Original subtitles

Supă de pui cu tăiţei.

E supă instant, dar n-o criticaţi.

Radioul e o invenţie magică.

Suntem în celălalt colţ al lumii

şi îl putem asculta pe Arthur Godfrey.

Astfel suntem în rândul chirurgilor

care au privilegiul să opereze cu ukulele.

Postul de radio de acasă ne-a pus o dată

să ghicim câte pistrui are.

Dermatologul are ultimul cuvânt.

Atenţie!

Cine a comandat un rănit?

Aici, respiraţie de cămilă.

Cu tot respectul, mai bine să respiri,

decât să arăţi ca o cămilă.

Ce mai faceţi?

Tacă-ţi pliscul!

Ai un public cam dur, Klinger.

Ai dreptate. Plec de aici.

Mă duc în saloanele mari.

Ia să vedem ce e aici. Dă-mi un depărtător.

Depărtător!

- Haide! Iarăşi? - Aprindeţi lumina!

- Aduceţi lanterne! - Margaret!

Mi-ai prins degetul în depărtător!

- Mamă! - Îmi pare rău, dar nu văd!

Credeam că generatorul ăla afurisit a fost reparat.

Klinger, unde eşti?

Mă ascund de dv., dle!

Du-te repede şi vezi ce se întâmplă cu drăcovenia aia!

Dacă s-a stricat, porneşte generatorul auxiliar.

O să-l repar. Îmi ştie de frică!

Ce-ţi face degetul, Pierce?

Îmi zvâcneşte bine, mulţumesc.

Am spus că îmi pare rău, doctore "Martir"!

Nu mă miră nimic,

dacă tu conduci secţia de întreţinere, Zale.

Cred că vezi prima oară aşa ceva.

Nu te apropia prea mult.

O să-ţi prinzi nasul în arborele elicei!

Tu nu ştii nici măcar să-l găseşti!

Dacă mă mai enervezi, o să ştiu unde-l găsesc.

Pornesc generatorul de rezervă.

Dă-i drumul!

Dragul de Zale!

Primul maimuţoi de carieră al armatei!

Nu...

Grozav! Formidabil! E minunat!

Generatorul de rezervă nu e aici!

Cum? Crezi că l-a furat cineva?

Nu, a produs electricitate şi s-a autopropulsat de aici!

Pune-l să lumineze în zona "sângeroasă".

Fir-ar să fie! Ce naiba fac?

Pun beculeţe de Crăciun?

O să mă bucur când o să vină Radar!

Centrează lumina aia!

Am pierdut o pensă.

Ce e, Hunnicutt?

Nu-ţi place să te joci de-a chirugul orb?

- Depărtător. - Depărtător.

Margaret, va trebui să tragi tu aia.

Te doare aşa de rău?

Nu. De obicei îmi ţin ochii în orbite.

Îmi pare sincer rău.

Nu e vina ta. Trebuie să ai şi lumină

când foloseşti un depărtător.

- Absorbţie. - Nu mai funcţionează.

Foloseşte nişte tampoane.

Hai, Klinger! Sunt eu romantic,

dar lumina slabă nu merge la chirurgie!

Cred că e gata.

- Porneşte-l! - Bine, îl pornesc.

Chestia asta e exact ca soţia mea.

Când îi acorzi ceva mai multă atenţie,

toarce ca o pisică.

Soţia ta e o acritură!

Nu-mi place cum fâsâie. Opreşte-l!

Opreşte-l tu!

Uite ce, Zale!

Când mergem să-i spunem colonelului,

poate avem noroc şi călcăm pe o mină.

SERVICIUL DE PASAGERI TACHIKAWA

Dacă nu mă întorc la unitate până la prânz,

voi fi considerat dezertor.

Mă doare inima, dar n-am ce să fac.

Gen. Imbrie îşi duce imaginea.

Ce anume?

E un panou de 1,5 m cu silueta lui.

E cadoul lui de Crăciun pentru soldaţi.

Nici măcar nu se apropie Crăciunul.

Când eşti general, Crăciunul poate fi când vrei tu.

Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai ciudaţi.

Nu e corect!

Nimeni n-ar trebui să ocupe două locuri,

indiferent câte dubluri are!

E prima oară când văd pe cineva grăbindu-se să ajungă în Coreea.

Mai e o cursă peste şase ore.

Şase ore?

- Amice... - Mă cheamă Olsen.

Scuze.

Olsen...

Ai vrea nişte verzituri?

Cât?

Am patru dolari care stau degeaba.

Dă-mi locul şi sunt ai tăi.

Valea!

Doi acum şi doi la livrare.

Dispari!

Unii chiar nu pot fi cumpăraţi.

Bună!

Nu mă uitam la tine, pe cuvânt!

Mă uitam la tomberonul de gunoi.

E bun de tot. Mamă!

- Unde te duci? - Eu? În Coreea. La război.

Sunt intendentul companiei MASH 4077. Conduc treburile.

- Lucrezi la MASH? - Da.

Şi eu am vrut acolo, dar nu mi s-a aprobat.

Am stat doar la spitalul din Tokio.

Sunt Patty Haven.

Da?

Eu sunt Walter O'Radar... Adică Walter O'Reilly,

dar poţi să-mi spui Radar sau caporal.

- Deci eşti asistentă? - Da.

Ador asistentele... Adică le respect.

Asistentele de la 4077 sunt cele mai bune.

Muncesc mai mult decât doctorii.

Nu se plâng niciodată,

deşi maiorul Houlihan le-ar ucide dacă s-ar plânge.

Le-am cumpărat parfum.

Da, e franţuzesc.

E făcut de un japonez de pe strada Ginza.

Marfă bună. Miroase bine.

Foarte drăguţ din partea ta.

Tu unde te duci?

Acasă.

Lancaster, Missouri.

Lancaster?

E doar la 160 km de unde stau eu,

în Ottumwa, Iowa.

- Eşti din Ottumwa? - Da!

Nu ţi se pare uimitor?

Mă bucur că generalul ăla m-a dat la o parte!

Dă-i 1 mg de morfină.

Hai-ho, hai-ho!

La muncă noi pornim!

Hai-ho, hai-ho!

- Bună! - Cine eşti?

Tânărul dr. Pierce, cunoscut şi ca Umbra,

specialist în chirurgie şi în furişarea pe întuneric.

- Cât o să mai sufăr aşa? - Două-trei zile.

Apoi durerea va ceda.

Gândeşte-te că eşti într-un weekend în Cleveland... O să-ţi revii.

Asta lipsea! Să-mi pierd 10% din degete.

Pierce... sau altcineva care ar putea fi acolo...

Salut, dle colonel! Când ne întoarcem în secolul 20?

De data asta, problema e serioasă.

Nu găsim generator.

Mai uşor găseşti un bizon în Times Square.

Colonele, vrei să bâjbâi până aici?

Tu eşti, Hunnicutt?

Vorbeşte. Te găsesc eu.

Părinte, ne-ar prinde bine iluminarea ta.

Aş spune o rugăciune specială,

dar n-avem un sfânt al electricităţii.

Pacientul acesta are nevoie de absorbţie gastrică.

Ai dreptate. Vrei să-l trimiţi la 8063?

N-o să-i placă drumul.

Când nu mai ai aparatură, foloseşti metodele clasice.

Vom folosi vechea şi eficienta metodă

a absorbţiei manuale Wangensteen.

Aşa ceva nu se mai foloseşte de mult!

Nici n-am auzit de ea.

E o metodă uitată, inventată în anii '30

de dr. Owen Wangensteen.

Mă duc la laborator să aduc ce ne trebuie.

Nu la laborator. Ne trebuie ceva mai mare.

Du-te la bucătărie.

Orice, dar nu mâncare. Puştiului îi e deja destul de rău.

Ştiu că e şase dimineaţa,

dar trebuie să discut cu gen. MacArthur!

Spune-i că îl caută Max Klinger!

Da, mă cunoaşte. Îi trimit scrisori de dragoste de câţiva ani.

Alo?

Nu-l mai votez pentru dictatură!

Ai reuşit?

Am sunat peste tot.

Am încercat şi la o unitate nord-coreeană.

Dacă există un generator în plus în Asia, nimeni spune.

Rahat! Mai încearcă.

Şi vorbeşte cu cei de la 8063

să ne preia nişte cazuri mai grave.

Apoi află unde ne putem ţine sângele şi medicamentele perisabile. Bine?

Da, dle. După micul dejun.

Acum, Klinger! Mişcă-te!

Da, dle. E distractiv să faci foamea.

Klinger, n-am vrut să...

Eu îmi doresc cel mai mult să se întoarcă Radar.

Mişcă-te!

Ştii ce-mi lipseşte cel mai mult?

Să stau ghemuită în faţa unui şemineu în timpul unei furtuni.

- Da... - Când se termină ploaia,

fânul miroase aşa de dulce,

că vrei să te baţi cu animalele ca să guşti din el.

Şi mie îmi place ploaia,

dar trebuie să curăţ noroiul de pe verandă.

- Îţi place sucul de struguri? - Îl ador!

- Serios? - Da!

Când se deschide un bufet,

poate împărţim unul.

Mi-ar plăcea.

TRANSPORT AERIAN MILITAR

Ce ai de gând să faci

când te întorci acasă, Radar?

Nu ştiu sigur.

Dar aş vrea să rămân în Ottumwa.

Acolo e toată familia mea:

mama şi unchiul Ed.

Le e cam greu să se descurce singuri la fermă.

Mama nu mai e chiar aşa de sănătoasă,

iar unchiul Ed nu mai e de vârsta mea.

Ţi-ar plăcea unchiul Ed. Ştie o mulţime de bancuri.

Câteva sunt chiar amuzante.

Poate că într-o zi îl voi cunoaşte şi pe unchiul Ed, şi pe mama ta.

Da, sigur!

- Da! - Amice!

Îndrăgostitule!

Am aranjat să mergi cu un avion de marfă până la Kimpo!

Nu, mulţumesc. Mai aştept.

Se pregăteşte de plecare. La hangarul patru!

Îţi mulţumesc, dar nu mai plec.

Aştept avionul celălalt.

Ascultă, amice!

Am dat jos un cufăr ca să-ţi fac loc.

Du-te!

Îţi dau patru dolari ca să uiţi.

Cară-te!

Doi acum şi...

Drăcie! Adică... La naiba!

Voiam să te invit la micul dejun.

Mă bucur că te-am cunoscut, Radar.

Am stat împreună mai puţin de o oră.

Lancaster e doar la 160 km de Ottumwa.

Da! Şi aş putea să vin cu maşina unchiului Ed până acolo,

dacă mă opresc din zece în zece minute pentru apă.

Romeo, e timpul să pleci!

Hai să ne căutăm când ajungem acasă.

Promit.

ÎMBARCARE PASAGERI FUMATUL INTERZIS

Luaţi mâncare, până nu se strică!

Sunt ultimele alimente proaspete, până facem rost de generator.

El mai vrea nişte carne.

Ea mai vrea încă o bucată de ficat.

Un mic-dejun copios e bun.

Cred că suport lipsa de electricitate

şi chiar să-mi fierb instrumentele,

dar n-o să accept să mă îndop cu ficat!

Cum să mănânc toate astea? Nici măcar nu pot ridica tava!

Hai, Margaret. Tu te descurci mereu.

Ce?

Şi totuşi reuşeşti să ai o siluetă de puştoaică.

- Aşa mai merge. - Doar o chiflă

şi puţină unsoare din aia pe care ne-o daţi drept unt.

Şi din toate celelalte.

Mai multe plăcinţele cu peşte.

Nu, dle colonel! Urăsc plăcinţelele cu peşte!

Astea îţi vor plăcea. Şi e un ordin!

N-o să vă uit niciodată pentru asta!

Dle colonel, au venit coreenii!

Adu-i să mănânce.

Intraţi, oameni buni!

Uşurel! Câte unul! Nu vă înghesuiţi!

Nu fiţi timizi.

Ştiu că sunteţi musafiri, dar trebuie să terminăm tot.

Puteţi să cereţi încă o porţie. Încă zece, dacă vreţi!

Vrei un aperitiv?

Te-ar interesa nişte plăcinţele cu peşte?

Poate pentru boul tău?

E şi un avantaj să fiu lovit la deget. Nu pot să ţin furculiţa.

Nu e nevoie. Mâncarea asta vine când o strigi.

E trist că ce e otravă pentru unii e mâncare pentru alţii.

Vrei să mergi mai repede?

Sunt în întârziere cu 32 km/h.

Uşurel, amice!

Având în vedere că vii din permisie,

eşti cam nervos.

Îmi pare rău. Am avut două săptămâni foarte grele.

Să fi văzut cum m-au îndesat

în spatele avionului de marfă!

Apoi m-au înghesuit în spatele unui jeep

care stătea într-o parte!

Aveam rău de maşină şi rău de înălţime în acelaşi timp.

Nu m-ar fi deranjat prea tare, dacă era şi Patty cu mine.

Cine?

Iubita mea. A trebuit s-o las.

Ştii cum e.

E LaGrow!

Ai ocazia să faci rost de trei perechi de bocanci pentru unchiul Sam.

Cât de norocos pot fi? Bine, clovnilor... Urcaţi!

Băieţi, ştiţi ce?

Nu cred că e destul loc pentru toţi aici.

Cine e ăsta?

Unul de la un MASH, l-am luat pe drum.

Unul dintre voi mai poate aştepta.

Va trece alt jeep foarte curând, sunt sigur.

Unul dintre voi poate să aştepte aici.

Ce naiba! Eu am urcat primul,

aşa că ar trebui să cobor primul!

Am parcurs o bucată din drum.

Puteţi să-mi daţi sacul, vă rog?

Sigur.

Fii atent!

Acum e plină de parfum!

Iată magicul aparat de absorbţie al doctorului Wangensteen.

Am senzaţia că l-am conectat la un alambic.

Colonele, cum funcţionează?

E chiar simplu. Borcanul de murături e gol.

Borcanul de muştar e plin cu lichid.

Când îl întorci aşa şi scoţi cleştele ăsta,

lichidul curge pe aici

şi provoacă absorbţia în tubul acesta,

iar materia absorbită e colectată aici,

în cutia de conserve.

Remarcabil!

Şi e foarte practică, dacă vrei să-i faci un hot dog intravenos.

În mod normal, ar trebui să folosim sticlele de perfuzie,

dar borcanele sunt mai mari şi au un aer mai familiar.

Cer permisiunea să vă dezamăgesc.

Nu vreau să aud!

Atunci o să vă plâng pe bumbi.

Nu găsesc nicăieri un generator!

Consideraţi-mă un ratat

şi lăsaţi-mă să-mi trăiesc ruşinea în linişte!

De la Heidi n-am mai fost atât de impresionat.

Gata, Joe. Ai ajuns acasă.

Acasă?

Mamă!

M-am săturat!

Te doare gâtul? Ţi-l aranjez eu.

Nu, mulţumesc. Ştiu o mulţime de doctori aici.

Eu sunt mult mai bun. Stai!

Cum e, Joe?

Mai bine... Altfel.

Bine. Te costă patru dolari.

Uite, e Radar! S-a întors Radar!

Nu împingeţi! Trebuie să...

Radar!

- Bine ai revenit! - Mulţumesc.

Mi-ai lipsit mai mult decât îmi lipseşte Mildred!

Mirosiţi-l!

Noi stăm într-o mină,

iar el s-a luptat cu toate femeile din Tokio!

Patru tipi m-au făcut să miros aşa.

Nu contează, dacă te-ai simţit bine!

Ce-ai păţit?

E doar ca să nu uit că sunt rănit la deget.

Ai venit într-un moment critic.

Ne-au dezertat ambele generatoare.

Absente, fără electricitate.

Trebuia să stau pe aeroport!

Radar!

Te-ai întors! Mulţumesc!

Dă-mi voie să te conduc la biroul tău. Telefonul aşteaptă.

- Miroşi minunat. - Au!

Aşteptaţi o clipă, la naiba!

Abia m-am întors, fir-ar să fie!

Vreau să mănânc ceva şi să fac un duş.

Nu e timp pentru duş, fiule.

Şi nu avem decât conserve.

O să ţi le livrăm.

Sunt obosit şi mi-e foame

şi miros ca vaca mea, Betsy, înainte de o expoziţie.

Dacă el vrea să facă un duş, trebuie să fie o urgenţă!

Oricum, nu înţeleg ce scofală e!

Pentru un generator, trebuie să dai doar trei telefoane.

Câteva cutii de hârtie igienică colo, nişte conserve de şuncă dincolo,

şi vor veni o mulţime de camioane cu generatoare.

Dacă e aşa de uşor, n-are sens să amâni!

- Mamă! - Haide!

Bine, Klinger.

Fii puţin atent, Klinger şi...

Doamne!

Uite ce-ai făcut aici!

E devastat!

N-am avut timp să fac ordine dimineaţă.

Pleacă de aici, Klinger...

Dar col. Potter m-a pus să...

Pleacă de lângă mine, până nu mă aprind din punct de vedere fizic!

Bine...

Nu eşti la fel de suav precum miroşi.

- Afară! - Am ieşit!

Pleci să te odihneşti

şi locul ăsta se duce dracului!

Alo... Bună, Sparky.

Sunt Radar.

Da, m-am întors. Mai bine nu veneam.

Mie-mi spui!

Să vezi cum a lăsat aici!

La ce te aşteptai? E un mitocan de oraş!

Cred că trebuie să trecem toţi prin asta.

Sparky, ne-ar trebui un generator...

Aş putea să-ţi dau un bazin gonflabil.

Am o colecţie grozavă de discuri ale lui Spike Jones

cu o mulţime de râgăituri şi gâlgâituri pe ele.

Da. Şi ştii ce?

Pot să-ţi dau un sac care miroase foarte sexy...

S-a făcut?

Cum adică nu?

Trebuie să existe un generator undeva!

Uite-l! Bine ai venit, puştiule!

Pe aici nu vin prea des salvatori!

Încetează, măcar o dată!

Scuze pentru dezordine.

Am făcut curăţenie două ore! Dedesubt era altă dezordine.

Ai reuşit să faci rost de generator?

- Nu. - Haide...

Ţi-am spus că n-am făcut rost.

Ce? N-ai reuşit?

Suc de struguri. Fără pai.

Îmi pare rău. Dar nu-ţi face griji. Îţi revii tu.

Eşti tânăr şi ai mult talent.

- E cald! - Sigur că da.

Gheaţa se face cu apă şi cu electricitate.

Mamă! N-am pic de noroc!

M-am simţit mizerabil la Tokio.

Am întâlnit o fată pentru prima dată în viaţa noastră

şi am fost despărţit de ea.

Apoi era să mor pe drum încoace.

Şi când ajung aici, îi dezamăgesc pe toţi.

Pe deasupra, sucul e cald!

Varsă-ţi focul, băiete!

Pentru asta sunt aici.

Degetul meu arată de parcă ar fi al lui Mickey Mouse.

Arată magnific!

Ar putea să fie o rană gravă.

E posibil să fie vase sparte.

Când vin părinţii tăi să te ia?

Ţi se pare albastru?

Mi se pare la fel de radios ca şi celelalte degete.

L-aţi văzut pe Radar?

Era în clubul ofiţerilor,

bea un suc de struguri.

De ce? S-a întâmplat ceva?

Da.

Am primit o telegramă de la mama lui, din Iowa...

A murit unchiul Ed.

Mamă!

Da.

Intră în armată, şi vei vedea răsăritul.

Trec lăptarii.

Ce-a spus mama ta, Radar?

În principal că se simte bine.

Înmormântarea e mâine.

Toţi cei din Ottumwa vor fi acolo,

mai puţin eu.

Vecinul nostru, dl Whitsett,

a spus că o să se ocupe de fermă până se liniştesc lucrurile

şi o să poată mama să-şi reia treburile.

Spune că oricum era timpul

să-şi mişte ştiţi-voi-ce.

Totuşi nu-i va fi prea uşor.

Ştiam că are tensiune mare.

Da, şi artrită când plouă.

Dar zice că e bine.

E o femeie minunată.

Ştiu.

Seamănă cu fiul ei.

Tu cum te simţi, Radar?

Cred că bine.

Nu vreau, dar cred că aşa trebuie.

Acum sunt capul familiei.

Aşa e, fiule.

Şi o să pleci acasă.

Ia un formular pentru lăsare la vatră

şi scrie-ţi numele pe el.

Plec acasă, dle?

Radar, Dumnezeu ştie că mama ta e o femeie puternică,

dar n-o să reuşească singură. Trebuie să fii alături de ea.

L-ai auzit, Radar. Ţi-a sosit timpul.

O să anuţ Crucea Roşie.

Cei de la Compania I vor rezolva totul urgent.

Ar trebui să ajungi acasă duminică seara.

Să păstrezi nişte resturi pentru noi.

Acasă? Plec acasă?

Acolo unde trebuie să fii.

Chiar aşa.

Da. Chiar aşa.

Mă bucur pentru tine.

Şi eu mă bucur pentru mine...

Cred...

Subtitrarea: Adrian Micu