-ți vorbim. - Despre?

- Despre viitorul tău. - Stați.

Dacă o luați așa, pot să vă bag în belele.

Haide, să mergem.

Va fi o luptă corectă,

sau va fi un doi la unu?

N-o să te lovim.

Vrem doar să dispari.

Am dreptul să fiu aici.

Ai tupeu.

Ai impresia că dacă ai dat bani familiei, asta te disculpă?

Voi nu mă apreciați deloc.

Celălalt tip care se ocupa de asta era nemilos.

Când un copil era rănit, îi trimitea doar flori.

Mă bucur să aflu că omul de afaceri a fost înlocuit de unul caritabil.

De ce nu acceptați realitatea?

Nu puteți face nimic, nimic nu mă poate opri.

Stratton, ești bolnav.

E o părere singulară.

Pune-mă și pe mine.

Doctore, omul ăsta mă îngrijorează.

Pare anemic.

Uite ce culoare are pielea.

- Palidă. - Albicioasă.

N-am nimic.

- Hematii puține. - Ar putea leșina la altitudine.

Terminați.

Vorbim serios. Nu-i pot permite să zboare.

De acord.

Să nu zbor? Stați puțin. Așteptați.

- Nu-mi puteți face asta. - De fapt, putem.

Îi facem o analiză de sânge.

Mă tem că va pica testul.

Cred că ai dreptate.

Stați. Stați așa!

Am de făcut o declarație.

Tocmai am renunțat la afacere.

Cred că se însănătoșește.

Dar pot să zbor, da?

Bine.

Sunteți nebuni. Vă bateți joc de voi.

M-ați făcut. Minunat.

Dar mai sunt o mie care fac asta.

Ce-o să faceți, o să schimbați lumea?

Nu, numai un colț.

Cu bine, Stratton.

Dispari.

Știți că am vândut 1000 de perechi din astea?

Asta e ultima.

Măcar am un suvenir.

Klinger, trezește-te! Ai doborât recordul!

- Cum? - Ai reușit!

Da?

Am doborât recordul?

Și ai obținut o permisie de trei zile la Tokyo oricând ești în stare să pleci.

Sunt gata.

Am doborât recordul.

Am doborât recordul.

Am doborât recordul.

Mulțumesc, dle colonel.

Nu-mi mulțumi. Ai meritat permisia.

Mulțumesc pentru că m-ați obligat să stau acolo sus.

- Am stabilit un record. - Corect!

Dar într-o zi, o să apară un puști care-l va doborî.

Cu o imitație de blană de vulpe și bocanci de armată?

Nicio șansă.

Așa e! Am stabilit un record.

Cine e?

- Eu sunt! - Margaret?

Intră. Ce am făcut? Adică, ce pot face pentru tine?

Îmi datorezi 15 dolari.

- Pentru? - Pentru asta.

Ți-ai recăpătat inelul! Nu mă mai hărțui.

- Uită-te. - E frumos.

Uită-te înăuntru. Citește ce scrie.

Nu văd. Nu am ochelarii.

Nu porți ochelari, Frank.

Poate pot împrumuta o pereche?

Îți citesc eu.

„Pentru Louise. Cu dragoste, Frank B.”

- Pot să-ți explic. - Și eu.

Voiai să-i dai inelul meu soției tale?

E numai o impresie.

Gravorul a greșit. E o greșeală de tipar.

Vreau să dispară.

Poți să-mi dai 15 dolari sau 15 dinți.

Accepți un cec?

Subtitrarea: Leonard Drăghici