Original subtitles

Pentru a face jocul mai interesant,

oricine poate deschide cu o pereche de decari.

Dar numai dacă purtați boxeri civili.

Nu fi ridicol. Nu poți pune o astfel de regulă.

E opțiunea dealerului, dnă maior.

Se acceptă o burtieră civilă?

Decari cu boxeri.

E cea mai absurdă regulă de care am auzit.

Deschide cineva?

Deschid eu cu 25 cenți.

Ți-am spus! Ți-am spus! Îmi datorezi 1,5 dolari.

Ies.

Am pierdut tot aseară la cursa de gândaci a lui Radar.

A nimerit câștigătorul, dar a venit fără călăreț.

- Fără călăreț? - Musca a căzut.

Merg. BJ?

Merg și eu.

Părinte, mai joci?

Da.

Am avut un vis extraordinar.

Eram cardinal la Roma,

iar Papa era foarte bolnav.

Ce crezi că înseamnă asta, Sidney? Tu ești jocheul creierului.

Freud spunea că orice vis reprezintă o dorință.

Odată, unchiul meu visa că dansa cu o balenă.

Când s-a trezit, vaca îi mâncase pantalonii.

Pui miza sau vrei ca Sidney să-ți traducă visul?

Îmi pare rău. N-am știut că înseamnă ceva.

Vrei un împrumut, Sidney?

Nu, cred că mă duc să scriu o scrisoare. Am amânat-o de câteva ori.

- Totul e în regulă? - Da.

De ce... Cum arăt?

Voios. Mă îngrijorezi.

- Bine. Câte vrei? - Două.

- Cine mi-a luat cărțile? - Sunt aici.

- Tu? - Două.

Dragă Sigmund...

Zilele trecute m-am simțit cam frustrat,

așa că am plecat la un fel de băi.

Apele termale sunt destul de bune pe aici.

Iar cei de aici au un mod interesant de a se proteja de carnagiu.

- Prea mult pentru mine - Alienarea în slujba sănătății.

Să-ți văd deschiderea, Margaret.

Poftim.

Nu vorbeam de cărți.

Nu contează.

Ai auzit și tu?

Grozav. Poți imita un câine?

- Cine le dă? - Unul din ei e tare în domeniu.

Pe nume Hawkeye.

Acum câteva săptămâni și-a făcut vizita în post op

cu o personalitate despicată în două.

Bună seara, dlor și microbilor. Scuze că am întârziat, dar mi s-a oprit ceasul.

Era necesar. Mergea prea repede toată săptămâna.

E prima oară când ești gravid?

De cât timp ai palpitațiile astea la încheietură?

Soră!

M-ați strigat, dle doctor?

De ce să te strig „doctor”? Eu sunt chirurgul.

Dă-i medicația. Cineva a întârziat 15 minute.

Se pare că picioarele îți vin bine.

Problema mea e la cap, doctore.

A, da. Pentru o clipă ai avut ciuperci la scalp.

Haide. Zâmbește puțin.

Trei dolari.

Îți jur. Cerceii ăștia fac 7,50 la Tokyo.

Nu crezi că cercurile sunt cam inutile

înainte de micul dejun?

Dacă aș ști că scap de armată, aș purta cercuri havaiene în urechi.

- 2,50? - Îi iau eu pentru 2,50.

Adjudecat.

Sper să-i câștig înapoi.

Nu vreau să mi se închidă găurile din lobi.

Klinger este un caz interesant, Sigmund.

A găsit mai multe posibilități de a fi nebun decât îți poți imagina.

Dle. Dle, a avut loc un accident teribil.

- Ce s-a întâmplat? - A fost lovit de elicea elicopterului.

Dacă Klinger ar fi lovit de elicea elicopterului,

ar arăta ca laptele prins.

Din fericire, încetinea. Uitați cum arată casca.

Cum de are urme de anvelopă pe ea?

Măslina mea nu are gropiță și nici oul gălbenuș.

- Ce zice? - De când l-am adus,

nu vorbește decât araba.

Ce ciudat.

- Smaha! Smaha! - Ce zice?

- A spus, „Smaha! Smaha!” - Mulțumesc.

Bunicule...

fie ca rodiile tale să crească precum fundul reginei.

Da!

Nu ține, Klinger.

Pare a fi o recădere.

Și-a dat ochii peste cap.

Arată ca de obicei după micul dejun.

- Are convulsii! - Soldat Habib,

Radar mi-a găsit o conservă de hering afumat pentru micul dejun,

iar acum sunt teribil de fericit să curăț copitele calului.

- Nu-l strica! - Dle, sunt foarte speriat.

Klinger, trezește-te!

Tată, dă-mi brânza de pe pervaz.

Aiurează, dle.

Vrea brânza tatălui său de pe pervaz.

Pot să-ți dau o bucată din heringul meu, dar nu pleci acasă.

Fie ca puricii de pe 1.000 de cămile să cuibărească sub brațul tău.

Mulțumesc foarte mult.

Sophie, ce zici de Klinger? Nu-i așa că e o mare figură?

Cred că ceea ce mă atrage la acești oameni este că,

în fața oricărei agresiuni în formele ei cele mai brutale,

ei se retrag într-o stare de satisfacție grotescă, poate chiar extravagantă.

Nu demult, a avut loc o epidemie de farse.

Oricine ar fi eroul, el sau ea devin eroi publici.

Gradul nu contează.

Nimeni nu este ferit de farse.

Scuze...

Așa cum ai subliniat, Sigmund, aici e o legătură între furie și istețime.

Furia introvertită, determină depresie.

Furia extrovertită, este Hawkeye.

Salut, amice.

Din acest loc mă pot întoarce cumva la civilizație?

Dacă asta nu e civilizație, de ce stau în craterul unei bombe?

Mersi, amice.

Te-ai rătăcit de unitate

sau încerci să vezi lumea cu cinci dolari pe zi?

Nu, tocmai am sărit din avionul meu.

Într-o zi așa de frumoasă ți-ai găsit să te plimbi?

Îmi luase foc motorul.

Dar am avut grijă să arunc încărcătura înainte de a mă parașuta.

Norocosule.

Haide. Să mă uit la piciorul tău.

Ești doctor?

Așa cred cei de pe aici.

De fapt, mie îmi plac picioarele.

Aveți un telefon aici?

Nu vreau ca soția mea să-și facă griji dacă nu apar diseară.

- Te duci acasă în fiecare seară? - Numai în weekenduri.

Am un loc al meu în Tokyo.

Pentru mine, războiul durează

30 de minute pe zi.

Apoi ne întoarcem la bază și luăm masa la clubul ofițerilor.

E doar un război.

- De ce să mă stresez? - Da.

Doamne. Ți-ai văzut cizmele?

Ce mizerie.

Ai mers prin argilă roșie?

Nu, prin sânge.

Cred că e destul de greu pentru voi, nu?

Îți spun eu, dacă nu aș putea zbura,

nu m-aș apropia de acest război.

Tu zbori mult?

Am fost făcut ghiulea umană, odată, de soțul nervos al unei doamne bărboase.

E minunat acolo sus.

La 6.000 m, cerul e de un albastru pur.

Zbori în tăcerea aceea absolută,

apoi citești indicațiile de la bord, apeși un buton și arunci încărcătura.

Nu ai văzut niciodată oamenii pe care-i bombardezi?

Niciodată.

Sunt un tip norocos.

- Să zbori atât de sus, cu capul în nori. - Da.

Nu înțeleg de ce acestui loc i se spune „Mlaștină”.

Ne-am gândit să-i spunem „Latrina”,

dar numele era deja luat.

E o scrisoare personală.

Și atunci de ce o lași sub pernă?

Mi-o dai?

Vreau să șterg tot ce am scris frumos despre voi.

Sidney, tu ești psihiatru.

Nu crezi că e cam ciudat să-i scrii o scrisoare lui Sigmund Freud?

Cine ar putea înțelege mai bine decât el?

Asta are sens.

Nu am putut să nu remarcăm că ai venit pentru un pocher

și ai stat două săptămâni.

Îmi doream o mică vacanță.

Sidney, Biarritz înseamnă vacanță.

Alpii Elvețieni înseamnă vacanță.

Aici e ca un congres al ciupercilor parazite de la Atlantic City.

E ceva special pe meleagurile astea.

Voi le dați viață.

Iar eu sunt cam deprimat din acest punct de vedere.

Vrei să discutăm despre asta?

Pe aici, iarna e un sezon aglomerat pentru psihiatri.

Zilele sunt mai scurte. Nopțile sunt tot mai reci.

Aveam săptămânal 15 cazuri de nebuni cu acte.

Îmi dai și mie din ăla?

Afacerile mergeau prea bine. Am început să-i pierd.

Sidney, cu toții pierdem pacienți.

De fapt, cireașa pe tort a fost un puști care auzea voci

care-i spuneau să se sinucidă.

Mi-am petrecut mut timp cu el.

Într-o zi, era calm și relaxat.

Uneori, ăsta e un semn că au luat o decizie.

Doar că, nu știu cum...

Am ratat momentul.

În acea noapte, după ce m-am culcat,

acel puști drăgălaș, inocent și tulburat de boală,

a ascultat vocile.

După asta, am început să am insomnii.

Nu îmi mai făceam treaba.

Doctorul nu se mai poate vindeca, nu?

Doamne, credeam că acea cocoașă de sub pături era lenjeria murdară.

Era.

Puteți să ascultați cât vreți gargara asta sentimentală.

Eu cred că dacă vrei să rămâi cu picioarele pe pământ,

trebuie să te tragi singur în sus, de șireturi.

De ce nu te tragi tu singur în sus, de suspensor?

Pentru mine, nu are nicio importanță. Eu sunt în toate mințile.

Dacă e o modalitate de a rămâne sănătos mintal pe front,

ei au găsit-o.

Își ambalează pacienții pansați în ambulanțe

precum franzelele într-un camion de pâine,

și cu toate astea, nu uită că acolo sunt oameni.

Ajutor!

Sanitar! Să vină un sanitar!

Haideți, băieți!

Nu!

Scoateți-i de acolo! Cu grijă! Atenție la fracturi.

A luat virajul prea strâns și s-a răsturnat.

Vor fi bine?

Mergi cu ei în față. Noi lucrăm aici, în spate.

Bob. Dennis. Veniți în față.

Du-i pe ăștia în pre op.

Am aici unul în șoc. Începeți o glucoză intravenos.

Puștiul ăsta mai avea o mână întreagă, acum e ruptă.

Ai grijă să nu fie trase copcile.

Dă drumul la aparatul Roentgen.

Cine a făcut asta? O'Donnell?

O'Donnell a condus?

- Da, dle. - Neîndemânaticul.

Nu câștiga nimic dacă-i ducea mai repede.

Trebuia să-i ducă acolo întregi!

Spune-i lui O'Donnell că vreau să-i vorbesc la mine în birou.

De data asta, să-i tremure fundul!

Ai înțeles?

E mort, dle.

- Soră, am nevoie de tine în pre op. - Hathaway, apucă de capătul celălalt.

- Pot s-o iau eu. - Nu, vreau s-o facă el.

- Pot să te ajut, părinte? - Da.

Apucă de capătul celălalt.

Părintele Mulcahy mă fascinează, Sigmund.

Este timid și studios

cu toate că are un croșeu de stânga care ar opri un camion.

Și cu toate că nu are nicio pregătire specială,

pare a fi un terapeut nativ.

- Cum te simți, John? - Nu știu ce m-a lovit.

Eram pe targă și într-o secundă

m-am trezit cu încă trei tipi peste mine.

Și eu mă trezeam dimineața așa când eram copil.

Trebuia să dorm cu frații mei.

Nu mai merg cu ambulanța.

E prea periculos.

Și nici în elicopter nu mă sui.

Bine.

Atunci te vom trimite acasă cu un vapor sigur și lent.

Îți vei revedea familia peste trei-patru luni.

- Patru luni? - Aproximativ.

Când pleacă următoarea ambulanță?

- Într-o oră. - Ce o reține?

Nu ți-am spus să duci sângele integral acolo?

Du sângele ăla

sau ți-l bag pe gât, transilvănean nebun!

Margaret e o femeie interesantă.

În exterior, disciplina și stăpânirea de sine,

iar în interior, șase tipuri de pasiuni care dau pe afară.

Domnule maior, umblă vorba pe aici că sunteți cam deprimat.

E greu să ții un secret pe aici în vitrina magazinului, nu?

Într-un fel, fiecare supraveghează pe cineva.

Sper că nu vreți să faceți vreo prostie?

Nu. Am o durere persistentă în sinusuri

și o senzație de inutilitate.

Un fel de deficiență severă de vitamine. Te-ai simțit vreodată așa?

Nu, niciodată. Nu aș permite asta.

Cum faci asta?

Nu mă las copleșită.

Răniții nu te copleșesc?

Frigul? Mâncarea? Șobolanii?

Dle maior, am trei asistente cu dizenterie.

Am deficit de sulfamidă, halate și mănuși, la aprovizionare.

Azi dimineață m-a sunat logodnicul meu din Tokyo

care și-a serbat ziua de naștere fără mine.

Probabil îi lipsești foarte mult.

Nu. Spunea că s-a distrat foarte bine.

Înțeleg.

Sunt eu supărată? Sunt eu nefericită?

Nu.

Cineva trebuie să fie puternic, dle maior.

În putere stă liniștea interioară.

Jos pălăria în fața ta, Margaret.

O clipă, dle maior.

Ce caută chestia aia acolo?

Scuze? Care chestie?

Lași o femeie să stea aici, să bea un pahar cu tine, cu chestia aia acolo?

Te referi la suspensor?

- Dnă maior, sunteți asistentă. - E dezgustător!

Vrei să-l acoperi?

Ca o frunză alegorică?

Cum te poți făli cu așa ceva de față cu mine?

Dnă maior, nici măcar nu e al meu.

Aparține unuia dintre cei doi cretini diabolici, bețivi,

desfrânați și respingători. Trăiesc ca porcii.

Au o morală de babuini. Vrei, te rog, să o acoperi cu căciula?

Sigur.

Mulțumesc.

Uniforma mea e la datorie. Îmi pare rău că te-ai supărat.

Nu m-am supărat.

Ești puțin agitată.

Ba de loc.

Ar fi inutil. Nu aș permite așa ceva.

- Corect. - Dacă eu pot, poți și tu.

Nu simt nimic.

Unii nu acceptă suferința.

Pur și simplu refuză să o accepte.

E destul de greu aici,

deoarece suferința e un ingredient normal la o unitate MASH.

Ce ai acolo?

Au căzut câțiva peste el și i-au smuls copcile

din peritoneu și peretele abdominal. BJ îl spală acum.

- Trebuie să reintervii? - A repornit hemoragia.

Cred că n-am cusut totul din prima.

E doar un copil.

Opt ani.

Am acasă o nepoată de opt ani.

Ce-a pățit?

Cineva i-a bombardat satul din avion.

Cine a făcut-o?

A aruncat bombele, nu s-a semnat.

Întreb dacă era de-al nostru sau de-al lor?

Ce importanță are?

Multă. E foarte important.

Nu și pentru ea.

M-ai adus aici intenționat, nu?

Da.

Știi, ești un mare ticălos! Știi asta?

Pari un tip cu bun-simț.

Cu prea mult bun-simț pentru a crede

că e ceva curat într-un război.

De acolo de sus, este.

A fost.

Doamne! E doar un copil.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

E dificil să cobori de la 6.000m pe pământ.

- Arată bine, Frank. - E una obișnuită.

Nu vreau să fiu surprins la mai puțin de șase pași de o tranșee,

când strigă cineva „atac aerian”.

O bună planificare.

- Evită rezultatele slabe. - Interesant.

Vreau să plec acasă întreg, frate.

- Pari hotărât. - Să spunem că am primit

niște semnale de la soția mea de acasă.

Are nevoie de un bărbat.

De unul întreg.

- Semnale? - Știi, ponturi.

A început să facă lucruri ciudate.

- Cum ar fi? - Nu mai e cum o știam,

și hai s-o lăsăm așa, bine?

- Bine. - La naiba.

Ești psihiatru.

Presupun că le-ai auzit pe toate, nu?

Da, credeam că le-am auzit pe toate.

S-a dus împreună cu niște prietene

într-o excursie la Indianapolis...

- Fără motiv. - Fără motiv?

Doar să caște gura.

A costat 55 de dolari.

Și s-a băgat în politică...

Lipește plicuri pentru clubul Republican și poate că...

sună din ușă în ușă.

E ca și cum ar suferi o schimbare de personalitate.

Asta cred.

Oamenii cresc, Frank.

Când mă voi întoarce, vreau să găsesc aceeași fată cu care m-am însurat.

- Corect. - Dar ea se schimbă.

Devine sexy și provocatoare...

Am primit azi o poză cu ea,

în pantaloni bufanți

cu spatele la aparatul foto.

Frank, poate că încearcă să afle cine este.

Asta nu înseamnă că te părăsește.

Poți să știi, amice.

Eu cred în sfințenia căsniciei,

indiferent cât de urâtă devine. Înainte de a da divorț, o omor.

Nu-ți sugeram asta.

Nu, sigur că nu.

Trebuia să mă aștept la așa ceva dacă spun problemele personale unui psihiatru.

De fapt, Sigmund,

e o minune că nu o iau mai mulți razna.

Unii chiar reușesc să se maturizeze.

- Haideți! - Radar, de exemplu.

Într-un fel, e la fel de inocent și naiv

ca și orfanii coreeni cu care se joacă.

Cu toate acestea, face ca unitatea, ca acest haos, să funcționeze normal.

Dle, am niște hârtii de semnat, înainte de a merge la culcare.

La timp, Radar.

Tocmai îi spuneam noapte bună dnei Potter.

Spuneți-i și din partea mea, dle.

Numai dacă nu e în capot de noapte.

Mă fac că n-am auzit asta.

Cererile pentru popotă.

Am comandat 500 de șunci.

Nu e cam mult?

Serg. Skinowsky de la 309

mi-a promis că facem schimb cu înghețată și fructe.

Mă gândeam că ar fi o idee bună

- să avem mai multe. - Bravo, Radar.

N-am mai mâncat fructe de mult.

Colonul meu va crede că e un jaf armat.

Asta a fost bună, dle.

- Ultima listă cu pacienții. - Bine.

Ce ai în cutie?

Lucrurile șoferului de pe ambulanță.

Le trimit la administrația cimitirului.

Ai scris ceva pentru părinții lui, ca fiind din partea mea?

Da, dle, este aici.

Niciodată n-am știut ce să spun. Din toate sarcinile mizerabile

pe care trebuie să le îndeplinesc, aceasta e cea mai mizerabilă.

Puteți s-o modificați, dacă vreți.

Nu știu dacă tot ce am scris e potrivit cu situația.

„Dragă dle și dnă O'Donnell...

„Cu profund mâhnire, vă anunț decesul fiului dvs.”

„Puteți fi foarte mândri de Jerry.”

„N-a ucis pe nimeni”

„și a murit încercând să salveze viețile altor cinci camarazi.”

„Se grăbea să-i ducă la evac,”

„prescurtarea de la spital de evacuare,”

„în Seul, când ambulanța s-a răsturnat.”

„A fost un băiat bun, dle și dnă O'Donnell,”

„și știu că v-a iubit mult pe amândoi.”

„Vorbea adesea despre dvs”

„cu dl caporal Walter O'Reilly.”

„Am fost mândri de el, aici la MASH,”

„iar Jerry ne va lipsi foarte, foarte mult.”

Mulțumesc, Radar. Nu modifica nimic.

Mulțumesc, dle.

Singurul cu care nu mă descurc,

în ciuda celor învățate de la tine, Sigmund, este BJ Hunnicutt.

E o enigmă cu pantofi mărimea 47.

În mijlocul celor mai nebunești acțiuni imaginabile,

suficiente pentru a înnebuni un om,

BJ rămâne calm.

Îi invidiez seninătatea,

deși cred că zace un vulcan în el.

Dă-mi mie aia.

Salut.

Tu! Tu ești farsorul?

Așa se pare, nu?

- Vrei să mă ajuți? - Sigur. Ce trebuie să fac?

Strigă cât poți de tare, „Atac aerian!”

Atac aerian! Atac aerian!

Atac aerian! Atac aerian!!

Col. Potter are plăcerea să vă anunțe că azi este prima zi de primăvară.

Pentru marcarea acestui eveniment,

vom dezveli ramura de cireș

pe care am încercat să o creștem într-un fel de seră,

de când ramura ne-a fost adusă de mr. Houlihan

când a fost plecată să se logodească în Tokyo.

Mulțumesc.

Iar acum, în cinstea primei zile de primăvară...

Bine. Asta e tot.

Pleci, Sidney?

Mă tem că da. Urăsc să fiu vindecat și să fug.

Te simți mai bine?

Cred că mă simt puțin mai bine.

Parcă e primăvară la MASH.

Dacă n-o găsești și n-o simți,

trebuie s-o fabrici.

Încerc să-mi cultiv un mugure de primăvară, aici, înăuntru.

Între timp, mă întorc la lucru.

Ne vedem săptămâna viitoare?

Da, voi veni cu 20 de dolari în pantaloni și cu trei ași în mânecă.

Trebuie mai multă imaginație. Să nu fie toți de pică.

Pensă.

În fiecare zi privesc moartea în ochi.

La suprafață

arată ca orice doctor sau asistentă,

dar dedesubt...

Sigmund, dedesubt...

Subtitrarea: Leonard Drăghici