Original subtitles

Doctore, vreți să țin aia?

- Soră. - Doctore?

Scarpină-mă, te rog. Sub omoplatul stâng.

- Fix la țintă. - Lovitură norocoasă.

Ba deloc. Îmi cunosc anatomia.

Aș fi vrut să-ți cunosc anatomia, așa cum o cunoști tu.

- Îmi spune cineva cât e ceasul? - Aproape 1:00.

1:00? Am lucrat 24 ore non-stop.

Cu siguranță e mai bine decât să lucrezi aici.

Sunt atât de obosit că nu-mi mai aduc aminte ultimul pacient.

- A avut cvintupleți. - Da.

Silencio!

Cum să operez printre balivernele astea?

Unde e un război, este și o soluție, Frank.

Șterge-mă.

- Câți mai sunt afară? - Am numărat 19 când am intrat.

19? Tot 19 erau și acum două ore.

Refac stocul când se termină.

Închid, dle colonel.

În câteva minute pot prelua de la dvs.

- De ce? - De ce?

Trebuie să fiți frânt.

Da, dar de ce eu mai mult decât ceilalți?

Pentru că sunteți bătrân.

Mai bătrân decât noi, ceilalți. Și pentru că arătați mort...

de oboseală.

Dle maior, pot să potrivesc incizie cu incizie, sutură cu sutură,

pensă cu pensă, pacient cu pacient!

Dar nu și capsoman cu capsoman.

Vezi-ți de scrumbiile tale, Pierce. Dle, eu doar încercam...

Știu ce încerci să faci.

Am intrat primul aici. Voi ieși ultimul.

Chiar dacă ar fi să mă care pe brațe.

- Salut, Klinger. - Ce ai acolo, Igor?

Pentru Radar.

I-o dau trădătorului când se întoarce.

De ce „trădător”?

Pentru că de câte ori primește o permisie de patru zile, mă aleg cu treaba lui.

Poate că arăt ca o secretară perfectă, dar mai bine sap la latrine.

- Uite la unghiile astea. - Poftim, pentru tine.

Știi ce e asta?

Este finalul strălucitei mele cariere militare.

- Ești nebun. - Nu mai sunt.

Am ceva mai bun decât nebunia.

Dacă Frank Burns mai face poante arogante legate de vârsta mea,

îl duc în spatele garajelor și-i tai roțile.

N-a vrut să spună nimic, colonele. A încercat doar să vă jignească.

Dle colonel, trebuie să vă vorbesc imediat!

Klinger, du-te și pune-ți o rochie.

Scuzați-mă domnule. Mi-ați spus „Klinger”?

Dacă nu ești Klinger, cine Talpa Iadului ești?

Poate chiar Talpa Iadului. Sunt Zoltan, Împăratul Țiganilor.

M-ai făcut fericit.

Zoltan, Împărat al Țiganilor,

te bagi în gura Curții Marțiale.

Nu mă puteți trimite acolo. Nu sunt soldat.

- Nu ești soldat? - Nu, dle. Nu sunt cetățean american.

Cred că pune ceva la cale.

N-aș rata asta pentru toată carnea de vită afumată din Coreea.

Klinger, cum poți fi împăratul țiganilor când tu ești libanez?

Bună întrebare. Am fost răpit de la țigani de către doi țărani libanezi nemiloși,

care m-au crescut ca și pe unul de-al lor.

Îmi place asta.

Uitați. O mărturie semnată din partea acuzaților.

Este o mărturie semnată, de acord.

Am fost ales împărat al tribului meu.

Iar aceasta e o cerere de revenire urgentă pentru a urca pe tron.

Îmi pare rău. Nu pricep țigăneasca.

- Credeți-mă pe cuvânt. - Desigur.

Aștept la mine în cort, cu bagajul făcut.

- O să ai mult de așteptat. - Dle, oamenii au nevoie de mine.

Klinger, dacă înghit povestea ta, armata o să-mi dea un picior în fund.

E adevărat. Acum știu de ce îmi fierbe sângele când aud viori.

De ce sunt atât de atras de vitrinele magazinelor.

De ce, adulmecând paprika, mă întorc cu fața spre Budapesta.

- De ce am tendințe de nomad. - Zoltan, fii nomad și tai-o de aici.

Să vă citesc în frunzele de ceai...

- Le prefer verzi. - Liber.

Cântă, țigane, dansează, țigane

Cântă cât timp poți

Cred că împăratul și-a provocat o hernie.

Nu mai este rubarbă, soldat?

- S-a terminat, dle. - „S-a terminat, dle”?

Aș vrea să știu cum se face că dispare chiar în momentul în care apar eu.

Nu numai rubarba dispare, Frank. Și oamenii dispar.

Nu te amesteca, băgăciosule.

De ce-mi creezi disconfort de câte ori îți creez și eu disconfort?

Mergi și cântă la cimpoi.

Bună, dnă maior. Pot să mă alătur dvs pentru o plăcută conversație?

Sigur. Stai jos și închide-ți pliscul.

Avem un apel de la spitalul Coreean 426.

Strigă după provizii și chirurgi.

Sunt îngropați în răniți până la bisturie.

- Au nevoie de ajutorul nostru. - Pentru Dumnezeu!

- Suntem chirurgi, nu supermeni. - Poți să repeți asta.

Iar ne compari cu acel colonel Penobscott al tău?

Dacă era aici, Donald s-ar fi oferit primul ca și voluntar.

Așa s-a logodit. A cerut voluntari.

Te-am auzit.

- Poftiți rubarba, dle. - Sigur.

Mă ofer voluntară, dle. Doar să aprobați.

Îmi pare rău, dnă maior. N-au cerut asistente, iar eu nu le ofer.

Voi mobiliza doi chirurgi și materiale câte încap într-un jeep.

Cine va alege pe cei doi chirurgi?

- Mie-mi convine alfabetic. - Da, sigur.

Cpt. Pierce începe cu „P”,

ceea ce-l trece pe mr. Burns care începe cu „B”, în capul listei.

- Serios? - Nu-ți mai bate capul, dle maior.

- Nu voi alege alfabetic. - Sugerez paiele.

- Cele mai scurte două din trei. - De ce numai trei?

Burns, unul, Pierce, două, Hunnicutt, trei.

- Potter, patru. - Dvs, dle?

Da, eu.

Dar, dle, sunteți cam bunicuț.

Da, mai bine bunic decât mama turnătorilor.

Sunteți sprinten pentru vârsta dvs, dle colonel. Este evident pentru toți.

Dar ca și comandat al unității și senator de vârstă al echipei chirurgicale,

nu ar trebui să desemnați ofițerii mai tineri pentru această sarcină?

- Cum îl facem pe junior să tacă? - Coaseți-i buzele.

Burns, poate că nu sunt chiar mânz, dar nici mârțoagă bătrână nu sunt.

Are dreptate.

Sunt la fel de pregătit pentru această misiune ca și tine. Poate mai în formă!

Vom pune la punct asta imediat.

Frank, ți-ar plăcea să fii primul chirurg kamikaze?

E simplu. Îți faci singur o lobotomie.

Bagă-ți-o în frigider!

Pot rechiziționa cărțile un minut?

- Dle, dar priviți aici! - Sfinte!

Scuze, fiule.

Două cărți minore înseamnă doi aleși.

Hunnicutt.

- Zece. Vă spun la revedere. - Burns.

Cinci. Era mai bine cu paiele.

Trei. Pare a fi o căsnicie, Frank.

Știu că mă descurc mai bine, dar la vârsta mea mai am timp de așteptat?

- Doi. - E o escrocherie.

Înseamnă că voi mergeți iar eu rămân. E bine.

Frank, se pare că ai fost refuzat din nou.

Tu și cu mine, Pierce.

Burns, încarcă jeep-ul cu provizii și nu uita de Geritolul meu.

Halate, măști, tifon steril, adeziv...

Adeziv. Ce ai făcut cu adezivul?

Aici. Nu înseamnă că am furat-o numai pentru că sunt țigan.

Astăzi ești țigan. Ieri erai balerină.

Nu faceți mișto de mine, dle. Destinul dvs e o carte deschisă pentru mine.

- Ești țicnit. - Noi citim viitorul.

Și eu. În cinci secunde îți sparg nasul.

Nu înfulecați mai mult decât puteți mesteca, dle.

Credeți-mă, viitorul este scris în palma dvs.

Da? Și ce spune?

- Spune... - Ce este? Ce vezi?

Permiteți să fiu primul care vă felicită, dle.

Moare cineva și-mi lasă bani?

Nu, dle. Vă veți acoperi de glorie.

- Eu? - Aveți o puternică linie a gloriei.

Mai spune.

Veți merge într-o excursie, dle, o misiune caritabilă...

la un spital, departe. Văd, văd... o medalie. E de aur.

O medalie de aur?

- Se face verde. - Verde?

Și scrie, „pentru a fi ignorat pericolele,”

„pentru a fi operat deasupra și dincolo de datorie,”

„pentru a fi insistat să mergeți în misiune în locul col. Potter.”

Pleacă de-aici, escrocule! Ți-am priceput jocul, dar n-o să țină.

Dle, sunteți cu 20 de ani mai tânăr decât dl colonel.

Și? Bătrânul și slăbănogul pierde.

Cel tânăr și puternic supraviețuiește. Este legea junglei.

Ar trebui ca un leu să-ți mănânce fața.

- Unde pun asta, dle? - Mai este loc în față, Înălțimea voastră.

Bună idee.

- Dl colonel o ține ca suport de picioare. - Îmi voi odihni picioarele pe fundul tău.

Urcă, Pierce. Unde ți-e arma?

Stă supărată sub pat. Nu ne vorbim.

Dă-i pupic și împăcați-vă. O iei cu tine.

Colonele, dacă ating o armă, voi declanșa un alt conflict.

Pierce, îți iei arma cu tine.

Corect. Îmi iau mâna dreaptă și mâna stângă.

Îți trebuie un inamic pentru a te preda.

Nu te-au învățat asta la instrucție?

Pierce, n-am de gând să te păzesc. Ia-ți arma.

- Armurier. - Da, sahib.

Alerg ca vântul.

Nu mai ataci acutele.

- M-aș răni, dle. - M-am gândit eu.

- Cafea, bună și tare. - Mulțumesc, Zoltan. Va fi de mare folos.

- Hanoracul dvs, dle colonel. - Nu știu unde să-l pun.

- Țineți asta. Drumul e accidentat. - Asta știu unde s-o pun.

- Artileria, colega. - E încărcat?

- L-am umplut personal cu apă. - Atenție. Trag să vă înecați.

- Crezi că vom găsi locul? - Dacă avem probleme, sunăm la AAA.

- Drum bun, dlor. - Ce zici de un pupic pentru drum?

- Nu fi ridicol. - Atunci unul pentru mine?

În această misiune, reprezentați MASH 4077.

- Să nu uitați. - Ce să uit?

MASH nu ar trimite niciodată un ofițer care s-o facă de rușine.

- Așa e, Margaret. Eu rămân aici. - Stai jos, Pierce.

Aveți grijă, dlor. Văd lunetiști, mine și artilerie.

- Vezi ceva restaurante bune? - Gata cu gargara. Să mergem.

Ia proptelele de la roți.

Sus flapsurile. Fără supărare, Margaret. Contact! Am decolat!

- Pornește motorul! - A, da.

Nu vă uitați, dar am senzația că ne urmărește războiul.

Am fost urmărit de războaie mai mari.

Nu vă opuneți, colonele. Ăsta e mai mare decât noi amândoi.

- Col. Sherman Potter, MASH 4077. - Unde mergeți, dle?

Spitalul Coreean 426 lângă Kumhwa.

- Suntem aproape? - Trei km, o țineți „țeapăn” înainte.

N-ar suna mai bine „drept înainte”?

Mai bine v-ați întoarce, dle. Zona e nesigură.

Și noi la fel. Suntem o masă de nesiguranță.

Sunt mulți oameni grav răniți acolo, sergent.

Cpt. Pierce și cu mine, suntem chirurgi. Mergem acolo.

Nu e greu de ajuns acolo, dle colonel. E mai greu de scăpat de acolo.

- Parcă e vorba de căsnicie. - Să mergem.

- Noroc. - Mulțumim.

- Dlor! - Camera noastră e gata?

Am făcut rezervări fără să ținem seama de parcul auto.

- Comandantul vostru ne așteaptă. - Da, dle. Înăuntru.

Supraveghează aia. E mai valoroasă decât toată varza murată din Coreea.

- Verstehen? - Supraveghez, dle!

Ei numesc asta spital?

Nu v-aș opera nici calul în astfel de condiții.

Calul meu nu s-ar da prins în așa ceva.

- Dlor. Sunt maior Choi. - Col. Potter. El e cpt. Pierce.

Salut. Cum să vă mulțumesc pentru că ați venit?

Ce zici de 5.000 în bancnote mici?

Două divizii inamice ne-au atacat de dimineață.

- Cu succes, după cum văd. - Aveam nevoie de ajutor și medicamente.

- Proviziile sunt afară, dle maior. - Trimit după ele chiar acum.

Spălați-vă acolo. Trecem la treabă.

Cred că am primit slujba.

Mulțumesc.

Foarfecă Metzenbaum.

Foarfecă. Foarfecă.

Nu știu ce mă fac cu „Metzenbaum.”

Instrumentul acela care se vrea steril. Ăla e. Bine.

În ce l-ați sterilizat, în supă dreasă?

Facem tot ce putem, căpitane, cu puținul pe care-l avem.

Îmi pare rău. Doar că sunt împotriva războiului biologic.

Nici după celălalt război nu mă dau în vânt.

Minunat. Chiar în mijlocul unei rezecții intestinale.

- Ați obosit, dle colonel? - Mă descurc.

Încă nu mi-a alunecat nici un pacient printre degete.

Știți, colonele, în lumina asta, semănați cu Greer Garson.

- În ce film? - Mrs. Miniver.

- De când am început? - Am început să practic chirurgia în 1932.

- Mă refer la tura asta. - Și eu.

- Poate ar trebui să cerem plata cu ora. - Nu putem. E război.

Apropo, al câtelea război e ăsta?

Ultimul care le întrece pe toate.

Mai vrei cafea de la Klinger?

Nu, mulțumesc. Începe să-mi dizolve trăirile.

I-am spus s-o facă tare, nu mortală.

Abia îmi mai țin ochii deschiși.

- Sunt închiși. - Mă înțelegeți?

Și pleoapele dvs vă trimit semnale.

E timpul să ațipim nițel.

Nu primesc ordine de la pleoape.

Dormiți. Haideți.

Nici de la tine nu primesc ordine.

Haideți. Știu prin ce ați trecut. Sunteți epuizat.

Nu sunt. Am dormit anul trecut.

Dacă repet „dormiți” de trei ori

- ...vă anesteziez. - Nicio șansă.

Serios? Fiți atent.

Dormiți.

Dormiți.

Dormiți.

- Bună seara, Klinger. - Bună seara, cine?

Scuze, Zoltan.

- Ce mai face tribul? - Tribul meu mă cheamă, dle.

Sigur că da. Ce faci aici?

Un plan de transformare a parcului auto

- ...în caravană de țigani. - Și tu?

Ai noutăți despre Hawkeye și dl colonel?

- N-au sunat. - Sunt îngrijorat.

Nu-mi place să stea atât de târziu la școală.

Relaxați-vă, dle

Țiganii pot prevedea viitorul.

Sfera de cristal?

Cărți. Concentrați-vă alături de mine, dle.

Zece de treflă.

As de pică.

Popă de caro.

Valet de cupă. Asta e o carte crucială.

Damă de caro. Sfântă scrumbie! Am făcut o chintă!

Hawkeye.

Am...

- Da. Am adormit. - Ești un hipnotizator foarte talentat.

- A mers. Doar că pe invers. - Poți prelua acum.

Jocul e dificil și puneți la bătaie executantul de ași, nu?

Așa e. Pierdem și baza e încărcată.

Vreți să terminați un vis pentru mine?

Dacă nu mă descurc cu al meu.

Eram într-o cameră luminată doar de o candelă, muzică discretă pe fond,

o fată dulce în față.

Oprește-te. Sunt însurat.

Puteți măcar să-i oferiți ceva de băut până mă întorc?

Sigur.

V-am urmărit operațiile. Sunt adevărate opere de artă.

Programele suvenir sunt disponibile în foaier.

Dle major, aș vrea să veniți într-o zi

la MASH 4077 să vedeți toată echipa în acțiune.

Facem niște matinee de dați pe spate de râs.

Avem niște doctori buni.

- Chiar și Frank Burns? - Vă referiți la bătrânul Față de Dihor?

- Ați auzit de el. - Da. A lucrat pe câțiva oameni de-ai mei.

- Și au supraviețuit? - Da. Au avut noroc.

Încă o dată, mulțumesc pentru ajutor.

Mulțumesc pentru toți răniții,

fără de care ajutorul nostru n-ar fi însemnat nimic.

- Cu bine, dle maior. - Cu bine.

- Norocul să fie cu voi. - Da, ar putea să vină.

Spune-i să se grăbească.

Anan-nyung.

Anan-nyung.

- Mi-ar prinde bine un brâu. - De ce, vă cad pantalonii?

Klinger s-a gândit la toate. Nu crezi...

Binecuvântat fie țiganul.

- Până la fund, Hawkeye. - Cu plăcere!

Pentru Klinger!

Pentru nasul lui Klinger!

- Asta înseamnă o dublă. - Perfect.

Pentru Zoltan!

Pentru nasul lui Zoltan!

- O dublă. - E o dublă.

- Pentru Charles de Gaulle! - Și nasul lui!

Asta e o triplă!

- Pentru nasul dvs. - Asta e o jumătate.

- Hawkeye, pistolul! - Lăsați-l! Haideți!

De ce ne bombardează?

Suntem deja torpilați.

Ne-au distrus jeep-ul.

Procesul va dura ani întregi.

Jos!

- Vrei să fii o rață moartă? - Prefer să fiu un pui fricos în viață.

Terminați!

A fost aproape.

Cred că îmi trece viața prin fața ochilor.

Să mă anunți și pe mine. Îmi plac paradele.

- Chiar și cele scurte? - Prea tânăr să mori, Pierce?

Speram să trăiesc până joi.

O să le dau eu luptă,

înainte de a mă târî într-un lagăr chinezesc.

De ce, nu vă place omleta chinezească?

Cel mai mizerabil loc pentru un militar de carieră.

Cred că nu am auzit nicio ofertă.

Cred că tocmai am primit o invitație.

- De ce trageți? - Așa se joacă jocul ăsta.

Ei trag în noi. Noi tragem în ei. Ultimul care trage, câștigă.

Poftim. Rândul tău.

Nu, nu.

Trag pentru că i-am enervat.

Dacă trag și eu, vor deveni mai nervoși.

Pierce, ai un simț al umorului dezvoltat, dar nu te sincronizezi prea bine.

Trage cu arma aia.

Să trag? Nu-mi place nici s-o privesc.

Am spus, „Trage!”

Bine. Te-am tras pe dreapta.

Am fost cât am putut de delicat.

Era un ordin, Pierce.

Chelner. Vrei să vezi ce-a ordonat domnul?

Trage cu arma, Hawkeye.

Uitați ce e, colonele, le tratez rănile,

le vindec rănile, le lipesc rănile,

dar refuz să le provoc rănile.

Nu poți să stai așa, aici.

Poate că pe dinafară stau, dar pe dinăuntru fug de rup pământul.

- Așa de puțin iubești viața? - Așa de mult urăsc armele.

Pentru Dumnezeu, omule, apără-te. Nu-l lua ca pe o armă.

Consideră-l un obiect zgomotos, cel mai zgomotos pistol cu capse din Coreea.

Trage doar pentru a-i speria.

Asta pot să fac.

Atenție, toată lumea, Număr până la trei și trag.

Ce s-a întâmplat?

Mulțumesc.

La o parte! Atenție! La o parte! În spatele copacilor!

La adăpost! Atenție!

Poftim. Am folosit gloanțele. Acum pot să plec acasă?

Ești mai nebun ca soldat decât ca și chirurg.

- Ați auzit asta? - Nu aud nimic.

Asta spuneam.

Nu mai e nimeni. S-au evaporat.

Vino aici, Pierce. Uite.

Nu trageți. Suntem de-ai voștri.

Sunteți de-ai noștri. Plăcintă cu mere, Betty Grable.

- Clara Bow. - „Clara Bow”?

- Frank are dreptate. Sunteți moș. - Sunteți medici?

- Chirurgi la o unitate MASH. - Ce căutați aici?

Căutăm femei.

Nu veți găsi pe aici, căpitane.

Nu, nu. Caută răniți.

Au fost mutați. Și noi ne mutăm. Să mergem.

N-ai nimerit nimic, trăgător de elită ce ești.

Ați tras la fel de multe focuri ca și mine

și spuneați că ați nimerit mărul de pe capul Kaizerului.

Între noi fie spus, Hawkeye,

n-aș nimeri un glonț cu marginea unei scânduri.

Fii atent la tufișul ăla.

- Sunteți bine, dle? - Minunat. De ce nu aș fi?

Ați trecut prin chinuri groaznice.

- Care chinuri? - Cu spitalul coreean,

- ...cu bunkerul. - Am savurat fiecare clipă.

Cred că mă voi culca după ce fac 50 de flotări. Vrei să mi te alături?

Nu, mulțumesc, dle.

- Noapte bună. - Mulțumesc pentru vizită, dle maior.

- Intră. - Ați terminat ceaiul, dle?

- A fost delicios, Klinger. - Pot să vă citesc în zaț, dle?

Desigur.

Aici spune că veți avea milă de un biet țigan,

care vrea cu disperare să revină printre ai lui.

Ia să vedem.

Din câte înțeleg eu, aici scrie că micul țigan

e pe cale să-l enerveze pe comandantul său.

Și dacă nu încetează, va lua o cizmă în tamburină.

- Am înțeles, dle. Noapte bună. - Noapte bună, Klinger.

Subtitrarea: Leonard Drăghici