Original subtitles

Două jos, la marginea liniei Campionatul American,

joc decisiv.

Cauciucul-Toledo avea nevoie de o accelerare.

"Acul-Klinger" a intrat în arenă!

Asta a fost înainte să nu participi la jocul triplu?

Nu mă întrerupe!

Scorul de trei la doi. Îmi ocup locul.

Lansez o minge spre centru-dreapta!

Ştiu. Trebuia să faci un tur complet ca să câştigi.

Nu, isteţule!

Trebuia să trec prin trei dintre baze.

Apoi am ajuns la baza de pornire!

Râzi de tine.

Pe ea aş lua-o în echipa mea oricând.

Îţi cumpăr ceva de băut, Joe?

Adică, îmi cumperi mie de băut?

Ia să vedem, ce avem noi aici?

Pe mine.

Vreau să mă amuz.

Bine, Joe?

Stai aici, păpuşică.

Mulţumesc foarte mult.

Oksun Li, tu eşti?

Cap. Klinger!

Ce cauţi aici?

Cară-te, Klinger! E a mea!

Uşurel, Crosetti. E un copil.

Mie nu mi se pare că e copil.

Las-o în pace, Crosetti.

Nu e ceea ce crezi tu. E spălătoreasa noastră.

Să-mi spele şi mie cămăşile!

Îţi spun s-o laşi, Crosetti!

O să fie amuzant!

N-am mai făcut pe nimeni piftie de trei zile!

Pa, Klinger!

Să-ţi fie învăţătură de minte!

Hai să plecăm de aici! Ticălosul ăsta nu ştie ce norocos sunt.

De ce faci asta? Acum vor fugi de mine!

Oksun Li, ce cauţi aici?

N-am făcut nimic. M-ai oprit!

Sigur că da! N-o să te las să-ţi distrugi viaţa!

Dar trebuie să fac rost de bani!

Nu iei destui bani cu spălatul?

Nu. Sunt prea mulţi care spală rufe.

Nu sunt destule cămăşi.

Nu te las să umbli prin baruri!

Sunt prietenul tău.

Dacă ai nevoie de bani, vino la mine.

Le spun băieţilor să-ţi dea mai multă lenjerie.

Mama!

Spune că am făcut-o de ruşine!

Nu vă faceţi griji, dnă Li.

N-a făcut nimic. Am oprit-o eu.

Ăştia? Aţi înţeles greşit!

Sunt un cadou. Dar.

Oksun Li, vorbeşte cu ea!

Spune-i că eu nu sunt vinovat!

Bate-l pe Crosetti! N-o să simtă nimic.

Şi nu-i spune că te-am trimis eu.

Atenţiune!

Ocupaţi-vă locurile. Sosesc răniţi.

Sunt salvat!

Oksun Li, trebuie să plec!

Mi-a făcut plăcere să te întâlnesc!

Să ne mai vedem!

Era timpul să apari.

Avem răniţi.

Ştiu. Era să fiu şi eu printre ei.

- Ce faci, amice? - Doare al rău, dle!

Ai noroc. Mulţi dintre cei de aici nu simt nimic.

La radiologie!

- Lasă-mă! - Bine.

- Lasă-mă! - Nu te împotrivi.

- Eşti rănit. - Ce s-a întâmplat?

Are o rană abdominală. Va intra în şoc şi nu mă lasă să mă apropii.

Dă-mi voie să încerc eu.

Salut. Pierce mă numesc, dar poţi să-mi spui "doctore".

În ce stare sunt?

Nu pot să-ţi spun până nu mă uit la intestinele tale.

- Cum te cheamă? - Eddie Hastings.

Bine, Eddie. Promit să nu te gâdil.

Mr. Houlihan, vino aici, te rog!

Du-te, Margaret. Mă ocup eu.

Bine, doctore.

Orice ai avea n-o să mă uimească.

- Hastings, mă uimeşti! - E chimirul meu.

Nu trebuia. Îţi făceam nota de plată mai târziu.

Trebuie să-l ţin la mine!

Trebuie să-l scoţi.

Eşti rănit exact sub economiile tale.

Nu-ţi face griji. Eu fur doar capace de roţi.

Consider că ai acceptat.

Doctore, fă-mi o favoare.

Ce? Targă!

Vrei să ai tu grijă ca banii să ajungă la ai mei

dacă nu supravieţuiesc? Le-ar prinde bine.

Du-l în sala de operaţii! Repede!

Stai aşa!

Nu plec nicăieri până nu-mi promiţi.

Calmează-te. Stai liniştit.

- Îmi dai cuvântul tău? - Da, fac ce vrei.

- Bine. - Du-l înăuntru! Repede!

- Klinger! - Eu!

Ai grijă de ăsta.

- Sunt economiile lui de o viaţă. - S-a făcut.

Trebuie să-i salvăm şi viaţa.

- Beej. - Da.

Avem o comandă urgentă! E nevoie de patru mâini. Hai!

Nu-mi place liniştea de acolo.

- Ce se întâmplă? - Are ruptură de splină.

Ficatul parcă ar avea fermoarul deschis.

Uite cum arată.

Nici dacă aveau schema nu-l tăiau mai bine.

Tensiunea scade.

Un flacon de sânge.

Hai, Eddie! Rezistă!

Avem timp să refacem?

Tensiunea a scăzut la 70 cu 40.

Pulsul e rapid şi neregulat.

Nu poţi să pompezi mai repede?

Pune-i un ac mai mare!

Ne-ar trebui un furtun!

- Aţi încercat... - Patru unităţi! Rapid!

Nu mai are puls.

Îi fac masaj cardiac. Haide!

Îl ventilez.

L-am pierdut.

N-am auzit.

S-a terminat, Hawk.

Hawk, gata!

Am făcut tot ce puteam!

Ştiu.

Când o să găsim un leac pentru război?

Haideţi, soldaţi! Să bem o cafea.

Azi am salvat 22 de băieţi.

Eddie Hastings ar fi trebuit să fie cu o majoretă

în Buick-ul tatălui lui.

Ce căuta aici? Ce căutăm toţi aici?

O întrebare la care nu există nici un răspuns clar, Hunnnicutt.

V-aş recomanda ceva tare şi nişte somn.

Mâine o să fie bine.

Va trebui să-l uiţi pe băiat.

Da. Mai sunt destui.

Scuzaţi-mă. Trebuie să vorbim.

Hastings, puştiul cu chimirul...

- Am auzit că n-a supravieţuit. - Nu.

Păcat.

- Avea pentru ce trăi. - Toţi au.

Hastings avea ceva mai mult.

Chimirul lui era găurit de gloanţe.

Am hotărât să pun banii în cutiuţa mea.

- Dar nu intrau. - Ia te uită!

Cred că sunt trei sau patru mii de dolari.

8.873 de verzituri.

E o avere!

Nu mă mai mir că voia să-i trimită părinţilor lui.

Dă-mi să văd!

Soldaţii sunt mult mai bine plătiţi decât credeam.

Sunt dolari americani.

Sunt bancnote cu preşedinţi.

De unde are bani adevăraţi?

În armata în care sunt eu, ne plătesc cu bancnote militare.

Aşa e. Cei care au bani adevăraţi aici

au făcut ceva necurat.

Cred că e ceva putred în Ouijongbu.

Cred că banii au fost obţinuţi pe căi dubioase.

Trebuie să fie altă explicaţie.

Puştiul ăla era curat ca lacrima.

Nu contează. Ar fi bine să-i încuiem într-un loc sigur.

Klinger, să mergem.

Pot să-i mângâi puţin, dle?

- În seif, Klinger! - În seif, dle colonel.

Cum e aşa de sigur? De unde ştim

că nu i-a câştigat la cărţi sau la zaruri?

Hawk, şi noi jucăm poker. Dacă punem la un loc toţi banii

pe care i-am câştigat, tot nu sunt atâţia.

Cred că,

dacă vrem să aflăm ceva despre Hastings,

ar trebui să-i întrebăm pe camarazii lui

care sunt la reanimare.

Cred că eşti epuizat, Charles.

Ai spus ceva logic.

Klinger...

- Trebuie să-ţi vorbesc. - Trebuie să dau un telefon.

Dar mă bucur că te-ai spălat pe faţă.

Ascultă. Mama e supărată pe tine.

Da, ştiu. Undeva, acolo,

e o mătură cu numele meu pe ea.

Nu e de glumă, Klinger.

I-am spus că nu m-ai făcut de ruşine,

dar nu ascultă.

Vrea răzbunare. Eşti în pericol.

Nu-ţi face griji. Vorbesc eu cu ea.

Mă împac bine cu femeile în vârstă.

Madam, e interzis de regulament

să atingeţi, să loviţi sau să găuriţi un soldat!

Stai!

N-am putea să ne întoarcem la mătură?

Ce zici de un aspirator?

Dle colonel, vreţi să lăsaţi totul

şi să veniţi imediat aici?

Ce naiba se întâmplă?

Lasă chestia aia jos! Nu suntem la fân!

Ce naiba se întâmplă aici?

E o greşeală!

Sunt curat ca lacrima!

Încetaţi!

Aşa mai merge.

Klinger, doamna pare supărată.

Dle, e foarte comic.

Şi dna Furcă de ce nu râde?

Ea e dna Li. Crede că am făcut prostii

cu fiica ei.

- Copila aceasta? - Da, dle.

Dă-mi furca aia!

Credeţi-mă, nu e adevărat!

E o neînţelegere îngrozitoare!

Eşti înfierbântat, nu-i aşa?

Nu vă faceţi griji, dnă. O să am eu grijă de tot.

Domnişoară, ia-ţi mama cu furcă cu tot şi du-o acasă.

Da, domnule.

Înţeleg perfect.

Şi eu am o fiică. Şi dacă ar atinge-o,

l-aş face căpiţă cât ai clipi.

Mulţumesc, dle.

Fă pace cu doamna aceea,

până nu face din tine carne tocată păroasă.

Bună. Sunt cel care colectează fiare vechi în cartier.

Aş vrea să vă mulţumesc pentru generoasa dv. contribuţie.

- Hawk? - Da.

Vreau să-ţi prezint pe cineva.

Să nu fugi! Mă întorc imediat.

- Da? - Caporalii Dolan şi Vitello.

Sunt din unitatea lui Eddie Hastings.

Da?

Ne ştim de la instrucţie.

Ce e cu el?

Avem veşti proaste. N-a supravieţuit.

Da? Cine l-a mătrăşit, ai noştri sau ceilalţi?

Poate că nu m-am făcut înţeles. Hastings a murit.

Dacă voiaţi pe cineva care să-l plângă,

n-aţi nimerit bine.

- Aici n-are prieteni. - Ce v-a făcut?

Era un hoţ!

Făcea de toate.

Trişa la cărţi, făcea contrabandă, împrumuta cu camătă.

Cu dobândă de sută la sută.

Da, şi se spune că, dacă nu-i dădeai banii,

avea câţiva amici coreeni care îţi aranjau rotulele.

I-ar fi furat şi pantofii mamei lui dacă putea să scoată un ban.

Sunteţi siguri?

Chipul lui parcă era desenat de Norman Rockwell.

Poate că asta era acoperirea lui.

La început,

Eddie era un tip normal. Era de treabă.

Apoi a început să umble cu jigodiile din unitate.

Şi a învăţat foarte repede.

Apoi a început să fure de la toţi.

Mulţumesc, băieţi. Odihniţi-vă.

Salutare, doctore.

Norman Rockwell a desenat vreun afiş cu infractori căutaţi?

Da, mulţumesc, dle maior.

Departamentul de cercetări penale spune că Hastings nu are cazier,

nu e căutat şi nu există plângeri la adresa lui.

Până acum, e cel mai drăguţ lucru pe care l-am auzit despre el.

Cred că n-au stat de vorbă cu amicii lui de la reanimare.

Dacă Eddie a fost escroc, a fost unul bun.

Toţi banii vor fi predaţi

autorităţilor de la Compania I.

Îi vor folosi tot pentru ei!

Aş zice să-i vărsăm în fondul companiei.

Aşa, vom avea un fond al companiei.

Cred că uitaţi ceva.

I-am promis că trimitem banii părinţilor lui.

Să avem grijă!

Dacă se află ceva mai târziu, ar putea fi o greşeală.

Ce ştim de fapt despre el?

Tot ce ştim e din auzite.

Bine, toţi spun acelaşi lucru.

Pierce, un caporal

nu poate obţine cinstit atâţia bani.

Hastings era mai îndemânatic.

Şi ce?

Mi-a spus că părinţii lui au nevoie de bani.

Şi i-am promis că îi trimit.

Eu zic să facem aşa.

E o compensaţie minoră pentru pierderea unui fiu.

Dacă e să alegem între Compania I

şi părinţii puştiului, nu mai încape discuţie.

Klinger, completează un mandat şi trimite banii părinţilor.

- Da, dle. - Mulţumesc.

Sunt mulţi bani.

Ar trebui să le scrii şi o explicaţie.

Da, ştiu.

Nişte cuvinte alese cu atenţie.

Sper că te pricepi să valsezi pe lângă adevăr.

O să semnez: "Al dv., Fred Astaire."

E imposibil! Ce să le spun acelor oameni?

"În acest plic veţi găsi aproape 9.000 de dolari şi nişte minciuni. "

Înţeleg de ce ţi se pare aşa de greu

să scrii această scrisoare.

Trebuie să ai gust, tact şi sensibilitate.

Iar ţie îţi lipsesc exact aceste trei calităţi.

Cum explic suma mare de bani?

Eddie a distribuit ziare într-o zonă foarte bună: Asia.

Şi vindea limonadă

la colţul dintre 38 şi paralelă.

A dat lovitura pe piaţă... pe cea neagră.

Mă descurcam mai bine singur.

Am o problemă!

Dnă Patton, George nu e aici.

- Trebuie să mă ascundeţi! - Ar trebui să fie simplu.

Eşti liniştit şi treci neobservat.

Nu glumesc! E ceva serios!

Sperasem că n-o să mai văd rochii şi pene.

Ăsta e camuflaj.

O deghizare, un decolteu de acoperire.

Nu gândesc prea zgomotos, nu?

Încă te mai ascunzi de bătrâna aia inofensivă?

Inofensivă? A încercat să spargă uşa cu toporul!

Ca să intre sau ca să iasă?

Vă rog!

- Lăsaţi-mă să stau aici! - În niciun caz!

Ieşi afară! Dă-i o şansă

drăguţei doamne.

- Vă rog! - Bine! Renunţ!

O să fac o plimbare.

Poate găsesc un baraj al artileriei liniştit.

- La revedere. - Deci?

Nu.

Bun. E o hotărâre unanimă.

Ai probleme cu scrisoarea adresată părinţilor?

Am ajuns la "Dragă dle şi dnă Hastings."

De aici e mai greu.

Nu fi aşa de aspru cu tine.

Nu e o scrisoare de condoleanţe obişnuită.

Citeşte-mi ce ai scris până acum.

Bine.

"Dragă dle şi dnă Hastings,

cred că aţi aflat deja de pierderea fiului dv.

Am fost lângă el când a murit şi în ultimele clipe s-a gândit la dv."

Nu e rău.

Şi acum, partea mai grea.

"Nimic nu poate compensa pierderea lui Eddie,

dar poate vă consolează să ştiţi

că fiul dv. a fost un tip plin de iniţiativă.

De fapt, câţiva dintre amicii lui au spus că i-au rămas îndatoraţi.

Abilitatea lui Eddie i-a permis să strângă nişte bani

pe care voia să vi-i dea.

M-a rugat să vi-i trimit.

Aş vrea să spun mai mult decât că îmi pare rău.

Al dv. sincer, dr. Benjamin Franklin Pierce."

Hawkeye, sunt impresionat.

- Da? Serios? - Chiar sunt.

Ai fi un preot bun.

Mulţumesc, părinte.

Nu cred că aş reuşi.

Îmi place să fiu liber duminica.

Şi în latină ştiu să spun doar "Xavier Cugat".

N-o să vă pară rău că m-aţi chemat.

Nu-mi amintesc să te fi chemat.

Şi n-o să vă pară rău.

Sunt sigură că mă pot înţelege cu dna Li.

În fond, suntem femei.

Merită să încerci. Nu pot face nimic

dacă intendentul meu stă sub birou. Mai ales când e biroul meu.

Se pare că satul ăsta a fost redecorat

de câteva ori de departamentul de război.

Iu-hu!

Col. Potter, mulţumesc că aţi venit.

Când e important, fac vizite la domiciliu.

Şi am adus cu mine o prietenă, pe mr. Houlihan.

Ne-am întâlnit. Ea îmi ia lenjeria.

Doamna cu lenjerie de piele de tigru.

- Hai să intrăm. - Intraţi, vă rog.

Dacă vezi ceva din fier, aruncă-te la pământ.

- Bună, dnă Li. - Bună, dnă Li.

Cum ţi se pare vremea?

Vă rog, staţi.

Ce e?

Canapeaua asta are un arc sărit.

Mama zice să-i spuneţi de ce aţi venit.

Direct la afaceri. Îmi place.

L-am supus pe cap. Klinger unui interogatoriu,

i-am făcut arsuri de gradul trei, patru şi cinci,

i-am pus lampa în ochi, am folosit toate metodele, mai puţin bastonul de cauciuc.

Sunt convins că nu i-a făcut nici un rău fetiţei dv.

Mama zice că soldaţii se apără între ei.

- E o femeie încăpăţânată. - Mama urăşte toţi soldaţii.

Ei l-au luat pe tata la război şi acum e mort.

Şi fratele meu e soldat şi e dat dispărut.

Ce familie frumoasă!

Spune-i mamei tale că îmi pare rău.

Şi eu urăsc războiul la fel de mult.

Soldaţii ne-au distrus ferma.

Americanii, chinezii, nord-coreenii, sud-coreenii.

De fiecare dată când reconstruim, vin şi încep iar războiul.

Numai tu i-ai rămas, Oksun Li.

Ai ajuns la sufletul ei.

Acum înţeleg de ce te-am adus.

Acum discută pe faţă cu ea.

Sigur că da.

Oksun Li, spune-i mamei tale

că o respect şi o admir foarte mult.

Şi că sunt alături de ea.

- Cum? - Femeia asta luptă

pentru familia ei.

Dar Klinger nu-i ameninţă familia.

Nu sunt sigură de asta! Klinger e destul de ciudat.

Ţi-am spus să-i vorbeşti pe faţă, nu să-l mănânci de fund pe Klinger!

Faptele ei sunt de înţeles. Sunt eroice!

Ea nu rezistă doar! Ea luptă!

Uşurel, mamă. Margaret, nu crezi că doamna

s-a cam aprins?

E dreptul ei! Se simte ameninţată.

Eu cum crezi că mă simt?

Ea are uneltele de grădinărit!

Fiţi calm, dle!

Sunt calm! Vorbeşte-i!

Da, dle.

Dnă Li, vă rog să-l scuzaţi pe colonel.

E bărbat. Ştiţi cum sunt.

Ştie.

Treci la subiect! De partea cui eşti?

Fiecare problemă are două laturi.

Da. Şi tu eşti pe ambele!

Vă rog, încetaţi! E numai vina mea!

Aveam nevoie de bani şi Klinger a încercat să mă ajute.

El m-a oprit la Rosie.

Mă bucur. Eşti o fată drăguţă. N-ar trebui să faci asemenea lucruri.

Ştiu. Îmi e ruşine.

Dar cum să fac rost de bani

s-o duc pe mama de aici.

Unde vreţi să plecaţi?

Sora mamei mele stă în Pusan,

unde au încetat luptele.

Am putea să stăm cu ea şi aş putea găsi o slujbă onorabilă.

Nu putem face nimic?

Nu ştiu, Margaret.

Oksun Li, spune-i mamei tale că ne gândim.

Şi ai putea s-o convingi

să nu-l mai ameninţe pe Klinger?

Gata cu Nola.

Acum să-i facem o mică vizită muzicală lui Marie.

Când atinge clapele, se răsucesc în mormânt elefanţii dintr-un cimitir.

Libaţiile sunt chiar pentru subsemnatul.

Sărbătoresc! Au trecut şase zile

de când n-a mai încercat nimeni să-mi crape capul.

Parcă ai fi alt bărbat,

iar săptămâna trecută parcă erai o babă.

Când îţi e ameninţată viaţa,

apreciezi anumite lucruri.

Frumuseţea simplă a unei frunze, o pasăre, un tac de biliard bun.

Felicit-o pe Margaret.

Ea a dezarmat-o pe Bunicuţa Spintecătoare.

Mă bucur pentru Klinger că a scăpat. Aş fi vrut să facem mai mult pentru ele.

Şi eu vreau la fel de mult ca familia să ajungă la Pusan.

Klinger, ce spune ultimul raport al comisiei de finanţe?

Spălătoria Oksun spală tot, în afară de şosetele inamicilor,

dar duc tratative şi pentru astea.

Chiar şi dacă facem chetă, mai durează mult.

Nu-mi vine să cred! Nu pot să scap de ei!

Mai întâi fiul, apoi părinţii.

E ora fericită. Ora furioasă începe la 10.

- Credeam că am aranjat tot. - Ce?

Eddie Hastings.

M-am agitat degeaba!

Un puşti care l-a cunoscut aici a fost trimis acasă acum câteva luni

şi le-a spus părinţilor lui Eddie ce făcea el aici.

Am primit o scrisoare revoltătoare, intimidantă

şi extrem de emoţionantă.

Ascultaţi.

"Dragă dle doctor..."

Şi aşa mai departe.

"Ceva l-a făcut pe Eddie să se schimbe,

dar nu ştim ce.

Suntem o familie simplă de creştini.

Preferăm să ni-l amintim pe Eddie aşa cum a fost.

Banii pe care ni i-aţi trimis sunt de la un Eddie pe care nu-l cunoaştem.

Păreţi a fi un om cinstit, de încredere."

Ştiţi...

"Suntem siguri că veţi găsi o cale

să folosiţi banii lui Eddie pentru a ajuta pe cineva de acolo,

aşa că vi-i trimitem înapoi.

Fiţi binecuvântat. "Matthew şi Betty Hastings."

Ce sunt eu? Fondul comunităţii? Ce naiba o să fac eu cu ei?

Pune cei 500 de dolari

într-un loc sigur când ajungi la Pusan.

Şi vă mulţumesc că aţi colaborat cu agenţia de turism Sherman Potter.

Şi cu fundaţia Salvaţi-l pe Klinger.

Vă vom fi mereu recunoscătoare pentru bunătatea dv.

Noroc, Oksun Li. O să ne lipseşti.

Şi voi o să ne lipsiţi.

Şi totul datorită ţie, Klinger!

Ce naiba!

Nu v-am spus că mă înţeleg bine cu femeile în vârstă?

Nici o problemă. Trebuie să te gândeşti doar cum să cheltuieşti 8.000 de dolari.

De ce să ne împotrivim? E voia Domnului.

Vom da o petrecere uriaşă. O să cumpărăm întregul Tokio!

Pentru o cauză cu adevărat nobilă,

de ce nu finanţaţi vizita în această văgăună

a orchestrei simfonice din Boston?

Minunat! "Dragă dnă Hastings.

Fiul dv. n-a murit degeaba.

Beethoven a sunat minunat. Vă mulţumim."

Ce-aţi zice să îmbătăm China şi să profităm de ea?

Nu. Col. Potter are dreptate!

Trebuie să-i dăm Crucii Roşii.

Ce ziceţi despre USS Hope?

Mai bine nouă.

- Drepturile animalelor! - Am o listă.

Bine. Gata!

Le dăm tuturor!

- Aşa e. - Da!

Eddie, oriunde ai fi,

chiar dacă ştii sau nu, ai făcut bine.

Subtitrarea: Adrian Micu