Original subtitles

Stelele sunt sus, pe cer

Nu, nu sunt.

Nu știu dacă e înnorat sau cer senin

Înnorat.

Căci nu am ochi

Pensă. Pensă.

Pensă. Scuze, dle doctor.

Decât pentru tine, dragă

Pari preocupată, Donovan. Ceva în neregulă?

Nu, nimic. Mulțumesc.

Dacă sunt de vină, mă pot muta la alt război. Pensă.

Mai încet, Pierce! Noi lucrăm aici.

Și noi ce crezi că facem aici, jucăm cărți?

Mereu cauți ceartă.

Înseamnă că am ajuns în locul potrivit. Sutură.

Nu mă deranjează cântatul în sală.

Probabil mă voi dezlănțui dintr-o clipă în alta.

Dați-i drumul dle colonel. Vă va unge la bătrâna inimă...

adică de vârstă medie.

Ești descurcăreț, tinere.

Dle colonel, mă întrebam dacă mă puteți ajuta într-o problemă.

Să sperăm.

N-am mai primit nicio scrisoare de la logodnicul meu de patru zile.

Vrei să-ți scriu eu?

Nu pot face prea multe, dnă maior. Poate că Penobscott e ocupat.

Da. Învață să scrie.

Voi ignora această glumă determinată de gelozie.

A primit cineva scrisori?

Sutură. Eu am primit una de la un fan nord-coreean.

Mi-au propus să joc la Panmunjom după război.

Acolo au loc negocierile de pace. E o întreprindere dificilă.

Eu am primit.

Am primit o scrisoare de la profesoara mea de la școala de duminică.

Povestește-ne și te voi călca pe picior.

Sunt îngrijorată pentru Donald. Lucrează prea mult.

Poate că și-a luxat creierul, gândind.

Ai vrea tu. Are mintea ca o trapă de oțel.

Poate fi periculos. Dacă-i vine o idee,

își trosnește gâtul și-și înghite fața.

Mă simt cam ruginit. De când suntem aici?

Șapte ore jumătate.

Dacă nu aș fi sigur că mă ung ăștia cavaler, aș renunța.

Nu prea v-am fost de folos.

Mă tem că am prea multe pe cap.

Cu toții avem. Nu mă pot decide pe cine să invit la film diseară.

- Cred că nu pe mine. - Nu fi atât de sigur.

- Dar tu? - Mă ceri după ce l-ai solicitat pe el?

M-a abandonat. Acum am ricoșat.

- E marea ta șansă. - Nu accept rolul secundar.

Lasă rolul. Ce vrei să joci?

- Solitaire. - Haide. Ce spui?

Masa la popotă, camera plutind în grăsime.

Urmată de un film amărât. O seară perfectă.

- Sunt ocupată. - Te duci la salonul auto?

În post-op. Îl ajut pe BJ. Își supraveghează câteva cazuri.

Îți petreci timpul cu Hunnicutt?

- Cine te-a pedepsit? - M-am oferit voluntară.

Pierzi șansa de a fi văzută în compania lui Porfirio Rubirosa de Ouijongbu.

- Un cuvânt care-ți torsionează limba. - Deci ai auzit zvonurile despre mine.

Poate data viitoare, dle cpt.

Îmi voi pune florarul să trimită un snop de mlădițe de salcie

- ...pentru tine. - Inutil.

Ce spui de niște bomboane de ciocolată uscate?

Biata fată, a luat-o razna.

- Cine, Donovan? - Da.

A pierdut șansa de a mă ține de mânuțe

în timpul filmului.

Într-o zi se va da cu capul de toate pietrele pentru că a ratat această șansă.

Chiar te ajută în postop?

Ți se pare așa o nebunie?

Ați descoperit că sunteți irezistibil de potriviți?

Haide...

Spune-mi, cine e cel mai devotat familist din lume?

Mickey Rooney.

Cine are nota 10 la fidelitate?

RCA Victor.

Nu. Tu, în ambele cazuri.

Atunci, cum poate refuza o întâlnire cu dr. Jekyll,

pentru a lucra cu dl Hyde?

Mă ajută la niște cazuri.

Mi-ar fi de folos și mie un asemenea ajutor.

Hawk,

soțul ei este în State, iar căsnicia lor nu merge.

Înțeleg motivul. Îi despart numai 20.000 km.

Ea e foarte supărată, iar munca e bună terapie.

Ești sigur că nu e nimic între voi?

- Sincer. - O mică scamatorie după consolare?

Pe cuvânt de cercetaș.

- Înainte? - Nu.

- În timpul? - Sunt un familist fericit.

Da?

Credeam că există o contradicție de termeni.

Dle colonel, doriți o delicioasă ceașcă de cafea?

- Mi-ar plăcea. - Și mie. Asta e o porcărie.

Nu înțeleg de ce nu mi-a scris Donald.

Poate că e vorba de altă femeie.

- Greu de crezut. - Alt bărbat?

Donald este înspăimântător de credincios.

Știu cu certitudine când sunt iubită.

Când îl săruți, își lovește călcâiele.

Îi simt îmbrățișarea până la Tokyo.

Nu-i rău pentru un tip scund.

Poate că e într-o misiune de spionaj,

cum ar fi parașutarea în Coreea de Nord.

- E posibil. - Are pregătirea necesară?

- A făcut 126 de salturi. - O dată din avion.

- Aveți o scrisoare de la dna colonel. - Fie binecuvântată, draga de ea.

Cpt. Hunnicutt, aveți trei scrisori de la soție.

Ai primit trei?

- Trebuie să scrii pentru a primi. - Nu știu ce să spun.

Melville a scris Moby Dick, iar aceasta nu i-a răspuns.

Era probabil într-o croazieră.

Mr. Houlihan, o scrisoare de la domnul locotenent-colonel.

Minunat!... Stai așa!

- Scrisoarea a fost deschisă. Uite. - Uneori așa vin.

Iar uneori sunt deschise de niște furieri ticăloși,

care spionează mesajele personale.

Haide, Margaret. Nu se face.

Nu e corect.

- Și nici măcar nu era așa de personală. - Iscoadă ticăloasă!

Haide, Margaret. Adulmecă scrisoarea și citește.

E îngrozitor.

- Ce s-a întâmplat? - S-a declarat război?

E Donald. E internat în spitalul armatei din Tokyo.

Ce-a pățit?

Nu-mi spune, curajosul meu drag.

Poate e doar la teste.

Poate-i montează un gât.

Sau îi apretează buza superioară.

Ești gelos pe Donald fiindcă are buze.

Mă exciți.

Mănâncă-ți budinca.

- Ce faci, Donovan? - Bine.

Se vede. Pot să te ajut cumva?

Nu.

Vești proaste de acasă?

O scrisoare de la soț. Gen „Dragă Jane...”

Începe cu...

„Dragă Carrie...”

„Nu știu cum să-ți mărturisesc.”

Dar a găsit o modalitate.

Da, a găsit.

Ascultă, de ce nu renunți la postop diseară?

- Nu. Voi fi acolo. - Nu e nevoie. Mă descurc.

Și eu.

Bine.

- BJ? - Da?

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Uneori, când te doare ceva, e mai bine să discuți cu cineva.

Nevastă-mea se stăpânește, interiorizează totul.

Așa că îi țin calea spre bucătărie.

O înghiontesc ușor până când o enervez și o determin să se dea la mine.

Și apoi izbucnește...

Furia, lacrimile, problemele.

Totul.

Trebuie să fii un bărbat bun.

Da, dar pierdem multe mese.

Vrei să discutăm?

Nu. Mulțumesc.

Ca și Peggy... Încăpățânată.

Ne vedem în bucătărie.

Poți să-mi înfunzi vreo două.

Sincer, mi-ar plăcea să discut.

Dar nu aici.

Undeva unde să nu fim deranjați.

Ce zici de Guam?

Dar la mine în cort?

- Nu s-ar cuveni. - De ce?

N-ar da prea bine. Oamenii și-ar face o părere greșită.

Dacă vrei să mergem la tine în cort, atunci mergem la tine.

După ce termin aici, trec pe la tine.

Mulțumesc, BJ.

Cu plăcere. Acum, dispari.

Caporal!

- Caporal O'Reilly! - Betty!

- Ce faci! - Ce?

- Ce fac? - Nu știu.

- Ai sărutat un ofițer superior! - Da? N-am vrut.

- De ce ai făcut asta? - Nu știu.

Dormeam și visam...

- E ceva personal! - Să nu mai faci asta!

- Nu mai fac. Niciodată! - Grăbește-te. Sus.

Vreau să dai un telefon pentru mine.

- Bine. - Sus.

Vreau să sun la Tokyo.

- Spitalul Armatei din Tokyo. - Da. Înțeles.

Vreau să vorbesc cu lt. col. Donald Penobscott.

Da, știu. Este cum-îi-zice al dvs.

- Logodnicul meu, caporal! - Așa e. Sparky?

Ascultă, Sparky. Dă-mi spitalul din Tokyo, urgent.

Și nu cumva să-i spui dlui lt. col. Penobscott ce s-a întâmplat, da?

Niciodată, niciodată.

Pentru că e mare și puternic și bolnav de gelozie.

- Și are mușcătura unui buldog. - Cine a spus asta?

Nimeni. Am prins expresia pe undeva.

- Dai drumul la chestia aia? - Da, imediat! Alo, telefonist!

Da. Dnă, vă rog, vreau să vorbesc cu lt. Donald col. Penobscott.

- Un pacient. - Un pacient.

E foarte urgent.

Ce se petrece aici? Pe cine suni, Radar?

Pentru mine, dle colonel. Îl sunăm pe logodnicul meu la Tokyo.

- Sunt bolnavă de îngrijorare. - Cum? Ce spui?

Dar...

- Dnă, nu primește apeluri. - Lasă un mesaj.

- Lăsăm un mesaj. - Spune-i să mă sune.

S-o sune pe mr. Margaret Houlihan.

- MASH 4077. - MASH 4077.

- Îngrijorată de moarte. - Îngrijorată de moarte.

- Te ador și te sărut. - Te ador și te sărut.

Nu e o panică prematură, dnă maior?

Nu primește telefoane. Ar putea fi ceva foarte grav.

Poate că se odihnește.

Dle colonel, vă cer voie să plec la Tokyo să-mi văd logodnicul înainte să moară.

De ce nu te relaxezi, vezi întâi ce are.

Iau un elicopter dimineața spre Kimpo și apoi fac autostopul spre Tokyo.

Nu, dnă maior. Să mai avem răbdare o zi.

Nu ocup un elicopter și nu-mi permit să pierd o asistentă

pentru a afla că Penobscott are un biet furuncul pe fund.

„Un biet furuncul pe fund”?

Radar, de unde ai rujul ăla pe față?

Mr. Houlihan... A fost un accident!

Ți-am spus să-ți ții gura!

Da. Așa a făcut.

- A fost un accident. - Desigur.

- Noapte bună. - Noapte bună, dnă maior.

De ce nu te duci să te odihnești, Romeo?

Credeam că am o căsnicie fericită.

Războiul a ucis-o.

„Aș fi vrut să scrii scrisoarea asta în locul meu.”

„Mi-ar fi fost mult mai ușor.”

„Știu că te voi iubi mereu.”

- „Dar am cunoscut pe cineva...” - Carrie.

O să-ți prezic ceva.

Crezi sau nu, într-o zi vei trece peste toate astea.

Rănile se vor închide.

Îl vei ierta și apoi vei putea iubi din nou.

- Pare imposibil. - Știu.

Știu, dar într-o zi te vei bucura că ți l-ai scos din minte.

Și va apărea altcineva.

Un tip drăguț și optimist care să-ți atragă privirile.

Și veți începe să vă întâlniți. Se va îndrăgosti nebunește de tine.

Și-l vei pune jos pe bietul nătâng.

Vrei să te trezesc când termini de mâncat?

Am avut o noapte albă.

Visam că dansam cu mr. Houlihan,

iar Betty Grable m-a trezit.

Ceva de genul ăsta.

- 'Neața. - 'Neața.

- Ai stat târziu aseară. - A fost mult de lucru în postop.

Azi dimineață când m-am trezit erai deja plecat.

N-am putut dormi.

Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că ai fost plecat toată noaptea.

Puteai să suni. Mama și cu mine am fost îngrijorați.

Tati? Taci.

Urăsc să-i văd cum cresc.

Sper că nu ți-ai pierdut vremea cu vreo asistentă.

Să spunem că am stat la capul unui prieten bolnav.

Bun.

Povestește-mi de la început.

- Bună dimineața. - 'Neața.

Donovan, parcă ești altă femeie,

nu că ar fi ceva rău cu cea veche.

Mulțumesc. Mă simt mai bine.

De ce să nu ne simțim bine cu toții? Munca noastră ne aduce satisfacții.

Întotdeauna întindem celorlalți o mână de ajutor.

Hawk? Te ia gura pe dinainte.

Te tachinam. Adică, știu eu ce spun?

Orice ar fi, n-am vrut să spun asta..

- Să plec? - Doar să taci.

De îndată ce-mi voi scoate piciorul din gură.

Cred că-l voi muta în altă parte. Uite, sunt chemat la piscină.

Puteți continua. Tăiați asta.

Eu tocmai plecam. Iată.

Pa. Pe curând.

- Alo? - Salut.

E cineva acasă?

Mă scuzi. Sunt puțin preocupat.

- S-a întâmplat ceva? - Nu, nu.

- Văd că încerci ouăle. - Ești mai curajos decât mine.

Te rog să mă scuzi, Carrie. Am mult de lucru.

O clipă.

- Mr. Houlihan. - Mr. Burns.

- Te deranjez? - Nu încă.

Acum mă deranjezi? Ce mai e?

Mai întâi, dă-mi voie să-ți spun că sunt nefericit că logodnicul tău e grav bolnav.

Nu e grav bolnav. Știu doar că e în spital.

De obicei, când nu-ți spun, e ceva grav.

Nu e vorba că nu mi-au spus. N-am reușit eu să aflu.

Sincer, nu mă bucur că ești nefericită.

Mulțumesc, Frank.

- Altceva? - Da.

Voiam să-ți ofer acest mic cadou.

E ceva ieftin, semn de sinceritate.

Ce drăguț. O umbrelă japoneză.

- Produsă în Texas. - Mulțumesc, Frank. E foarte drăguță.

E plăcerea de a dărui. Am avut o relație excelentă, Margaret,

și asta demonstrează că nu am resentimente.

O mai iau razna uneori, dar...

Rămânem prieteni, nu?

- Ce discurs frumos. - A fost spontan.

Mulțumesc, Frank.

Sper să rămânem mereu prieteni.

De ce nu? Sunt mereu pregătit, dacă ai nevoie de mine.

Apreciez asta

și abia aștept să-l întâlnești pe Donald.

Mă gândesc că tu ești aici, iar eu doar de partea cealaltă a curții.

Mă gândesc la vremurile noastre bune.

- Nu le voi uita niciodată. - Nici eu, Frank.

Mulți oameni critică acest război, dar eu nu pot.

- Mi te-a dat pe tine. - Mulțumesc.

Prietenia noastră e reală. E fierbinte. E cinstită.

- E... comodă. - Frank!

Fac tot ce pot, Margaret!

Dar nu e destul. Nu mă mai pot abține.

Frank, oprește-te! Agață-te de tine!

- Nu eu! Tu! - Dă-mi drumul!

Mincinosule!

- N-o strica! Pot să-mi iau banii înapoi! - Pretinzi că-mi ești prieten!

Ia-ți-o acasă, mincinos idiot!

Donald.

- Cum te simți? - Groaznic.

- Vrei să vorbim despre asta? - Nu.

Nimic nu se compară cu destăinuirile.

Nu vreau să discut despre asta.

Haide. Descarcă-ți inima.

Sunt doctor. Pot s-o repar.

Hawk, privești un tip care a căzut din trenul fidelității.

Am auzit eu o bufnitură noaptea trecută.

Mă simt groaznic.

Sunt un familist fericit. Nu genul Frank Burns...

Pentru că nevastă-sa e mare proprietăreasă.

Îmi ador copiii, soția și căsnicia.

Știu.

Nu-mi place să calc strâmb. Nu caut altceva.

Sunt norocos cu ceea ce am.

Ai dreptate, ești un norocos.

Să mă ajute Dumnezeu.

BJ, ai gafat noaptea trecută. Asta e tot.

Ai ajutat pe cineva, iar lucrurile au luat-o razna.

- Ai greșit. - Cu siguranță.

Ce faci?

Îi scriu lui Peg despre asta.

Complet greșit! Nu fi idiot.

Faci o greșeală amărâtă și vrei să te pedepsești,

dar o pedepsești pe ea.

Nu-i spune lui Peg. Nu spune nimănui ce mi-ai spus mie.

- Va trece. - Ca o piatră la rinichi.

Fă un legământ.

Ridică mâna dreaptă. Haide.

Promit să fiu un soț bun și credincios,

să scriu acasă scrisori vesele și drăguțe,

să mă gândesc adesea la Peg

și să-mi țin mâinile la distanță de sora Donovan.

Juri?

Jur.

Deja mă simt mai bine.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Probabil că pot face carieră în domeniul salvării căsniciilor.

- Voi face și eu un jurământ. - Bravo ție.

Eu, Hawkeye Pierce, jur că într-o zi,

voi face și eu un astfel de legământ. Amin. Dar, pentru moment,

am întârziat la o întâlnire extrem de importantă.

N-am timp să spun salut, cu bine. Am întârziat.

Dnă locotenent, cu ce te pot ajuta?

Dle colonel, e o problemă personală.

Soțul meu vrea să divorțeze.

Îmi pare rău să aflu asta.

- E în State? - Da, dle colonel.

E o minune

că nu avem mai multe cazuri de acest tip.

Se spune că depărtarea seamănă îndoiala în inimă,

dar cred că sunt o grămadă de baligi de oameni.

Scuză-mă.

Ia loc, Donovan.

Dle colonel, aș dori un transfer. Nu fac decât să încurc lucrurile aici, la 4077.

Te-ai oferit voluntară, și ai făcut treabă bună.

Avem nevoie de tine.

Mi-ar fi mai bine altundeva.

Dacă ai probleme personale,

aș vrea să le rezolvi.

Nu se compară

cu situațiile prin care trec acești băieți.

Nu ești de acord?

Ba da, dle colonel.

Nu vreau să pleci

doar pentru că ai dat de partea dificilă a drumului.

Mai luptă puțin. După părerea mea poți controla situația.

Bine?

Voi încerca.

Mulțumesc, dnă lt.

- Dle colonel Potter. - Ce vrei, Klinger?

Dreptate, dle.

Dreptate, în armată? Ești nebun.

- Puteți spune și așa, dle colonel. - Nu-mi plac ochii aceștia umezi.

Dle, ați auzit de Sugrumătorul din Toledo?

Nu.

A lovit de opt ori. O teroare în Toledo.

- Ucide numai polițiste pe motocicletă. - Și?

Aveți pe Satana în fața ochilor.

- Tu ești Sugrumătorul din Toledo? - Mărturisesc că da. Extrădați-mă.

Trimiteți-mă înapoi în Toledo pentru un lung proces.

- De ce faci asta, Klinger? - Din cauza sirenelor, dle.

Sirenele motocicletelor mă înnebunesc.

Ai citit aici?

- Ce vreți să spuneți? - Spune aici că ultima crimă

a avut loc acum două săptămâni.

Omul ăsta e un impostor. Un nebun care se dă drept mine.

Dispari, Klinger.

Dar cum rămâne cu decupajul din ziar?

Ce e cu el?

Aici scrie că ucigașul din Toledo

purta întotdeauna o eșarfă galbenă.

- Mi-am încheiat pledoaria. - Lipește-l în album.

Pot strangula pe cineva pentru dvs.

Pot să dau și probe. Pe cineva la alegere?

Poate altă dată.

Dle colonel, nu mă aștept să credeți toate chestiile

cu care vin aici, dar poate măcar o dată?

Ieși, Klinger, înainte de a chema o polițistă pe motocicletă.

Doctore? Cpt. Hunnicutt.

- Ce s-a întâmplat? - Pare a fi în șoc.

E galben ca ceara, buzele sunt cianotice.

- Semnele vitale? - Puls 120, tensiune 94 cu 52.

- Mai dă-mi o unitate de plasmă. - Imediat.

Soră.

Da. Mulțumesc.

Ai o bună viteză de reacție, Carrie. Extrem de iute.

Mulțumesc.

Va trebui să-l mai supraveghem puțin.

Cum te simți?

- De ce întrebi? - Cum?

Ce-ți pasă? Sunt primele cuvinte

pe care mi le adresezi într-o săptămână.

- Nu crezi că exagerezi puțin? - Nu.

Ai fost foarte morocănos.

Ca un urs.

N-am conștientizat asta.

Vrei să discutăm?

- Nu. - De ce nu?

Pentru că ultima oară când trebuia să discutăm, n-am făcut-o.

Despre asta trebuie să vorbim.

BJ, e important pentru mine.

Bine.

Soră.

Supraveghează-l câteva minute. Sunt afară.

Știu cum te simți.

Te simți vinovat,

dar dai vina pe mine.

Ba nu. Mă învinovățesc pe mine.

Parțial.

Te înfurii de fiecare dată când ajung în preajma ta.

Nu am nevoie de așa ceva.

Carrie, îmi pare rău, dar știi ce s-a întâmplat.

Am un uriaș atac de vinovăție.

N-am mai făcut asta până acum.

Sunt îndrăgostit cu pasiune și fără speranță de soția mea.

Ce e rău în asta?

Nu vreau s-o fac lată. Mă simt ca și cum aș trăda-o.

De ce?

Pentru că ești drăguț și grijuliu și dulce cu mine?

Pentru că eram disperată într-o seară și m-ai ajutat să depășesc momentul?

Ți-e rușine de asta?

Nu, sigur că nu, doar că a fost mai mult decât atât.

N-a fost nimic premeditat.

Suntem doar oameni, oricât de mult am încerca să nu fim.

Știu și de asta mi-e teamă.

De ce?

De tine.

Pentru că ești aici și ești atât de atrăgătoare atât de apropiată.

Și atât de vulnerabilă.

Da.

Nu ai încredere în tine.

BJ, faptul că sunt aici nu înseamnă că poți valsa prin cortul meu

oricând ai chef.

Am avut nevoie de tine în noaptea aceea și ai fost acolo.

Te voi iubi mereu pentru asta.

Nu înseamnă că se va mai repeta vreodată.

Mă descurc cu problemele mele.

Nu mă aștept ca tu să fii răspunsul la aceste probleme.

Acum e mai ușor?

Da... și nu.

Putem fi prieteni.

Da, putem.

Mai apropiați decât majoritatea.

Încă prieteni.

Carrie...

Ești cu totul deosebită.

Și tu îmi placi.

Bine.

Înapoi la treabă, prietene.

Alo! Alo!

Lt. Donald col. Penobscott?

Da, îl caută Mr. Houlihan.

- Slavă Domnului! - Mulțumesc, Radar.

Donald? Margaret. Ce mai faci? Iubitule, m-am îmbolnăvit de grijă.

Spuneam că... Dle colonel, caporale, pot discuta confidențial?

Sigur.

Donald, ce mai faci? Ce ai pățit, dragă?

Nu... Nu!

Dle colonel, caporal, veniți înapoi!

- Ce e, dnă maior? - E Donald.

S-a rănit. A făcut o hernie

la cățărarea pe frânghie într-o cursă cu obstacole.

Donald, te strădui prea mult.

Dle colonel, vă rog să-mi permiteți să merg până la el.

- Suntem foarte ocupați, dnă maior. - Dar va fi operat de hernie.

- Avem nevoie de tine aici. - Nu mă lasă să vin. Războiul ăsta stupid.

- Are dreptate. E războiul. - Dle colonel, caporal,

pot termina confidențial această convorbire?

- Va fi scos din uz patru săptămâni. - Nu-i nimic!

Donald, trebuie să ai grijă! Escalada pe frânghie...

- O dublă hernie! - Opt săptămâni.

Donald! Donald, nu-mi poți face așa ceva.

Trebuie să fii mai atent. Ești o persoană logodită.

Subtitrarea: Leonard Drăghici