Original subtitles

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

Folosesc reflectorul...

...de la cameră, ca să văd ce mişună.

E un păianjen uriaş.

În unele dintre cele mai dure locuri,

triburile au supravieţuit în condiţii dure, vreme de milenii.

Sunt Hazen Audel, instructor de supravieţuire şi ghid în sălbăticie,

Vreau să învăţ de la maeştri şi călătoresc în colţuri îndepărtate

ca să înfrunt cele mai grele încercări ale triburilor.

Trebuie să fiu supravieţuitor în trib.

Săgeţile trebuie să atingă ţinta. Absolut uluitor !

SUPRAVIEŢUITOR ÎN TRIB: STĂPÂNII JUNGLEI

Acum mă voi antrena cu waorani, vânători legendari din junglă,

care vânează maimuţe în desişul pădurii cu săgeţi mortale.

Trăiesc în Ecuador, într-o zonă de junglă ce acoperă o treime din ţară

şi include izvoarele măreţului fluviu Amazon.

Am călătorit două zile cu barca până în teritoriul lor

ca să învăţ metodele unice ale acestui trib izolat.

Aici o să dorm.

În zece zile, voi învăţa tehnicile pe care ei le desăvârşesc într-o viaţă

înainte să mă alătur unei echipe de elită la o vânătoare în junglă.

Prima mea lecţie este supravieţuirea în junglă.

Sătenii au venit ca să-mi arate paşii.

Ca semn de bunăvoinţă, am decis să mă deplasez ca ei: desculţ.

Aşa merg ei la "muncă". Dacă porţi bocanci, se umplu cu apă.

Însă jungla tropicală e plină de pericole.

Trebuie să fii cu ochii în patru şi să ai sânge rece.

La câteva sute de metri de sat, dăm de un exemplu cutremurător.

Acesta este animalul de care waorani se tem cel mai tare.

E un şarpe-lance. Unul mare !

ŞARPELE-LANCE VENIN MORTAL

Aceşti colţi injectează nişte toxine letale.

Muşcăturile duc la hemoragie, paralizie şi chiar moarte.

Acasă, am experienţă cu şerpii,

dar nu trebuie să trăiesc zi de zi în preajma speciilor letale.

Mama vânătorului Penti a fost ucisă de un şarpe-lance ca acesta.

Şi totuşi, în cultura lor, e interzis să ucizi un şarpe.

Deşi mulţi waorani mor ucişi de ei, şerpii au statut aparte. Îl eliberez.

După şerpi veninoşi, al doilea mare pericol

în vasta junglă este să te rătăceşti de grup.

Acum îmi arată ceva tare important. E foarte uşor să te rătăceşti.

În jungla deasă, auzul poate fi mai util decât văzul.

Waorani au un sistem de strigăte ca să nu se piardă.

Dacă ne despărţim, vom folosi această tehnică.

Acesta e apelul SOS al waorani.

Dacă mă rătăcesc la vânătoare, va trebui să mă descurc singur.

E esenţial să ştiu să găsesc surse sigure de apă şi hrană.

Penti îmi arată o liană care conţine apă curată, numai bună de băut.

Vai ! Parcă e apă de la robinet !

E esenţial pentru supravieţuire. Fără apă, rezistăm doar 2-3 zile.

Astfel de cunoştinţe ne pot salva viaţa.

Iar acum, hrană. Penti mă pune să caut într-un buştean

o sursă neaşteptată de proteine.

Înăuntru, descopăr ce căutam.

Doamne ! Ia priviţi ! O larvă uriaşă !

LARVĂ DE GÂNDAC DE PALMIER 8 CM LUNGIME

Poate e o gustare bună pentru ei, dar eu am îndoieli.

Nu, nu...

Mişcă şi are un cap mare... Are şi fălci...

Ia priviţi...

N-aş spune că mă dau în vânt după larvele de insectă...

Şi acum s-o înghit... E moale, dar capul e crocant...

Încă mi-au rămas bucăţi în gură...

În lemnul putrezit se găsesc adesea larve şi insecte,

o sursă de proteine şi minerale, când eşti disperat.

La vânătoare, aceste cunoştinţe mă vor ajuta să rămân în viaţă.

Însă până atunci mai este. Mai am noţiuni de bază de învăţat.

Jungla e un mediu complex şi le oferă totul pentru supravieţuire.

În expediţii, iau puţine cu ei fiindcă găsesc de toate pe drum.

Jungla le este băcănie, farmacie, magazin de bricolaj.

De la acest palmier iau frunze, care pot fi rupte şi împletite.

Nici măcar bucăţica asta nu o pot rupe.

Iar această iarbă e o lamă ascuţită, bună la tăiat.

Folosesc un beţigaş pe post de cuţit.

Uluitor !

Sunt aptitudini utile, dar, pentru marea vânătoare,

va trebui să învăţ să folosesc coronamentul pădurii.

Penti îmi arată un copac sălbatic important, din care vom culege nuci.

Acest copac dă rod de două ori pe an.

Fructele sunt comestibile, dar se culeg greu.

Mai întâi verifică dacă sunt bune.

Sunt foarte tari. N-o să spun că au un gust prea bun.

Ei spun că sunt gata să fie culese.

Aceste nuci sunt o sursă bună de lipide şi proteine.

Însă e o metodă mult mai eficientă de a le culege.

Acestea sunt rădăcini de zeci de metri ale plantelor din coronament.

Waorani le folosesc ca să se caţere în coronament.

Însă, de data asta, nu ei se vor căţăra.

Eu ? Îmi spun că eu ar trebui să mă caţăr pe copac.

Bine.

Dar trebuie să am o mână liberă, ca să ţin o prăjină

care va ajunge la ciorchinele de nuci de acolo.

Labele picioarelor îmi sunt legate, ca să am aderenţă pe trunchi.

Nu e uşor pentru un novice ca mine.

Picioarele îmi sunt ca un cleşte cu care prind trunchiul.

Urc foarte uşor. N-aş spune că nu mi-e teamă.

Căţărat fiind pe copacul subţire, înţeleg ce grea e viaţa aici.

Suntem la 15 ore cu barca de cel mai apropiat spital.

Dacă aluneci, ai dat de necaz.

Mulţi waorani mor în urma accidentelor.

Aşa merge treaba.

E cam înfricoşător.

Sunt la 20 m înălţime. E timpul să mă ţin bine şi să înhaţ premiul.

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

Sus în coronamentul junglei, nu e loc pentru greşeli.

Trebuie să stăpânesc acest teritoriu.

Mă ţin ferm, iar rădăcinile de la glezne mă ţin pe loc.

E timpul să lovim ţinta la înălţime.

Se desprind o grămadă.

Ce abundenţă de hrană într-un singur copac !

E destul deocamdată.

Am cules din fructele junglei

şi am deprins o tehnică de căţărat care mă va ajuta la vânătoare.

Câte fructe într-un singur copac !

Cât eu am urcat în copac, femeile au împletit acest coş

în care vor căra nucile culese.

Începi să observi ceva la waorani.

Trăiesc în prezent: nu conservă mâncarea, nu au frigidere.

Trăiesc din bogăţia junglei.

Încep să înţeleg strategia lor de supravieţuire.

Se bazează pe cunoaşterea acestui mediu aspru,

a pericolelor şi a bogăţiilor sale.

E uluitor. Am intrat în pădure cu mâinile goale.

Acum, la întoarcere, fiecare duce în braţe de mâncare.

A fost o zi bună pentru waorani.

A fost o zi bună şi pentru mine.

Am învăţat tehnici de supravieţuire şi m-am obişnuit cu jungla.

Însă trebuie să mă obişnuiesc şi cu altele.

Mă tot trezesc.

Se trezesc în toiul nopţii şi încep să cânte.

Sau încep să vorbească. Vorbesc întruna, nu ştiu despre ce.

Vorbesc sau cântă până adorm.

Dorm câteva ore, apoi se trezesc iar

şi încep să danseze, să cânte, să vorbească.

Waorani nu au un anumit orar de somn.

Azi încep instrucţia pentru marea vânătoare.

Ţinta principală sunt maimuţele.

Carnea lor e bogată în proteine şi un element important în dietă.

Le vânează în coronament, cu tuburi cu săgeţi.

Această armă clasică poate lansa cu precizie o săgeată otrăvită la 30 m.

În următoarea etapă, alături de războinicul veteran Competi,

îmi voi face propria armă.

Tot ce ne trebuie ca să făurim arma găsim în junglă.

Competi adună materii prime din junglă de când era băiat.

Nu ştie ce vârstă are, probabil peste 75 de ani.

Însă ştie cum să facă aceste arme.

Competi a găsit un palmier, principalul material pentru tub.

Nimeni nu o duce uşor.

În ciuda vârstei, Competi nu se fereşte de muncă.

Priviţi-l ! Are aproape 80 de ani şi taie un copac.

Şi zâmbeşte.

În coliba lui Competi, transformăm lemnul într-o armă letală.

Competi vrea să cioplesc un şanţ pe toată lungimea

acestor două beţe. Ele vor forma "ţeava" armei.

Lemnul ăsta... Nu-mi vine să cred ce dur e !

Parcă e un plastic extrem de dur.

Zece arbori şi plante diferite sunt folosite la această armă.

Când tubul a fost cioplit, jumătăţile sunt legate

şi sunt acoperite cu un strat etanş din ceară de albine.

La final, arma e legată cu scoarţa unei liane.

E o onoare să lucrez cu un meşteşugar precum Competi

şi să învăţ tehnici transmise din generaţie în generaţie, de milenii.

Azi însă nu e ziua potrivită pentru a testa noua mea armă.

Vine ploaia, care aici poate fi bruscă şi torenţială.

3.200 MM PE AN

Ploaia împiedică vânătoarea cu săgeţi, dar oferă alte oportunităţi.

Adunatul mierii de la albine furioase.

Deşi plouă torenţial, e momentul ideal pentru a lua miere

fiindcă albinele nu zboară aşa bine când plouă ca acum.

Sătenii se reunesc ca să profite de o ocazie unică.

Într-un stup ca acela trăiesc mii de albine.

Ele apără mierea şi nu vor renunţa uşor la ea.

Trebuie să aducem stupul la sol cât mai repede.

Deja le simt.

Şi waoranilor le place dulcele, dar, neavând o cofetărie,

riscă mult ca să-şi satisfacă pofta.

Ne vom îndesa vată în urechi. Albinele sunt agresive.

Vor intra în fiecare orificiu.

Se vor băga în păr. Trebuie să ne protejăm urechile.

E periculos să taie un copac atât de mare.

E foarte greu şi va strivi pe oricine.

Daţi-vă la o parte !

Cade chiar acum !

Copacul se opreşte la jumătate şi nu ajungem la stup.

Trebuie să găsim plantele care împiedică arborele să cadă.

Trebuie să ne mişcăm repede. Albinele atacă.

Ne grăbim să dăm jos stupul înainte să fim copleşiţi.

Sunt înţepat din toate părţile de albine !

Doar un copac ? Este doar o liană

care îl împiedică să cadă ?

Un waorani fuge către stup, dar e respins de albine.

El s-a căţărat pe copac. E plin de albine !

Priviţi la toate albinele astea !

Văd o ocazie să-mi arăt valoarea. Asta e şansa mea !

Voi încerca să ajung la stup.

Sunt peste tot !

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

Cu cât mă apropii de stup, albinele atacă mai violent.

Sunt înţepat peste tot, iar durerea e intensă.

Sunt prea multe albine furioase şi sunt obligat să mă retrag.

Mi-au intrat în păr ! Nu pot decât să le strivesc în păr.

În sfârşit, copacul e eliberat şi cade la pământ.

Stupul e înşfăcat şi toţi se luptă să ajungă la miere.

Premiul nu va fi păstrat. Aceşti vânători-culegători trăiesc clipa.

Sunt atât de entuziasmaţi, încât mănâncă mierea pe loc !

E cea mai acră miere pe care am gustat-o !

Parcă e miere cu aromă de lămâie.

Tocmai am... Priviţi ! Albinele sunt peste tot !

A fost o experienţă deosebită alături de membrii tribului.

Am dovedit că sunt dispus să trăiesc clipa şi să împart pericolele cu ei.

Nu am fost eroul zilei, dar am lucrat în echipă

şi primesc şi eu partea mea de recompensă.

A fost o zi istovitoare. Am nevoie de un somn odihnitor,

însă un animal din sat are alte idei.

E foarte devreme şi iată ce a venit să mă viziteze.

Aşa cum acasă, câinele vine la tine dimineaţa,

ca să ceară de mâncare sau ca să te salute...

...aici avem tapiri.

Bună dimineaţa !

Du-te la culcare !

Zilele trec şi încep să înţeleg

cum au supravieţuit waorani în junglă mii de ani

combinând tehnicile unice şi vigoarea lor naturală.

Însă mai am multe de învăţat înainte să îi însoţesc la vânătoare...

...o luptă pe viaţă şi pe moarte în inima junglei

şi cu limitele verticale până la coronament.

Vânătoarea înseamnă supravieţuire, dar e periculoasă pentru un străin.

Penti mă duce în junglă ca să învăţ cum să supravieţuiesc vânătorii.

Îmi arată un mod simplu de orientare,

folosit când vânătorul se abate de la drum.

Acesta e sistemul lor GPS: rup o creangă sau o frunză.

Asta m-ar putea ajuta să găsesc grupul, dacă rămân în urmă.

În haosul vânătorii, poţi da nas în nas cu animale periculoase.

Trebuie să fim atenţi la jaguari, la păianjeni veninoşi

şi, cum am văzut deja, la şerpi veninoşi.

Waorani vânează pe arii mari şi nu se întorc mereu în sat până seara.

A şti să ridici rapid un adăpost îţi poate salva viaţa.

Au găsit un copac drept, care va fi stâlpul de bază.

În pădure găsim toată materia primă. Waorani oferă metoda,

iar eu le dau o mână de ajutor.

Am construit o casă 100% organică în aproximativ cinci minute.

Deja am făcut acoperişul.

Acum aştern frunze, ca să ne ferească de solul murdar,

plin de tot felul de vietăţi.

În câteva minute, am ridicat un adăpost care ne va feri noaptea.

Aici, temperaturile nu ating cote periculoase,

dar ploile torenţiale îi ameninţă pe cei prinşi fără adăpost.

Dacă plouă, deşi e climat tropical, pot muri din cauza hipotermiei.

Aceste adăposturi îi ţin în viaţă.

În sfârşit, un vânător trebuie să ştie să aprindă focul.

Jos e bumbacul foarte uscat.

Acele mici microfibre vor fi primele care se vor aprinde.

În junglă însă, a face focul când totul e ud e o sarcină dificilă.

E foarte obositor. Este un efort considerabil.

Braţele mă ard, dar iese fum !

Fumul e important, căci respinge insectele care ciupesc,

însă numai focul poate să alunge animalele.

E uşor să faci fum, dar să faci foc e cu totul altceva.

Nu mă mai ţin mâinile. Sunt carne vie.

Nu vom reuşi să aprindem focul.

Din cauza ploii, lemnul e umed şi nu se aprinde.

Supravieţuirea e dură, chiar şi cei mai buni întâmpină dificultăţi.

Din fericire, azi a fost doar un test.

Putem să alegem alternativa simplă şi să ne întoarcem în sat.

E ca o înfrângere. Jungla ne-a zădărnicit eforturile.

Aşa cum ia, acest loc şi oferă.

Brusc, vedem un caiman, numai bun ca hrană.

Eu sunt ales să-l prind.

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

Acest crocodilian are fălci puternice şi reacţii rapide.

Voi avea o singură şansă.

Toţi cei din barcă ştiu să prindă un caiman,

dar au preferat să mă urmărească pe mine reuşind sau dând greş.

E încă pui. Îi vor da drumul, să trăiască în continuare.

A fost un test bun.

Încep să înţeleg acest mediu şi sunt pregătit să înfrunt orice obstacol.

Şi membrii tribului par convinşi că sunt gata de vânătoare.

Acum e timpul să stabilim ce rol voi avea.

Înapoi în sat, vedem dacă sunt un bun trăgător la ţintă.

Toată viaţa am tras la ţinte, dar nu subestimez această încercare.

Competi aranjează floarea de banan, ca să tragem la ţintă.

Seamănă cu o ţintă.

E prima dată când folosesc noua mea armă.

Penti scoate un bumbac sălbatic care acţionează ca nişte aripioare,

dar menţine etanşeitatea, ca săgeata să prindă viteză

şi să devină o armă letală.

După ani de antrenament, waorani sunt ţintaşi excelenţi.

La fix ! Pentru Competi şi ceilalţi, e o joacă.

Penti îmi arată tehnica ce îl face unul dintre cei mai eficace ţintaşi.

Apoi mă provoacă să trag şi eu.

Doar manipularea armei de 3 m este dificilă.

Chestia asta e foarte lungă. Îmi folosesc toţi muşchii să o ridic.

Bun.

Am ratat. Mi-a spus că trebuie să ţintesc mai spre stânga.

Reîncarc şi încerc din nou.

Am nimerit !

Chiar lângă a lui ! Nu e în centru, dar am nimerit !

Sunt destul de mândru.

E o armă incredibil de precisă.

Mai e o zi,

dar pregătirile de vânătoare sunt complexe şi încep devreme.

Prima mea sarcină este să prind un peşte.

Însă nu unul oarecare, ci un piranha.

Mulţi se feresc de acest peşte,

dar vânătorilor waorani le oferă o unealtă nepreţuită.

Trebuie să fim atenţi. Are exact ce căutăm:

dinţi foarte ascuţiţi.

Dinţii de piranha sunt una dintre cele mai ascuţite lame.

Sunt folosiţi cu precizie de chirurg la pregătirea săgeţilor.

Foloseşte dinţii de piranha

să facă acea crestătură delicată în săgeată.

Dacă maimuţa încearcă să scoată săgeata otrăvită,

vârful rămâne înăuntru, ca otrava să acţioneze în interior.

Tăietura aceasta e esenţială pentru succesul vânătorii.

Poate e un detaliu subtil, însă e tot ce le trebuie

ca aceasta să fie cea mai eficientă armă din junglă.

Înarmat cu noua lamă, mă întorc în sat cu săgeţile,

ca să pregătim otrava ce le va transforma în muniţie letală.

Mai întâi răzuim scoarţa de pe această liană.

În scoarţă e concentrată otrava.

Din ea vor obţine cea mai letală toxină din plante:

"curare".

O toxină paralizantă eficace,

curare e otrava preferată de vânătorii waorani.

Când intră în sânge, paralizează muşchii.

Paralizează diafragma. E o neurotoxină foarte puternică.

Scoarţa e pusă într-o frunză, ce acţionează ca un filtru natural.

Penti toarnă cu atenţie apă pe deasupra.

Astfel, extrage toxinele din bucăţile de scoarţă.

Ceea ce se scurge este otrava.

Soluţia e apoi încălzită, ca otrava să devină concentrată.

Acum extrag

o substanţă concentrată, uscată, cu aspect respingător, de la suprafaţă.

E un curs avansat în chimie organică ţinut de "savanţi" autodidacţi,

care şi-au perfecţionat metodele prin teste, de sute de generaţii.

Acum poate fi pusă pe săgeţi.

E o substanţă letală.

Săgeţile otrăvite sunt lăsate la uscat.

Mâine e ziua cea mare, ziua vânătorii.

Voi pleca cu waorani în adâncurile junglei tropicale,

în căutarea unei prăzi greu de vânat.

Vom avea nevoie de iscusinţă, răbdare şi un dram de noroc.

Dar semnele din timpul nopţii nu sunt bune.

Plouă cu găleata.

Folosesc reflectorul...

...de la cameră, ca să văd ce mişună.

TARANTULĂ PRĂDĂTOR NOCTURN

E un păianjen uriaş.

Da... E un păianjen mare.

Doamne ! Unde s-a dus ?

Unde... ? Unde s-a dus ?

Doamne ! Nu ştiu dacă mai pot dormi aici.

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

E dimineaţă şi mă alătur vânătorilor pentru ultimele pregătiri.

Apoi plecăm în junglă.

Vom intra adânc în junglă şi nu va fi loc pentru greşeli.

Îmi voi folosi noile aptitudini ca să fiu de folos echipei.

Cu tuburile vom vâna maimuţele din coronament,

iar cu suliţele, animalele de la sol.

Însă nu se ştie peste ce vom da. S-ar putea să stăm câteva zile.

După două ore, găsim prima urmă lăsată de pradă.

Aceste două urme...

E un semn clar că a fost un pecari, "oorai".

Pecarii arată ca porcii sălbatici.

Pot provoca răni grave, dar sunt o sursă bună de hrană.

Din păcate, urmele dispar curând.

Aici îşi folosesc cunoştinţele despre faună.

Acum încearcă să gândească ca animalul.

A luat-o încolo să bea apă ? Sau pe acolo, după hrană ?

Brusc, auzim guiţatul unui pecari şi vânătoarea începe.

Echipa se desparte ca să-l înconjoare.

Unii o iau pe acolo.

E uşor să te rătăceşti acum.

Folosind strigătele învăţate, rămânem în legătură prin desiş.

Am dat de viespi.

Intrăm în mlaştină şi înaintarea devine anevoioasă.

Totul se agaţă de pielea mea.

Privindu-i pe waorani, urmărirea pare foarte simplu de făcut.

Însă eu mă chinui să ţin pasul.

Trebuie să mă opresc şi să ascult.

În apropiere, lucrurile se precipită.

Penti a rănit un pecari şi se ia după dâra de sânge.

Însă eu sunt prea în urmă şi nu mă aude.

Se vede că au fost aici. Apa e agitată şi tulbure.

Acolo însă e limpede.

Urmăresc apa tulbure.

Mlaştina îmi distruge tălpile.

S-a mai dus o unghie.

Planta asta m-a oprit.

Îmi dau seama că m-am pierdut în cea mai mare junglă de pe glob.

Trebuie să fiu foarte atent. Dacă aleg traseul greşit, mă pierd de tot.

Însă waorani m-au învăţat bine şi găsesc o cale de ieşire.

Slavă Domnului !

Văd că cineva a fost pe aici. Văd crengi rupte,

ca aceea de acolo. Trebuie să fie grupul nostru !

M-am liniştit.

Urmărind semnele, găsesc o cale să ies din mlaştină.

Competi e acolo.

Competi e în faţa mea. Şi el a fost separat de grup.

Sincer, mă simt mult mai în siguranţă cu ei.

Ca vânător veteran, Competi are scuză că a rămas în urmă. Eu nu am.

Însă măcar ştiu cum să fiu de folos.

Acest palmier e comestibil.

Fibrele din această plantă pot fi o gustare salvatoare.

N-am luat batoane energizante. E tot ce avem.

Când eşti pierdut aici, e înţelept să stai pe loc şi să fii găsit.

După trei ore de la separare,

grupul îmi răspunde la strigăte.

A fost o zi foarte lungă.

Vânătorii sunt epuizaţi, dar e clar că am ratat o vânătoare reuşită.

Echipa se întoarce cu un pecari mărişor...

...şi cu o poveste interesantă.

Acum îşi povestesc aventurile.

Asta a fost lovitura fatală, direct la jugulară.

A murit rapid.

Sunt frustrat că am ratat momentul,

dar am fost în siguranţă datorită celor învăţate.

Sper ca mâine să particip la vânătoare.

Noaptea se lasă repede la ecuator.

Trebuie să construim rapid un adăpost.

Dacă mai aşteptăm, se întunecă. Atunci ies şerpii.

Din nou, folosesc ce am învăţat.

Fac exact cum m-au învăţat.

Încep să gândesc ca ei.

Însă adevărata încercare este să faci focul.

Data trecută n-am putut face focul. Acum trebuie să reuşim !

Ploaia a udat totul, dar trebuie să facem cumva focul.

Dacă iese fum, suntem feriţi de insecte. Fără fum, va fi cumplit.

De data asta însă, problema noastră are o soluţie perfect vânătorească.

Luăm păr cu grăsime de pe porc şi îl ardem.

Miroase...

Părul de pecari are efect şi curând focul arde.

A fost o zi incredibilă. Suntem epuizaţi.

N-aş vrea să fiu aici decât cu ei. Sunt nişte oameni incredibili !

Azi nu am reuşit să ţin pasul cu aceşti vânători iscusiţi.

Nu se va mai întâmpla.

Va da lovitura fatală !

ACEST PROGRAM CONŢINE SCENE DE NUDITATE

E dimineaţă. Suntem în inima junglei ecuadoriene.

E a doua zi de vânătoare.

Waorani speră să vâneze o maimuţă.

Eu sper să ţin pasul, să-mi joc rolul şi să le câştig respectul.

Waorani îşi folosesc toate simţurile la vânătoare.

Curând, găsim urmele maimuţelor.

Maimuţele mănâncă asta. Recunosc animalul după urmele de dinţi.

Cred că sunt maimuţe-păianjen şi imită strigătul acestora.

Aţi auzit ?

Înaintăm în linişte în căutarea prăzii.

Maimuţa e acolo. Aşteaptă momentul potrivit să tragă.

Penti lansează câteva săgeţi, dar nu are culoar liber de tragere.

S-a ascuns printre crengi.

Această specie e ameninţată, dar waorani au dreptul să le vâneze.

Nu eu, ci unul dintre ei trebuie să doboare animalul.

Însă eu îi pot ajuta în alte feluri.

Acum, treaba mea este să scot maimuţa din desiş.

Un alt vânător urcă, să poată trage mai bune.

Ajunge la nivelul maimuţei.

E la 25 m înălţime, pe o creangă subţire.

Dacă se rupe, s-a zis cu el.

Dar tot nu poate să tragă.

Zgomotele nu au speriat maimuţa,

aşa că waorani recurg la măsuri mai drastice.

Taie copacii de peste tot.

Zgomotul ar trebui să sperie maimuţa.

Mi-au spus să nu mă mişc. De aici, o să văd dacă maimuţa o ia încolo.

Brusc, maimuţa se sperie.

Maimuţa a sărit din copac. Am luat-o la goană.

A început o urmărire în viteză, între om şi maimuţă.

De data asta, sunt pe urmele prăzii.

Localizez maimuţa.

Uite-o. O vezi ?

O să pregătesc săgeţile...

O să fiu cu ochii pe...

Maimuţa e tot în copac, dar e la vedere. Vânătorii pot trage.

A nimerit-o !

Îi vor da lovitura fatală.

A fost nimerită de o săgeată.

Otrava va începe să o ameţească.

Când va încerca să sară în alt copac, va fi confuză

şi s-ar putea să cadă la pământ.

Eram decis să ţin pasul, să nu ratez moartea animalului.

Însă mi se pare mult mai greu de privit decât mi-am imaginat.

Poate nu sunt vânătorul care credeam că sunt.

Trebuie să-mi reamintesc care este scopul acestor fapte.

Oamenii fac aşa ceva de mii de ani.

Trebuie să hrănească familia şi pe sine.

Asta este esenţa vânătorii.

Eu voi duce animalul.

Vor să duc eu animalul înapoi în sat.

Este o onoare, dar şi o povară.

Este un paradox. Unul foarte dur.

Iubesc natura.

Dar îi iubesc şi pe aceşti oameni.

Pentru a înţelege viaţa pe deplin...

...trebuie să înţelegi asta.

E sfârşitul unui drum lung.

Mă întorc de la vânătoare cu captura,

dar şi cu o răsplată mai de preţ: respectul tribului.

Am învăţat aptitudinile cu care waorani au rezistat

în mediul extrem din junglă vreme de mii de ani.

Mai mult însă, am simţit puterea tribului.

Waorani prosperă în junglă datorită nu doar aptitudinilor şi tăriei,

ci şi datorită respectului reciproc şi cooperării.

Pentru mine, aceasta reprezintă esenţa supravieţuirii în trib.

Subtitrarea: Anca Baciu www.sdimedia.com