Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

Tată, trezeşte-te, te rog ! Deschide ochii...

Uite, sunt aici... Tată...

Gărzi, pe unde umblă medicul ăsta ?

Sultană, sunteți foarte slăbită. Trebuie să vă odihniți.

Starea prințului e bună.

Dacă i se opreşte din nou respirația ?

Nu se poate. O să fie aici, în fața mea.

Îl iau pe Cihangir de-aici. Lângă mine o să fie mai bine.

Prințul meu... Nu se poate, trebuie să rămână aici.

Prințul nu şi-a revenit în totalitate. Trebuie să rămână sub observație.

Ibrahim !

SULEYMAN MAGNIFICUL Seria 2, episodul 31

Nu te apropia, şi îi cruț viața !

Lăsați săbiile.

Elibereaz-o pe sultană, iar eu o să-ți cruț ție viața !

Pe cine amăgeşti, paşă ?

Eu sunt ca şi mort, dar o să iau cu mine şi o sultană !

Sultană ! Sunteți bine ?

Ibrahim !

- Urcați imediat în trăsură ! - Copiii...

- Ne întoarcem ! - Am înțeles, paşă !

Adunarea, imediat !

- Mărite prinț... - Dle Yasaf !

Îmi vorbea şi s-a prăbuşit brusc ! Mai repede !

Nu respiră !

Cum adică nu respiră ? Fă ceva mai repede !

Tată...

Tată... Să nu cumva să ne laşi, tată !

Tată...

Tată ! Tată, unde eşti ?

Tată !

Ibrahim ! Pargalezule !

Tată...

Fiule...

Măria Ta...

Ce spui, Suleyman ? Eşti pregătit să mă înfrunți ?

Să începem lupta ?

Fiule ! Ce s-a întâmplat ? Ce are ?

Mustafa... Ce s-a întâmplat ?

Ajută-mă, Doamne !

Atâta timp cât ne strălucesc săbiile,

duşmanii nu-şi vor putea lua privirea de la ele, nu ne pot vedea.

Dacă, Doamne fereşte, ruginesc şi nu sunt folosite,

nu numai că o să ne vadă, dar o să privească peste noi.

Suleyman, sunt mândru să văd că ai crescut

şi că ai devenit un padişah viteaz.

Doar că uneori te privesc şi mă cuprinde teama.

Pe măsură ce tu creşti, noi ne pierdem inocența.

Inocența noastră se apropie de final. Ce păcat ! Nu-i aşa ?

Respiră.

Slavă Ție, Doamne !

Sultană-mamă, Măria Sa a revenit la viață, însă este inconştient.

Ce înseamnă asta ? O să se trezească, nu-i aşa ?

Fiul meu o să-şi revină ! Mai are mult de trăit !

Domnul ne-a ascultat şi ni l-a adus înapoi !

E prematur să mă pronunț, sultană. O să aşteptăm.

Ce s-a întâmplat ?

S-a oprit. Mă duc să văd ce este.

Aşteaptă. Ce o să se întâmple cu noi ?

Adică, după cele întâmplate noaptea trecută...

Aybige... Nu.

Nu e corect ceea ce facem.

Iartă-mă.

O să rămână doar atât, Aybige. Nu se poate mai mult.

Nu-mi cere asta, te rog !

Ori o să fiu cu tine, ori mă sinucid !

Nu spune asta ! O să te duci în Crimeea !

Malkocoglu...

Există o cale, Aybige.

De fapt, există o cale ca noi să fim împreună.

Cum aşa ?

Am vorbit cu prințul. A spus că nu se căsătoreşte cu tine.

A spus: "Aybige nu o să se întoarcă din Crimeea !"

Cum o să se întâmple asta ?

Nu ştiu, dar se pare că o să facă tot posibilul

să împiedice această căsătorie.

Ce o să facem ?

Mergem împreună în Crimeea. O să te las în locul tău de baştină.

Când se anulează logodna, o să vin să te cer de la tatăl tău.

Eşti sigur ? Dacă Mustafa nu o s-o poată opri ?

Dacă nu o să-l poată convinge pe Măria Sa ?

Ce o să fie atunci ?

Vin vasele noastre. Sper să nu se fi întâmplat nimic rău.

Nigar, de ce sunt fetele în starea asta ?

Au aflat că Măria Sa nu se simte prea bine.

Toate s-au întristat.

Jupâneasă Daye, tu trebuie să ştii... Ai vreo veste despre Măria Sa ?

Nu. Domnul să-l apere ! După cum decurg lucrurile, e grav.

- De-am putea să facem ceva ! - Putem doar să ne rugăm.

- Ați anunțat-o pe sultana Hurrem ? - Nu.

E la căpătâiul prințului Cihangir. Nu am vrut s-o supăr şi cu asta.

Nu se poate. Trebuie să afle numaidecât.

Jupâneasă Daye, jur că eu nu pot să-i spun.

Cihangir, puiul meu viteaz !

Domnul fie lăudat ! Ni te-a adus înapoi.

Ce drăgălaş este ! Cihangir ! Uite, suntem aici !

Cihangir !

- Vreau să-l văd şi eu ! - Selim, dă-te de-aici !

Ba tu să te dai la o parte ! Vreau să-l văd şi eu ! Mamă !

Gata, copii ! Ajunge ! Lăsați-l în pace pe frățiorul vostru.

Încă nu s-a făcut bine.

- Esma ! - Porunciți, sultană !

Du copiii în apartament.

Cihangir o să rămână aici ?

Să vină dl Yasaf mai întâi. Nu pot să-l iau fără voia lui.

Mehmet, Mihrimah... Duceți-vă frații de-aici.

Cihangir...

Trebuie să fim tari şi să aşteptăm.

Ce o să se aleagă de noi, dacă Măria Sa pățeşte ceva ?

Ferească Dumnezeu !

Starea Măriei Sale contează, nu a noastră.

Să nu ne priveze Cel de Sus de prezența lui...

Amin ! Fiul meu e puternic.

A scăpat de-atâtea ori din ghearele morții şi o va face din nou !

Şi dacă nu scapă, sultană-mamă ? Dacă nu deschide ochii ?

Doamne, cum o să suportăm asta ?

Fii tare, Mahidevran ! Controlează-te.

Mai cu seamă tu trebuie să fii cea puternică.

Fii alături de Mustafa, dă-i forță.

Eu sunt Mahidevran.

"Trandafirul primăverii" lui Suleyman.

Iubita prințului Suleyman.

În acea zi, sultana-mamă mi-a poruncit să mă pregătesc.

Fiul ei se întoarcea de la vânătoare, iar seara trebuia întâmpinat.

Am început să mă rog Domnului să mă ajute.

Le-am cerut ghicitoarelor să-mi zică viitorul.

Mi-au spus că inima îmi va fi străpunsă de o flacără imensă.

Că mi se va îndeplini dorința de a trece pe Drumul de Aur.

Că voi ajunge la poarta raiului, călare pe un cal alb.

Şi că voi intra pe acea poartă.

Mărite prinț...

- Cum te cheamă ? - Mahidevran, mărite prinț...

Încântătoarea fată care m-a năucit !

M-am îndrăgostit de frumusețea şi de privirea ta.

În acea noapte am trecut pe Drumul de Aur şi am ajuns în rai.

Auzisem că poți atinge raiul chiar şi atunci când trăieşti.

Atunci m-am convins.

Eu sunt Mahidevran.

"Trandafirul primăverii" lui Suleyman.

Norocoasa mamă a prințului Mustafa...

Draga mea Mahidevran !

Sultana mea frumoasă precum clarul de lună !

Puiul meu ! Prințul meu...

Mi-ai umplut sufletul de mândrie.

Numele tău e Mustafa. Numele tău e Mustafa.

Mustafa...

Fiule !

Nu vă îngrijorați, mamă. Tata o să se facă bine.

- O să fie mereu alături de noi. - Să dea Domnul, fiule !

Bine ați venit, căpitane Tonguc ! Ați plecat în recunoaştere ?

Nu, am venit pentru altceva. Unde este domnița Aybige ?

Domnița Aybige... E în cabina ei.

Ce se întâmplă ? De ce ați venit ?

Am primit poruncă să vă ducem înapoi la palat pe dv. şi pe domnița Aybige.

Ce înseamnă asta ? Ce fel de poruncă este ?

E porunca Măriei Sale. Veniți cu noi.

Dați-mi drumul ! Ce faceți ?

Nu vă opuneți, sultană.

Dle Bali... Ce se petrece ?

Mamă, spuneți-mi adevărul. Măria Sa o să-şi revină, nu-i aşa ?

Dl Yasaf face tot ce poate.

Când o să se sfârşească ziua de azi ? E mai cumplit decât un coşmar.

Ce s-a mai întâmplat ? Unde e Ibrahim-Paşa ?

Plecam spre conacul de vânătoare, iar tâlharii ne-au tăiat calea.

Dle Salim !

Ce s-a întâmplat ? Vorbeşte ! I-ați luat paşei capul ?

Din păcate, paşa i-a nimicit pe toți, unul câte unul.

A scăpat din capcană.

Neisprăviților ! N-ați fost în stare de nimic !

Sosirea lui aici e doar o chestiune de timp.

Dispăreți de pe-aici pentru o perioadă.

Să nu fiți văzuți de nimeni.

- Ce facem cu dl Nasuh ? - Omorâți-l şi scăpați de el !

- Ridică-te ! Plecăm. - Unde plecăm ?

Ridică-te şi nu vorbi ! Scoală-te ! Mişcă-te !

Se ştie ceva de Măria Sa ? Se vorbeşte că e într-o stare gravă.

Poate că a murit, dar nu ne spun nouă.

Doamne fereşte ! Ce o să ne facem atunci ?

O să ne alunge pe toate din palat.

Nu pe toate. O să rămână doar haremul prințului.

Cadână Efsun, e o zi mare pentru tine !

Nu spuneți asemenea lucruri ! Rugați-vă ca Măria Sa să fie salvat !

Sultană, să treceți cu bine... Domnul să vă dea răbdare !

Mulțumesc.

Slavă Domnului, Cihangir e bine ! Şi-a revenit.

Nu ați aflat ?

Nu ți-am spus să nu te mai văd în fața mea ?

Cu ce curaj îmi vorbeşti ?

Cadână Nisa, despre ce vorbeşte femeia asta ?

Sultană, s-ar părea că Măria Sa se simte rău...

Vorbesc că e în pragul morții...

Hurrem...

Suley... Suleyman... Spuneți-mi că trăieşte !

Nu te teme, Hurrem. Fratele meu trăieşte.

Dați-mi drumul !

- Taci ! - Am spus să-mi dați drumul !

Îngenunchează !

Nici pe lumea asta, nici pe cealaltă, nu rămâne nepedepsit ce ați făcut !

Majestatea Sa Sultanul Suleyman o să vă ceară socoteală !

Recunosc că există un singur Dumnezeu.

Recunosc că Muhammed e singurul trimis al lui Dumnezeu.

În numele Domnului !

Nu ai voie să mori atât de uşor, dle Nasuh.

Mai avem multe lucruri de făcut.

Paşă, ai venit ! Îți mulțumesc, Doamne !

- Unde e trădătorul Salim ? - Sigur a fugit, paşă. Cum să stea ?

În orice scorbură ar intra, îl găsesc şi-l scot de-acolo.

Ibrahim-Paşa a scăpat din mâinile oamenilor noştri.

Sigur va veni după mine. Nu o să mă lase în viață.

Neîndemânaticilor ! Nu ați putut să-i faceți felul !

Vă rog, Majestate... Nu mă lăsați pradă paşei.

Să nu apari pentru un timp. Ascunde-te într-un loc sigur.

O să te chem când se liniştesc apele.

Sultana mea cu parfum de mosc şi ambră,

Sensul vieții mele,

Iubita mea cu chip de lună,

Perechea mea, confidenta mea, esența vieții mele,

cea mai frumoasă dintre toate !

Viața mea, creația mea, destinul meu, licoarea sfântă din paradis,

primăvara mea, bucuria mea, zorii mei de ziuă, floarea mea !

Tu, trandafirul meu !

Fericirea mea, bucuria mea, nestemata mea...

Sfeşnicul meu, soarele meu, lumânarea mea !

Mandarinul meu, rodiul meu, lumina iatacului meu !

Stăpâna mea înțeleaptă, doamna mea, taina, sinceritatea, sfatul meu !

Sultana mea, padişahul şi emirul meu ! Sufletul lumii mele !

Cea cu păr mătăsos, cu sprâncene arcuite şi ochi limpezi !

Dacă mă sting, tu mă duci mai departe, musulmanul meu de nădejde !

Sunt un narator în pragul uşii tale. Mereu voi scrie despre tine.

Am sufletul plin de amărăciune şi ochii scăldați în lacrimi.

Poetul meu ! Starea mea de bine !

Sultanul inimii mele ! Unicul meu sultan !

Nu există noapte în care să nu ardă focul iubirii pe care v-o port !

Nu există dimineață în care cerul să nu se cutremure

la strigătul şi la plânsul meu de dor nestăvilit.

Parte a sufletului meu, lumina ochilor mei,

fericirea mea aici şi dincolo !

Jur că dv. sunteți tot ceea ce mi-am dorit pe această lume !

Simțămintele-mi nu pot fi exprimate nici prin cuvânt, nici prin peniță.

Dacă toate mările ar fi fost cerneală, iar toți copacii, penițe,

ar fi scris neîncetat:

"Doamne, redă-i Măriei Sale această sclavă a dragostei !"

Sultanul sufletului meu ! Vă las în grija bunului Dumnezeu !

Hurrem !

Nu ai dormit de atâtea zile... Eşti obosită.

Mergi în apartamentul tău şi odihneşte-te puțin. Eu sunt aici.

Nu, nu-l pot lăsa pe Măria Sa.

Are nevoie de mine, iar eu, de el.

Dar şi copiii tăi au nevoie de tine. Măcar mergi să-i vezi.

Noaptea asta petrece-o cu ei, ca să fie liniştiți.

Să-mi amintesc, pentru mine, este ca o rugăciune în secret.

Să mă lepăd de păcate, să mă întorc către inocență,

să devin pios...

Moşia jupânesei Saruhan este cea mai frumoasă moşie

din ținutul Mării Egee.

Când aveam 12 ani, am venit aici să muncesc.

Bogata mea stăpână a fost o femeie cu suflet bun.

Ea însăşi s-a ocupat de educația mea.

Când mi-a văzut hărnicia, m-a trimis să studiez cu învățați.

Au fost învățați care mi-au explicat

astrologia, matematica, istoria şi chiar gândirea omenească.

M-au învățat să iubesc natura şi să mă folosesc de ea din plin.

Când mi-au observat talentul la muzică,

mi-au încuviințat să-mi iau o vioară şi să cânt la ea.

Vioara şi cântecele mamei mi-au schimbat viața.

Eu şi țăranii de la moşie ne luaserăm un răgaz, ca să mâncăm.

Aşteptam să se mai domolească arşița...

Mi-am scos vioara din traistă şi am început să cânt.

Mă cufundasem în muzică...

- Te cheamă stăpâna. - S-a întâmplat ceva, argatule Abbas ?

Avem un musafir de seamă. Vino cu mine !

Voi treceți la treabă !

Stăpâna a spus să-ți iei şi vioara.

Acum sunt în acel punct în care mi s-a schimbat destinul

şi privesc către viața mea...

- Cum te cheamă ? - Ibrahim.

De unde te tragi ? De unde ai venit la moşia Saruhan ?

Sunt din Parga. De acolo am venit.

Când s-a sfârşit muzica, soarta mea s-a schimbat.

Stăpâna mea m-a dăruit acestui bei bogat.

Acest bei nu era altul decât prințul Suleyman.

Prințul Suleyman, fiul marelui sultan Selim Han.

Guvernatorul sângeacului Manisa...

În acea zi, m-am alăturat alaiului de vânătoare al prințului.

Pargalezule !

- De ce nu mergi alături de mine ? - Mărite prinț... Cum aş îndrăzni ?

Ce repede ai aflat că sunt prinț ! Se ştiu cei care trebuie să mă urmeze.

Pe tine te-am ales ca să-mi fii tovarăş de drum.

Am vânat împreună, apoi ne-am întors împreună la palatul Manisa.

În acea noapte, am dormit la palat,

apoi, de-a lungul anilor,

i-am stat alături, foarte aproape,

am păşit în intimitatea sa, în taina sa... dar mereu, la limită.

Rogu-vă să mă iertați, sultană-mamă...

Ibrahim-Paşa, şi tu eşti dărâmat de-atâta timp !

Starea fiului meu ne sfâşie pe toți de durere.

Întoarce-te în apartamentul tău, Hurrem.

Tu rămâi, Ibrahim !

Dragul meu Mustafa, fiul meu viteaz !

Ştiu că e greu să vorbim despre asta, dar nu puteam aştepta.

- Trebuie să acționăm cât mai repede. - Ce vreți să spuneți, mamă ?

Se vorbeşte că, foarte curând,

Măria Sa va trece în lumea celor drepți.

Tu eşti prințul moştenitor. O să urci pe tron.

Vei guverna peste Imperiul Otoman

şi peste ținuturile întinse pe trei continente.

Trebuie să te pregăteşti pentru această funcție impunătoare.

Nu pot să cred ce faceți !

Tata se zbate între viață şi moarte, iar dumneata te gândeşti la asta ?

Care este situația, Ibrahim-Paşa ?

Sper că nu au intervenit probleme în treburile imperiului.

Nu vă neliniştiți, sultană. Am luat toate măsurile necesare.

Starea sultanului este un secret bine păzit.

Aveți mare grijă, paşă !

Dacă se află, oamenii vor începe să vorbească.

Să ne rugăm ca Măria Sa să-şi revină cât mai repede.

Şi dacă se întâmplă contrariul ?

Eşti pregătit pentru asta ?

Atunci, prințul Mustafa va urca pe tron,

aşa cum cere tradiția.

Crezi că pe mine nu mă doare ? Sufăr groaznic !

Dar nu mă pot pune în calea destinului ! Nimeni nu o poate face !

Asta este măsura dreptății !

Ce dreptate e asta ?

Tata nu a murit ! Trăieşte ! Îi bate inima.

Dar dumneata l-ai ucis deja de mult timp.

Ce fel de dragoste e asta ?

Spuneați că sunteți îndrăgostită de el.

Toate lacrimile vărsate în atâția ani au fost o minciună ?

Cum poți să spui asta ? Nu ştii prin câte am trecut ?

Tatăl tău mi-a luat viața din cauza unei greşeli

pe care am făcut-o din prea multă dragoste pentru el !

M-a ucis cu zile ! Vipera Hurrem m-a făcut sclava ei !

Am tăcut ani la rând, am aşteptat resemnată !

Am spus că pedeapsa mea se va sfârşi, dar nu a fost aşa.

Mi l-am scos din inimă pe tatăl tău !

Mi-am smuls iubirea din suflet şi am aruncat-o în mare !

Pentru mine, el nu mai există. Doar tu eşti în inima mea.

În afară de succesiunea ta la tron şi de viitorul tău,

nu mă interesează nimic !

Sunteți orbită de răzbunare.

Negreşit, cei care ne-au rănit vor suferi înmiit !

Mamă...

Mustafa, lor nu le-a fost milă de noi. Nici nouă nu ne va fi.

Să nu cumva să eziți !

Să nu te înduri de Hurrem şi de copiii ei !

Ei sunt frații mei. Dacă trebuie, îmi dau şi viața pentru ei.

Sultana Mahidevran nu ar mai ține-o în palat.

Ar trimite-o imediat în surghiun la vechiul palat.

O să fie aruncată în stradă cu cinci copii ?

Dinastia va continua prin prințul Mustafa.

Din cauza asta, nu vor lăsa copiii în viață.

Bieții de ei ! Sunt încă foarte mici !

Cadână Efsun, viața îți surâde.

Când prințul va deveni padişah, ți se vor deschide şi ție drumurile.

O să fii sultană.

Dacă-i mai oferi şi un copil, nu trebuie să te mai temi de nimic.

Nu o să uiți de noi, nu-i aşa ? O să ne aperi.

Credeți că prințul va fi al ei ? Se pare că uitați de domnița Aybige.

Aşa este. Vara asta urmează să se căsătorească.

Spuneți asta, dar se ştie cât de atras este prințul de cadâna Efsun.

Dacă nu era interzis, cred că ar fi fost deja însărcinată.

Fetelor, nu mai spuneți asta ! Eu sunt mulțumită de cum sunt.

Prințul să-mi fie alături, iar mie mi-e de ajuns.

De ce ? Nu ai vrea să devii sultană ?

Cine nu şi-ar dori ? Bineînțeles că şi eu mi-aş fi dorit.

Aş fi fost o sultană nepărtinitoare. S-ar fi sfârşit certurile.

M-aş fi ocupat ca toată lumea să trăiască în linişte şi pace,

respectând regulile.

Altceva ?

Altceva... M-aş fi mutat într-un apartament mare.

Un apartament mare, numai al meu. Aş fi avut şi o Sală a Cadânelor.

Mi-aş fi făcut veşminte noi, din țesături noi.

Mi-aş fi comandat bijuterii, coliere, cercei, o coroană mare...

- Precum coroana sultanei Hurrem ? - Mai mare !

Cadână Efsun...

Ai grijă ce vorbeşti !

Nu numai că nu ai voie să spui asemenea lucruri,

dar îți interzic să visezi !

Măria Sa se va însănătoşi foarte repede.

Din acest moment, nimeni nu mai are voie să-şi imagineze nimic !

- Gulşah, pregăteşte-te ! - Ce s-a întâmplat, sultană ?

Prințul este foarte onest şi-şi iubeşte frații foarte mult.

S-ar putea să fie nevoie să acționăm,

în cazul în care Măria Sa îşi dă sufletul.

E foarte important ca fiul meu să fie singurul moştenitor.

Sultană... Ce-o să spună sultana-mamă ?

Nici Hurrem, nici sultana-mamă nu mai au nicio putere. Nu înțelegi ?

De-acum începe sultanatul meu.

Voi deveni sultană-mamă şi voi conduce haremul.

Esma, cum se simte Cihangir ?

Să nu-i fie de deochi, sultană ! Doarme profund.

Slavă Domnului ! În sfârşit, o veste bună !

Sultană...

M-am bucurat, dar a venit vestitorul dezastrelor.

Sultană, numai să mă gândesc la asta, şi mi se face rău.

Ştiți însă care este practica... Viața prinților este în pericol.

Dacă doriți, mă pot ocupa de tot.

Să-i ducem undeva departe, fără să-i vadă nimeni.

Nu, agă Gul ! Nu vreau să plece de sub ochii mei !

Nu se poate atinge nimeni de copiii mei !

Vor fi alături de Măria Sa atunci când îşi va reveni.

- Sultană... - Am spus nu !

- Sultană-mamă... - Hatice, vino şi stai lângă mine.

M-ați chemat. Sau Măria Sa...

Nu, însă în direcția asta merg lucrurile.

Mahidevran nu este aşa cum pare. E plină de ură şi de furie.

Încă de-acum s-a autoproclamat sultană-mamă.

Să-i fie ruşine !

Nu vă neliniştiți, mamă. Ştiu eu s-o pun la punct.

Draga mea, nu ştim ce ne poate aştepta mâine-dimineață.

Nu foloseşte la nimic să ne mâniem.

Acum, ascultă-mă cu atenție. Am nevoie de ajutorul tău.

- Mamă ! - Da, draga mea.

Când se trezeşte tata ? Când o să se termine coşmarul ăsta ?

Nu ştiu, scumpa mea... Nu ştiu.

Gata, să nu plângi. Nu ai voie să plângi.

Sunt alături de voi. Mama e lângă voi.

Haide, dormi...

Esma, mai întâi întreabă cine este.

Cine e ?

- E eunucul Sumbul. - Bine, să intre.

Sultană, vă deranjez, dar...

Ce deranj, Sumbul, când eu ard în flăcările iadului ?

Nu contează. Ce s-a întâmplat ? De ce ai venit ?

Gărzi !

Voi de ce ați intrat ?

- Sumbul... - Sultană, am venit să luăm copiii.

Ce se întâmplă, mamă ?

Nu ! Nu dau copiii ! Dispăreți !

Dacă vă atingeți de ei, vă omor cu mâna mea !

Doamne... Sultană, ați înțeles greşit. Nu e nimic rău.

Sultana-mamă a crezut de cuviință

că e bine ca aceştia să stea un timp la palatul sultanei Hatice.

Nu cred ! De unde ştiu că nu e o minciună ?

Plecați şi nu păcătuiți alături de ei !

Plecați, Sumbul ! V-am spus să dispăreți !

Gărzi, înapoi...

- Paşă... - Sultană...

V-am făcut să aşteptați.

Nu contează. Vreau să ştiu ce vreți să-mi spuneți.

Îți sunt recunoscătoare.

Mereu ne-ai apărat pe mine şi pe prinț.

Oricât I-aş mulțumi Domnului n-ar fi de ajuns.

Sultană, asta e datoria mea. De unde v-a venit să-mi mulțumiți ?

Lui Mustafa i s-a deschis drumul către tron.

Vreau să-i fii alături şi pe viitor, aşa cum i-ai fost până acum.

Sultană, e mult prea devreme ca să vorbim despre asta.

Nu vreau să mai pomeniți despre asta.

Ce s-a întâmplat ? Visai la altceva ?

Ce să visez ? Nu-mi doresc decât ca Măria Sa să se însănătoşească !

Ibrahim, să-şi revină nu ne foloseşte la nimic !

Vrei să continue sultanatul lui Hurrem ?

- Sultană ! - Gândeşte-te, Ibrahim.

Dacă Mustafa va urca la tron,

nu se va schimba numai viața mea, ci şi a ta.

Mustafa e încă tânăr.

Depinde de experiența şi de puterea ta.

Plecați ! Altfel, vă pun palatul ăsta în cap !

Sultană...

- Hurrem... - Sultană, vor să-mi ia copiii.

Nu te speria, Hurrem. Eu i-am poruncit lui Sumbul.

- O să-ți duc copiii la palatul meu. - De ce ?

- Agă Sumbul, aşteptați afară ! - La porunca dv., sultană.

Retrageți-vă !

Trebuie să fim precauți. Se simte miros de sânge.

Eu însămi o să-ți apăr copiii până se însănătoşeşte Măria Sa.

- Nu se poate, îi apăr eu. - Nu ai încredere în mine ?

Sigur că am, dar nu pot spune acelaşi lucru şi despre iubitul dv. soț.

Ştiu că este în serviciul lui Mahidevran şi al lui Mustafa.

Toți suntem cu nervii la pământ,

aşa că o să consider că nu am auzit ce-ai spus !

Hurrem, dă-mi voie să vă fiu de ajutor.

În caz contrar, se poate sfârşi dramatic.

Bine.

- Bine. Vino şi tu cu noi ! - Nu, nu se poate.

Nu-l pot lăsa pe Măria Sa la mila asupritorilor !

- O să-l omoare. - Nimeni n-ar îndrăzni asta !

De asta îmi luați copiii ?

Nici dv. nu mi-ați spus asta, nici eu nu am auzit aşa ceva.

Sunt ferm convins că Măria Sa îşi va reveni.

În afară de a mă ruga şi de a aştepta acea zi, nu fac nimic altceva !

Adică nu o să fii alături de Mustafa. Nu-i aşa ?

Dacă situația o va impune, se va stabili o nouă rânduială.

Bineînțeles că voi face parte din aceasta,

însă nu e momentul să vorbim acum despre asta.

Paşă... Mamă... M-ați chemat. Dacă o să-mi repetați aceleaşi...

Nu, fiule. Te-am chemat pentru altceva.

Niciunul dintre voi nu ştie.

Înainte ca Măriei Sale să i se întâmple asta,

a poruncit ca domnița Aybige şi dl Bali să fie aduşi înapoi.

Cum adică ? Motivul ?

Se pare că trăiau o poveste de iubire în secret. Au trădat.

Acum îmi spuneți asta, mamă ?

După evenimentele cu Măria Sa, nu am vrut să te mai supăr şi cu asta.

De unde ştiți că e adevărat ? Cine v-a spus asta ?

- Efsun. - Efsun ?

Hurrem e implicată în asta.

Nu-şi dorea să te căsătoreşti cu fiica hanului Crimeei.

Efsun a auzit-o când vorbea...

Nu, e o greşeală la mijloc. Nu ar face asta. Nu ar putea.

Calmează-te, Mustafa.

Mai întâi să vină şi să aflăm exact ce s-a întâmplat.

Până atunci, nu va şti nimeni de acest lucru.

Sultana Hurrem fuge.

Îşi asumă până şi riscul de a se despărți de copii.

Până nu-i văd ştreangul de gât, nu o să am linişte.

- Agă Şeker ! - Spuneți, sultană.

Să dai o mână de ajutor şi la palatul meu.

Tu o să răspunzi de hrana sultanei şi a prinților.

La porunca dv.

Odaliscă Nigar, cea mai mare răspundere o ai tu.

Eliberează-te de toate treburile. Ție îți încredințez copiii.

- O să te ajute şi aga Gul. - Cum doriți, sultană.

Paşă...

Signor Gritti, ce vânt vă aduce pe-aici ?

Dacă aveți timp, aş vrea să vă vorbesc.

Poftim, vino !

Nu am nicio informație exactă despre Măria Sa,

însă e sigur că boala este destul de gravă.

Nu a mai fost niciodată aşa.

Am vrut de câteva ori să-l văd, însă paşa nu mi-a permis.

Dacă urcă Mustafa la tron, Ibrahim va deveni şi mai puternic.

Dinastia va fi condusă din umbră,

iar asta va fi un dezastru pentru Imperiul Otoman.

Paşă, zvonurile sunt dintre cele mai absurde.

Sunt persoane care cred că sultanul Suleyman a murit.

În Conacul Solilor este agitație. Toți trimit veşti în ținuturile lor.

E foarte important să fie spus adevărul.

Sunt nişte presupuneri nefondate.

Gritti, dacă ajunge vreo informație la urechea duşmanilor noştri,

pe tine te consider răspunzător.

Măria Sa este foarte sănătos ! În curând, îşi va face apariția.

Asta să ştie toți !

Bineînțeles că asta le spun tuturor,

însă nu putem convinge pe nimeni fără dovezi concrete.

Nu ar fi corect.

Pe tine trebuie să te întrebăm ce e corect şi ce nu ?

Măria Sa va apărea atunci când va dori !

Ştiu ce aştepți. Nu spera degeaba.

Ce-ai spus ?

V-ați năpustit la căpătâiul Măriei Sale ca nişte corbi flămânzi !

Vă rugați să moară. Să vă fie ruşine !

O să se necăjească foarte tare când o să afle cum sunteți.

O să spună: "Ce mult mă mai iubeau !"

Singura mea consolare e că o să vă vadă adevărata față.

Nu te minți degeaba, Hurrem !

Vorbeşti aşa deoarece ți-e teamă pentru viața ta, nu fiindcă îl iubeşti.

- Eu nu mă tem de nimeni. - De asta ai trimis copiii ?

Dacă te atingi de ei, îți scot ochii !

În locul tău, aş fi atentă la ce spun. Destinul tău este în mâinile mele.

Destinul meu este Suleyman.

Cu el m-am născut, cu el o să mor !

Nu, nu ai voie să mori.

Cel puțin, nu înainte de cumplitul sfârşit al copiilor tăi.

- Mărite prinț... - E adevărat, Efsun ?

I-ai spus mamei că Aybige a fugit cu dl Bali.

- Prințe, eu... - Am întrebat dacă este adevărat !

Am spus doar ce-am văzut şi ce-am auzit.

Să-ți fie ruşine ! Şi tu ai intrat în jocul ăsta murdar ?

- Nu, niciodată ! - Efsun, nu mă minți !

Sunt două persoane care nu-şi doresc această căsătorie:

sultana Hurrem şi tu !

- De unde ştiu că nu e o calomnie ? - Prințe, de ce anume mă acuzați ?

Efsun, spune-mi adevărul.

Mariajul ăsta oricum nu va avea loc. Nu omorî degeaba oameni nevinovați.

Să nu ajung să nasc copilul din pântece dacă nu spun adevărul !

Nu am calomniat pe nimeni şi nici nu o voi face !

- Nu e domnița Aybige ? - Ea este ! Oare a aflat de Măria Sa ?

O să vedem acum.

Domniță Aybige, sper că nu s-a întâmplat nimic rău.

De ce v-ați întors ?

Sper ca şeful slugilor să se simtă bine.

Dați-mi drumul ! Pot merge şi singur !

Vreau să vorbesc cu Măria Sa !

- Sultană... - Vasăzică ai venit.

Sultană, eu...

Ieşi ! Lasă-mă singură cu scumpa mea noră.

Ce se petrece, sultană ? De ce am fost adusă aici ?

Mai ai şi neruşinarea să întrebi !

Ce credeți că faceți ? Nu aveți acest drept !

Nu am dreptul, nu-i aşa ?

Exact ! Nu aveți în fața dv. o slujnică !

Ştiu ce e între tine şi dl Bali ! Mi-ai trădat fiul !

Nu am trădat niciodată ! E o minciună ! Cum puteți crede asta ?

Sultană !

- Ce e, agă Gul ? - Am o veste foarte importantă.

Au adus-o la palat pe domnița Aybige.

Am cercetat, şi se pare că dl Bali a fost întemnițat.

Uitasem complet de ei.

Nu contează. Protejați-i.

Încercați să-i salvați pe amândoi.

Voi face tot ce pot, sultană. Mai aveți altă poruncă ?

Da.

- Găseşte-mi o otravă. - Otravă ?

Ce s-a întâmplat, sultană ? E pentru prințul Mustafa ?

Asta nu contează. Rezolvă cât mai repede.

La porunca dv.

Să-ți fie ruşine !

Te-am ținut pe palme, şi asta îmi este răsplata ?

N-am făcut nimic. Sunt nişte minciuni. Nu l-am trădat niciodată pe prinț !

E adevărat ce am auzit ?

E o minciună, sultană-mamă. Cine ar îndrăzni aşa ceva ?

Mă tem şi să mă gândesc la asta, darămite să încerc !

- Nu iese fum fără foc. - Taci !

Aybige, ieşi de-aici şi mergi direct în apartamentul meu.

- Eu de ce nu ştiu de asta ? - Măria Sa a dorit să nu se afle.

Aybige face parte din familia mea. Cum poți să aduci asemenea acuze ?

În plus, e de datoria ta să ceri socoteală pentru asta ?

E logodită cu fiul meu. Bineînțeles că cer socoteală.

Cândva, m-ai întrebat ce diferență este între tine şi Hurrem.

O să ți-o spun pe cea mai evidentă dintre ele.

Ea acționează judecând singură, tu însă, luându-te după alții.

- Dle Malkocoglu Bali... - Mărite paşă...

- Aici aveam să te văd ? - Paşă, să vă explic...

Ce să-mi explici ? Cum ai trădat ?

Nu i-am trădat nici pe Măria Sa, nici pe măritul prinț !

Nici nu o voi face vreodată. E imposibil.

Atunci, de ce ai fost întors din drum ?

De ce ai fost adus aici cu forța ?

Nici eu nu ştiu, mărite paşă. E limpede că cineva a calomniat.

Şi eu îmi doresc să se fi întâmplat aşa.

Eşti un om foarte important.

Atâta timp cât eşti şef al slugilor,

eşti nevoit să-ți îndeplineşti atribuțiile.

Un lucru îti este încredințat cu prețul vieții tale.

Ai înțeles ?

Porunca Măriei Sale este onoarea ta !

Paşă, lasă-mă să vorbesc cu Măria Sa.

O să-i explic totul, şi o să-mi dea dreptate.

Ce păcat că Măria Sa nu te poate primi !

- De ce ? Ce s-a întâmplat ? - Întâi de toate, gândeşte-te la tine.

Până nu scăpăm de această suspiciune în privința ta, nu ieşi de-aici.

O să aştepți puțin.

Faceți loc ! Măria Sa Prințul Mustafa !

- Mărite prinț... - Domniță Aybige...

Prințe, vă rog să mă ascultați.

Dumnezeu mi-e martor că eu am vrut cel mai mult să rup această logodnă.

Desigur, nu în felul ăsta.

Prințe, eu nu v-am trădat. Oricine a spus asta m-a calomniat.

Mereu v-am fost credincioasă.

Ne acuză pe amândoi pe nedrept. Suntem nevinovați.

Aybige, îmi doresc din tot sufletul să te pot crede,

dar ceva îmi spune că nu sunteți deloc nevinovați.

- Dragul meu Mustafa... - Sultană-mamă...

- Tu ştiai ? - Nu, astăzi mi-a spus mama.

Viteazul meu ! Eu nu cred absolut deloc.

Niciun membru al familiei mele nu ar îndrăzni să trădeze.

Vei vedea că se va dovedi nevinovăția amândurora.

Să dea Domnul !

Mamă !

Puii mei !

- Ne-a fost tare dor de tine, mamă ! - Şi mie.

- Când ne întoarcem la palat ? - Nu vă grăbiți.

Întâi să se însănătoşească tatăl vostru.

Gândeşte-te, Ibrahim.

Dacă Mustafa va urca pe tron,

nu se va schimba numai viața mea, ci şi a ta.

Mustafa e încă tânăr. Depinde de experiența şi de puterea ta.

Paşă...

Şi tu te bucuri, la fel ca Mahidevran ?

Te întrebi dacă tu vei cârmui acest imens imperiu

când va muri Măria Sa ?

Nu mă comparați cu alte persoane.

Eu nu sunt doar o simplă slugă a Măriei Sale.

Îi sunt cel mai apropiat prieten şi camarad.

Numai eu şi Cel de Sus ştim cât de mult sufăr.

Atunci, nu uita promisiunea făcută. Măria Sa m-a lăsat în grija ta.

Stați fără grijă.

Nu voi trăda niciodată ce mi-a fost lăsat în grijă de către Măria Sa.

- Însă... - Ce este, Ibrahim ?

Dacă Măria Sa...

E imposibil să rămâneți în palat.

Vă voi asigura mutarea într-un alt loc, mai sigur.

Nu vă las să fiți datoare nimănui.

Fii binecuvântat !

Lasă-mă pe mine, Ibrahim.

De fapt, poți tu oare să-mi aperi copiii ? Asta să-mi spui.

- Sultană, am adus ce mi-ați cerut. - Bine, mulțumesc.

Când o turnați în mâncarea prințului Mustafa ?

- Asta e pentru noi, agă Gul. - La care "noi" vă referiți ?

Dacă se întâmplă ce îşi doresc aceşti nemiloşi,

iar Măria Sa trece dincolo,

vreau ca moartea să fie în mâinile noastre,

şi nu pe tăişurile lor pline de sânge.

Nu spuneți asemenea lucruri, sultană. Jur că mă trec fiori.

Măria Ta...

Locul unde mă aflu eu este centrul nostru.

Centrul lumii îl constituie ținuturile cărora le aparține acest măr.

Încă de pe vremea strămoşului meu, sultanul Mehmed Han,

Imperiul Otoman şi-a propus să se extindă spre vest

şi să cucerească Roma, inima păgânilor, şi Bazilica Sf. Petru.

Aşa este încă de la victoria din Otranto.

Pe umerii noştri, Islamul va înainta până în inima Vestului.

Dorința imperiului de cucerire a noi ținuturi

reprezintă credința de a deține puterea.

Domnul să ne vegheze acest drum sfânt şi să nu ne părăsească !

Măria Ta...

Când voi muri, chemați oameni de tot felul,

din toate colțurile imperiului.

În fața cortegiului să meargă bravii mei soldați înarmați.

În dreapta mea să fie marii învățați, cu cărți în mână.

În stânga mea să meargă cei bogați, cu bogățiile după ei.

În urma mea să vină cei sărmani, cu lacrimile şi cu rugile lor.

În mâna dreaptă puneți-mi o sferă din aur,

iar mâna stângă lăsați-mi-o liberă.

Toate, până la mormânt.

Cum ți se pare ?

Despre cine e vorba, prințule ? Ce semnifică ?

Este testamentul lui Alexandru cel Mare.

Şi-a dorit soldații în față.

Deşi au avut atâtea arme şi atâta putere,

nu au putut împiedica moartea.

În partea dreaptă sunt învățații.

Deşi dețin atâtea cunoştințe, nu au putut face nimic.

În partea stângă i-a luat pe cei bogați.

Deşi au bogățiile lumii, nu au putut cumpăra viața.

În spate însă a vrut să meargă supuşii, cei sărmani.

Deşi au vărsat râuri de lacrimi şi s-au rugat îndelung,

tot nu au înduplecat moartea.

Sfera din aur din mâna dreaptă

arată că a obținut totul pe această lume.

Mâna stângă, care e lăsată liberă,

arată că te naşti fără nimic şi pleci la fel.

Ce înmormântare grandioasă, prințule !

O să-mi vină şi mie rândul, pargalezule.

- Cum crezi că o să fiu înmormântat ? - Mai ceva decât Alexandru cel Mare.

Ai credință în Dumnezeu, aminteşte-ți cum ai luat ființă.

Nu uita că într-un final o să treci în neființă.

Atunci o să ți se deschidă porțile raiului.

Măria Ta...

Măria Ta...

Măria Ta...

Măria Ta...

Pargalezule...

Eu sunt, Măria Ta. Sunt alături de dv.

Slavă Domnului !

- Sumbul ! - Mărite paşă...

Anunță-l imediat pe dl Yasaf. Şi-a revenit Măria Sa.

Într-adevăr s-a trezit ! Slăvit să fii, Doamne !

- Mai repede ! - Am plecat.

Slavă Domnului !

Slavă Ție, Doamne ! Mi-au fost ascultate rugile...

Veste bună ! Veste bună ! Ascultați, oameni buni !

Măria Sa trăieşte ! A deschis ochii ! Doamne !

Slavă Ție, Doamne !

Să nu spuneți că n-ați auzit !

Agă Şeker, începe şi frământă rahat !

Slavă Ție, Doamne !

Fii slăvit, Doamne !

Mă duc să pregătesc rahat, ca să dăm de pomană !

- Eu mă duc să-l văd pe tata. - Nu se poate, fiule. Stai jos.

De ce nu se poate, mamă ? Şi noi vrem să-l vedem.

- O să rămânem aici pentru totdeauna ? - Eu nu rămân deloc.

Mă duc acasă. M-am plictisit foarte tare aici.

Mehmet, du-ți frații dincolo, te rog.

Dar au dreptate, mamă. De ce am venit aici ?

Numai din cauza lui Mahidevran. Ea ne-a alungat, nu-i aşa ?

Sultană, am veşti bune.

Măria Sa şi-a revenit. A deschis ochii.

Viteazul meu !

Am văzut că ai învins din nou o lume întreagă,

aşa că pot muri în pace.

Fără moarte, mamă. Nu mai pomeniți de astfel de lucruri !

Măria Ta, ne-am rugat foarte mult pentru dv.

Domnul să nu ne priveze nicicând de prezența Măriei Tale !

Amin !

În sfârşit, s-au dus acele zile pline de tristețe !

Tată !

Dragul meu Mustafa...

Unde sunt Hurrem şi frații tăi ?

SFÂRŞITUL EPISODULUI 31, SERIA 2