Original subtitles

- Dle maior? - Klinger, pleacă!

Am încercat. Mă aduc mereu înapoi.

- Unde e Tonto? - Klinger...

De unde aveţi masca?

Surplus de la plutonul de execuţie.

Ţi-o împrumut când voi ordona să fii împuşcat.

Îl împuşcaţi pe cel care vă aduce băutura?

Nu se poate!

Ba da!

Coniac Napoleon!

Pentru asta aţi plătit, asta aveţi.

Napoleon!

Dacă i-ai fi dat mai mult Josephinei,

poate că ar fi stat acasă noaptea!

Uite.

L-am apărat de poşirca de aici.

Ar fi...

zgâriat cristalul.

Îmi cer scuze că m-am îndoit

că vei procura acest nectar.

- De unde îl ai? - Nu întrebaţi.

Klinger, te-am subestimat.

Oi fi tu un nătărău,

dar eşti viclean ca o mangustă.

Mulţumesc... Cred.

Hai, daţi-l peste cap!

Coniacul nu se dă peste cap.

Coniacul se savurează.

Mai întâi îl încălzeşti.

Apoi îţi ademeneşti nările nerăbdătoare cu aroma lui.

Trebuie să insinuezi buchetul său

prin minunatele căi olfactive.

Am senzaţia că nu vorbiţi despre coniac.

În momentul ăsta

îţi invidiez nasul.

În cazul ăsta, pot să beau şi eu?

Când cineva îşi ia un divan nou,

nu-l invită pe cel care i l-a adus

să stea pe el.

E suficient să-ţi spun că îţi sunt etern recunoscător

şi că te admir.

Continuaţi.

Ăla e coniac adevărat?

Coniac Napoleon.

Îmi dai şi mie puţin? Nu prea mai am acum.

Eu nu vreau. Mă arde în cerul gurii.

Şi în pământul gurii.

În afară de asta, ce e coniacul fără sirop de cireşe?

Aiuraţi, trântorilor!

Nimic nu poate diminua plăcerea acestor clipe.

Sună bine, Beej. Scoate paharele!

Nu vă deranjaţi.

Nu veţi primi nici o picătură.

Atenţiune! Sosesc răniţi!

Veniţi repede şi ocupaţi o masă bună.

Nu acum!

Nenorocirile războiului.

Ţine-ţi nasul sus!

Preoperator! Rapid.

Şrapnel.

Semnele vitale sunt stabile, dar e îngrozită.

- Un mg de morfină. - Da, bine.

Când îşi face efectul, o operăm.

Ia uite! Un civil.

Războiul are mare succes în suburbii.

Pune-l acolo!

Bine.

- Două unităţi de sânge. - Două!

Va supravieţui, da?

Are câteva schije. Zboară multe pe aici.

Da, cred că va fi bine.

Sunt lt. Hung Lee Park.

Femeia asta e prizonierul meu.

Avem ceva în comun.

Sunt Benjamin Franklin Pierce, şi ea e pacientul meu.

E din trupele inamice de gherilă.

Bun. O s-o caut de banane.

Nu te lăsa păcălit de hainele ei civile.

E comunistă ilegalistă

şi ucide ca orice alt soldat în uniformă.

Poate fi şi Lizzie Borden.

Treaba mea e s-o ţin în viaţă.

Scuză-mă.

Trebuie să consult şi alte victime periculoase.

Bine. Îl putem muta. Brancardier!

Margaret Houlihan, cum mă vezi şi cum... gâfâi!

Chiar aşa? Scully!

Mi-am dat seama cum pot să te văd.

- Am sărit în faţa unui glonţ. - Pierce!

- Hei, e... - E Scully!

- Da. - Ce zici, doctore?

Nu mai sângerezi.

Din fericire, buricul tău se închide singur.

Arătai mai rău când ne-am văzut la Rosie.

Da. Nu-mi amintesc noaptea aia.

Eu da. Eram sub două mese lipite.

Nu putem vorbi mai târziu despre petreceri şi să-l ducem la chirurgie?

Deci acolo trebuie să-i ducem!

Eu îi trimiteam mereu la spălătorie!

Hunnicutt!

Calmează-te! O să fie bine.

- Salut, Scully! - B.J.

Ţi-am spus că poşirca aia o să-ţi găurească stomacul.

Ai dreptate.

De acum înainte, dau un ban în plus, dar iau ceva bun.

E în agonie, dar nu vrea să recunoască.

Nu ştim ce ai în burtă, dar o să facem săpături.

Ia-l tu, Beej. Eu o operez pe femeia aceea.

Stai o clipă! Aici nu e bufet!

Nu poţi să te serveşti cu orice pacient!

Luaţi-i pe băieţii ăştia!

Opreşte-i!

Am nevoie de nişte brancardieri.

Găseşte-ţi altă parteneră. Ea e ocupată.

Eşti foarte insistent. Ai fi fost foarte bun să dărâmi porţi.

Am autoritatea s-o interoghez.

Bine, dar de ce atâta grabă?

Mi-ai luat vorba din gură!

Preoperator! Nu opri la semafoare.

- Haide! - Vreau sânge!

Scully e un adevărat veteran.

Şi-a învăţat şi splina să salute.

Vrei să te uiţi, Margaret?

Te cred pe cuvânt.

Te temi că vei descoperi un defect?

Uită-te. El s-ar uita la splina ta.

- Nu, mulţumesc. - N-o să fii dezamăgită.

Are un ficat adorabil.

Nici ceapa nu e rea.

Individul acela pare foarte ameninţător.

Părinte, când ai o armă şi câteva grenade,

e greu să arăţi adorabil.

Vrei să te uiţi aici?

E mai puţin fier în Pittsburgh.

De ce se grăbeşte s-o interogheze?

Se teme că o să ruginească?

Vei avea nişte accese de durere,

dar e de aşteptat.

Chiar acum am unul.

Mă jenează şi rana puţin.

- Bine ai revenit, Scully. - Mersi, Margaret.

Ce bine că te văd iar!

- Vin după ce termin tura. - Bine.

Salut! E cineva străin pe aici?

O femeie din New Jersey.

Fiindcă ai fost aşa de treabă,

ai câştigat o săptămână de şedere gratuită

în sala de recuperare a hotelului MASH.

Uite-l şi pe tipul cel simpatic!

Nu prea sunt la curent cu jargonul militar,

dar de la ofiţer la ofiţer îţi spun valea!

E trează. Aş vrea să-i pun câteva întrebări simple.

- Ce-i rău în asta? - Scuze.

Ora de enervare s-a terminat.

Întoarce-te peste şase luni.

Dle doctor, ai o concepţie cam ciudată despre bine şi rău.

Îţi repet.

Femeia asta e din gherila inamică.

Linişteşte-te.

- Vrei să ieşi dracului de aici? - Prea bine.

O să pun paznici la uşă ca să nu fugă.

Bine. Merg cu paznicii şi plusez cu o asistentă.

Dacă lt. Park sau vreunul dintre "parcheţii" lui

bagă vreun deget pe uşa aia, cheamă-mă!

Da, dle doctor.

E în regulă.

Park e un tip foarte dur.

Îl cunoşti?

Puţin. E un război mic.

Îţi vine să crezi?

Niciodată n-am alergat atât după o fată.

- Nu crede că e comunistă? - Nu-mi pasă ce crede.

Eu vreau doar să-i vindec rănile.

S-ar putea să-ţi pierzi timpul.

Indiferent ce e, din ce am auzit,

dacă pune mâna pe ea,

n-o lasă până nu scoate ce vrea de la ea.

- Adică tortură? - Începe cu tortura.

Apoi, ca să nu se mai gândească la durere, îi omoară.

Nu!

Nu acum! Nu cu pacienta mea!

I-am făcut nişte cusături grozave

şi nu-l las pe Park să i le descoasă.

Se pare că problema ne depăşeşte.

V-aţi gândit că femeia ar putea fi

aşa cum spune Park?

Sigur! Aşa că, hai să i-o dăm unuia care vrea s-o omoare!

Ce naiba facem? O tratăm ca să poată fi omorâtă?

Uite cine nu mai are răbdare şi vrea un pacient.

Îmi pare rău aşteaptă

să se pună pe picioare înainte să i le rupi.

Pierce.

Indiferent ce crezi despre mine,

n-am nici un motiv să te mint.

Femeia aia ne e duşman şi e periculoasă!

Periculoasă?

Acum n-are putere

nici să scoată limba la cineva!

Colonele, sunteţi comandant.

Nu-mi puteţi interzice s-o interoghez.

Nimeni nu-ţi interzice nimic.

Dar te grăbeşti.

Vrem să-i dăm doamnei o şansă să se vindece, asta e tot.

Sunteţi doctori.

Preocuparea voastră pentru viaţa fiecăruia

e admirabilă, dar inaplicabilă.

Domnilor, războiul e ca şahul.

Pierderea unui pion e nesemnificativă.

Nu contează decât să câştigi jocul.

Da, dar în şah doar iei pionul.

Nu-l duci într-o cameră să-l baţi până mărturiseşte.

Analogia ta cu şahul e interesantă.

- Joci şah? - Nu destul de des.

Nu găsesc adversari de valoare aici.

Într-adevăr.

Mă consider un jucător bun.

Cred că ai putea să-ţi măsori puterile cu mine.

- Poate facem o partidă. - Nu pot să cred!

Winchester, chiar vrei să joci şah cu el?

Nu fi lipsit de tact.

E un bun soldat, îşi face treaba.

O partidă ne-ar lua gândul

de la nebunia în care suntem angrenaţi.

- Locotenente... - Voi fi încântat să joc.

Nu ştiu cât stau aici.

- Hai, dle colonel. - Bine.

Klinger, sună la unitatea G-2.

Vorbeşte cu maiorul Cum-îl-cheamă...

Grasul care vorbeşte tare şi are păr în urechi.

Vezi ce poţi afla în legătură cu procedura de mutare

a persoanelor indigene civile

într-un alt spital american.

Asta e tot ce pot face.

- Radar, sunt eu, Klinger! - Normal!

Cine s-ar pricepe mai bine să strice permisia cuiva?

Ai noroc că te-am găsit.

Recepţionerul n-a vrut să-mi spună unde eşti.

I-am spus să mă caute doar dacă e de viaţă şi de moarte.

Este! Dacă nu mă ajuţi, Potter mă omoară!

Asta nu te-a împiedicat să mă cauţi.

Încerc să mă distrez.

Doamna care mi-a răspuns

a zis: "Pagoda roz".

În Ottumwa nu există aşa ceva, puştiule!

Haide, Klinger, ce vrei?

Am multă treabă.

Radar, e tot mai rău aici.

Ai plecat de o săptămână şi parcă a trecut o lună.

Colonelul m-a pus să sun la G-2 şi să vorbesc cu un maior.

Sunt gata acum.

Hai să mergem în camera roşie în seara asta.

Era Suzie.

Poartă o rochie albastră mulată,

ca aceea pe care o porţi tu la apel.

Las-o pe Suzie! Ce fac cu maiorul?

- Cum îl cheamă? - De-asta te-am sunat!

Colonelul nu şi-a amintit.

A zis că e gras, cu păr în urechi.

E Roshowsky.

Dacă are părul roşu, e Parnell.

Bine. Deci sunt două posibilităţi.

Trebuie să plec. Suzie mă aşteaptă.

Nu-mi răvăşi dosarele.

Nu vreau meniul.

Mănânc tot peşte.

Ar putea să-l gătească acum?

Vino, soră! Am nevoie de tine!

Ce e? Ai dureri?

Nu, mă simt foarte bine. De-asta am nevoie de tine.

Ce faci? Termină!

Fac un cort. Nu intri?

Scully, sunt de serviciu.

Bine. Când termini?

Te invit în patul meu.

Linişteşte-te. Cruţă-ţi puterile.

Mi le-am cruţat toată ziua. Vreau să le folosesc.

Scully!

Ştiu că eşti de serviciu.

Eşti un înger al milei.

Arată-mi puţină milă, îngeraş.

Scully, am mulţi pacienţi.

Să-şi găsească singuri prietene.

Scully, ce faci?

- Îmi dai mâna înapoi? - Am grad mai mare.

Doamne! Brancardier!

Maior, nu te enerva!

Nimeni nu te învinuieşte.

Am fost neatentă un moment.

Când m-am uitat, era pe jos!

Dar de ce naiba s-a ridicat din pat?

Probabil delira, căuta ajutor.

Mai degrabă, căuta să plece

înainte de a vorbi cu lt. "Interogatoriu".

Trebuie s-o scoatem de-aici!

Gâdul că Park e aici o înnebuneşte.

Cei de la G-2 sunt de neînduplecat.

Dacă ne opunem, încălcăm protocolul.

- Protocolul? - Haide!

E curtoazie în relaţia cu coreenii.

Curtoazie? Pardonnez-moi!

Cum putem fi aşa de răi cu unii

care au fost drăguţi şi ne-au invitat la război?

Emily Post nu ne-ar ierta.

Trage din stânga, înjunghie din dreapta.

Cum să distrugi peisajul cu gust şi stil.

Să te ridici când grenada intră în cameră.

Avem mâinile legate.

- Cei de la G-2 au hotărât. - Ce ştiu ei?

- Mai e cineva. - Poliţia militară.

Am vorbit.

Cu şeful departamentului de securitate,

- Bart Nu-ştiu-cum. - Wilson.

Era cu şeful Poliţiei Militare când l-am sunat.

MacArthur. Dorothy Kilgallen. Walter Winchell.

Trebuie să fie cineva!

Nimeni. Nu mai putem face nimic.

Cum se face bine,

trebuie să i-o predăm lui Park.

Trebuie să vă obişnuiţi cu asta!

Nu cred că ea se va obişnui.

Pune-ţi picioruşul înainte.

Mişcă-l!

Şi ăsta e pasul "studenţesc".

Ia uite!

Merge mai bine decât noi, când venim de la Rosie.

Ea a fost doar împuşcată. Noi suntem torpilaţi.

Îţi recomand să te întorci.

Nu merge acolo. Nu e o zonă ospitalieră.

Ia uite!

- Fantastic! Ăsta da mers! - Ai grijă.

O însănătoşire rapidă nu-i face bine.

Ei bine...

Nu e de mirare că te bate, Charles. Are mai multe piese.

Rămâi la ce ştii, Hunnicutt.

Raţele şi vânătorii.

Doctore, ce face pacienta?

Nu e bine.

Chestiile astea durează.

Şi de ce atâta grabă?

Încă n-ai terminat să-l torturezi pe Winchester.

Hunnicutt, te rog.

Şah... cred.

Bravo, dle maior!

Bineînţeles, scopul e să ajungi la şah-mat.

Te mişti repede!

Ar trebui să studiezi toate posibilităţile

înainte...

să-mi iei piesa.

Un căluţ mort.

Chelner!

Ceai! Unde e?

Scuză-mă! Vrei ceva?

Scuză-mă.

Bum, bum, bum bum!

Bum, bum, bum bum!

Bum, bum, bum bum!

Bum, bum...

- Scuze! - Dle maior!

Ai un stil foarte agresiv.

Mulţumesc.

Te referi la variaţiile privind deschiderea Roy Lopez?

Nu, deşi mi-a trezit interesul.

Mă refer la "gambitul Winchester".

- Ce? - Baţi darabana...

Urli după ceai... scârţâi scaunul...

- Mormăi. - Berlioz.

Desigur. Trebuia să-mi dau seama.

Curios de eficiente până la un anumit punct.

Nu e nimic intenţionat, te asigur.

Nu-ţi cere scuze. Totul face parte din joc.

Şi nu mă împiedică

să fac mutări decisive, ca... Asta.

- Ce... - Ţi-am luat regina.

Ai muşcat momeala!

Desigur, dacă nu cumva vrei să te răzgândeşti.

Salut, băieţi! Liniştiţi-vă.

Blana asta a fost împuşcată demult.

Vă e destul de frig?

Mie da.

- Ţie îţi este destul de frig? - E o întrebare stupidă.

Nu mă supără dacă e puţin arogant.

Am petrecut multe nopţi aici.

Iar ofiţerii unde sunt?

Înăuntru, unde e cald şi plăcut, cu fete şi cu băutură,

în timp ce fraierii ca noi îngheaţă în gărzi.

Nu contează în ce armată eşti,

oricum nu e simplu să fii faţă de câine.

- Faţă de... câine. - Da, faţă de câine.

Tu înţelegi ceva?

Da. E supărat

fiindcă are faţă de câine.

Şi nas de raţă.

Mândria armatei SUA.

A primit chiar şi o serie.

Uite. Poate că asta vă încălzeşte.

- Nu băutură. Lt. Park a spus. - Serios?

De câte ori facem de gardă,

ne dau câte o sticlă, să ne încălzim.

Am asta de la un maior de treabă.

E coniac Napoleon.

Domnilor, să fim culţi.

Oricum ne îmbătăm.

Haideţi!

Deschide-o repede!

Umpleţi astea.

Trebuie să-l încălzim,

altfel nu vom savura îmbrăţişarea vaporoasei plăceri.

E bun pentru "aparatul" ăsta.

Vedeţi? Aşa.

E mai mult decât se vede.

O clipă! Dle locotenent!

La o parte, căpitane!

Staţi puţin! Staţi aşa!

Aşteaptă!

Nu mai am ce aştepta, căpitane.

Ai demonstrat foarte clar

că femeia asta poate călători.

Da, dar într-o ambulanţă, nu într-un dric.

Aţi mai demonstrat, la fel de clar,

că nu mai putem avea încredere în voi.

Acum e prizoniera mea.

Pierce, Hunnicutt, ce se întâmplă?

Au vrut să scoată prizoniera din unitate.

Din fericire, i-am oprit.

Îi lăsăm să o ia?

Nu pot face nimic.

Îi desfaci cusăturile!

Spune că eşti un prost şi te înjură.

Da?

Nu te mint, căpitane. Uită-te la ea!

Spune că le salvezi viaţa celor care îi ucid poporul şi îi distrug ţara.

Te-aş ucide, aşa cum am încercat să-l ucid pe inamicul meu în spital.

Cum l-aş ucide pe criminalul ăsta,

aş muri bucuroasă, dacă aş putea să omor unul dintre voi.

Ai auzit suficient?

Abia aştepţi să pui mâna pe ea, nu?

Am aşteptat deja destul.

Nu vezi că viaţa acestei femei

e mai importantă pentru tine decât pentru ea?

- Acum o să plec. - Nu vrei să întârzii la omor.

Tu ţi-ai făcut treaba. Mi-o fac şi eu pe a mea.

Ticălosule!

Pe curând, Jack. Ai grijă de tine.

Îmi pare rău că n-am putut sta mai mult cu tine.

Înţeleg perfect.

Probabil că te mai întâlneşti şi cu un alt rănit.

Margaret...

Vreţi să vă căutăm o targă dublă?

Pierce, ar trebui să-ţi speli mintea cu săpun!

- La revedere, Margaret. - Pa, Scully!

A fost minunat să te văd din nou.

A fost extraordinar!

Da!

- Mulţumesc, băieţi! - Cu plăcere!

Să te întorci repede. Data viitoare, fără gloanţe.

Aţi făcut o treabă minunată.

E datoria noastră.

N-am făcut decât să ne asigurăm că e bun de treabă.

Păcat că a plecat înainte s-o facă.

Ce?

Subtitrarea: Adrian Micu