Original subtitles

Repede, repede!

SALA POSTOP

De câte ori trebuie să-ți spun? Livrările în spate.

Am dat peste o stație de ajutor nord coreeană.

- Sunt amestecați de-ai lor cu ai noștri. - Aduc comuniști?

Autobuzul ăsta ia pe oricine.

N-am venit în Coreea să tratez inamici.

Sunt sigur că vor fi încântați să afle asta, Frank.

În sală, repede. Pregătiți-l.

Targă!

Odihnește-te în pace.

Acesta mai poate aștepta.

Ce avem noi aici? Un ofițer comunist rănit?

Te rog. Uită-te la omul de alături.

Acum îmi dai sfaturi?

Are hemoragie abdominală. Probabil are ruptură de splină.

- Istețule, eu sunt chirurgul aici. - Delirează.

Săptămâna trecută se credea pompier șef.

Vrei să auzi una tare?

Stângistul ăsta vrea să mă învețe medicină.

Spune-i că-și pierde vremea.

Tu să-ți ții gura, comunistule! Deja ești în belele.

Te rog, doctore!

Omul ăsta are hemoragie internă.

Are nevoie de intervenție de urgență.

- Radar! - Dle.

Du-l pe ăsta în preop.

- Deschidem balul cu el. - Bine. Roy!

Pentru Dumnezeu, de ce-l asculți pe el

și nu asculți de unul de-ai noștri?

Ești dezgustător.

Nu-mi spune. Să ghicesc, ești doctor, nu-i așa?

Iar omul acela are artera femurală sfâșiată.

Va trebui amputat.

L-am examinat. E pe drum.

E îngrozit că va fi ucis.

Spune-i să nu-și facă griji, doctore. Am preluat noi pacienții tăi.

Dar te avertizez, nu împărțim taxele.

Știi, am fost foarte îngrijorat pentru tine, Margaret.

- Serios? - Logodnicul tău, cum îi spune...

- Ronald? - Donald.

- Așa. - Așa.

Poate că ești naivă

și nu-ți dai seama că sunt oameni vicleni pe lumea asta.

M-am gândit mult la asta, la mine în cort, singur în noapte.

Sigur, Frank.

Serios. S-ar putea să te ducă de nas.

- Mi-a dat un inel. - Mare brânză.

Ar putea fi însurat și să nu-ți spună.

Îți amintești cum a început relația noastră?

Da.

Acest tip ar trebui să fie etern recunoscător.

Și intern recunoscător.

Bine, Kellye, acum poți închide.

Crede-mă dnă maior, nu l-aș opera pe acest comunist dacă nu m-ar obliga Potter.

- Mă arde la fund. - Și pe mine.

Nu ești singurul american adevărat, Frank.

Știu. Am inclus fundul tău alături de al meu.

Ai grijă ce spui, sau te pârăsc lui Donald.

„Te spun lui Donald. Te spun lui Donald”.

Scuzați-mă. Putem trece peste asta?

Ține-ți gura!

Ne-ai spionat conversația?

- Am încercat să mă abțin. - Ascultă, amice,

dacă scapi de aici,

ar fi bine să nu spui ce ai auzit.

Promit.

Sunt așa de supărat, Margaret. Uite, îmi tremură mâinile.

Relaxează-te. Te vei simți mai bine după operație.

- Cum merge, Frank? - Tocmai voiam să-l operez

pe prietenul tău comunist.

Da? Credeam că repeți pentru The Bickersons.

- Doctore... - Bine, Margaret,

- ...să purcedem. - Nu. Stai!

Doctore, pot să te rog ceva?

Vrei să pun o monedă în automatul de parcare?

Ați putea să mă operați dvs?

Nu cred că maiorul mă are la suflet.

N-am cerut eu sarcina asta.

Pierce, spune dacă vrei să preiei.

Te rog.

Cu o condiție. Ai asigurare?

Bine, Frank, preiau eu.

E al tău. Mai bine trag un pui de somn.

- Mănuși, vă rog. - Mulțumesc, doctore.

Știi, când m-am tuns în State,

întotdeauna îl așteptam pe frizerul șef.

Dar merita.

Cum preferi, scurt sus și bogat pe margini?

- Margaret? - Gata, doctore.

Cât timp eu tai, tu fă-i manichiura.

Soră. Soră!

Soră!

Ce faci?

Ce faci? Oprește-te!

- Able! Oprește-te! Lasă-l în pace! - Dar se sufoca!

O'Reilly! Caporal O'Reilly!

- Mr. Burns? - Ce e?

Dle, vă cheamă mr. Houlihan.

- Margaret? - Da, dle.

Spune că are nevoie disperată de dvs.

Știam eu că o să-și revină. Unde e?

- Postop. - Postop? A înnebunit?

O să ne vadă cineva.

Hawkeye?

Am spus că te duc acasă, dar încă nu s-a luminat.

Hawkeye, trezește-te.

Radar, fă-mi un serviciu...

Condu-o pe doamna acasă. Cheile mele sunt în sacou.

- Hawkeye! - Radar!

Dacă tot insiști să faci zgomot, vrei te rog s-o faci în liniște?

Ascultă! Trezește-te. E nord-coreeanul.

Mr. Houlihan spune că a încercat să omoare pe cineva.

Și pentru asta m-ai trezit?

Asta ar trebui să-l țintuiască.

- Ce faci, Frank? - Îl leg pe păgânul ăsta.

- A încercat să-l omoare pe acel pacient. - A încercat să-l omoare?

Îi trăgea sonda traheală.

Asta e mentalitatea diavolilor ăstora galbeni.

E scris în creierul lor.

Omoară-i pe americani! Omoară-i!

Nu respectă ființa umană ca și noi.

Aș vrea să-l scot afară și să-l împușc.

- Strălucit. - Ce s-a întâmplat?

Tubul era înfundat.

Nu putea să respire și eu am încercat să-l curăț.

Soră, curăță tubul acela.

- Nu-l elibera. E un criminal. - Încerca să-l ajute.

De ce ar ajuta pe unul de-al nostru?

- Eu n-aș ajuta unul de-al lor. - Ar trebui să-i spunem col. Potter.

- Te provoc. - Iar eu dublez.

Nimeni nu mă provoacă și scapă nepedepsit.

Nu te preocupa pentru ei.

Nu par atât de răi pe cât sunt.

Ce se va petrece cu mine, căpitane?

După ce te refaci, te trimitem într-un lagăr de prizonieri.

Să tratezi alți prizonieri.

Viermi, ciuperca piciorului, diaree.

- Adevărate provocări pentru un doctor. - Mai rău.

Sunt chirurg la Universitatea din Chicago.

Mă întrebam de unde ai acel accent vestic.

Am făcut internatul la spitalul Cooks.

Bună pregătire.

- 'Seara, băieți. - Klinger.

Sunt pe front de aproape trei ani,

dar tot mi se pare o femeie extrem de urâtă.

S-o vezi goală.

Atunci chiar ar trebui să te legăm.

Dacă vreți să știți ce cred, cred că e un spion.

Bună idee, Margaret. Acum totul are sens.

Sigur. S-a împușcat singur în coapsă pentru a ajunge aici?

De ce nu? Sunt diabolici.

Iertați-mă, dle colonel, dar nu înțelegeți mentalitatea orientală, ca mine.

De acord cu asta.

Ce informații ar putea culege de aici?

Câte bețișoare auriculare avem?

- Câte supozitoare? - Corect.

De ce-mi pierd vremea cu voi când aș putea trage un somn?

Să vă spun ceva, Burns, Houlihan.

- Dle colonel? - Da, dle?

Liber!

I-ai salvat piciorul.

Cum se poate?

O procedură nouă.

Luăm o bucată din venă, o punem invers

și o grefăm pe artera femurală.

Deci puteți face asta acum.

Știam că se lucrează la așa ceva.

A fost perfecționată de un macaronar italian.

Remarcabil.

Sunteți mult înaintea noastră, în toate domeniile.

Am descoperit și daquiri-ul de banane.

Aș fi vrut să fie alte condiții,

să putem lucra împreună.

Ai vrea să faci asta?

Voi tratați inamicii. Eu de ce n-aș putea?

Radar, pari melancolic.

Nu, dle. Mă gândesc.

Privești cam critic mâncarea.

Sunt precaut.

Radar, ești un tip remarcabil.

Naiv, dar înțelept. Delicat, dar puternic.

Nu mai fac poze la dușul asistentelor. Mi-a ruginit aparatul.

Nu fi așa suspicios. Voiam doar să te întrebăm ceva.

Nu... Iar încep.

Să presupunem că un doctor vrea să vină la noi.

La naiba. Asta e simplu.

Tot ce are de făcut e să ia legătura cu Corpul I și să ceară un transfer.

O problemă.

Doctorul este din cealaltă parte.

Cealaltă parte a cui?

A războiului.

Adică de la Aprovizionare?

Nu, Radar. E nord-coreean.

Glumiți, nu?

Asta e cu adevărat o problemă.

Celor de la Corpul I nu le plac inamicii.

Nu e imposibil, nu?

Doar tu ai niște prieteni jos-puși în locuri sus-puse.

- Fii insistent. - Fii încântător.

- Fă uz de forță. - Nu. N-aș face așa ceva.

Beej, nu-i așa că se apropie inspecția fizică generală a asistentelor?

Da și vom avea nevoie de un asistent.

Exact.

E același tip de examen ca și anul trecut?

Mai tare.

Avem nevoie de acte, nr. de identificare, tăblițe și o uniformă.

Cu toate astea îl puteți transfera aici și pe Flash Gordon.

Nu-l vrem pe el. I s-ar decolora părul.

Ascultați, Sparky ne-ar putea ajuta,

dar o să vrea și el ceva.

- Ceva cu adevărat valoros. - Am anticipat deja asta.

Ce-ar zice Sparky de un ceas chinezesc de aur masiv,

luat direct de la încheietura unui ofițer chinez?

- Cu permisiunea lui, aș putea spune. - Da, sigur.

E foarte drăguț dar nu va putea citi niciodată ora pe el.

Are numere chinezești.

Vine cu o carte de instrucțiuni.

Simbolul de sus e 12, iar cel ce jos e ora 6.

Le-au furat de la noi.

Noi am furat clătitele de la ei.

Credeam că am furat „psgetti.”

Haide. Se bagă și Sparky?

Pentru un ceas ca ăsta cred că ar transfera-o și pe maică-sa.

Drum bun.

- Noroc și Domnul fie cu tine. - Mulțumesc.

Ciocul mic și treci în autobuz.

- Frank nu știe să spună „cu bine”. - Ar fi bine să te grăbești

- ...dacă vrei loc la geam. - Da.

Ți se rupe inima că-ți pierzi prietenul nord-coreean, Pierce?

Nu. Chiar mă obosise.

M-a bătut cu opt dolari la dame chinezești.

Haideți.

Să aducem oamenii aici și să-i încărcăm.

Haide.

NU MĂ HRĂNIȚI

Cpt. Cho Wunho, aprobat de comisie,

Chicago, 1949.

- Bun venit, căpitane. - Mulțumesc, dle colonel.

Radar, e prima dată

când Corpul I ne trimite un ajutor fără să urlăm după el.

Da, dle. Așa e.

Știți cum e.

Uneori te aud mai bine când nu spui nimic,

decât atunci când strigi.

Bine spus.

Îl poți caza pe noul doctor, Radar?

Îmi permiteți să-l cazez în „Mlaștină”, dle?

Da. Bine.

Pregătește-te, căpitane.

La prima vedere, companionii pot părea un pic săriți.

Dar îți vei da seama în scurt timp, că sunt doar țicniți.

Sunt obișnuit să trăiesc cu americanii, dle colonel.

Dle colonel? Îmi cer scuze.

- N-am știut că sunteți ocupat. - Nu. Intră, dnă maior.

Vreau să-l cunoști pe noul doctor.

Mr. Houlihan, cpt. Cho Wunho.

Ne știm de undeva?

Și eu mă gândeam la același lucru.

E o micuță fabrică de gin la Seul, Pagoda Roz.

- Nu am dansat tango? - Sigur că nu.

Adică n-am fost niciodată acolo.

- Probabil că mă înșel. - Probabil că și eu.

Condu-l pe dl doctor la cortul său, Radar.

Imediat, dle. Dle.

Căpitane?

Intri în tură la ora 18.00.

E posibil să mă anunțe cineva? Tocmai mi-am pierdut ceasul.

Nicio problemă, dle.

Vă chem eu.

Jur că-l cunosc și nu am dansat tango cu el.

Poate că a fost cha-cha-cha.

Glumeam.

Vrei să tamponezi acolo, Frank?

Bine, bine!

De ce avem nevoie deodată de un alt doctor?

A fost deficit de doctori din clipa în care ai apărut aici.

Sunt la fel de bun ca și următorul medic.

Doar dacă următorul este Lou Costello.

Știi, mr. Houlihan și cu mine credem

că e ceva putred cu acest dr. Cho.

Ai crede că e ceva putred și cu Albert Schweitzer.

Asta e. Dacă ar fi un doctor bun,

ar fi în Beverly Hills tratându-i pe bogătași.

- Tampoane, te rog. - Mai multe.

Frank, nu văd. Îmi stai în lumină.

Dle colonel, nu vreți să vedeți ce face?

Frank, hai odată!

Pensă.

Bine.

N-am mai văzut niciodată o asemenea nefrectomie, dle doctor.

De unde ai învățat asta?

Prof. Goodson din Chicago, dle.

Am citit despre asta, dar n-am văzut încă.

- Minunată treabă. - Mulțumesc, dle colonel.

Continuă.

Stai!

Cu ce treabă pe aici, dlor?

- Ești asistentă? - Nu. Sunt caporal Klinger.

Nu vreau să mă laud, dar am făcut-o singur.

Ce crezi?

Îți vine foarte bine.

Suntem de la spitalul KATUSA din Kumgang.

Aveți astfel de provizii?

”Plasmă, penicilină, morfină.”

Parcă ați deschide o farmacie.

- Ce se întâmplă aici, Klinger? - Dle maior Burns...

Acești oameni sunt de la spitalul din Kumgang.

- Au nevoie de provizii. - Puteți să uitați.

Nu trebuie să dăm provizii oricărui Tom, Dick sau Kwang.

- Voi verifica la dl col. Potter. - Nu-l deranja pe Potter.

Pot să refuz și singur. Nu!

Dar ne trebuie aceste materiale.

Scuzați-mă, dle maior, dar cum vă numiți?

Frank Burns. De ce întrebi?

Am auzit de o somitate de aici, Frank Burns.

Ați putea fi dvs?

Desigur.

Am auzit că nu abandonează niciodată oamenii la ananghie,

și că e la fel de generos pe cât e de talentat.

Da, sunt un fel

de Albert Schweitzer de Coreea.

E o onoare să vă cunoaștem.

Băieți, ce mai stați?

Dați-le ce au nevoie, repede.

Imediat, dle!

FUMATUL INTERZIS

Mă scuzați.

- Le dați provizii acestor oameni? - Da, dle.

Ordinul Mr. Burns

- Știți că sunt impostori? - Cum?

- Cine, dle? - Cei din jeep.

DOAR PENTRU PERSONAL

Schimbarea uniformelor e o practică obișnuită

și fură provizii de la astfel de unități.

- Adică sunt inamici? - Da.

Aveți grijă cu ei.

- Îi spun col. Potter. - Nu.

Sunt disperați și bine înarmați.

Ce ar trebui să facem?

Cel mai bine e să le dați ce cer.

Și vor pleca, în liniște.

- Promite-mi ceva, Radar. - Da?

Dacă se întâmplă ceva, să mă îngropați în șifonul albastru.

Sigur nu vreți să intrați pentru o ceașcă de cafea?

S-ar putea să mai fi rămas niște budincă de la prânz.

Nu prea cred.

E budincă de orez. Ar trebui să vă placă.

Nu. Nu avem timp.

Trebuie să luăm proviziile și să plecăm.

Stați puțin.

Aș putea să vă povestesc despre experiența mea în transplantul arterial.

Poate altădată.

Am o idee nebună.

Ce-ar fi să vin cu voi, la spitalul vostru

și să dau ocazia echipei voastre să mă cunoască?

Am putea sta cu toții de vorbă.

Nu. Trebuie să plecăm repede.

Știi, poate că dl maior are o idee bună.

Da. Cred că ne-ar putea fi de ajutor.

Trebuie să revin în câteva ore.

Nu e nicio problemă.

- Spitalul e aproape. - Grozav.

Stați o clipă. Dle maior, unde mergeți?

Merg cu băieții să fac cunoștință

cu cei de la spitalul lor.

Va fi o adevărată plăcere pentru ei.

Nu puteți face asta, dle maior!

- Cum? - Vrea să spună că nu ne puteți părăsi.

Ce ne facem fără dvs?

Ce tot vorbiți? Nu sunt de gardă.

Cine ne mai ajută să pregătim seara dansantă?

- Serata! - Ce serată?

Nu mi-a spus nimeni de nicio serată.

Să mergem în biroul colonelului, să discutăm, dle.

- Biroul colonelului. - Să mergem, e un ordin!

Băieții ăștia se grăbesc.

Așa e. Trebuie să plecăm acum.

Dle maior, ce facem cu lecția de după amiază?

Lecția despre recunoașterea inamicului.

Ați învățat astea în timpul stagiului.

Dacă nici acum nu puteți recunoaște inamicul, atunci aveți mari probleme.

Suntem gata! Să mergem!

Baftă.

Am văzut cum lucrează. E un chirurg excelent.

Îmi dă fiori.

Supraveghează tot.

Aseară, ieșeam de la duș și era acolo.

Dă de bănuit. Aseară era rândul meu.

Dle colonel?

Ce vrei să fac?

Faceți o verificare. E tot ceea ce cer.

Dle col. Potter! Dle?

Mr. Burns a plecat cu doi oameni într-un jeep.

Erau oameni răi, dle. Credem că erau inamici.

Ce oameni? Care jeep? Care inamici?

Au venit doi tipi să ceară provizii,

și le-am dat ce au vrut.

Iar apoi mr. Burns s-a suit în jeep și s-a dus cu ei.

- De ce? L-au forțat? - Nu, dnă. Cred că el a vrut să se ducă.

Radar, treci la telefon, alertează poliția militară.

Da, dle.

Stai o clipă. Radar?

De unde știi că erau soldați inamici?

- Ne-a spus cpt. Cho. - Cpt. Cho? De unde a știut?

Nu știu. A știut, pur și simplu.

Nu e interesant?

- Ce mai e? - Dle.

Actele, vă rog.

De ce ne opriți? Ați avut o zi grea?

Aveți nevoie de divertisment?

Avem probleme importante de rezolvat.

Scuze, dle, dar căutăm inamici

care s-au infiltrat să fure provizii.

Acești oameni nu sunt spioni.

O privire atentă ar trebui să vă lămurească.

Ia ascultați.

Sunt mr. Frank Burns, MASH 4077.

Acel maior Burns. Sigur ați auzit de mine.

Sigur că ați auzit.

Garantez personal pentru acești oameni.

Verificăm pe toată lumea, dle maior.

Ascultă, sergent,

în loc să deranjați doctorii

care încearcă să facă lucruri bune,

de ce nu mergeți să prindeți niște răpitori?

Să mergem.

Ar fi trebuit să fac ceva să-l salvez pe mr. Burns,

dar mi-a fost frică.

Dacă m-ar fi recunoscut,

ar fi intrat în panică.

Ai făcut ceea ce ai putut.

Privește partea bună... poate-l păstrează.

Mă bucur că sunteți cu toții aici.

Colonele Potter. Ce surpriză.

Mă bucur că am șters mobila.

Noile draperii sunt din cotizația de vineri.

Bine, gata cu prostiile.

- Jocul s-a terminat. - Ce s-a întâmplat?

Am verificat la Cartierul General,

și știu totul despre Paik sau Cho sau cum îl mai cheamă.

Va trebui să-l arestez.

Dle colonel,

doar nu vreți să renunțați la un excelent doctor pentru un chițibuș?

”Chițibuș”? Acest om este un inamic.

Inamic, pe naiba.

- Este un chirurg. - Și încă unul bun.

Vă rog, domnilor. Știam că nu va ține.

Voiam doar să fiu util.

Înțeleg ce vreți să faceți,

și între noi și Dumnezeu, nu a fost o idee rea.

Dar, la naiba! Puteam să-mi pierd pensia.

Trebuie să existe o modalitate să-l păstrăm.

Nada. Houlihan și Burns au mirosit faza.

Dacă ei s-au prins, se poate prinde oricine.

Asta e adevărat.

- Dr. Paik, îmi pare rău. - Și mie.

Ați făcut tot posibilul.

Nu crezi că ai tăi ar fi interesați de un schimb?

Noi te păstrăm pe tine și ei pe Frank? Nu, ei n-ar face asta niciodată.

Ce-ar fi să încep cu câteva glume,

și apoi să continui cu o autobiografie despre mine.

Le voi spune despre cercetași,

cum am mers cu șareta la 13 ani, și cum am intrat la medicină,

vânzând planuri funerare, din ușă în ușă.

Aș fi vrut să am timp să mă tund.

Dar vor înțelege. Suntem totuși în război.

V-am spus că mi-am învățat iepurele să râdă?

De ce ne-am oprit?

Dă-te jos.

De ce? E ceva cu jeep-ul? Nu-mi spuneți că nu mai avem benzină.

Am trecut de punctul de control, nu mai avem nevoie de tine.

În plus, ne-ai scos din minți, și nu ne dorim un ostatic.

Jos.

- Cum adică? - Prostovane. Suntem nord-coreeni.

Pe cuvânt de onoare?

Nu-mi faceți rău! Vă spun tot ce vreți să știți.

Dă-te jos din jeep.

N-o să mă torturați?

Poate altădată.

Du-te înapoi la unitatea ta.

E cel mai bun lucru pentru ai noștri.

Ticăloși nerecunoscători!

Nu v-aș ține cursuri nici dacă m-ați ruga în genunchi!

Îmi pare rău că nu a mers. Și că ți-ai pierdut și ceasul.

Nu-i nimic. Cu acele caractere chinezești, oricum nu-l puteam citi.

Poftim. Ia asta.

Un mic cadou de adio.

- O prăjitură făcută la popotă. - Mulțumesc.

Nu ne mulțumi până nu o guști.

Capul sus, domnilor.

Războiul nu va dura o veșnicie.

Da. Poate că după război, ne vom revedea în State

și ne vom reuni pentru câteva beri.

Sau poate că veți face o excursie exotică în țara mea

și vom bea niște sake.

Cred că știți niște locuri excelente cu mâncare chinezească.

Unul sau două,

dar sunt în Chicago.

Cu bine.

LOS ANGELES BURBANK FOLO

Era un doctor destul de bun.

Ce pierdere!

Sper că nu va gusta din prăjitură.

Are un ferestrău înăuntru.

Clovnii ăia nu m-au păcălit nicio clipă. Am știut mereu că sunt comuniști.

Atunci de ce te-ai dus cu ei?

Mi-am imaginat că le voi spiona inteligența.

Ți-ar fi folosit.

Au îndreptat armele spre mine,

iar eu le-am aplicat o figură de karate, i-am lăsat reci și m-am întors în unitate.

Și de ce nu ai adus și jeep-ul?

- Jeep-ul? - Da, jeep-ul.

Chestia aia mare și verde.

Parcă e o țestoasă cu gușă.

Ai lăsat un jeep plin cu medicamente în mâinile inamicului.

Era o acțiune umanitară.

Chiar dacă sunt comuniști, sunt tot un fel de oameni, într-un fel.

Bun. Avem un cort plin cu nord-coreeni

care au nevoie de îngrijiri.

Sunt toți ai tăi.

De unul singur?

Nu te plânge, Frank. Tu ești filantropul.

Și voi ce sunteți?

Jucători de pocher non-stop. Haide, Hawk, dle colonel.

- Noapte bună, Albert. - Noapte bună, dr. Schweitzer.

Un cort întreg?

Subtitrarea: Leonard Drăghici